Friday, December 20, 2013

Un Craciun fara cola, dar cu castigatori sanatosi

Darurile au fost aruncate! :)





Felicitari si pofta buna! Cadoul gurmanzilor a fost castigat de Geo H. 
iar cel al bautorului de Ioana.
Va rog sa imi scrieti pe mail la eduard [punct] grigoroiu [la la la] gmail.com sau pe facebook sa va pun in legatura cu Mosul. ;)


Va multumesc mult de tot pentru ca mi-ati scris. Am citit fiecare comentariu cu gura plina de bale si plin de amintiri. Eu mancam sorici pe 7 guri (dorinta mea pentru fiecare Craciun este sa mananc un metru patrat de sorici - inca nu cred ca am reusit vreodata), ciuguleam sarmale - mai mult imi placea mirosul lor si bagam cu multa pofta friptura de porc facuta la gratar in soba de catre bunicii mei. Imi mai placea mirosul de piftie din sufrageria ne-incalzita de la tara, cel de lemn ars in soba si cel de tuica fiarta pe care o beau pofticiosi adultii.

Va urez din toata inima sarbatori fericite si multa multa multa sanatate! ...si rezistenta la ficat. Nu stiu daca v-am zis vreodata, dar eu sunt coplesit cand vad cat de multi cititori sunteti la fiecare mizerie pe care o scriu. Ma onoreaza si ma emotioneaza de ma cac pe mine.

p.s: am numarat  bine castigatorii?


Thursday, December 19, 2013

Ne e cald si bine?


Era putin dupa miezul noptii cand ma intorceam de la bere. Imi inghetasera mainile pe tigara si le tot plimbam dintr-un buzunar in altul. In rest, ma simteam bine pentru ca inca mai aveam caldura in geaca de la carciuma. Nu eram singur. Eram cu un prieten bun si discutam destul de aprins despre copii si despre viata cu copii. Cand sa trageam linie discutiei si ne pregateam sa ne salutam,,primesc un cot in geaca de la el ca sa ma faca atent. Imi arata langa un tomberon un copilus de vreo doi ani cu gluga pe cap si fularul strans la gat. Era asa de mic incat l-am vazut doar pe el in prima instanta. Era imbujorat si frumusel foc. Privind apoi roata prin intunericul ghenei il zaresc si pe ta-su care se uita curios in lada de gunoi. Reflexul a fost sa ma controlez de bani si am vazut ca am 50 de lei. Noroc ca avea Baz mai marunt si i-am cerut 15 lei. Bag un « la revedere » rapid dupa ce ii promit ca ii returnez maine banii si ma duc la copil: salut, ce faci? Nu am stiut sa zic ceva mai inteligent la ora aia – am pus ca prostul intrebarea clasica si el, clasic, s-a repezit dupa piciorul lui ta-su.
E mai mic ca Luca si cand ia piciorul in brate ii ajunge lui ta-su pan’ la buzunar. Mi s-au obisnuit ochii cu intunericul si vad ca e mai frumos decat mi s-a parut prima data. E curat si pare imbracat binisor. Ma uit in ochii tatalui si vad o fata de om bun. Imi zambea. II intind mana sa dam noroc si ii strecor banii mut. Eu nu am putut scoate nicun cuvant, dar el mi-a multumit sincer si relaxat.

Iar il intreb pe micut ce face. Voiam sa vorbesc cu el, sa il iau in brate, sa il mangai. Capul meu nu putea intelege ce cauta un copilas la 12 noaptea pe strada langa un tomberon, fara sa doarma, fara sa planga. Eram blocat. Eram trist. Eram nervos. Eram revoltat. Eram de toate. Ghiveci. Eram si ametit de bere – daca nu as fi fost, nu as fi avut curaj nici sa ma uit la ei. Macar atat. M-am oprit sa ma balbai ca prostul dorindu-mi sa ii ajut cumva sau macar sa ii alin.

Nu iti este somn ? (alta intrebare de dobitoc – parca daca i-ar fi fost ar avea de ales. Poate nici nu are unde sa doarma)
Lasaati, zice taica-sau, ca ii e putin cam frig, saracutul... A inghetat aici. Imi venea sa imi dau palme de mila. Imi sareau lacrimile in gat.
Cum e? Gasiti ceva? Merge cu pet-urile?
Nuuuu. Noi strangem cutii de bere. Ne trebuie saij’doua ca sa facem un kil de cutii. E greu dar e mai bine decat cu peturi. Sunt prea multi cu pet-uri si alea sunt greu de carat.

