tag:blogger.com,1999:blog-9139027808690239902024-03-13T18:01:00.009+02:00ta-su - blog de tatădedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.comBlogger171125tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-12805352201575536762014-07-21T15:01:00.001+03:002014-07-21T15:08:29.359+03:00Probabil ultima postare<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKPhzRSp9dBoH3-ub3yRfNVanVkpmY6aLulSu2G7Yy5lZDatEf0Xkax3nlumiI8BMyTS6q0CCxhJiNxksKN_l3ly0NPouymDVT7u7_rpw9vrB_N8CnVHH-Y3qi6hkdHVwu6glq_QMInnA/s640/blogger-image-262240633.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKPhzRSp9dBoH3-ub3yRfNVanVkpmY6aLulSu2G7Yy5lZDatEf0Xkax3nlumiI8BMyTS6q0CCxhJiNxksKN_l3ly0NPouymDVT7u7_rpw9vrB_N8CnVHH-Y3qi6hkdHVwu6glq_QMInnA/s400/blogger-image-262240633.jpg" width="400" /></a><span style="font-family: inherit;"><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"> Stiu ca suna banal, dar mie mi-a placut mult Morometii. Cartea. Trupa nu am ascultat-o asa mult. Incepea frumos cu satul ala plin de liniste si rabdare. Timpul avea rabdare. Dupa cateva pagini delicioase romanul se termina cand toate o luasera razna in toate directiile. Nu mai semana nimic cu nimic. Timpul nu mai avea rabdare.</span><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"> </span><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /><br style="cursor: pointer;" /> Blogul ta-su.ro a inceput cand timpul nu avea rabdare. Se nastea un copil si nimic nu mai semana cu nimic in viata mea. Ma simteam la vale pe un tobogan abrupt care ducea spre necunoscut. Imi era teama. Aveam nevoie de confirmari si de un umar de care sa ma sprijin. M-am sprijinit de Del cat am putut in timp ce ea se sprijinea de mine cat putea. Cu toate astea, nu ne ajungea. Aveam nevoie de umeri mai mari sau mai multi. Atunci m-am apucat sa scriu pe blogul asta in cautare de umeri. Mi i-ati oferit cu drag si voi fiind la randul vostru tot in cautare de umeri. Ne-am strans fortele si am supravietuit. M-a emotionat ajutorul vostru la maxim. Niste straini. Niste Anonymus. Mi-a mers la suflet. <br style="cursor: pointer;" /><br style="cursor: pointer;" /> Acum simt ca toboganul s-a terminat. Am ajuns in bazinul de la baza in care incep sa inot linistit. Calm. Calc apa, fac pluta sau mai dau cate odata tare din brate. Ma uit pe cer, in apa si cel mai mult la cei doi inotatori de langa mine. Luca si Del. Ne zambim. Mergem inainte. Timpul pare sa aiba rabdare. <br style="cursor: pointer;" /><br style="cursor: pointer;" /> Gata. Pentru moment ma opresc aici cu blogul. Nu mai fierbe nimic in mine incat sa dau afara presiunea. Nu pot sa incalzesc artificial oala ca sa par ca scriu ceva. Am scris doar din suflet si la fel as face si in viitor daca imi mai vine vreodata. Pe langa tratamentul meu sufletesc, am incercat sa imi pun gandurile online si ca sa ajut pe cei care isi pun aceleasi intrebari ca si mine. Sa gaseasca un breviar de raspunsuri cat sa se orienteze. Nu cred ca am reusit pentru ca e foarte dezordonat blogul si nu cred ca e usor de gasit ceva. Poate in viitor voi face curat. Poate in viitor mai facem un copil si ma apuc iar de scris. Sau poate in viitor ma apuc pur si simplu iar de scris. Acum iau <b>cel putin</b> o pauza. <br style="cursor: pointer;" /><br style="cursor: pointer;" />Va multumesc, </span></span><br />
<div>
<span style="-webkit-text-size-adjust: auto; background-color: rgba(255, 255, 255, 0); font-family: inherit;">cu mult respect Dedi </span><br />
<div>
<span style="-webkit-text-size-adjust: auto; background-color: rgba(255, 255, 255, 0); font-family: inherit;">In continuare ma gasiti: </span></div>
<div>
<span style="-webkit-text-size-adjust: auto; background-color: rgba(255, 255, 255, 0); font-family: inherit;">- pe FB pentru buna ziua <br style="cursor: pointer;" />- pe <a href="http://dedigrigoroiu.blogspot.fr/">dedi.ro/blog</a> pentru orice fel de poze aveti nevoie (sa va fac)<br style="cursor: pointer;" />- si pe strada, parcuri si terase. :) </span></div>
</div>
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com22tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-91207226583096599742014-05-29T20:34:00.001+03:002014-05-29T20:34:48.902+03:00Doresc copil sanatos, frumos, destept si OBOSIT<div style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;">
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">Luca facea fericit din maini spre mine si spre Del. Le tinea in sus sa ne arate clar ca nu se mai tine de nimic. Calul mergea lenes tras de stapana lui iar Luca topaia pe saua prea mare pentru el de parca avea motoras. Eram fericit - copilul se bucura si in acelasi timp facea si miscare din plin. Miscarea era buna, caci trebuia sa se oboseasca. Se trezise tarziu si duduia de energie iar acum cu toata aventura asta Universul lucra pentru mine. Dupa ce a coborat de pe cal a luat-o la fuga catre locul cu copii ca sa alerge dupa mingii. Mai bine. Mai consuma inca niste energie si va fi si mai obosit. Radea sufletul in mine de bucurie. In sfarsit odihna de sambata. Eu sunt obosit mereu, acum era si copilul - urma sa dormim ca lemnele in padure.</span></div>
<div style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;">
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4jB6OtR-ypyaU9-ovb3mYk_AFV_U8JCqjPAcbPxlp9mH91F8lCzljm7s7mizG0MWUUnDuo-izDePB7paMIyjePdlv6xcrSI0LjW9roSPOAQYfZJkE03RSrU0FahmrvK6cv7mDizJB6UY/s1600/IMG_2341.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4jB6OtR-ypyaU9-ovb3mYk_AFV_U8JCqjPAcbPxlp9mH91F8lCzljm7s7mizG0MWUUnDuo-izDePB7paMIyjePdlv6xcrSI0LjW9roSPOAQYfZJkE03RSrU0FahmrvK6cv7mDizJB6UY/s1600/IMG_2341.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;">
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">Aruncandu-ma fericit in pat langa el am avut ocazia sa imi aud gandurile in linistea dupa-amiezii. Ele tot susoteau bucuroase despre faptul ca Luca e obosit si uite ce repede adoarme. Ba chiar le-am auzit spunand ca poate ar fi bine sa fie asa mereu. Atunci mi-a picat fisa: noi ne dorim copii mereu obositi. Sa le pice ochii in gura ca sa adoarma repede si sa nu ne solicite prea tare. Mi-am amintit cum am auzit de multe ori replica "mai lasa-l sa alerge ca sa oboseasca bine". Sau "l-am dat la atletism ca sa mai oboseasca ca m-a capiat in fiecare seara". Ar mai fi si mai cunoscutul "ia-l afara si oboseste-l bine". Pai stai, mai nene, ca nu a facut nimic rau copilul. Eu daca as auzi una ca asta din gura parintilor mei mi-as pune intrebari serioase daca nu cumva uneltesc sa ma omoare incet prin epuizare. Ce naiba tot avem cu odraslele noastre de le vrem asa de lesinate? Aud parinti zicand bucurosi ca dupa gradinita sau scoala le pica copiii in cap de <a href="x-apple-data-detectors://0" x-apple-data-detectors-result="0" x-apple-data-detectors-type="calendar-event" x-apple-data-detectors="true">pe la ora 7 seara</a> si in sfarsit au si ei timp liber. Pai cum vine asta? Ne chinuim sa ne anesteziem copiii ca sa culce cat mai repede?!? Noi cand mai stam cu ei? Ei cand mai stau cu noi? Chiar sa ne dorim niste alergatori cunsumatori de energie si atat? Cand sa mai aiba timp sa mai gandeasca si ei? Mai bine le tragem in tampla cu tranchilizant de elefanti si ii lasam sa zaca in siguranta pe o parte ca sa ne putem duce linistiti vietile de parinti. Inteleg nevoia noastra de intimitate in cuplu. Inteleg ca avem nevoie sa vedem ultimul episod din Veep ca sa ne mai golim creierii dar chiar asa, cu pretul tranchilizarii puilor de om?! Cred ca inteleg de ce parintii incep a fi parinti prin organizarea dormitorului copilului – pentru ca ala e locul unde isi doresc sa stea odrasla cat mai mult. Patutul e un mausoleu, usa camerei micutilor e o cazemata. Facem tot ce putem sa ne asiguram linistea. Cam ciudat.</span></div>
<div style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;">
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /></span></div>
<div style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQeI635vdEHuty1LgR6t-UCmVgDYR6WSwxean7lmoB0ujMoSc1mNb4B_5TvjL-2tGKEW2DjU1SWp9EeuypY9MZSBBNQq1s1WlQhqKgFaBy7Ut_-4dnP3E_1oNEyns9eXU2SedzF8UkReo/s1600/IMG_2487.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQeI635vdEHuty1LgR6t-UCmVgDYR6WSwxean7lmoB0ujMoSc1mNb4B_5TvjL-2tGKEW2DjU1SWp9EeuypY9MZSBBNQq1s1WlQhqKgFaBy7Ut_-4dnP3E_1oNEyns9eXU2SedzF8UkReo/s1600/IMG_2487.jpg" height="240" width="320" /></a><span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">Eu cred ca de fapt noua ne este frica de copiii nostri. Altfel de ce sa ne dorim asa de mult sa doarma cat mai mult bestiile? Eram ieri la Unirii in pasaj cu Luca de mana mergand spre casa. Imi spusese Del ca a dormit bine dupa amiaza si ca are bateria plina. Eram cam palid de spaima. Cu o seara inainte am condus niste prieteni foarte buni pe ultimul drum la carciuma inainte de a pleca in tari straine si inca imi bubuia capul. Nu stiam cum am sa impac starea mea de leguma cu energia lui. Ne-au iesit in fata scarile rulante dar am ales sa urcam pe cele normale ca sa .... mai oboseasca copilul. Parca eram intr-un joc - un urcat de scari = o liniuta de ernergie scazuta. Daca reuseam un head shot ar fi fost flawless victory si pica copilul lat in pat la somn. Am ajuns cu el acasa tot in plina forma deci l-am chinuit pe scari si in picioare in metrou degeaba. Dar pana la urma cine credeti ca a luat head shot? Eu. Normal ca eu. Luca a fost cu 100% mai intelept decat mine si mi-a intuit starea, lasaind motorasul incet ca sa intre in ritm cu mine. In felul asta am legumit amandoi la picnic in parc. Am privit cerul, frunzele si furnicile si am stat intr-o rana pe paturica mica. A fost cu adevart quality time cu fiul meu fara sa stau cu frica faptului ca nu ma pot ridica la cererile lui de energie fizica. S-a coborat el la mintea mea si a fost superb. Mi-am dat seama ieri ca nu trebuie sa fie obosit ca sa ma simt si eu bine…ba din contra.</span></div>
<div style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;">
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /></span></div>
<div style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;">
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">Astazi ma duc sa il iau de </span><span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0); text-align: center;">nou si sa vad ce minunatii mai face.</span></div>
<div>
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /></span></div>
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-63243232271778538292014-05-07T13:24:00.001+03:002014-05-07T13:24:58.704+03:00Astazi merg sa ma aplaud<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">Imi amintesc cand nu existau iphoane in metrou si nici in viata noastra. Era vremea aia de demult cand oamenii citeau carti si ziare in metrou. Mai erau unii care nu citeau ci doar priveau in gol sau in privirile altor calatori. Altii nu aveau nici ziar si nici chef sa priveasca dupa priviri. Acestia se uitau in ziarele celorlalti. Am practicat si eu sportul asta in diminetile prea exagerate si imi placea sa citesc ce imi dadeau calatorii din ziarul lor. Gaseam mereu ceva interesant. Cu timpul m-am lasat de citit ziare pentru ca ele s-au umplut de covoare rosii pe care defilau tot felul de oameni impaiati si care imi erau dati exemplu de viata buna. Nu mai era nimic interesant. M-am scarbit si m-am afundat in telefon iar acum mi se pare chiar ciudat sa ma mai uit la oameni in metrou. Am uitat din pacate sa fac lucrul asta simplu si frumos - sa privesc si sa admir oamenii de langa mine. Cred ca asta e unul din motivele pentru care avem lumina la metrou - ca sa ne privim unii pe altii. Sa vedem ca suntem mai misto si mai importanti decat impaiatii de pe covorul rosu al ziarelor si al site-urilor de pe net. Suntem mai frumosi, mai imbracati cu gust, mai bogati (spiritual, desigur), mai demni de luat exemplu....si cu toate astea stam tot cu capetele plecate peste smartphone-ul nostru privind in pixelii iluminati.</span><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;" /><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;" /><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">In timp ce in mine se nastea revolutia metroului si incercarea de a renunta la telefon in timpul calatoriei in alt colt de Bucuresti se intampla cam acelasi lucru. Un <a href="http://andreitudose.com/" target="_blank">prieten</a> de-ai mei care are numai idei nastrusnice a copt o chestie foarte misto - sa puna oamenii astia misto de la metrou chiar pe covorul rosu si sa ii aplaude. A uneltit cu alti oameni la fel de nastrusnici ca el si a pus de un eveniment pentru astazi, 07/05/2014. Astazi vom aplauda oamenii "normali" la metrou. Astazi e<b><a href="http://deliveringlife.com/gala-oamenilor/" target="_blank"> Gala Oamenilor</a></b>. Atentie ca noi suntem printre ei! Asta face evenimentul si mai interesant. Ne vom aplauda si pe noi si pe ei. Va fi intens acolo. Am vazut din anii trecuti ca emotiile sunt mari. Nu stiu de ce aplauzele au un efect foarte puternic asupra noastra si nu stiu de ce ne emotionam asa tare cand suntem aplaudati. Poate nu ne vine sa credem ca meritam aplauze. Nu stiu. Ce stiu este ca azi ma duc sa va aplaud, sa ma aplaud, sa ii aplaud. La unirii 1 de la 17:00 ne vedem la covorul rosu. Veniti si voi ca sa ne bucuram unii de altii.</span>
<br />
<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSTxdpcUKYL0fE6clKcridLFMTFLQj9Glting_VvDjsHn-DGokf20NiLibv-GzuclOtCT7Butw-ncSBIQvkrvbsFMj1mVRhpN20QnoJvmfgGKRFRpdoUkk1nrQI0svHGoRsdieeBP1LL8/s1600/gala.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSTxdpcUKYL0fE6clKcridLFMTFLQj9Glting_VvDjsHn-DGokf20NiLibv-GzuclOtCT7Butw-ncSBIQvkrvbsFMj1mVRhpN20QnoJvmfgGKRFRpdoUkk1nrQI0svHGoRsdieeBP1LL8/s1600/gala.png" height="147" width="400" /></a></div>
<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;"><br /></span>dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-30563948553181408432014-04-04T18:58:00.001+03:002014-04-04T18:58:37.963+03:00Next Chits - castigatoriiMai bine zis castigatoarele. Nu prea stiu de ce nu v-ati inghesuit...ori v-am pierdut eu de clienti, ori nu v-a tentat sa vedeti filme la cinema cu copilasii...nu stiu. Cert este ca avem chiar doua castigatoare:<br />
<br />
Alexandra - cu veveritele<br />
Raluca - cu veronica se intoarce<br />
<br />
Numele Alexandrei il am. Imi mai trebuie al Ralucai ca sa punem pe lista pentru maine. Alors? Raluca Simaicum?dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-91970742315113127652014-04-03T13:14:00.001+03:002014-04-03T13:14:31.509+03:00Bilete gratis - avem doua - concurs V-am zis de NEXT KIDS? :) E un festival de film pentru copii. Ca sa va faceti o idee mergeti aici: <a href="http://www.nextfilmfestival.ro/sectiune-film/next-kids/" style="background-color: transparent;">http://www.nextfilmfestival.ro/sectiune-film/next-kids/</a><br />
<br />
Partea haioasa e ca festivalul asta si faptul ca sunt si eu printre raspandacii evenimentului vine pe fundalul faptului ca Luca a devenit din ce in ce mai pasionat de filme. Dar nu musai sa uite ci sa si faca. Mai exact, sa re-faca. S-a apucat sa imi explice cum sa filmez ca sa iasa un nous clip Frere Jaques. I-am fost cameraman, am montat si iata rezultatul. :)<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<object class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="https://i1.ytimg.com/s_vi/Lb4PKX40nRA/default.jpg?sqp=CPjm9JkF&rs=AOn4CLCAC9o3hS4Z_Ko4oCEa9jTWqKjZqg" height="266" width="320"><param name="movie" value="https://www.youtube.com/v/Lb4PKX40nRA?version=3&f=user_uploads&c=google-webdrive-0&app=youtube_gdata" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><embed width="320" height="266" src="https://www.youtube.com/v/Lb4PKX40nRA?version=3&f=user_uploads&c=google-webdrive-0&app=youtube_gdata" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<br />
Acum, daca v-am facut pofta si vreti sa mergeti la festival nu dati banii pe bilet, luati popcorn-ul la pachet pentru ca bilete va dau eu. Haideti repede ca sunt calde. <b>Nu trebuie decat sa comentati cu un link catre un filmulet popular printre copiii vostri</b>. Voi alege un castigator la ghici maine dupa-amiaza.<br />
<br />
Facem? Motor!dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-89080034383126620332014-04-01T10:12:00.000+03:002014-04-01T10:12:15.433+03:00Luca face filmeDe ceva vreme Luca cam face pe regizorul.<br />
Tata, acum fug. Acum ma duc acolo si imi spui cand esti gata. Haide tata, esti gata?<br />
Da Luca sunt gata.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/DnBe1UoJtHI?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<br />
Voi ce faceti samabata? Veniti la NEXT KIDS?<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0kkBOktI9PdBx5l0GE2wMNJ4nrizEJfgcvYk4ddBRzUuwzl389JVCQwsA83hOaqlIlkAtiX958j-TD6kgp8klix1ckpKrc_y5HdEcDLZEQQmkyvWJ69NobM7mN5VX8uHNG93JM_ftewQ/s1600/Afis+NexT+Kids.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0kkBOktI9PdBx5l0GE2wMNJ4nrizEJfgcvYk4ddBRzUuwzl389JVCQwsA83hOaqlIlkAtiX958j-TD6kgp8klix1ckpKrc_y5HdEcDLZEQQmkyvWJ69NobM7mN5VX8uHNG93JM_ftewQ/s1600/Afis+NexT+Kids.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
saptamana asta am sa va tot pun filmulte facute de Luca ;)</div>
<br />dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-37874299298874726212014-03-06T15:57:00.004+02:002014-03-06T16:01:16.964+02:00De ce se cearta parintii?<br />
<span style="background-color: transparent;">Imi amintesc ca eram la toaleta si dau sa trag de hartia igienica. Soc si groaza - sulul de hartie fusese montat invers de Del. Invers adica cu fasia de hartie coboratoare catre perete, nu catre exterior. Oftez adanc si ma apuc sa bajbai pe sub sul. Cu toate ca nu pot, eu tot incerc sa o inteleg si d-aia vreau sa ma chinui sa trag de hartia igienica chiar si asa, de la perete. Poate merge si cum vrea ea si terminam debate-ul. Hmmm. Pipai si gasesc sa trag o fasie. Incerc sa imi suflu nasul cu ea si o impaturesc in asa fel ca hartia ajunge pe nasul meu cu desenul in exterior, nu catre nas. Stiam bine ca asta inseamna ca stratul rezistent este pe partea cealalta decat imi trebuia mie dar am zis sa incerc asa ca sa ii arat eu ei ca nu se poate. Ii zic de un an cel putin ca hartia se pune cu fata, nu cu spatele. </span><br />
Suflu. Pffffffffuuu. O nara. Pffffff a doua. Na! S-a rupt hartia. Bai nene, si i-am zis: pune, domne', hartia cu fata la noi ca asa se pune. Ea, nu si nu. Ca sunt nebun. Ca nu vrea sa tina cont de un asa amanunt nesimnificativ si uite acum ce am pe mana din cauza ei. Ce naiba nu putea sa puna hartia cum se pune? Trantesc hartia in toaleta si mai trag bajbaind inca o bucata pe care o impaturesc contra naturii ca sa imi vina cu straturile bune la nas. Suflu din nou multumit de mine, ma spal pe mani si ies la scandal.<br />
<br />
De cate ori te-am rugat sa pui hartia igienica cu fata? Uite iar mi-am suflat nasul si s-a gaurit hartia in mana mea.<br />
Iar hartia? Zice Del iritata. Nu intelegi ca nu pot sa fac asa ceva? Mi se pare o porcarie. Sa nu te mai aud cu asta.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNR0wbhyphenhyphenYzoTQTMP1BOvK5W1SlHDpl9T0f_goxhpomEbFsXeNuf_ojysw4pX7xJw1b1jrn2dmFvMEhYCtNDcDxtGDXFXfDpSg2DjmdhinPUb_nGuosJm31WIZw_r_iIstu2SwSCUlYuqY/s1600/good.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNR0wbhyphenhyphenYzoTQTMP1BOvK5W1SlHDpl9T0f_goxhpomEbFsXeNuf_ojysw4pX7xJw1b1jrn2dmFvMEhYCtNDcDxtGDXFXfDpSg2DjmdhinPUb_nGuosJm31WIZw_r_iIstu2SwSCUlYuqY/s1600/good.png" height="203" width="400" /></a></div>
<br />
Pesnesc. Vad rosu in fata ochilor. Adica tu iti bati joc de mine? Cum adica sa nu ma mai a<br />
<br />
uzi? Ce sa fac, sa tac? Cum sa tac? Tu nu intelegi ca e mai bine cum zic eu? Ne-ar fi tuturor mai bine. Hartia igienica e gandita sa functioneze optim in pozitia corecta de functionare. Uita-te la reclame daca nu ma crezi cand iti zic. E logic. Si pe ambalajul ei arata asta.<br />
Esti nebun! Du-te si te controleaza la cap.<br />
Ba tu esti nebuna! ... Si incapatanata!<br />
<br />
Nu. Eram amandoi nebuni si incapatanati, dar am aflat asta mai de curand. Cu toate astea ne-am mancat ficaciorii cativa ani de zile cu hartia igienica. Ca sa ajungem la un rezultat am decis ca am sa o pun eu cum trebuie daca ea nu vrea. Plesneam de nervi zilnic si gandeam ca imi face in adins sa o puna gresit, dar inghiteam. Pana la urma eu aveam dreptatea suprema relativ la subiectul asta si asta ma mai linistea. Totul a mers asa pana intr-o zi cand Luca, care prinsese deja de ceva vreme a merge in doua picioare, a intrat in baie, a apucat hartia pusa de mine cu fata si a inceput sa o paleasca cu manutele lui mici ca sa o invarta. Era distractiv cum se invartea sulul de hartie igienica dar si mai distractiv era cum hartia se aseza blanda pe podea. Cand a terminat de derulat a luat de un capat fericit si a venit cu sarpele luuuuung de hartie igienica in sufragetie. Am inlemnit. Vazusem asta in filme, dar sa patesc chiar eu? Hartia mea igienica? Cea pusa corect de mine? Cum se poate ca una ca asta?!? Pfuaaa!. M-am domolit ca sa nu sperii copilul si l-am rugat bland sa nu mai faca asta pentru ca se consuma hartia degeaba si bla-bla. El nu intelegea. Lui ii placea doar ca poate sa invarta hartia igienica. Iar daca invarteala avea si ca rezultat hartia de pe jos era si mai bine. M-am tot scarpinat in raspar sa aflu o solutie si cand am gasit-o am inlemnit - solutia era sa pun hartia igienica cu fata la perete in asa fel incat daca o invarte catre el hartia nu se deruleaza, ci se ruleaza. Simplu. Genial. Dar era contra convingerilor mele de neclintit. Cum adica sa stea hartia invers? Dar cum adica sa dea hartia pe jos cand se joaca cu ea? Drama interioara. Haos. Contradictie. Universul meu perfect se destrama sub actiunea unor manute mici aducatoare de forta centrifuga. M-am perpelit cateva zile pana a trebuit sa recunosc ca gresisem - chiar nu exista pozitia corecta pentru hartia igienica. Eu, geniul hartiei igienice, acceptam ca oricum am fi pus-o existau plusuri si minusuri. Nu am avut puterea sa o recunosc in fata Deliei dar macar am avut mintea sa ma relaxez si las dracului hartia sa fie cum se nimereste caci pana la urma nu conta asa de mult. Era DOAR un sul de hartie igienica.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3m3eFTTJq046PNPepvlrsws-CSzZRpFPOj_voimRwMMTs7015vbWncUrf_kDQ6S0xa3zan63Wekz24xp9KSZ9jaccwq_T8unKlTzmN-rq6hxc28TQXJYNT0BBUQDRRtU6RJ29i24czng/s1600/hi.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3m3eFTTJq046PNPepvlrsws-CSzZRpFPOj_voimRwMMTs7015vbWncUrf_kDQ6S0xa3zan63Wekz24xp9KSZ9jaccwq_T8unKlTzmN-rq6hxc28TQXJYNT0BBUQDRRtU6RJ29i24czng/s1600/hi.JPG" height="240" width="320" /></a>Uite asa ne-am intins nervii ca pe coardele de chitara electrica din nimic vreo cativa ani pana cand un copil de un an jumate (la vremea aia) mi-a arata ca gresesc. Am avut noroc. Dar si mai mult noroc as fi avut daca imi deschideam ochii si vedeam dincolo de valul de furie mai devreme. Acum suntem si eu si Del mai cu antenele ridicate la nevoile celuilalt si e mult mai bine caci de multe ori dreptatea e la celalalt, el nu are valul subiectivismului pe ochi. Pentru a face asta ne-a ajutat mult un curs la care nu am vrut sa merg.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoAQsobZbhXPeelWatPVmCKu9cwieOEvvU2bQWdwuGQnY6WonqJx6iUBVZUqXr1xN-wdKvO9zn5HVdBpKDiBnpBs4bmfc2RQ4zICUHUbq8LLpU02XkSSBL2rRQrRttiM5IHheq1YT0xqk/s1600/hi2.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoAQsobZbhXPeelWatPVmCKu9cwieOEvvU2bQWdwuGQnY6WonqJx6iUBVZUqXr1xN-wdKvO9zn5HVdBpKDiBnpBs4bmfc2RQ4zICUHUbq8LLpU02XkSSBL2rRQrRttiM5IHheq1YT0xqk/s1600/hi2.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
Ne tot invitau de ceva vreme <a href="http://www.nonviolenta.org/" target="_blank">Monica si Ian</a> sa mergem la cursul lor numit "<a href="http://www.nonviolenta.org/top-level/cursuri/comoara-din-noroi-bucuresti" target="_blank">comoara din noroi</a>", un curs pentru a comunica empatic si frumos in cuplu. Imi sunt foarte dragi ei si as merge oriunde cu ei dar numele cursului m-a speriat tare. Suna prea de secta iar ideea de curs pentru cupluri m-a dus cu mintea la terapia de cuplu despre care vazusem in filme ca se face cand sotii sunt pe cale sa isi spuna la revedere. Mi-am zis un Doamne fereste, am facut niste cruci cu limba in gura si am decis ca noi nu avem probeme, deci nu avem de ce sa mergem. Noroc ca Del a fost mai isteata ca mine si a inteles despre ce e vorba si m-a imbarligat cu tact ca sa ne ducem. Mi-a zis ca nu e pentru cupluri destramate, ci e pentru oameni care se iubesc si care vor sa invete sa comunice mai bine fara sa se certe ca chiorii pe nimicuri. M-a convins cu asta caci ma stiam expert la scos ochii din hartii ingienice. Asadar am mers. <br />
<br />
Nu vreau sa divulg din detaliie de la curs dar a fost incredibil. Am ajuns de la ras la plans trecand prin niste chestii de mi-au zburat creierii. Pe langa asta am cu conoscut si oameni misto acolo si am si petrecut un week-end doar eu cu Del, caci plozii trebuie lasati acasa. Noi mai fusesem la un curs al Monicai si stiam ce le poate pielea dar cu asta ne-a dat pe spate de tot. Am invatat lucruri arat de simple si atat de puternice. Cand am ajuns m-a intrebat the classic "ce astept de la cursul asta". Am raspuns ca vreau sa invat sa ma cert cu Del. Nu vreau sa renunt la a discuta problemele dar nu mai vreau sa o fac ca un isteric. Cand am plecat zambeam complici si abia asteptam sa apara primul conflict ca sa il rezolvam ca oamenii maturi. Acum stim cum. ;)<br />