Copilul privea strangand piciorul tatalui spre tomberonul mare si verde. Cum ascultam mut sare din tomberon maica-sa. M-a si speriat caci nu stiam ca mai e cineva acolo.
Haide! Mergem?

Ala mic a luat-o cu drag de mana si au plecat. Am dat noroc cu ta-su si i-am urat bafta (ca un idiot) si sanatate. Cat urcam scarile mi-am dat seama ca le-am dat prea putin.De ce mama dracu’ le-am dat doar 15 lei? Ce am avut in cap? Cum am calculat eu ca 15 lei ar ajunge ? De ce nu l-am dat si p’aia 50 ? De cretin !

In casa este cald si Del a lasat beculetele de Craciun aprinse in bucatarie ca sa nu imi rup gatul cand intru. E o lumina frumoasa. Luca doarme cu Del in dormitor unde e cald si miroase a somn. Ma culc, pentru ca deja e tarziu dar am sa continui sa plang si maine dimineata.

Tuesday, December 17, 2013

Un Craciun fara cocacola dar cu concurs


Mergeam acum vreo doua saptamani teleghidat cu masina prin Pipera. Ma duceam ca de obicei daramat de somn catre locul muncii cand, de odata, trecand pe langa sediul Coca-Cola la un moment dat mi-a stat ceasul. Mai precis s-a oprit timpul. Ma simteam de parca apasasem "shift+click" in Max Payne ca sa ma misc in reluare, ca pe vremea cand ma jucam jocuri. Pe partea dreapta era parcat chiar el - tirul lui Mos Craciun. Camionul Coca-Cola. Camionul ala din reclame, vopsit rosu, cu cabina de american truck, cu beculete peste tot si cu poza Mosului pe lateralul masinii. Ma simteam de parca eram in vis. Nu avea cum sa existe asa ceva in realitate. Era de parca il vazusem pe Mos Craciun in carne si oase. Era lume in jurul lui care facea poze probabil la fel de uluita ca si mine. Mi-au lacrimat ochii instant, mi-a sarit inima in gat si s-a oprit timpul. Conduceam in reluare si trebuia sa ma uit la El. Treceam cu masina pe langa vis. Asa ca m-am chiombit bine la trafic, am redus viteza la 30km/h si mi-am intors capul dupa camion, asa cum intorc camionagii capul dupa domnisoare. Am condus 100 de metri fara sa imi pese de masina mea, de realitate si de traiectoria prin trafic. Il vedeam parca pe Mos in parcarea din Pipera. Ce m-a salvat cred, a fost ca toti soferii faceau acelasi lucru ca si mine si se mergea foarte incet. Am fost inconstient pentru ca  vraja indusa de reclame a fost mai puternica decat partea cognitiva a creierului meu si chiar mai puternica decat instinctul de conservare (sa nu mor in trafic). Pur si simplu trupul meu nu imi apartinea mie, ci companiei Coca-Cola cand am zarit naluca rosie cu beculete. 

Imi dau seama ca asta mi s-a intamplat in conditiile in care beau Cola and shit doar dupa revelioane grele, cand nu mai e apa rece. Deci nu sunt nici macar consumator si nici brandul lor nu il iubesc de mor. Dar anii de intuneric de pe vremea lui Ceausescu au creat mirajul Coca-Cola si Pepsi. Din lipsa de orice si din cauza unor minti neocupate am cladit cu totii un castel din sticle de suc in jurul pantecelor noastre. Azi sunt multi oameni care nu beau apa, ci doar Suc. Sfantul suc pentru ca asa au pomenit – suc-ul e rasfatul suprem, e mierea zeilor, e Nectarul, e Viata, e Apa si Aerul (CO2-ul, mai precis). Sucul este lucrul rar si sfant pe care acum ni-l permitem la orice ora si pare misto.  Imi amintesc cand faceam listele pentru sarbatori in familie ele incepeau asa:
- Carnati de casa
- coke, fanta, sprite
- Apa min
- portocale
…Etc

Trebuia sa pun pe lista cele trei bauturi carbogazoase ca sa fie belsug la masa. Chiar daca nu prea le bea nimeni, ele nu puteau lipsi. Erau un fel de indicator de bunastare de sarbatori. Asa vazusem in reclame, asa faceam, bai nene. Nu puteam incalca ordinul. 