Mergeti. E genial si nu inseamna ca veti divorta. Ci dimpotriva inseamna ca va iubiti si ca va pasa de multii ani care va astepta impreuna cu jumatatea voastra.dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-22001198130911766042014-02-20T16:51:00.000+02:002014-02-20T16:51:03.143+02:00Trusa de scule pentru parinti [P]<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;">Cum ar fi sa avem o trusa de scule numai a noastra, cu scule potrivite<br />copiilor nostri? Misto nu? Scoate repede cheia tubulara de plans,<br />desurubeaza ca sa golesti instalatia si apoi inchide surubul ca sa nu<br />mai iasa pe acolo. Da si cu putin chit empatic pe langa piulita si s-a<br />rezolvat.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br />Sau in caz de chef excesiv de joaca, scoti din trusa masca de sudura<br />rezistenta la oboseala si jocuri repetitive si sudezi bine relatia cu<br />copilul.</span><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq4mrtU5ez-5SNLBbMZie4e9X3ogVDuu8G4ggzVHabNT4wxEDvhAW_SzSqxIjnArmosNlxzUHPVc7HXzx-b8j_t5qR5byglMCzc5d5fFhDmh6WFEos2Bk_KJhWQ2uYPBfY7QimpUaHzuo/s1600/poster+final.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq4mrtU5ez-5SNLBbMZie4e9X3ogVDuu8G4ggzVHabNT4wxEDvhAW_SzSqxIjnArmosNlxzUHPVc7HXzx-b8j_t5qR5byglMCzc5d5fFhDmh6WFEos2Bk_KJhWQ2uYPBfY7QimpUaHzuo/s1600/poster+final.jpg" height="320" width="226" /></a><span style="font-family: inherit;"><br />Iar cand copilul se lupta cu scoala sau cu gradinita.... sau cu orice<br />monstrii de-ai lui, sa scoti din trusa ochelarii de copil cu care vezi<br />ce vede el. </span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br />De cate ori am zis ca ne dorim sa mai fim copii, dar cu<br />mintea de acum. Pai putem - nu trebuie decat sa ne punem ochelarii de<br />copil si gata.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br />Suna hilara faza cu trusa, nu? Nu chiar. E cam pe bune. Din seria<br />vizitelor care nu trebuie ratate, vine la noi in tara o doamna, JODY PAWEL, care a<br />pus bazele unei chestii care se numeste "parent's tool shop", la ei,<br />in SUA, chiar in oras si ne va vorbi despre asta. Evenimentul asta<br />are loc sambata asta si se va duce Delia cu un caiet gol si cu o trusa<br />goala de scule. Poate vine cu ceva la mana. Cred ca e bine pentru toti<br />sa aflam secretul. Vedeti detalii mai jos.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic9rnx6hOZzlIF61JU4HLk57QdGFTR6oKObltAK8l8SxSVVS-g2A3v9TngWu_Nk1mNj75SAzD23m_Xwlb6Kyj6wQyDWXt8PYHAuFzA55l-z8f0YJQZ0g-AKRCMgdorfQlpvHiSvCW4ox8/s1600/fb+parenting+714x264px_boy-01.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic9rnx6hOZzlIF61JU4HLk57QdGFTR6oKObltAK8l8SxSVVS-g2A3v9TngWu_Nk1mNj75SAzD23m_Xwlb6Kyj6wQyDWXt8PYHAuFzA55l-z8f0YJQZ0g-AKRCMgdorfQlpvHiSvCW4ox8/s1600/fb+parenting+714x264px_boy-01.jpg" height="118" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXzDN1kkSYEgb7ksXIAhdCI1dqu-ySagHqIewLWsNBqHiLdvOgfjOTDxXW7gCUcgbZgJQMBhLExn3pnaWTTwnhRA_NWihubJGv3l9_yHH5XSKIWdE6clDQ_PKi7iVbInKaWz5RU0XTpjY/s1600/fb+parenting+714x264px_girl-01.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXzDN1kkSYEgb7ksXIAhdCI1dqu-ySagHqIewLWsNBqHiLdvOgfjOTDxXW7gCUcgbZgJQMBhLExn3pnaWTTwnhRA_NWihubJGv3l9_yHH5XSKIWdE6clDQ_PKi7iVbInKaWz5RU0XTpjY/s1600/fb+parenting+714x264px_girl-01.jpg" height="118" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<br />
<div>
<span style="font-family: Helvetica; font-size: 12px;"><br /></span></div>
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-336298301991260302014-02-14T13:25:00.002+02:002014-02-14T13:28:50.694+02:00Eu si gradinita lui<span lang="FR" style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;">Mergeam prin zapada jegoasa si moale cu pasi apasati. In buzunar aveam doi cacatei de-ai lui Luca. Puteam sa aleg sa il am pe Luca de mana, dar am ales sa car cacateii in buzunar. Mai clar, am ales sa ma duc eu la analize in locul Deliei ca sa il duca ea la gradinita, ca eu sa nu intarzii mult prea mult la serviciu. </span><span style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;">Sau cam asa ceva. </span><br />
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><br />Luca s-a invatat sa se trezeasca la fel de tarziu si de frumos ca Delia. Se maraie amandoi in pat in timp ce pe sub jaluzele verzi se chinuie niste lumina proaspata de dimineata sa intre in dormitor. Miroase a somn in camera. Eu miros a pasta de dinti si a parfum. Ii pup si maraie mai tare. Haideti, copii, e dimineata. Se trezesc moi si bantuie amandoi ca niste fantomite prin casa si apoi, cand le mai vine sangele in cerebel incercam sa hotaram cum facem azi. E a patra zi de gradinita si am zis ca poate il duc eu. Dar a aparut o portita de scapare - trebuie mers si la analize sa lasam niste copro si sa luam restul de rezultate. Ma ofer imediat pentru ca asa nu voi intarzia prea mult la job, dar si pentru ca nu prea aveam putere sa il duc eu la gradinita. Am fost in prima zi cu totii si inca imi dau palme. Daca as fi mers si azi cu Luca cred ca nu mai plecam de acolo. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><br />Inca mai am clara imaginea cu el pe scaunel privind strain la copiii din jurul lui. Cand s-a ridicat sa se prezinte s-a emotionat a doua oara in viata lui. Prima data a fost in fata lui Mos Craciun. A spus gatuit ca il cheama Luca si inca ceva balbait. </span>Eu eram mai praf decat el. Stateam in tocul usii si paream amuzat. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">De fapt urlam in gand de tristete. Mi-am retrait gradinita si abandonul de atunci si am replans tot. Acum eram eu cu Del in tocul usii si priveam chiombiti si obositi la copil. Ne trezisem de dimineata ca sa ne abandonam copilul. <o:p></o:p></span><br />
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><br />Il abandonam asa cum m-au abandonat si ai mei pe mine. Si pe Del. Si pe tine, si pe ei. Stiam ca taica-miu inca este la usa si nu intelegeam de ce nu intra in clasa. Stateam pe un scaunel de lemn placat cu melamina albastra si o doamna pe care nu o cunosteam imi spunea pe nume. Pe perete era o stema mare. Ne-a zis ca vom desena stema tarii si eu m-am mirat pentru ca mi se parea prea complicata. </span>Am mai stat putin si am iesit din clasa. Il cautam pe taica-miu care please pes furis. Mi-a picat coridorul in cap. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Eram singur. Nu stiam pe nimeni. Nu stiu daca chiar asa a fost dar stiu sigur ca la intoarcere nu am mai nimerit clasa si ma aflam printre oameni mai straini decat cei de mai devreme. Aici nici macar educatoarea nu imi mai spunea pe nume. Dupa ce s-a facut ceva valva si lumea se intreba cine sunt si de unde vin, « doamna » m-a luat de mana si m-a plimbat prin clase ca sa vada daca ma recunoaste cineva. </span>M-a recunoscut invatatoarea mea care nu cred ca stia ca plecasem. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Nu mai stiu cati ani aveam, probabil vreo 4 si cred ca eram la a doua gradinita. <o:p></o:p></span></div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZfOJrS8p1XYX_idT-Ytwtreozs1lttBV4RNzi9PCu_OdTwQhdGRUJq7ZbS9owRgaulpSbIMu5I2depf-mH53Kn4abysSr4fQitT1SJQuqjn7kauPjTWhPVsBTkMN90RbYAEha_Jx-v90/s640/blogger-image-1165336534.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZfOJrS8p1XYX_idT-Ytwtreozs1lttBV4RNzi9PCu_OdTwQhdGRUJq7ZbS9owRgaulpSbIMu5I2depf-mH53Kn4abysSr4fQitT1SJQuqjn7kauPjTWhPVsBTkMN90RbYAEha_Jx-v90/s640/blogger-image-1165336534.jpg" /></a><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><br />Cand am plecat in prima zi a lui Luca de gradinita catre serviciu am bagat capul pe usa sa ii zic "pa" pentru ca Luca sa stie ca am plecat. Nu am vrut sa traiasca aceeasi spaima ca si mine. Cand i-am zis "pa" freca niste piese de puzzle in mana si parea preocupat. Poate chiar era. Pana la urma si eu m-am apucat acum 30 de ani sa desenez stema aia plina de spice cu ambitie. Nu mi-a iesit, intr-adevar, pentru ca era prea complicata, dar mi-am tinut mintea ocupata. <o:p></o:p></span></div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
<br /></div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">A ramas Del inca vreo jumatate de ora dupa ce am plecat eu si apoi a disparut si ea. Luca si-a tinut mintea ocupata vreo doua ore dupa care inceput sa planga si sa ceara sa o sune pe ma-sa. Au sunat si Del a venit cat ai clipi<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sa il ia acasa. Pe seara mi-a spus ca a plans de dor. </span>De atunci in fiecare zi imi zice cumva rusinat ca « iar am plans, tata ». <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Eu il incurajez si ii spun ca e normal si il felicit pentru cat de puternic este. Apoi imi intorc fata schimonosita si imi fac sepuku in gand.<o:p></o:p></span></div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><br />Azi nu am vrut sa il duc la gradinita pentru ca daca as fi mers nu as mai fi plecat. Am ales in schimb sa car doi cacatei in buzunar pentru analize. Mi-au luat doar unul ca cica e suficient ala fara gel. Ala cu gel sa il arunc undeva pe afara. L-am aruncat si as fi fumat o tigara de obida. </span>Gata, copilaria fara obligatii s-a terminat. Luca a intrat in sistemul plin de cacatei. </div>
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com26tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-50955216324383771132014-01-28T16:39:00.002+02:002014-01-28T16:39:54.249+02:00Ne-De-Pizdificarea barbatului<br />
<span style="background-color: transparent;">Umbla pe net vreo doua articole haioase despre pizdificarea barbatului.</span><a href="http://sportfactor.ro/2014/01/04/pizdificarea-barbatului-partea-1/" style="background-color: transparent;" target="_blank"> link</a><span style="background-color: transparent;"> si </span><a href="http://sportfactor.ro/2014/01/15/unde-sunt-barbatii-partea-a-2-a/" style="background-color: transparent;" target="_blank">link</a><span style="background-color: transparent;">. </span><br />
<span style="background-color: transparent;">Adica transformarea aparent recenta a barbatilor adevarati in niste animale prea domestice si prea sensibile pentru tagma lor. Am cautat in text daca sunt referiri si la tati, care sunt mai sensibili si mai efeminati decat barbatii de sub papuc si nu am gasit nimic. Deci as putea sta linistit ca nu vorbea de mine, nu? Pai nu stau pentru ca nu mi se pare chiar serios ce a scris el acolo si nu stiu de ce simt nevoia cel putin sa imi argumentez pozitia, daca nu chiar sa raspund obraznic. Dar am sa imi folosesc mintea pizdificata si am sa renunt la obraznicie. </span><br />
<br />
Suntem astazi oare altfel de barbati? Mai sensibili? Mai "fraieri"? Mai "condusi de femei"? Clar! Da! Pai, de ce? Hai sa o luam pe rand:<br />
<br />
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-np6T7oXfjZI/Uq9rAk5Rc-I/AAAAAAAALDc/R5vYtQDCA9c/s1600/talcioc+urban+pt+Adrian-29.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-np6T7oXfjZI/Uq9rAk5Rc-I/AAAAAAAALDc/R5vYtQDCA9c/s1600/talcioc+urban+pt+Adrian-29.jpg" height="320" width="212" /></a>Dupa parerea mea duritatea barbatilor are radacini ancestrale. Sunt mult prea vechi ca sa o punem in discutie. Cand era bunica lui homo sapiens fata, barbatii se luptau serios pentru teritoriu, aparau asezarea de jivine si vanau ditamai animalutele ca sa hraneasca gurile de pe acasa. Atunci chiar ca aveai nevoie de duritate, bai nene, caci nu puteai sa te duci sa mangai mistretul si sa il rogi sa vina cu tine pana acasa pentru ca vrei sa ii arati ceva misto si acolo sa il superi pana moare de ciuda deasupra focului ca sa il gatesti. Atunci ori umpleai padurea de sange si de testosteron, ori mureai morsecat de vreo dihanie.<br />
Au trecut secole. Multi barbati au cam obosit sa tot alerge dupa mistreti si cornute prin paduri si fanete si le-au domesticit. Pana la urma chiar s-au dus si le-au mangaiat, le-au luat cu lugu-lugu si le-au adus acasa sa le arate ceva misto - GRAJDUL. Pfuai ce s-au mai imbatat dup'aia la carciuma epocii de piatra de bucurie. Gata cu fuga dupa sandwich-uri. Acum le avem langa casa si mai dau si lapte/ oua/ blana. Foloase pe care le invatau cu totii la gradinta la stiintele naturii. Deci, cu blandete testosteronul a scazut cu o liniuta.<br />
<br />
Au continuat, totusi, inaintasii nostrii cu testicole sa se tina tari si rai caci le trebuia asta la razboi. Se luptau inca pentru teritorii, faima si femei. Cum inca nu se inventase Counter Strike a trebuit sa se lupte pe bune cu chestii ascutite si grele care sfartecau in carne vie. Pai ca sa ii pui capul inamicului pe o tipsie de argint nu aveai voie sa ai sentimente. Daca ma duceam eu la razboi cred ca intai stateam de vorba cu ei ca sa ii conving sa plece la casa lor si abia apoi le retezam, plangand, gatul. Le faceam cate o cruce si apoi plecam in terapie vreo cativa ani. Atunci nu era timp pentru asa ceva - inamicii erau multi, rai si rapizi. Hmmm rapizi…ma rog, le lua cativa ani sa faca drumuri mai lungi, dar sa nu facem misto de ei acum ca nu aveau bani de bilete low cost ca sa ajunga mai repede la batalie.<br />
<br />
Iar au mai trecut ani si oamenii s-au mai calmat. Cu toate ca inca se lupta multi ca prostii pentru bani si petrol, ca inca se lupta unii, saracii, ca sa isi apere casa de cei prosti care vor bani si petrol sau ca unii se lupta pentru libertate in piata publica, cu toate astea, tot am lasat-o mai moale cu violenta de stat si putem sa o ardem linistiti la caldurica in casele noastre. Inca niste unitati de testosteron taiate din creierul barbatilor.<br />
<br />
Iata ca am ajuns in era moderna si ne intrebam la ce ar mai servi duritatea la barbati? Ca daca am avea prea multa in noi am lua-o razna intr-o lume care tinde catre pace. Daca nu am fi tinut pasul cu evolutia scazand valorile de testosteron am fi ramas niste inapoiati care s-ar fi batut in trafic, s-ar fi batut prin discoteci pentru dansatoare, s-ar fi injunghiat pe la meciuri de fotbal si ar fi scuipat caldari de saliva pe trotuar doar asa, de nervi. Dar noi nu suntem asa. Noi suntem niste masculi adaptati perfect zilelor noastre, nu ? Terminatii de care ziceam mai sus exista doar in povestile din trecutul indepartat.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp8RFPriyao5oGuo8pusxlMKCY9Njcwgg8LZIeCy-gEDDKFf9i-K6MSUrel9WAivo5pL6_XcKtp2_tA-eUxMBcEBVaIPT90md5jK_ENxnd5Uq9SbK3kuWffc7OOOEpce1m7cn2qII6zMg/s1600/541004_10200863073083759_587177048_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp8RFPriyao5oGuo8pusxlMKCY9Njcwgg8LZIeCy-gEDDKFf9i-K6MSUrel9WAivo5pL6_XcKtp2_tA-eUxMBcEBVaIPT90md5jK_ENxnd5Uq9SbK3kuWffc7OOOEpce1m7cn2qII6zMg/s1600/541004_10200863073083759_587177048_n.jpg" height="320" width="240" /></a></div>
<br />
Azi se spune ca femeile au devenit egale cu barbatii. Eu cred ca e putin invers – barbatii au devenit egali cu femeile. Nemaiavand nevoie de duritate, violenta si putere s-au transformat in adevarati homo ganditori care au aceleasi puteri ca si femeile de langa ei. Acum ambele sexe pot face acelasi lucru fara nicio problema. Ce daca nu mai poti cara brazi din padure ca sa iti faci o casa ? Credit la banca fac si femeile si barbatii si isi iau o casa gata facuta. Ce daca nu mai ai antrenamentul si puterea de a vana un urs grizzly cu sulite, acum pana si copiii pot merge la supermarket sa cumpere orice de mancare, fara sa faca sange prin batatura. Ce daca nu mai stii unde-s pumnalele, unde-s pistoalele? Acum nici nu mai ai nevoie de ele si chiar daca ai fi avut, ti-ar fi amintit sotia care are mintea mai limpede decat tine pentru ca nu bea atat de mult.<br />
<br />
<br />
Concluzia mea este ca in ziua de azi devenim egali pentru ca activitatile pe care le facem ne solicita in mod egal. Eu nu vad asta ca pe un minus, ci ca pe o sansa – este sansa barbatului de a fi un om normal. Era stanei de piatra a apus, din fericire, odata cu ultimele razboaie si acum ne permitem si noi sa fim fericiti, sa avem sentimente, sa intelegem oamenii de langa noi si sa iubim. Ba mai mult, daca avem ceva mai mult curaj ne permitem sa mai si plangem, Doamne iarta-ma, cateodata. Asta nu ne face doar oameni mai buni ci si parinti mai buni si asta conteaza cel mai mult. Copiii nostri au sansa sa aiba niste tati sensibili si iubitori care se uita in gura lor tot timpul si care ii cresc cu placere si dedicatie. Ar zice unii niste mame cu barba. Asa ca da, daca vrei sa numesti asta in mod vulgar ii poti spune « pizdificarea barbatului », dar daca vrei sa o numesti pe bune i-as spune maturizarea barbatului. Voi ce ziceti ? Ne luam la bataie in curtea scolii sau ne dam mana la o bere? Mai suntem barbati sau am ajuns gluga de coceni?<br />
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com26tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-2813216549605273512014-01-22T12:55:00.000+02:002014-01-22T15:14:23.099+02:00Nu dati banii pe prostii, dati castigul la copiiCa de fiecare data am fost foarte fericit sa vad cat de multi ati comentat. Sau poate mi se pare doar mie ca sunteti multi. Nu conteaza, ideea e ca sunt fericit ca va puneti la mintea mea. Mi-au placut asa mult comentariile voastre ca nu m-am putut abtine sa dau reply-uri pe ici pe colo. Cu ocazia asta am ingreunat aritmetica alegerii castigatorului. Adica, am numarat comentariile din care am scazut toate reply-urile si abia apoi am cautat un numar castigator pe random.org. Iata cine a iesit:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiHR3JE-0UmHf5xLOuqGjKCvdLvCNHd2PGMKSu9WiSjmJQCt70hi4icYMBWzeVHSm80DOORZMrjkPNntj14wx2TJAUW1gMRu5xukgen9HyBHfccgIbqQzXAo3Egshn63Kzpu11U4TNl7Y/s1600/winner.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiHR3JE-0UmHf5xLOuqGjKCvdLvCNHd2PGMKSu9WiSjmJQCt70hi4icYMBWzeVHSm80DOORZMrjkPNntj14wx2TJAUW1gMRu5xukgen9HyBHfccgIbqQzXAo3Egshn63Kzpu11U4TNl7Y/s1600/winner.jpg" height="300" width="400" /></a></div>
<br />
Miha S, ai castigat! Mersi mult de participare. Am sa te pun in legatura cu cei de la biomania.ro.<br />
Pofta buna si ai grija cu caramelele. :)<br />
Miha, da-mi te rog un email la <i>eduard -punct- grigoroiu @ gmail -punct- com</i>dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-25593496880237185612014-01-17T10:46:00.001+02:002014-01-22T12:55:57.865+02:00Nu dati banii pe prostii, luati haleala la copii<br />
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-BiKF-5_YW8M/UpzxaRQnHNI/AAAAAAAAK1Q/TsjA_AiBL8Y/s1600/DSC00411.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-BiKF-5_YW8M/UpzxaRQnHNI/AAAAAAAAK1Q/TsjA_AiBL8Y/s1600/DSC00411.jpg" height="212" width="320" /></a><span style="background-color: transparent;">Se pare ca atunci cand ma plang, ma plang cu ecou si Universul ma aude. Am zis ca nu am ce ii baga in gura eco a copilului meu de sarbatori si nush cum s-a intamplat ca am avut masa si casa plina de chestii misto si bune. Dupa Ma-Na ne-au bucurat si alti colindatori. Doar ca acesti colindatori nu au venit la cersit bani ca sa isi ia tablete cu Android, ca toti copiii din cartier, ci au venit cu sacul plin la usa noastra. Bio Mania a cautat prin camara lor si ne-au pus pe masa o gramada de lucruri care mai de care mai bune si mai sanatoase. M-am bucurat vazand casa plina de chesti sanatoase si mi-am promis in gand inca un Craciun fara masa de dat la stiri. Fara carnat, fara sarmale si fara pastile de bila. </span><br />
<br />
<br />
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-j_styLwuFFo/UpzxaRh_F8I/AAAAAAAAK1U/lIZ0SPcjgkc/s1600/DSC00414.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-j_styLwuFFo/UpzxaRh_F8I/AAAAAAAAK1U/lIZ0SPcjgkc/s1600/DSC00414.jpg" height="212" width="320" /></a>Normal ca nu am rezistat si tot cu carnat mi-am inchis gura, doar ca a fost facut de Del la cuptior si nu am mai avut nevoie de pastile. Am mancat si vreo doua portocale ca sa imi amintesc de Craciunul copilariei si apoi am cautat linistea. Dar n-am gasit-o pentru ca Lucul dezlantuit de la vria cadourilor scurma prin casa dupa delicii. I-am mai explicat inca odata ce inseamna moderatia si apoi i-am dat drumul in lucerna. Lucerna de la biomania.ro. A bagat ca adevaratul sugiucuri si pufuleti de se uita pe sub ochi la noi intrebandu-se ce naiba avem de stam asa linistiti. Nu lesinasem de la delirul alimentar pentru ca fuseram moderati, cum tocmai am zis si nici nu stateam pironiti in telefon sa trimitem semeseuri de prietenie periodica. Stateam doar linistiti pentru ca ce manca Luca de zor erau doar lucruri bune. <a href="http://www.biomania.ro/alimente-bio-pentru-copii/dulciuri/acadele-bio-cu-fructe-fara-zahar.html" target="_blank">Sugiuc</a> ( sau ciubuc sau lollipop, cum vreti ) facut doar din fructe si fara zaharel, <a href="http://www.biomania.ro/alimente-bio-pentru-copii/grisine-crackers-bio/pufuleti-bio-din-orez-integral.html" target="_blank">pufuleti</a> fara muntele de sare iodata, <a href="http://www.biomania.ro/dulciuri-bio/ciocolata/ciocolata-bio-fara-zahar-fara-lapte.html" target="_blank">ciocolata organica</a> indulcita cu nush ce radacini si tot felul de alte minunatii. Am fost fericiti cu totii. Acum, ca sa va convingeti singuri, mi-au promis cei de la biomania niste bunaciuni si pentru voi. Deci la concurs voinicii mei!<br />
<br />
Avem o sacosa destul de plina de chestii faine de la
<a href="http://www.biomania.ro/">http://www.biomania.ro/</a> :<br />
<br />
- <a href="http://www.biomania.ro/alimente-bio-pentru-copii/sucuri-de-fructe/nectar-bio-premium-ananas.html" target="_blank">nectar premium de ananas 200ml</a><br />
- <a href="http://www.biomania.ro/alimente-bio-pentru-copii/sucuri-de-fructe/nectar-bio-premium-de-caise.html" target="_blank">nectar premium de caise 200ml</a><br />
- <a href="http://www.biomania.ro/alimente-bio-pentru-copii/paste-bio/paste-bio-pentru-copii-jungla.html" target="_blank">paste pentru copii Jungla</a><br />
- <a href="http://www.biomania.ro/jucarii-ecologice/jucarii-happy-mais-1/happymais-buburuze.html" target="_blank">jucarie ecologica HappyMais Buburuze</a>-<br />
<span style="background-color: transparent;">- <a href="http://www.biomania.ro/alimente-bio-pentru-copii/dulciuri/bomboane-bio-cu-afine-fara-zahar.html" target="_blank">bomboane cu afine</a>- </span><br />
<span style="background-color: transparent;">- <a href="http://www.biomania.ro/alimente-bio-pentru-copii/biscuiti-bio/biscuiti-bio-din-grau-cu-lamaie-fara-drojdie.html" target="_blank">biscuiti Golosi din grau cu lamaie</a> </span><br />
<br />
Ca sa intrati in concurs va rog sa imi scrieti un comentariu cu ce va placea sa roadeti cel mai mult in copilarie si daca i-ati si da copilului vostru azi. Eu, de exemplu, pentru ca nu prea eram cu dulciurile mancam cu muulta placere saleuri. De vreo cateva saptamani am redescoperit masinaria de facut saleuri pe la tara, am spalat-o de paianjeni si m-am pus pe treaba. Mancam ca nebunii saleuri "in forma de CD" si imi vine toata copilaria in gura. Nu am mancat sugiucuri din curtea scolii, nici tone de pufuleti dar mancam corcoduse si mere verzi de care ii dau din plin si lui Luca. Voi ce mancati ca apucatii? Haideti la concurs pana Miercuri. Luptati-va caci "se merita".<br />
<br />
<i>later edit: va rooog nu mai comentati ca Anonimi la concurs. Daca va e lene sa va logati, scrieti macar un nume, o adresa de mail ar fi parfum ca sa va bunghesc repede daca veti castiga.</i><br />
<i><br /></i>
<i>latest edit: s-a strigat bingo! castigatorul aici: </i><a href="http://ta-su.blogspot.fr/2014/01/nu-dati-banii-pe-prostii-dati-castigul.html" style="background-color: transparent;">http://ta-su.blogspot.fr/2014/01/nu-dati-banii-pe-prostii-dati-castigul.html</a>dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com46tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-50337752787221783192014-01-06T09:27:00.000+02:002014-01-06T10:02:38.459+02:00Lettre au Pere Noel<br />
<span style="background-color: transparent;">Caietul cu coperte portocalii statea pe fundul unui sertar. L-am cautat printre facturi de lumina si carti de garantie de la tot felul de device-uri. E caietul Casei cu dorinte si planuri. In el ne-am planuit nunta, casa si dorintele pentru fiecare an. E un fel de ajutor de bilant sau de post-it pentru un an intreg. Stiu ca suna ca in revista AS dar noi, cand se apropie sfarsitul anului, ne scriem ce ne dorim de la anul viitor. Scriem acolo tot ce ne trece prin cap. E ca o scrisoare pentru Mos Craciun, doar ca ne-o scriem noua. Acolo punem un fel de legaminte cu noi pentru anul ce vine.</span><br />
<span style="background-color: transparent;"><br /></span>
L-am deschis curiosi, caci nu mai tineam minte ce am scris anul trecut. Nu mai stiam nici macar daca am scris de fapt ceva in el.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4_xTti8afGpjTPZk41IV8oFRiEUVYnv-x3Rg0Vi_hrJMT370PGxEp5SiGzGWQIxwC0JErGJmrBpuhhNC_rHLnk0XoKi4i8Stg5Y_VavSUtOEo-fTQTCw2-BwLupw9PBE0cXjn9QbaSzk/s640/blogger-image-1907766538.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4_xTti8afGpjTPZk41IV8oFRiEUVYnv-x3Rg0Vi_hrJMT370PGxEp5SiGzGWQIxwC0JErGJmrBpuhhNC_rHLnk0XoKi4i8Stg5Y_VavSUtOEo-fTQTCw2-BwLupw9PBE0cXjn9QbaSzk/s320/blogger-image-1907766538.jpg" width="320" /></a>Deschid. Rasfoiesc. "Lista de impliniri marete pt 2013" - titlu pus la misto de Del. Citesc cu glas tare si sugubat lista de dorinte. Cand termin imi vine sa imi dau palme - tot ce ne-am propus s-a implinit. Ba mai mult, discutand apoi, ne-am dat seama ca au fost mai multe lucruri pe langa lista care au venit sa ne bucure in timpul anului. Am fost asa de fericit incat am simtit nevoia sa o imbratisez pe Del cu putere ca la free hugs. Au fost lucruri marunte pe lista aia dar era tot ce ne doream. Nu am tras la jug pentru ele, nu ne-am rupt carca ci doar ni le-am dorit. Ni le-am dorit si s-au intamplat. Nu am vrut vile si nici masini straine, ci tot celul de lucruri legate de copil, casa, concedii, job, hobby-uri. Nu ne-am dorit nici bani si nici nu am facut, dar am avut exact atat cat ne implim dorintele.<br />
<br />
Am privit lung caietul si am luat un pix negru. "Lista dorinte 2014". <span style="background-color: transparent;">Am rescris dorinta cu "sa fac foto mai bine si mai serios" pe care o tot rescriu de cativa ani si am inceput un an nou. Nu stiu daca se vor implini dar macar stiu ce vreau sa mi se intample in 2014.</span><br />
<span style="background-color: transparent;"><br /></span>
Am terminat lista amandoi si am ajuns la concluzia ca 2014 va fi anul gradinitei si al repararii dintilor tuturor. Ne-am supt masele amuzati si am pus caietul la locul lui pe fundul sertarului.<br />
<br />
<br />
Va doresc sa indrazniti sa va doriti. Si daca va doriti le veti implini. LMA cu drag de la Ta-su!<br />
<div>
<br /></div>
<br />dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-53278712278120899712013-12-20T10:49:00.000+02:002013-12-20T10:51:23.411+02:00Un Craciun fara cola, dar cu castigatori sanatosiDarurile au fost aruncate! :)<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpPJ3H08qaUJdngFEp-0NYm4PzlzsvMBe0VPTucxS92Y4TDX7BbWjg6KVysE1ovH7Lfx6pCqjTnOj1fKRS7wD_VxtHrWh2MFfgbqqN7Bl5gDZ9-JavDL1J3zWWQTg-muurTTLu66NqLO8/s1600/winner.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpPJ3H08qaUJdngFEp-0NYm4PzlzsvMBe0VPTucxS92Y4TDX7BbWjg6KVysE1ovH7Lfx6pCqjTnOj1fKRS7wD_VxtHrWh2MFfgbqqN7Bl5gDZ9-JavDL1J3zWWQTg-muurTTLu66NqLO8/s400/winner.jpg" width="400" /></a><br />
<br />
<br />
<br />
Felicitari si pofta buna! Cadoul gurmanzilor a fost castigat de<b><span style="font-size: large;"> Geo H. </span></b><br />
iar cel al bautorului de <b><span style="font-size: large;">Ioana</span></b>.<br />
Va rog sa imi scrieti pe mail la eduard [punct] grigoroiu [la la la] gmail.com sau pe facebook sa va pun in legatura cu Mosul. ;)<br />