Azi, multumita micutului Grigoroiu de langa noi am inceput sa deschidem ochii la viata si sa ii mai inchidem de la televizor si ne-am trezit o leaca mai liberi. Consumerismul vine din tv, imi este clar ( si imi mai este clar ca daca Luca nu venea in viata mea ramaneam vai de steaua mea – m-a schimbat bine de tot copilul asta ). Azi nu mai punem pe lista cola sau pepsi pentru ca nu ne mai tenteaza si pentru ca stim cat de rau fac. Am regasit apa rece ca fiind cea mai buna licoare. Dar cum pe langa apa mai intra si cateva beri la ceas de bairam pentru a mai diversifica, ne-am gandit ca si Luculianul ar avea nevoie de ceva diferit. Bun. Cola nu, fanta nu, alte mizerii "naturale" pline de zahar si de bale nu... Ce facem? Pai e simplu. Del, are ochii si urechile in 'paispe, ca intotdeauna si a inceput sa stranga niste sticlute colorate prin casa (http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/nutritie/6-siropuri-naturale-magazin-mana). Ce sunt astea? Ketchup galben? zic eu cu nasul in frigider. 
Loool. Nu! Suc de catina. 
Wtf, cat de simplu! Si cat de gustos. 
Si asta? 
De brad. 
Wow! 
Iar Luca... Moamaaa! Le bea cum beau eu berile la gratar. :) Am gustat si eu si mi-au placut de imi venea sa le rad pe loc. Cum naiba am supt din pet atatia ani fara sa stiu de bunatatile astea ?

Si pentru ca vederea camionului mi-a trezit fara sa ma gandesc spiritul de sarbatori, pentru ca anul asta in sfarsit nu mai vine Hrusca in Romania, si pentru ca dupa articolul despre dulciuri a venit cu adevarat Mos Nicolae la noi si ne-a adus in sfarsit duciuri sanatoase demonstrandu-ne ca exista si chestii si dulce sanatos, cat si pentru ca imi e drag de voi am bucuria sa va fac doua bucurii sanatoase. 

Deci, Mos Craciun (de la  https://www.facebook.com/ManaMagazinNatural , o afacere mica romaneasca de familie) va aduce niste daruri :


Cum vine mosul ? Mosul vine la cel care care va posta un singur comment aici, pe blog, despre ce bea si ce manca de Craciun in copilarie si va fi ales de random.org. Vor fi, desigur, doi castigatori – un gurmand si un bautor. Haideti, ca sunt curios – mancati sorici sau ciocolata ? Beati fanta sau apa de fantana ? Carnat sau salata boef ? Cola sau tuica de la parinti? Apa, paie sau bataie ?

later edit: baaai, am uitat sa zic cand anunt castigatorii. :))) Vineri dimineata. 

Friday, December 6, 2013

Hot mama


Adolescent si tanar fiind, metrou si strazi cutreierem si ma uitam ades dupa picior. Dupa dupa fund, dupa zambet ochi si alte puncte de atractie baietesti. Romancele sunt cu adevarat frumoase si traiam la varsta aia frageda cate o poveste de dragoste inchipuita in fiecare zi cu vreo trecatoare cu quelque chose la ea. Ca tot tanarul priveam la toata lumea - la eleve vedeam ghiozdanul, la studente vedeam energia si nestatornicia, vedeam haine asortate si sexy, la femei vedeam eleganta si frumusetea maturizata frumos iar la mame vedeam doar copiii. La ne-mame simteam parfumurile delicate, prindeam colturi de priviri jucause, simteam viata din trupuri si puterea in timp ce la mamele cu copiii dupa ele nu ajungeam cu privirea. Ochii mei nu treceau de zidul de copii, dar nici de abandonarea lor pe altarul parintiei. La varsta si momentul ala mamele imi pareau neinteresante; nu mi se mai pareau sclipitoare, nu ma starneau, nu ma interesau. Ochii lor luminau doar privind copilul care le era agatat de mana. Hainele lor nu erau nici elegante, nici colorate si nici asortate si sub nicio forma sexy. Hainele lor doar erau si atat. Parfumul lor nu se mai simtea din cauza mirosului de biscuiti din gura copiilor. Iar daca cumva purtau rouge pe buze, acesta se mai vedea doar pe obrajii odraslei. Mamele ma speriau si imi atinteau ochii in pamant la varsta ocheadelor stradale.
Am crescut si m-am casatorit cu o tanara de care m-am indragostit rapid. Mi-a placut sa imi pierd in ochii ei tineri, sa ii sorb zambetul de pe buzele frumoase, sa ii miros parfumul cu varful nasului si sa imi fac ziua buna din culorile hainelor ei. Mi-a placut sa ii fac sute de poze cand se machia cu dibacie si eleganta in oglinda micuta din baia garsonierei noastre. Mi-a placut sa invat despre femeile pe le care admiram odinioara chiar de la femeia de langa mine.