<br />
<br />
Va multumesc mult de tot pentru ca mi-ati scris. Am citit fiecare comentariu cu gura plina de bale si plin de amintiri. Eu mancam sorici pe 7 guri (dorinta mea pentru fiecare Craciun este sa mananc un metru patrat de sorici - inca nu cred ca am reusit vreodata), ciuguleam sarmale - mai mult imi placea mirosul lor si bagam cu multa pofta friptura de porc facuta la gratar in soba de catre bunicii mei. Imi mai placea mirosul de piftie din sufrageria ne-incalzita de la tara, cel de lemn ars in soba si cel de tuica fiarta pe care o beau pofticiosi adultii.<br />
<br />
Va urez din toata inima sarbatori fericite si multa multa multa sanatate! ...si rezistenta la ficat. Nu stiu daca v-am zis vreodata, dar eu sunt coplesit cand vad cat de multi cititori sunteti la fiecare mizerie pe care o scriu. Ma onoreaza si ma emotioneaza de ma cac pe mine.<br />
<br />
p.s: am numarat bine castigatorii?<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Z3332IGw_UQ/UrNbNs3zSdI/AAAAAAAALIE/e6cnuX9BYTE/s1600/elefantelul+batran-19.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://4.bp.blogspot.com/-Z3332IGw_UQ/UrNbNs3zSdI/AAAAAAAALIE/e6cnuX9BYTE/s320/elefantelul+batran-19.jpg" width="320" /></a></div>
<br />dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-28628459537896947102013-12-19T12:19:00.000+02:002013-12-19T12:21:20.839+02:00Ne e cald si bine?<br />
Era putin dupa miezul noptii cand ma intorceam de la bere. Imi inghetasera mainile pe tigara si le tot plimbam dintr-un buzunar in altul. In rest, ma simteam bine pentru ca inca mai aveam caldura in geaca de la carciuma. Nu eram singur. Eram cu un prieten bun si discutam destul de aprins despre copii si despre viata cu copii. Cand sa trageam linie discutiei si ne pregateam sa ne salutam,,primesc un cot in geaca de la el ca sa ma faca atent. Imi arata langa un tomberon un copilus de vreo doi ani cu gluga pe cap si fularul strans la gat. Era asa de mic incat l-am vazut doar pe el in prima instanta. Era imbujorat si frumusel foc. Privind apoi roata prin intunericul ghenei il zaresc si pe ta-su care se uita curios in lada de gunoi. Reflexul a fost sa ma controlez de bani si am vazut ca am 50 de lei. Noroc ca avea Baz mai marunt si i-am cerut 15 lei. Bag un « la revedere » rapid dupa ce ii promit ca ii returnez maine banii si ma duc la copil: salut, ce faci? Nu am stiut sa zic ceva mai inteligent la ora aia – am pus ca prostul intrebarea clasica si el, clasic, s-a repezit dupa piciorul lui ta-su.<br />
E mai mic ca Luca si cand ia piciorul in brate ii ajunge lui ta-su pan’ la buzunar. Mi s-au obisnuit ochii cu intunericul si vad ca e mai frumos decat mi s-a parut prima data. E curat si pare imbracat binisor. Ma uit in ochii tatalui si vad o fata de om bun. Imi zambea. II intind mana sa dam noroc si ii strecor banii mut. Eu nu am putut scoate nicun cuvant, dar el mi-a multumit sincer si relaxat.<br />
<br />
Iar il intreb pe micut ce face. Voiam sa vorbesc cu el, sa il iau in brate, sa il mangai. Capul meu nu putea intelege ce cauta un copilas la 12 noaptea pe strada langa un tomberon, fara sa doarma, fara sa planga. Eram blocat. Eram trist. Eram nervos. Eram revoltat. Eram de toate. Ghiveci. Eram si ametit de bere – daca nu as fi fost, nu as fi avut curaj nici sa ma uit la ei. Macar atat. M-am oprit sa ma balbai ca prostul dorindu-mi sa ii ajut cumva sau macar sa ii alin.<br />
<br />
Nu iti este somn ? (alta intrebare de dobitoc – parca daca i-ar fi fost ar avea de ales. Poate nici nu are unde sa doarma)<br />
Lasaati, zice taica-sau, ca ii e putin cam frig, saracutul... A inghetat aici. Imi venea sa imi dau palme de mila. Imi sareau lacrimile in gat.<br />
Cum e? Gasiti ceva? Merge cu pet-urile?<br />
Nuuuu. Noi strangem cutii de bere. Ne trebuie saij’doua ca sa facem un kil de cutii. E greu dar e mai bine decat cu peturi. Sunt prea multi cu pet-uri si alea sunt greu de carat.<br />
<br />
Copilul privea strangand piciorul tatalui spre tomberonul mare si verde. Cum ascultam mut sare din tomberon maica-sa. M-a si speriat caci nu stiam ca mai e cineva acolo.<br />
Haide! Mergem?<br />
<br />
Ala mic a luat-o cu drag de mana si au plecat. Am dat noroc cu ta-su si i-am urat bafta (ca un idiot) si sanatate. Cat urcam scarile mi-am dat seama ca le-am dat prea putin.De ce mama dracu’ le-am dat doar 15 lei? Ce am avut in cap? Cum am calculat eu ca 15 lei ar ajunge ? De ce nu l-am dat si p’aia 50 ? De cretin !<br />
<br />
In casa este cald si Del a lasat beculetele de Craciun aprinse in bucatarie ca sa nu imi rup gatul cand intru. E o lumina frumoasa. Luca doarme cu Del in dormitor unde e cald si miroase a somn. Ma culc, pentru ca deja e tarziu dar am sa continui sa plang si maine dimineata.dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-44142937872164284502013-12-17T14:41:00.000+02:002013-12-18T09:53:19.715+02:00Un Craciun fara cocacola dar cu concurs<br />
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
Mergeam acum vreo doua saptamani teleghidat cu masina prin Pipera. Ma duceam ca de obicei daramat de somn catre locul muncii cand, de odata, trecand pe langa sediul Coca-Cola la un moment dat mi-a stat ceasul. Mai precis s-a oprit timpul. Ma simteam de parca apasasem "shift+click" in Max Payne ca sa ma misc in reluare, ca pe vremea cand ma jucam jocuri. Pe partea dreapta era parcat chiar el - tirul lui Mos Craciun. Camionul Coca-Cola. Camionul ala din reclame, vopsit rosu, cu cabina de american truck, cu beculete peste tot si cu poza Mosului pe lateralul masinii. Ma simteam de parca eram in vis. Nu avea cum sa existe asa ceva in realitate. Era de parca il vazusem pe Mos Craciun in carne si oase. Era lume in jurul lui care facea poze probabil la fel de uluita ca si mine. Mi-au lacrimat ochii instant, mi-a sarit inima in gat si s-a oprit timpul. Conduceam in reluare si trebuia sa ma uit la El. Treceam cu masina pe langa vis. Asa ca m-am chiombit bine la trafic, am redus viteza la 30km/h si mi-am intors capul dupa camion, asa cum intorc camionagii capul dupa domnisoare. Am condus 100 de metri fara sa imi pese de masina mea, de realitate si de traiectoria prin trafic. Il vedeam parca pe Mos in parcarea din Pipera. Ce m-a salvat cred, a fost ca toti soferii faceau acelasi lucru ca si mine si se mergea foarte incet. Am fost inconstient pentru ca vraja indusa de reclame a fost mai puternica decat partea cognitiva a creierului meu si chiar mai puternica decat instinctul de conservare (sa nu mor in trafic). Pur si simplu trupul meu nu imi apartinea mie, ci companiei Coca-Cola cand am zarit naluca rosie cu beculete. </div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-K0KsebRkIi4/TuOzqnpc6gI/AAAAAAAAB8k/Tqhf37QuutU/s1600/IMG_0186.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-K0KsebRkIi4/TuOzqnpc6gI/AAAAAAAAB8k/Tqhf37QuutU/s320/IMG_0186.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
Imi dau seama ca asta mi s-a intamplat in conditiile in care beau Cola and shit doar dupa revelioane grele, cand nu mai e apa rece. Deci nu sunt nici macar consumator si nici brandul lor nu il iubesc de mor. Dar anii de intuneric de pe vremea lui Ceausescu au creat mirajul Coca-Cola si Pepsi. Din lipsa de orice si din cauza unor minti neocupate am cladit cu totii un castel din sticle de suc in jurul pantecelor noastre. Azi sunt multi oameni care nu beau apa, ci doar Suc. Sfantul suc pentru ca asa au pomenit – suc-ul e rasfatul suprem, e mierea zeilor, e Nectarul, e Viata, e Apa si Aerul (CO2-ul, mai precis). Sucul este lucrul rar si sfant pe care acum ni-l permitem la orice ora si pare misto. Imi amintesc cand faceam listele pentru sarbatori in familie ele incepeau asa:</div>
<div class="im" style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<div>
- Carnati de casa</div>
<div>
- coke, fanta, sprite</div>
<div>
- Apa min</div>
<div>
- portocale</div>
<div>
…Etc</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Trebuia sa pun pe lista cele trei bauturi carbogazoase ca sa fie belsug la masa. Chiar daca nu prea le bea nimeni, ele nu puteau lipsi. Erau un fel de indicator de bunastare de sarbatori. Asa vazusem in reclame, asa faceam, bai nene. Nu puteam incalca ordinul. </div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<a href="http://www.totuldespremame.ro/wp-content/uploads/2013/09/photo-1-2-300x225.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.totuldespremame.ro/wp-content/uploads/2013/09/photo-1-2-300x225.jpg" /></a>Azi, multumita micutului Grigoroiu de langa noi am inceput sa deschidem ochii la viata si sa ii mai inchidem de la televizor si ne-am trezit o leaca mai liberi. Consumerismul vine din tv, imi este clar ( si imi mai este clar ca daca Luca nu venea in viata mea ramaneam vai de steaua mea – m-a schimbat bine de tot copilul asta ). Azi nu mai punem pe lista cola sau pepsi pentru ca nu ne mai tenteaza si pentru ca stim cat de rau fac. Am regasit apa rece ca fiind cea mai buna licoare. Dar cum pe langa apa mai intra si cateva beri la ceas de bairam pentru a mai diversifica, ne-am gandit ca si Luculianul ar avea nevoie de ceva diferit. Bun. Cola nu, fanta nu, alte mizerii "naturale" pline de zahar si de bale nu... Ce facem? Pai e simplu. Del, are ochii si urechile in 'paispe, ca intotdeauna si a inceput sa stranga niste sticlute colorate prin casa (<a href="http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/nutritie/6-siropuri-naturale-magazin-mana" target="_blank">http://www.totuldespremame.<wbr></wbr>ro/copilul-tau/nutritie/6-<wbr></wbr>siropuri-naturale-magazin-mana</a><wbr></wbr>). Ce sunt astea? Ketchup galben? zic eu cu nasul in frigider. </div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
Loool. Nu! Suc de catina. </div>
<div class="im" style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<div>
Wtf, cat de simplu! Si cat de gustos. </div>
<div>
Si asta? </div>
<div>
De brad. </div>
<div>
Wow! </div>
<div>
Iar Luca... Moamaaa! Le bea cum beau eu berile la gratar. :) Am gustat si eu si mi-au placut de imi venea sa le rad pe loc. Cum naiba am supt din pet atatia ani fara sa stiu de bunatatile astea ?</div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
Si pentru ca vederea camionului mi-a trezit fara sa ma gandesc spiritul de sarbatori, pentru ca anul asta in sfarsit nu mai vine Hrusca in Romania, si pentru ca dupa <a href="http://ta-su.blogspot.fr/2013/12/mos-nici-o-lae.html" target="_blank">articolul despre dulciuri</a> a venit cu adevarat Mos Nicolae la noi si ne-a adus in sfarsit duciuri sanatoase demonstrandu-ne ca exista si chestii si dulce sanatos, cat si pentru ca imi e drag de voi am bucuria sa va fac doua bucurii sanatoase. </div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
Deci, Mos Craciun (de la
<a href="https://www.facebook.com/ManaMagazinNatural">https://www.facebook.com/ManaMagazinNatural</a> , o afacere mica romaneasca de familie) va aduce niste daruri :</div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<br /></div>
<div class="im" style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<div>
<b>sacul nr.1</b> – al gurmandului : </div>
<div>
-<span style="white-space: pre-wrap;"> </span><a href="http://www.ma-na.ro/cumpara/migdale-europene-bio-rapunzel-200-gr-6786569" target="_blank">Migdale europene, BIO, Rapunzel, 200 gr</a> - </div>
<div>
-<span style="white-space: pre-wrap;"> </span><a href="http://www.ma-na.ro/cumpara/ulei-de-cocos-bio-virgin-400-gr-6778115" target="_blank">Ulei de cocos, BIO, virgin, 400 gr</a>. -</div>
<div>
-<span style="white-space: pre-wrap;"> </span><a href="http://www.ma-na.ro/cumpara/curmale-cu-samburi-bio-in-caserol%C4%83-rapunzel-250-gr-6834689" target="_blank">Curmale cu sâmburi, BIO, în caserolă, Rapunzel, 250 gr</a> - </div>
<div>
-<span style="white-space: pre-wrap;"> </span><a href="http://www.ma-na.ro/cumpara/nuc%C4%83-de-cocos-ras%C4%83-bio-rapunzel-250-gr-7354556" target="_blank">Nucă de cocos rasă, BIO, Rapunzel, 250 gr. - </a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>sacul nr.2</b> – al bautorului :</div>
<div>
-<span style="white-space: pre-wrap;"> </span><a href="http://www.ma-na.ro/cumpara/sirop-de-c%C4%83tin%C4%83-in-miere-100-natural-presat-la-rece-6451376" target="_blank">doua siropuri de catina</a> - </div>
</div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
- <a href="http://www.ma-na.ro/cumpara/sirop-de-brad-in-miere-100-natural-presat-la-rece-6451394" target="_blank">doua siropuri de brad - </a></div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;">
Cum vine mosul ? Mosul vine la cel care care va posta un singur comment aici, pe blog, despre ce bea si ce manca de Craciun in copilarie si va fi ales de <a href="http://random.org/" target="_blank">random.org</a>. Vor fi, desigur, doi castigatori – un gurmand si un bautor. Haideti, ca sunt curios – mancati sorici sau ciocolata ? Beati fanta sau apa de fantana ? Carnat sau salata boef ? Cola sau tuica de la parinti? Apa, paie sau bataie ?<br />
<br />
<i>later edit: baaai, am uitat sa zic cand anunt castigatorii. :))) Vineri dimineata. </i></div>
<!--EndFragment-->dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com49tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-17633769115402544142013-12-06T13:23:00.002+02:002013-12-06T16:14:31.182+02:00Hot mama<br />
Adolescent si tanar fiind, metrou si strazi cutreierem si ma uitam ades dupa picior. Dupa dupa fund, dupa zambet ochi si alte puncte de atractie baietesti. Romancele sunt cu adevarat frumoase si traiam la varsta aia frageda cate o poveste de dragoste inchipuita in fiecare zi cu vreo trecatoare cu quelque chose la ea. Ca tot tanarul priveam la toata lumea - la eleve vedeam ghiozdanul, la studente vedeam energia si nestatornicia, vedeam haine asortate si sexy, la femei vedeam eleganta si frumusetea maturizata frumos iar la mame vedeam doar copiii. La ne-mame simteam parfumurile delicate, prindeam colturi de priviri jucause, simteam viata din trupuri si puterea in timp ce la mamele cu copiii dupa ele nu ajungeam cu privirea. Ochii mei nu treceau de zidul de copii, dar nici de abandonarea lor pe altarul parintiei. La varsta si momentul ala mamele imi pareau neinteresante; nu mi se mai pareau sclipitoare, nu ma starneau, nu ma interesau. Ochii lor luminau doar privind copilul care le era agatat de mana. Hainele lor nu erau nici elegante, nici colorate si nici asortate si sub nicio forma sexy. Hainele lor doar erau si atat. Parfumul lor nu se mai simtea din cauza mirosului de biscuiti din gura copiilor. Iar daca cumva purtau rouge pe buze, acesta se mai vedea doar pe obrajii odraslei. Mamele ma speriau si imi atinteau ochii in pamant la varsta ocheadelor stradale.<br />
Am crescut si m-am casatorit cu o tanara de care m-am indragostit rapid. Mi-a placut sa imi pierd in ochii ei tineri, sa ii sorb zambetul de pe buzele frumoase, sa ii miros parfumul cu varful nasului si sa imi fac ziua buna din culorile hainelor ei. Mi-a placut sa ii fac sute de poze cand se machia cu dibacie si eleganta in oglinda micuta din baia garsonierei noastre. Mi-a placut sa invat despre femeile pe le care admiram odinioara chiar de la femeia de langa mine.<br />
<br />
<br />
A venit Luca. Cand Del avea burtica rotunda era si mai frumoasa - si ochi si cap si trup. Lumina pe unde mergea. Iar burtica plina cu copilul nostru parca era un accesoriu pus acolo sa o faca si mai frumoasa.<br />
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-eif_661FymI/UidmFPssYxI/AAAAAAAAKzM/3eZz2eyEqno/s1600/DSC08219.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://1.bp.blogspot.com/-eif_661FymI/UidmFPssYxI/AAAAAAAAKzM/3eZz2eyEqno/s320/DSC08219.jpg" width="320" /></a>A iesit Luca. A urmat toboganul ala dement pe care cadeam amandoi, ne pierdeam si ne regaseam de 1000 de ori pe zi. In tot timpul ala nu neg ca mi-am imaginat-o pe Del cu frica. Ma temeam ca ar putea deveni ca mamele alea din trecut, care isi ingrijeau doar copiii si care uitau de ele. Am constatat fericit ca este departe de asa ceva. Nu stiu cum si-a gasit puterea sa isi repornesca motorul, dar a facut-o. Poate i-a fost greu, poate i-a fost usor, poate a venit natural sau poate si-a fortat memoria... Sau poate din toate cate putin. Cert este ca sotia mea s-a intors relativ rapid dupa aventura nasterii si sunt fericit. Eu ca eu, dar ea cred ca e si mai abitir. Iar de cand o ard cu bloggereala de parinteala ma tot invart printre mame care nu au uitat de ele in favoarea copiilor si lucrul asta ma bucura. Inseamana parinti fericiti si copii mai fericiti. Daca mama si tata zambesc impliniti si se tin de mana dragastosi copilul va chiui de bucurie.<br />
<a href="http://www.urbankid.ro/wp-content/uploads/2013/11/afis-nou-mic1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://www.urbankid.ro/wp-content/uploads/2013/11/afis-nou-mic1.jpg" width="212" /></a><br />
Si mai misto e ca in zilele noastre incep sa apara multe maini de ajutor pentru mamele care "inca nu s-au intors". Sau carora le este greu sa se intoarca la ele. Cred ca pe Del au ajutat-o mult si cartile citite si grupurile de mame de pe retelele de socializare de unde si-au luat si dat una alteia exemple si putere. E de bine. Si mai de bine este ca maine este un eveniment pentru asa ceva. Se nuneste Stylish Mom si e facut de prietenii de la Urban Kid <a href="http://www.urbankid.ro/evenimente/events-by-urbankid-ro/stylishmom1-25916">http://www.urbankid.ro/evenimente/events-by-urbankid-ro/stylishmom1-25916</a>. Mai ca as merge si eu pentru ca va fi o mana de ajutor intinsa mamelor care sunt si sotii si deci este un eveniment implicit si pentru tati si soti. Banuiesc ca nu va fi o pr<br />
ezentare pe piedestal a mamelor stylish de la tv sau din reviste si a hainelor lor, ci un ajutor pentru mamele normale carora le pasa de ele. Va puteti lua bilete de aici <a href="http://www.eventbrite.com/e/stylish-mom-1-cu-rovena-andrei-tickets-6617708745?aff=efbevent" style="background-color: transparent;" target="_blank">LINK</a><span style="background-color: transparent;">, mai sunt locuri si au si oferte speciale:</span><br />
Daca sunteti mame mergeti pentru ca e de bine, daca sunteti tati, trimiteti-le pe sotiile voastre pentru ca merita. Sigur merita!dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-26558269856140014452013-12-02T10:38:00.001+02:002013-12-02T10:46:54.043+02:00Mos Nici o Lae<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background-color: white;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzsKvgrDcjErYnPUnP1MT54ZHFlHwYVNScYUAjqB6S2IXQnnwLcIMJ6e0el2_gyQh5itZxBRNYjk8_r8tRacYKguTrQvehpmDk79vshe7WZjpwpKVZOvMgOm5VMjlB28PE5_A3uluJZHs/s1600/photo+2+(10).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzsKvgrDcjErYnPUnP1MT54ZHFlHwYVNScYUAjqB6S2IXQnnwLcIMJ6e0el2_gyQh5itZxBRNYjk8_r8tRacYKguTrQvehpmDk79vshe7WZjpwpKVZOvMgOm5VMjlB28PE5_A3uluJZHs/s320/photo+2+(10).jpg" width="320" /></span></a><br />
<span style="font-family: inherit;">Anul asta a inceput "luna cadourilor" cu o luna mai devreme. Eram pe la inceputul lui noiembrie in Mega cu Luca. Ca de obicei, el taraia dupa el un cos mare si rosu cu roti in care aveam diverse chestii de-ale gurii. Eram pe traseul bun dintre maslinele vrac si paine care trece pe la conservele de ton in ulei de masline, dar care evita elegant raionul de ciocolata. Incercam sa il ferim cat mai mult de ciocolata si in general de mancarea cu zahar. Cum traim in era internetului si a galetilor de zahar e cam greu - de internet nu prea il feresc ca nu am cum; am zis macar de zahar sa il scap. Trecem de ton si ma duc apasat catre paine. Iau o mizerie d-aia de pave cu sufletul strans ca iar mancam furaj infestat si dau sa o arunc in cosul mare si rosu. Ho! Cosul nu era in spatele meu si nici copilul. Ciudat. Mai sa ma panichez cand l-am vazut la 10 metri in spatele meu blocat in picioare cu ochii sariti din orbite. Sar ca ars sa vad ce are - Luca, de ce ai ramas acolo? Nimic. Lucaaaa. Nimic. Ma duc langa el si vad nenorocirea: megaimagenii bagasera mosicraciuni de ciocolata. Era un zid colorat cu rosu si alb si cu insertii de ciocolatiu pe alocuri. Mai ca am balit si eu care nu mananc dulce decat la Paste si la Craciun. Ce e Luca? Ce ai vazut?</span></div>
<div class="im" style="background-color: white;">
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: inherit;">Tata, astia sunt de cioco… ciocola… astia sunt Mos Crrrraciun de ciocolataaaa?</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: inherit;">Da. Nu mai tii minte de anul trecut? Ai mancat si tu de Craciun si nu ti-au placut.</span></div>
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white;">
<span style="font-family: inherit;"><span lang="FR">Tocmai ce iesisem de cateva zile nervos dintr-o discutie cu parintii mei despre oua de ciocolata. Eu o tineam pe a mea ca nu vreau sa ii dam si ei pe a lor ca nu poti sa lasi copilul fara ciocolata pentru ca o sa fie ca drogatii si o sa bage si mai abitir cand o creste. Nu stiu unde e adevarul, probabil pe undeva pe la mjloc, comme d’habitude, dar eu m-am tinut ferm si am tot discutat cu Luca si a inteles ca ciocolata din magazin nu e buna si ca mancam foarte rar. Ii tot face Delia prin casa tot felul de ciocolate supte din deget facute din nush ce minuni. </span>E gustoasa, nu zic, dar nu e ca slinosenia aia din galantare care rupe ficaciorul in copiii nostri. <span lang="FR">Nu te lingi pe degete dupa ciocolata bio, dar macar e sanatoasa. Pe langa asta, Del ii mai face si tot felul de bomboane si inghetate de fructe de imi vine sa ii iau de la gura copilului. Am mai macat si nush ce acadele fara zahar facute din fructe de mi-au amintit de vitamina C-200 din copilarie si am bagat ca adevaratul cot la cot cu copilul. Tot ca sa evitam zaharul ii mai face si mere coapte cu miros frumos sau mai cumpara niste batoane cu miere si graunte. Lucul nostru le mananca fericit si pofticios dar din pacate astea sanatoase ori se fac greu, ori se gasesc greu iar noi ramanem sa ne luptam cu dusmanul zaharisit de pe rafturile magazinelor.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEha8g1Yv9NQm7o3gN1QESjPRH5bGKtcRzv75qnbzUKDhauwWo3hSr58tCClI9Adj7cLPZCkpyPzDr9wobTc0FwNDm1KeiMtH53Lu2uOO4GJY_senIs8eOqhv2fN6WDRIf7jelmobXigwz4/s1600/photo+(7).JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEha8g1Yv9NQm7o3gN1QESjPRH5bGKtcRzv75qnbzUKDhauwWo3hSr58tCClI9Adj7cLPZCkpyPzDr9wobTc0FwNDm1KeiMtH53Lu2uOO4GJY_senIs8eOqhv2fN6WDRIf7jelmobXigwz4/s320/photo+(7).JPG" width="320" /></span></a><span lang="FR" style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white;">
<span lang="FR" style="font-family: inherit;">Am resusit sa imi deblochez copilul de la zidul de mosicraciuni abia cand i-am zis ca ii va aduce Mosul si lui mosi de ciocolata. S-a linistit mai tare cand i-am zis ca asta va fi in curand, peste cateva saptamani, vor veni Mos Nicolae, iarna si zapada. De atunci trecem mereu pe la locul cu pricina si ma intreaba cand vine Mosul. Momentan a venit zapada si tremura de bucurie ca in curand va veni si ciocolata. Ma simt ca un idiot ca nu pot sa dau liber la ciocolata si sa ii vad zambetul larg si murdar pe dinti. Ma tot imbarbatez ca e greu sa faci chestii bune si ca d’aia merita sa rezisti. Extrapoland, e greu sa ai bun simt, e greu sa nu arunci hartiile si scuipatii pe trotuar, e greu sa tii usa unui om care vine dupa tine, e greu sa zambesti pe strada, e greu sa iti respecti si sa iti iubesti sotia, e si mai greu sa ii respecti si sa ii iubesti pe ceilalti oameni, tot greu e sa nu injuri in trafic sau sa nu pui oua sub presul de la usa vecinilor pentru ca te enerveaza. E foarte greu, dar totusi rezistam. Tot asa stiu ca este greu sa rezistam sa nu intram la mec cand miroase a cartofi prajiti sau nu bem tone de cola in loc de apa, e foarte greu sa faci la cuptor in loc sa prajesti sau sa fumam cu o tigara in minus pentru ca sa mai prindem o zi in plus cu familia noastra. E greu al ‘dracu, dar merita. Merita pentru ca daca suntem cu un milimetru mai sanatosi vom fi cu o secunda mai prezenti in viata noastra. D’aia ma chinui pe mine si pe copilul meu la capitolul dulciuri. Ar fi simplu sa ii dau cat pofteste si sa fie fericit acum dar cand o fi mare si obez sa nu mai am ce face si sa nu imi pese. Sau poate nu va fi obez si nici probleme de sanatate nu va avea daca baga zahar prin toate orificiile. Poate contra-exemplul american de super sized exista doar in documentare si publicatii despre mancarea bio si ei de fapt ei sunt sanatosi tun.</span></div>
<div class="im" style="background-color: white;">
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: inherit;">Nu stiu nimic. Dar stiu ca vine Craciunul si pentru toti inseamna portocale si ciocolata. Ce ma fac ? De unde gasim mosicraciuni sanatosi ? Voi cum faceti ? Sfaturi ? Link-uri ? Ce ii pun in bocanci (in afara de mosul de ciocolata promis ) ?</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><span lang="FR"> <wbr></wbr> <wbr></wbr> <wbr></wbr> <wbr></wbr> …un tata disperat. </span><span lang="FR">J</span></span></div>
</div>
<!--EndFragment-->dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com47tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-86262830515807200512013-11-29T10:39:00.003+02:002013-11-29T10:39:57.991+02:00and the winner is...Hai ca am tras la sorti cu random.org.<br />
Maine merge la workshop ........ Mari. Am numarat bine? Asa ca te rog Mari sa ma contactezi la eduard.grigoroiu [la] gmail [punct] com sa te pun in legatura cu organizatorii.<br />
Bafta si inspiratie!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOk45LOMght3E4p9-OtSN4PIVVVEu7rniFeqHXa-KTRlsuZjWkLcxgEstgj9nvYAHBb5PbhzBgdb6KbZEBhLsht7qPfnnMtpykqp2I4FV4EgVhR67jwxNTmayem66WIfa1jasUmoG4WoE/s1600/concurs.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOk45LOMght3E4p9-OtSN4PIVVVEu7rniFeqHXa-KTRlsuZjWkLcxgEstgj9nvYAHBb5PbhzBgdb6KbZEBhLsht7qPfnnMtpykqp2I4FV4EgVhR67jwxNTmayem66WIfa1jasUmoG4WoE/s400/concurs.jpg" width="400" /></a></div>
<br />dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-33826316265259322132013-11-28T13:21:00.000+02:002013-11-28T14:25:12.201+02:00concurs ultra rapid pentru camera copilului tauVa ziceam<a href="http://ta-su.blogspot.fr/2013/11/camera-copilului-show-must-go-on-un-fel.html" target="_blank"> acum cateva zile</a> despre atelierul de infrumusetat camera copilului si am uitat sa va zic ceva. Am un loc la atelier, cadou pentru voi. Iata inca odata despre ce este vorba: <a href="http://designist.ro/workshop-2/how-would-you-style-a-kids-room-un-workshop-de-design-interior-sustinut-de-martine-claessens/" style="background-color: transparent;">http://designist.ro/workshop-2/how-would-you-style-a-kids-room-un-workshop-de-design-interior-sustinut-de-martine-claessens/</a><br />