A venit Luca. Cand Del avea burtica rotunda era si mai frumoasa - si ochi si cap si trup. Lumina pe unde mergea. Iar burtica plina cu copilul nostru parca era un accesoriu pus acolo sa o faca si mai frumoasa.
A iesit Luca. A urmat toboganul ala dement pe care cadeam amandoi, ne pierdeam si ne regaseam de 1000 de ori pe zi. In tot timpul ala nu neg ca mi-am imaginat-o pe Del cu frica. Ma temeam ca ar putea deveni ca mamele alea din trecut, care isi ingrijeau doar copiii si care uitau de ele. Am constatat fericit ca este departe de asa ceva. Nu stiu cum si-a gasit puterea sa isi repornesca motorul, dar a facut-o. Poate i-a fost greu, poate i-a fost usor, poate a venit natural sau poate si-a fortat memoria... Sau poate din toate cate putin. Cert este ca sotia mea s-a intors relativ rapid dupa  aventura nasterii si sunt fericit. Eu ca eu, dar ea cred ca e si mai abitir. Iar de cand o ard cu bloggereala de parinteala ma tot invart printre mame care nu au uitat de ele in favoarea copiilor si lucrul asta ma bucura. Inseamana parinti fericiti si copii mai fericiti. Daca mama si tata zambesc impliniti si se tin de mana dragastosi copilul va chiui de bucurie.

Si mai misto e ca in zilele noastre incep sa apara multe maini de ajutor pentru mamele care "inca nu s-au intors". Sau carora le este greu sa se intoarca la ele. Cred ca pe Del au ajutat-o mult si cartile citite si grupurile de mame de pe retelele de socializare de unde si-au luat si dat una alteia exemple si putere. E de bine. Si mai de bine este ca maine este un eveniment pentru asa ceva. Se nuneste Stylish Mom si e facut de prietenii de la Urban Kid http://www.urbankid.ro/evenimente/events-by-urbankid-ro/stylishmom1-25916. Mai ca as merge si eu pentru ca va fi o mana de ajutor intinsa mamelor care sunt si sotii si deci este un eveniment implicit si pentru tati si soti. Banuiesc ca nu va fi o pr
ezentare pe piedestal a mamelor stylish de la tv sau din reviste si a hainelor lor, ci un ajutor pentru mamele normale carora le pasa de ele. Va puteti lua bilete de aici LINK, mai sunt locuri si au si oferte speciale:
Daca sunteti mame mergeti pentru ca e de bine, daca sunteti tati, trimiteti-le pe sotiile voastre pentru ca merita. Sigur merita!

Monday, December 2, 2013

Mos Nici o Lae





Anul asta a inceput "luna cadourilor" cu o luna mai devreme. Eram pe la inceputul lui noiembrie in Mega cu Luca. Ca de obicei, el taraia dupa el un cos mare si rosu cu roti in care aveam diverse chestii de-ale gurii. Eram pe traseul bun dintre maslinele vrac si paine care trece pe la conservele de ton in ulei de masline, dar care evita elegant raionul de ciocolata. Incercam sa il ferim cat mai mult de ciocolata si in general de mancarea cu zahar. Cum traim in era internetului si a galetilor de zahar e cam greu - de internet nu prea il feresc ca nu am cum; am zis macar de zahar sa il scap. Trecem de ton si ma duc apasat catre paine. Iau o mizerie d-aia de pave cu sufletul strans ca iar mancam furaj infestat si dau sa o arunc in cosul mare si rosu. Ho! Cosul nu era in spatele meu si nici copilul. Ciudat. Mai sa ma panichez cand l-am vazut la 10 metri in spatele meu blocat in picioare cu ochii sariti din orbite. Sar ca ars sa vad ce are - Luca, de ce ai ramas acolo? Nimic. Lucaaaa. Nimic. Ma duc langa el si vad nenorocirea: megaimagenii bagasera mosicraciuni de ciocolata. Era un zid colorat cu rosu si alb si cu insertii de ciocolatiu pe alocuri. Mai ca am balit si eu care nu mananc dulce decat la Paste si la Craciun. Ce e Luca? Ce ai vazut?
Tata, astia sunt de cioco… ciocola… astia sunt Mos Crrrraciun de ciocolataaaa?
Da. Nu mai tii minte de anul trecut? Ai mancat si tu de Craciun si nu ti-au placut.

Tocmai ce iesisem de cateva zile nervos dintr-o discutie cu parintii mei despre oua de ciocolata. Eu o tineam pe a mea ca nu vreau sa ii dam si ei pe a lor ca nu poti sa lasi copilul fara ciocolata pentru ca o sa fie ca drogatii si o sa bage si mai abitir cand o creste. Nu stiu unde e adevarul, probabil pe undeva pe la mjloc, comme d’habitude, dar eu m-am tinut ferm si am tot discutat cu Luca si a inteles ca ciocolata din magazin nu e buna si ca mancam foarte rar. Ii tot face Delia prin casa tot felul de ciocolate supte din deget facute din nush ce minuni. E gustoasa, nu zic, dar nu e ca slinosenia aia din galantare care rupe ficaciorul in copiii nostri. Nu te lingi pe degete dupa ciocolata bio, dar macar e sanatoasa. Pe langa asta, Del ii mai face si tot felul de bomboane si inghetate de fructe de imi vine sa ii iau de la gura copilului. Am mai macat si nush ce acadele fara zahar facute din fructe de mi-au amintit de vitamina C-200 din copilarie si am bagat ca adevaratul cot la cot cu copilul. Tot ca sa evitam zaharul ii mai face si mere coapte cu miros frumos sau mai cumpara niste batoane cu miere si graunte. Lucul nostru le mananca fericit si pofticios dar din pacate astea sanatoase ori se fac greu, ori se gasesc greu iar noi ramanem sa ne luptam cu dusmanul zaharisit de pe rafturile magazinelor.

Am resusit sa imi deblochez copilul de la zidul de mosicraciuni abia cand i-am zis ca ii va aduce Mosul  si lui mosi de ciocolata. S-a linistit mai tare cand i-am zis ca asta va fi in curand, peste cateva saptamani, vor veni Mos Nicolae, iarna si zapada. De atunci trecem mereu pe la locul cu pricina si ma intreaba cand vine Mosul. Momentan a venit zapada si tremura de bucurie ca in curand va veni si ciocolata. Ma simt ca un idiot ca nu pot sa dau liber la ciocolata si sa ii vad zambetul larg si murdar pe dinti. Ma tot imbarbatez ca e greu sa faci chestii bune si ca d’aia merita sa rezisti. Extrapoland, e greu sa ai bun simt, e greu sa nu arunci hartiile si scuipatii pe trotuar, e greu sa tii usa unui om care vine dupa tine, e greu sa zambesti pe strada, e greu sa iti respecti si sa iti iubesti sotia, e si mai greu sa ii respecti si sa ii iubesti pe ceilalti oameni, tot greu e sa nu injuri in trafic sau sa nu pui oua sub presul de la usa vecinilor pentru ca te enerveaza. E foarte greu, dar totusi rezistam. Tot asa stiu ca este greu sa rezistam sa nu intram la mec cand miroase a cartofi prajiti sau nu bem tone de cola in loc de apa, e foarte greu sa faci la cuptor in loc sa prajesti sau sa fumam cu o tigara in minus pentru ca sa mai prindem o zi in plus cu familia noastra. E greu al ‘dracu, dar merita. Merita pentru ca daca suntem cu un milimetru mai sanatosi vom fi cu o secunda mai prezenti in viata noastra. D’aia ma chinui pe mine si pe copilul meu la capitolul dulciuri. Ar fi simplu sa ii dau cat pofteste  si sa fie fericit acum dar cand o fi mare si obez sa nu mai am ce face si sa nu imi pese. Sau poate nu va fi obez si nici probleme de sanatate nu va avea daca baga zahar prin toate orificiile. Poate contra-exemplul american de super sized exista doar in documentare si publicatii despre mancarea bio si ei de fapt ei sunt sanatosi tun.

Nu stiu nimic. Dar stiu ca vine Craciunul si pentru toti inseamna portocale si ciocolata. Ce ma fac ? De unde gasim mosicraciuni sanatosi ? Voi cum faceti ? Sfaturi ? Link-uri ? Ce ii pun in bocanci (in afara de mosul de ciocolata promis ) ?
                                                                                                                                  …un tata disperat. J