<br />
Daca va doriti sa mergeti nu trebuie decat sa <b><u>imi spuneti intr-un comentariu ce culori aveti in camera copilului si daca e baiat sau fata</u></b>. Sansele sunt egale chiar si pentru cei cu albastru la baieti si roz le fete pentru ca voi trage la sorti maine dimineata castigatorul. Daca n-aveti copii puteti sa scrieti cum visati sa colorati camera baiatului sau a fetei.<br />
<br />
Haideti ca treaba misto. Fina. Fina de tot!<br />
LATER EDIT: e OK sa comentati si ca anonimi, dar va rog sa lasati totusi un nume, ceva. Un email cifrat, acolo, sa stiu de unde sa va iau.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://designist.ro/wp-content/uploads/2013/11/Afis-workshop-KIDS-rooms-cu-parteneri-designist.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://designist.ro/wp-content/uploads/2013/11/Afis-workshop-KIDS-rooms-cu-parteneri-designist.jpg" width="400" /></a></div>
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-54087714283577352512013-11-26T16:08:00.000+02:002013-11-26T16:08:05.397+02:00[PUB] break stuff, break rules<br />
Nu cred ca exista mod mai simplu sa ne cunoastem pe noi insine decat prin cresterea copiilor. In fiecare zi in care Luca creste eu mai dezgrop o parte din mine si o scot la lumina. Tot ce am ingropat nu e pierdut - incepe sa rasara din nou multumita acestui baietel mare cat un munte in ochii mei. El e pur, curat si nepervertit. El gaseste intotdeauna cele mai simple raspunsuri pentru ca totul e simplu pentru el.<br />
Vreau sa dorm cu mama pentru ca vreau. Imi place la Pietrosita pentru ca avem curte si biserica cu clopote. El stie mereu ce vrea - vreau sa dansam, tata, si apoi sa mancam. Nu ma spal pe dinti acum, ma spal dupa masa. Mai intru de doua ori in balta si apoi ne schimbam. E incredibil cat de sigur pe el este si cat de logic in alegeri. Admir asta la el si imi doresc sa nu cumva sa dispara cu timpul puterea si siguranta din omuletul asta mic. Poate si noi am fost la fel dar ne-au ucis limitele puse de scoala, educatie sau de sistem.<br />
Le stiti: Nu vorbi ne-intrebat! Faci asa pentru ca sa am zis eu! Trebuie sa te culci pentru ca sa trebuie! Sa nu te murdaresti pe haine! Nu cumva sa calci in balta! Nu baga mana in vopsea! Nu atinge peretii! Nu iesi din banca! Mainile la spate! Ai tacut?!?!<br />
<br />
Am tacut. Si am stat cuminte. Mi-am inchis ochii cu mainile educatorilor mei. Ne-am pus, de fapt, cu totii manutele la ochi ca sa vedem doar ce ni se spunea sa vedem si am pornit prin viata. Am calcat poate si prin rahati pentru ca nu mai vedeam pe unde mergem. Suntem invatati sa nu mai fim curiosi, ci sa vedem "doar unde ne fierbe oala". Nu mai suntem creativi pentru ca am fost dresati sa invatam "cuvant cu cuvant" pentru ca ne ascultau la tabla. Nu mai stim sa punem intrebari pentru ca ni s-a spus de mici sa nu cumva sa vorbim ne-intrebati ca sa nu cumva sa deranjam linistea din clasa si din mintea profesorilor nostri. Nu stim sa ne distram copiii pentru ca noi nu am avut voie sa sarim in pat sau in balti iar nici ei nu au voie din inertie. Nu le dam voie sa scrie pe pereti doar pentru ca ca pe vremea noastra era greu si scump sa dai cu huma sau cu var. Calciul si huma cu mica se pastrau intacte cate 10 ani pe pereti. Doar tantarii aveau voie sa ii murdareasca cand crapau lipiti de cate vreo carte.<br />
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-VHCmtwZg-kM/UpPBC_BRhsI/AAAAAAAAKz4/RX7oCLv0pg4/s1600/pifou-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://4.bp.blogspot.com/-VHCmtwZg-kM/UpPBC_BRhsI/AAAAAAAAKz4/RX7oCLv0pg4/s320/pifou-1.jpg" width="320" /></a>Acum avem totul la indemana ca sa ne schimbam si eu trag de mine ca de un hoit sa imi deschid ochii si mintea. De exemplu, pana ieri nu concepeam sa pot murdari impreuna cu copilul meu o hainuta si sa ne distram de minune. Iar mai mult, rezultatul sa fie bestial. Noroc ca celor de <b><a href="http://pifou.ro/" target="_blank">Pifou</a></b> - printre care se numara si Del a mea ca si colaboratoare pe comunicare - le-a venit ideea sa ne dezmorteasca creativitatea si sa bata la portile limitarilor noastre din educatie. Ei mi-au trimis un body alb si o culoare pentru textile (ma rog, doua culori pana la urma pentru pentru ca mai aveam noi una prin casa). Provocarea a fost sa il desenam pe Pifou pe body-ul primit de la ei. Logo-ul firmei arata doi copii dar nu pe Pifou si s-au gandit sa il vada la fata.<br />
<br />
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-rtXCIK3Vbuk/UpPBC5WoH0I/AAAAAAAAKzo/_mntPqaB21Y/s1600/pifou-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="132" src="http://1.bp.blogspot.com/-rtXCIK3Vbuk/UpPBC5WoH0I/AAAAAAAAKzo/_mntPqaB21Y/s200/pifou-2.jpg" width="200" /></a>Cand am gazut provocarea mi-am frecat palmele avid de portrete robot. Mai facusem acum ceva vreme portretul robot al lui Bula (http://dedigrigoroiu.blogspot.fr/search?q=bula ) si asta mi se parea "bucata de chec". O saptamana am facut schite si nu mi-a iesit nimic. Am incercat chiar sa desenez peste desenele lui Luca ca sa ma folosesc de mintea lui deschisa. Nimic. Cum puneam mana perverteam desenul. Raspunsul a venit doar cand mi-am descoperit ochii si urechile si mi-am ascultat copilul - tata, cu vopseaua asta putem picta cu mainile? Primul raspuns a fost nu pentru ca asa am fost crescut - nu bagi mana in vopsea, nu murdaresti hainele. Niciodata! Dar ia stai asa… ce daca bagam mainile in vopsea? Hmmm… si iata ce a iesit :<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-FMaMcuDj51Q/UpPA8bPd7QI/AAAAAAAAKzU/BBPkT5jsHD0/s1600/pifou-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://3.bp.blogspot.com/-FMaMcuDj51Q/UpPA8bPd7QI/AAAAAAAAKzU/BBPkT5jsHD0/s320/pifou-3.jpg" width="320" /></a></div>
-<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>un body pictat cu amprentele lui de la varsta de 2 ani si 8 luni care va ramane, cu ajutorul lui Dumenzeu, pana tarziu cand il va arata si nepotilor lui<br />
-<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>un copil fericit de joaca cu culorile si cu cateva pete pe fata si ochi<br />
-<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>un tata fericit si mandru ca si-a facut copilul fericit + o chiuveta de spalat si niste metri patrati de gresie si parchet<br />
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-39HJYpGZW1k/UpPBC_KPiVI/AAAAAAAAKzs/a00blfEnzes/s1600/pifou-1-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="132" src="http://3.bp.blogspot.com/-39HJYpGZW1k/UpPBC_KPiVI/AAAAAAAAKzs/a00blfEnzes/s200/pifou-1-2.jpg" width="200" /></a>-<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>o sotie fericita pentru ca a avut aproape o ora pauza pentru ca i-am facut task-ul pentru job (<a href="http://pifou.ro/">Pifou.ro</a>)<br />
-<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>un site fericit pentru ca l-a vazut pe Pifou. aaaa…..hmmmm….adica cum ? ..ca nu apare niciun Pifou pe body, nu ? Pai nu ii apare fata pentru ca nu are si nici nu ii trebuie. Pifou este copilul nostru liber care se simte bine in hainele de bumbac pictate cum vrea el, sau murdarite cum vrea, sau rupte.<br />
Daca veti sari cu otrava ca de ce fac reclama and stuff as vrea sa va zic ca fac asta pentru ca Pifou este unul din putinele brand-uri romanesti care are curaj si isi impune sa reziste pe piata asta de doi lei, care lucreaza doar cu bumbac de calitate pentru ca tine la sanatatea pielii copiilor lor si implicit a copiilor nostri si pentru ca numele lor imi aminteste de Pif et Hercule…pif-paf-booom!<br />
<br />
P.S: sariti ca au black friday la bumbace: <a href="http://www.pifou.ro/noutati-personal/saptamana-black-friday-pifou" style="background-color: transparent;">http://www.pifou.ro/noutati-personal/saptamana-black-friday-pifou</a><br />
<a href="http://www.pifou.ro/noutati-personal/saptamana-black-friday-pifou" style="background-color: transparent;"><br /></a>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-MPpUE7NYt6g/UpPBDF2bPmI/AAAAAAAAKzw/LHAJqDyYtu0/s1600/pifou-4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-MPpUE7NYt6g/UpPBDF2bPmI/AAAAAAAAKzw/LHAJqDyYtu0/s320/pifou-4.jpg" width="212" /></a><a href="http://2.bp.blogspot.com/-JKLL7ABojjo/UpPBDZuIA2I/AAAAAAAAKz8/ORyQY31gmpQ/s1600/pifou-5.jpg" imageanchor="1" style="background-color: transparent; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="132" src="http://2.bp.blogspot.com/-JKLL7ABojjo/UpPBDZuIA2I/AAAAAAAAKz8/ORyQY31gmpQ/s200/pifou-5.jpg" width="200" /></a></div>
<br />
<br />
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-35853244652767771522013-11-22T10:00:00.000+02:002013-11-22T20:38:39.818+02:00Camera copilului - the show must go on [un fel de pub]<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcEuHh275KEhJHjQETT9YmTYR4vH6Tr00R9PREiDdeTMnAIlpgLsckFTAZuL4YarpZkFjvPEt5o-OZwMPwqqou6j3dHaCWXiu3pNIS9bUxBEMOmALid4cJSNEBatYvIQlOG-eciWYN9bs/s1600/IMG_1110.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcEuHh275KEhJHjQETT9YmTYR4vH6Tr00R9PREiDdeTMnAIlpgLsckFTAZuL4YarpZkFjvPEt5o-OZwMPwqqou6j3dHaCWXiu3pNIS9bUxBEMOmALid4cJSNEBatYvIQlOG-eciWYN9bs/s200/IMG_1110.jpg" width="200"></a><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;">Pe vremea cand am terminat de mobilat casa in care locuim eu inca fumam acasa. Tin minte ca am iesit pe balconul murdar de praf la o tigara. Priveam prin usa balconului si nu imi mai incapeam in piele de mandrie si bucurie - aveam in fata o casa deja draga si facuta dupa cum ne-a taiat pe noi capul si gustul din bucati care mai de care mai ieftine si mai dichisite. Am fumat repede tigara pentru ca Luca incepuse sa cam maraie din dormitorul nostru, am deschis usa si am intrat in noua casa, in noua viata. Nu conta ca nu am apucat sa savurez momentul - aveam tot timpul din lume pentru ca era casa gata dupa ce ne spetisem destul de mult timp (cu tot cu un copil de doua luni in carca). Nu mai ramasese decat camera lui Luca de facut. Acolo tineam niste cutii de la Ikea si bicicleta mea. A ramas asa cam 3 luni. In camera lui Luca stea praful si lipsa noatra de inspiratie. Praful il mai stergeam, dar lipsa de inspiratie nu stiam cum sa o scotem de acolo. Pur si simplu nu aveam nicio idee buna. Si nici timp sau energie. Aveam tot felul de vedenii despre camera copilului nostru dar nu puteam misca nimic ca sa le transformam in realitate. Vazusem in filme ca se mobileaza inainte de nastere camera pruncului si ca se depune copilul acolo si se uita de el si de camera lui pana la 18 ani cand pleaca el de acasa. La noi nu prea s-a aplicat pentru ca Luca doarme cu noi neabandonat si ca atare nu stiam in ce sa ii tranformam camera - in loc de joaca sau in loc de dormit; in loc de facut viitoare lectii sau in loc de facut sex in adolescenta. Am ales sa tinem bicicleta acolo pana cand deodata ne-am dat seama ca are nevoie de universul lui, indiferent de locul in care doarme si nu de un loc de lectii, somn sau sex in adolecenta. Are nevoie de locul lui in care face ce vrea. Am pus capetele la contributie, am strans cat de putini bani posibil si i-am incropit o camera de joaca cu pat mare si foarte jos, cu masuta petru pictat, cu cort colorat, cu multe poze pe pereti, cu desene atarnate prin te miri ce locuri si cu stickere lipite langa pat. A iesit de vis. In prima seara dupa ce am amenjat-o am stat acolo singur, emotionat (fara tigara pentru ca nu puteam fuma in camera copilului :) ) si mi-am umplut ochii cu ea. Ma simteam copil si parinte in aceasi timp. Eram fericit doar pentru ca eram acolo inconjurat de culori si cutii pline de jucarii. Iesise ce trebuia sa iasa.</span></span><br>
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"><br></span></span>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwggjGCZTBv8wpA7meG-W3Dvq8_S42EK_rUxZKVrcjEwDTXBMAgHd1NiVrI7G_cNYWLfP2yZ7UWpL4_Mnub0rdl5F89VGuP1SOThmmO5UihuuJ4BkYeaf_sOnlgqlDxCZ1ijcwjsJpN9w/s1600/IMG_1108.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwggjGCZTBv8wpA7meG-W3Dvq8_S42EK_rUxZKVrcjEwDTXBMAgHd1NiVrI7G_cNYWLfP2yZ7UWpL4_Mnub0rdl5F89VGuP1SOThmmO5UihuuJ4BkYeaf_sOnlgqlDxCZ1ijcwjsJpN9w/s200/IMG_1108.jpg" width="200"></a><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white;"><br></span>Acum inca o re-amanjam la cateva luni incercand sa o mulam cat mai bine pe nevoile copilului. Ne place sa fim creativi si logici in aceasi timp cand facem pe arhitectii. Daca aveti o camera de copil de facut frumoasa, ieftin si rapid, mi-ar placea sa va zic ca ne ocupam noi de ea, dar nu ne tine. Sau nu avem inca tupeul...pana atunci am dat peste un atelier facut de prietenii de la DESIGNIST.ro - <a href="http://designist.ro/workshop-2/how-would-you-style-a-kids-room-un-workshop-de-design-interior-sustinut-de-martine-claessens/" target="_blank">http://designist.ro/<wbr>workshop-2/how-would-you-<wbr>style-a-kids-room-un-workshop-<wbr>de-design-interior-sustinut-<wbr>de-martine-claessens/</a>.</span><br>
<span style="font-family: inherit;"><br></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://designist.ro/wp-content/uploads/2013/11/Afis-workshop-KIDS-rooms-cu-parteneri-designist.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://designist.ro/wp-content/uploads/2013/11/Afis-workshop-KIDS-rooms-cu-parteneri-designist.jpg" width="400"></a></div>
<span style="font-family: inherit;"><br>Daca aveti nevoie de inspiratie va ajuta </span><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">designerul de interior Martine Claessens"<br style="cursor: pointer;"></span><span style="font-family: inherit;"><span style="line-height: 21px;">, un arhitect care vine de departe dar care locuieste de cativa ani in Romania. Cool nu? Se</span></span><br>
<br>
<span style="font-family: inherit;"> poate deci locui si aici si face chestii misto...hmmm...cum naiba fac expatii astia de sunt buni mereu la noi in tara?<span style="line-height: 21px;"> Ma rog,... Puneti mana si haideti la atelierul ei. Pe langa sfaturi bune ne va si invata o leaca de lucru manual pentru camerele plozilor nostri. Macar bagati un ochi aci...eu zic ca e cel putin FOARTE interesant. :)</span></span><br>
<span style="background-color: white; color: #222222;"></span>dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-4782819289456114752013-11-21T10:19:00.000+02:002013-11-21T15:27:53.993+02:00Razboiul cu vecinii copiilor nostri<br />
<span style="background-color: transparent;">Eram prin scoala primara si locuiam in acelasi bloc comunist din beton in care inca stau parintii mei. Un bloc gri si urat cu o singura scara si cu doua lifturi pe care le foloseau zecile de copii de aceeasi varsta si parintii lor pana la epuizare. Fusese de la inceput un bloc locuit de familii tinere cam de aceeasi varsta, cu copii cam de aceeasi varsta. Eram o gloata mare de aceeasi inaltime si greutate care se juca aceleasi jocuri la aceleasi ore. Totul mergea struna - era liniste si pace in cutiile noastre de beton. Dar, intr-o zi a aparut desupra apartamentului nostru o familie mai tanara ca noi cu un copil mic. Bebelus chiar. Nu mai vazusem si nici nu mai auzisem. In special, nu mai auzisem ca de vazut nu prea il vedeam oricum. Am auzit intai cum plange. Parca dormeam in paturi supra-etajate - in linistea betonului se auzea perfect, ca intr-un cotet de gaini facut din scanduri subtiri. Plangea el, plangeam si noi de mila lui si de mila noastra. Incepuse galagia.</span><br />
<span style="background-color: transparent;"><br /></span>
Cand a invatat sa merga noi am stiut primii pentru ca se auzeau niste bubuituri noi, moi si neritmate. Asta e! A invatat sa merga micutul. Ce bine, creste si scapam de galagie. Teapa! Dupa foarte putin timp a invatat sa sara si sa alerge. Cand lustra noastra neobisnuita cu leganatul a inceput sa se legene in timp ce vecinelul sarea in mijlocul sufrageriei maica-mea a tipat la taica-miu (de parca el sarea) sa faca naibii ceva ca ne « darama astia casa ». Taica-miu si-a luat inima in dinti si o mina intrigata si a urcat la "aia de deasupra". S-a intors ciusdit cu coada usor intre picioare, dar cu victorie - cu toate ca le-a stricat joaca si copilul a inceput sa planga a reusit totusi sa ne salveze lustra. Copilul nu mai sarea. A plans saracul mult, dar eram obisnuiti cu plansul lui inca din bebelusie. A mai trecut ceva timp in care mai alerga sau sarea cateodata si iar se repeta scena cu taica-miu urcand pana la ei. De la o vreme am inceput sa merg si eu cu el ca sa il privesc pe inamic in ochi. Era un copil normal, intr-un treining bleu-marin cam scamosat care statea agatat de cracii tatalui sau cand acesta deschidea usa. Le spuneam replica cu "ne darama tavanul", tatal ridica usor tonul catre odrasla si acesta iar plangea. Parca ma bucuram. Sa sufere si el, ce naiba...<br />
<br />
La un moment dat cred a ca primit niste bilute de sticla pe care le arunca pe linoleumul tavanului nostru. Atunci am inceput sa il urasc curat, cu tot sufletul meu de copil. Oricum eram ofticat ca trebuia sa ma chinui sa dorm la tot felul de ore la care nu aveam somn si bilutele lui nu faceau decat sa ma perpeleasca si mai tare. Intre famiile nostre incepuse razboiul. Nu ne priveam cand ne intalneam in bloc - poate d'aia nici nu prea stiam cum arata. Cand ne-au inundat la baie a inceput chiar lupta de gherila. Urcari la ei la usa cu dojene, cu "domne' ce sa fac?", cu "nu se mai poate asa" si cu multa furie printre dinti. Tin minte ca dupa o repriza de nervi cu vecinii de deasupra ai mei incepeau sa se certe o leaca, de pofta intre ei. Ca de ce nu facem ceva? Ca nu vezi ca asta micu’ nu poate sa doarma si sa isi faca lectiile? Ca daca ne darama tavanul pe noi? Ca daca ne inunda iar ? Imi uram vecinii si mai tare. Dupa un timp eram asa scarbiti si invrajbiti incat nici macar nu mai urcam la usa lor, ci bateam nervosi in teava caloriferului de la bucatarie cu o furculita sau cu un dos de cutit. Cateodata se linisteau din alergat dupa vreo cateva minute de batut in continuu. Nu puteau auzi bataile nostre disperate pentru ca mai si urlau de bucuria jocului lor. Tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac. Asa cred ca am exersat primele ritmuri de tobe. Tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac si priveam nervos spre tavan asteptand sa se linisteasca. Tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac ......<br />
<br />
Dupa ceva vreme, pe nesimtite au disparut "nesimtitii" de deasupra. Nu stiu, s-au mutat. Au venit alti vecini care erau fara copii dar care ne inundau mai des si care aparent aveau gandaci – tot nasol. Cand m-am mutat de acasa, deasupra aveam un cuplu de manelisti - ea mergea pe tocuri prin casa noaptea cand venea de la munca, iar el o batea si o injura cand se imbata. Dadea muzica tare si da-i. P'asta l-as fi dat pe mana politiei. Era chiar sa sun cand ea i-a aruncat lui hainele pe geam. Sau o plapuma. Nu stiu exact - cert este ca mi s-a parut ca a sarit un om. Nu sarise nimeni pentru ca inca tipau unul la altul.<br />
<br />
Acum locuim fericiti si linistiti la ultimul etaj al blocului nostru. Deasupra este doar Dumnezeu si liniste. Dedesupt este un apartament care era in renovare vesnica - gauri, ciocane, ciocanele bagate pe la pranz si in rest liniste. Del se lupta saraca cu somul de la amiaza al lui Luca dar noroc ca el doarme ca betivii - lemn si ne-intors. Cand bataile au incetat am inceput sa ne uitam unul la altul speriati. Hopa! Vin vecinii!<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIvXDKu3vFnG6g5eAEoloIpbI4ueegfE1xmB8l57WQnFbCZI5M1dvhKA9H4FTExuD7myBmmG8txKwqNud0NJIF2WsmjV5juRucfqeCHhREx2BgOcXsWDLTadNU6nRqgdpAeuMJtBj7lqg/s1600/photo+(6).JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIvXDKu3vFnG6g5eAEoloIpbI4ueegfE1xmB8l57WQnFbCZI5M1dvhKA9H4FTExuD7myBmmG8txKwqNud0NJIF2WsmjV5juRucfqeCHhREx2BgOcXsWDLTadNU6nRqgdpAeuMJtBj7lqg/s320/photo+(6).JPG" width="320" /></a>Au venit. Prima data au venit saptamana trecuta pe la 9 seara cand eu stateam tolanit pe jos intr-un moment foarte rar de privit la tv in timp ce Luca sarea fericit peste picioarele mele. Sarea bine: inalt, lung, ca un atlet. Podeaua bubuia/tavanul trosnea/ lampa se misca/ vecinii oftica/ si noi nu stia(m). / Marii, se porni/ cand ne auzi/ vecinul de jos/putin cam furios/ ca sa ne cam zica/ ca ii este frica/ daca becul pica/. Balada asta parca o stiam de undeva. Cand am deschis usa am ingalbenit – i-am vazut fata lui taica-miu de acum vreo 20 de ani cand a urcat prima oara la vecinii de sus. Timpul s-a oprit si s-a dat peste cap. Apoi m-am inrosit de rusine in timp ce ma scuzam iar dupa m-am innegrit de suparare – gata cu libertatea si cu jocul nesfarsit fara fraie. Eu devenisem vecinul de deasupra pe care l-am urat atata timp. Luca devenise odrasla nesuferita si needucata care se joaca fara minte. Familia mea devenise "nesimtitii aia de sus". Din momentul ala am inceput cu ssssiala si cu "hai sa sarim mai incet sau in pat ca sa nu facem zgomot". Luca nu a plans – i-am explicat ca trebuie sa ne respectam vecinii si saracutul a inteles la fel de trist ca si noi. De atunci Luca nu mai sare, alearga putin si ne intreaba daca are voie sa alerge seara, sau doar dimineata cand vecinii sunt la serviciu. Cand ajung acasa nu mai sare de bucurie pentru ca deranjeaza, nu mai alearga inca doua ture inainte de culcare pentru ca tropaie prea tare si nu mai tranteste jucariile pe jos ca sa vada cum se desfac in bucati. Gata cu cantatul la chitara si cu batutul la tobe. <span style="background-color: transparent;">Nu mai e loc de ele pentru ca trebuie sa tinem toata linistea aia in casa. :(</span><br />
<br />
I-am inteles abia acum pe vecinii din blocul gri de beton care isi cresteau deasupra noastra un copil fericit si jucaus. Exact ce au facut ei imi doresc si eu sa fac 20 de ani mai tarziu. As vrea sa ii intalnesc si sa le cer scuze, as vrea sa vad cum arata si sa ii felicit pentru "attachement parenting-ul" pe care il faceau inca de pe vremea aia. Ei credeau in copilul lor si in libertate in timp ce noi ne incapatanam sa traim in linistea de beton. Acum noi suntem ei si nu stim ce <span style="background-color: transparent;">sa facem. Sa alegem un copil fericit si vecini disperati sau un copil nefericit si vecini fericiti ? Voi cum faceti ?</span><br />
<div>
<br /></div>
dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com54tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-35696459684835497212013-11-14T11:51:00.002+02:002013-11-14T12:47:51.352+02:00Despre Alfie si depre mine. Am nevoie de raspunsurile voastre.<br />
Ati vazut probabil ca scrie sus pe banner ca vine un domn cu alifie. E domnul Alfie Kohn, parintele parintelii neconditionate. Adica e unul dintre cei care a invatat sau a dat curaj parintilor sa fie iubitori, blanzi si atasati de copiii lor. Alfie a dat cu alifie pe sufletul parintilor. Multumita lui astazi sunt un tata aproape asa cum mi-as fi dorit sa fiu. Daca nu integra el nebunia asta de parinteala intr-un curent, cred ca era mai greu sa ne indentificam. E ca si cum as fi ascultat Metallica, dar nu m-as fi simtit rocker. Asa ca Metallica parintelii vine in Bucuresti ca sa stea de vorba cu noi. Nu imi mai incap in piele de bucurie ca am o asemenea sansa.<br />
Evenimentul este <a href="http://www.totuldespremame.ro/evenimente?id=4" target="_blank">aici</a> si tare m-as bucura daca v-as vedea si pe voi in sala.<br />
<br />
Si ca sa revin la faptul ca sunt APROAPE tatal care mi-as fi dorit sa fiu si nu sunt chiar acolo - m-am gandit impreuna cu inca trei baieti cucuieti, care simt si ei ca si mine, ca am putea face ceva sa fim niste tati mai buni. Ok, mergem la Alfie, ii citim <a href="http://shop-totuldespremame-ro-2.shopmania.biz/" target="_blank">cartea</a>, dar asta nu de ajuns. Vrem sa si schimbam lumea putin. Lumea noastra. Lumea noastra care o va schimba pe cea a sotiilor noastre si pe cea a copiilor nostri. Lumea noastra care o va schimba pe a lor. Iar ca sa facem asta trebuie sa stim ce avem de schimbat asa ca ne-am apucat sa punem intrebari copiilor nostri, sotiilor noastre si noua insine. Din astea 3 intrebari vom coace o surpriza. Dar pentru ca surpriza sa fie mare avem nevoie si de raspunsurile voastre.<br />
Asadar:<br />
<b>-<span style="font-size: large;"> intreaba-ti copiii: </span></b>spune-mi un lucru pe care tatal tau l-ar putea face mai bine. Sau mai mult.
<br />
<b><span style="font-size: large;">- intrebati-va partenera:</span> </b>spune-mi un lucru pe care as putea sa il fac mai bine ca tata<br />
<span style="background-color: transparent;"><b><span style="font-size: large;">- si pe tine:</span></b> cinstit, ce ai vrea sa imbunatatesti la tatal din tine? Un lucru pe care ai vrea sa il poti face mai bine.</span><br />
<br />
Puteti sa imi dati raspunsurile aici ca anonim, sau ca om normal sau la Bob pe pagina unde e un quiz automat: <a href="http://www.urbankid.ro/editorial/esti-tata-avem-nevoie-ajutorul-25998">http://www.urbankid.ro/editorial/esti-tata-avem-nevoie-ajutorul-25998</a><br />
<br />
<br />
Doamnelor, va rog sa va siliti sotii sa raspunda. Domnilor... Haideti, ce naiba, facem si noi o revolutie mica? :)dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-913902780869023990.post-69751438567447832672013-11-13T14:58:00.001+02:002013-11-13T16:45:54.959+02:00De ce? De ce? De ce?<div class="MsoNormal">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSRyx7ijoXY4unuO7UBdqqrtRjG-hpIXo-OmHNQZzWjBjEo8R3ogPSZX7Q8bklD_en-y3qQc_Wh9h8sZ6HAdp6ai0MY6JKDXXhziH0SJXkDKC7FGUs6ATWKx3eMcdiMheErMODtEoEPoI/s1600/photo+(5).JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-size: large;"><br /><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSRyx7ijoXY4unuO7UBdqqrtRjG-hpIXo-OmHNQZzWjBjEo8R3ogPSZX7Q8bklD_en-y3qQc_Wh9h8sZ6HAdp6ai0MY6JKDXXhziH0SJXkDKC7FGUs6ATWKx3eMcdiMheErMODtEoEPoI/s320/photo+(5).JPG" width="320" /></span></a><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: large;"><br /></span><br />
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: 'Times New Roman', serif; line-height: 115%;">Nu mai stiu cand si
nici despre ce a fost primul « de ce ? » al lui Luca. Ar fi trebuit sa il
notez. Cred ca primul "de ce" a venit odata cu primele propozitii pe
care le-a zis. Cred ca acum vreun an si ceva. De atunci "de ce-ul?" a
fost cea mai folosita intrebare si cred ca va mai fi pana cand va pleca din
casa catre lumea sa de adult unde poate va gasi raspunsurile. Sau mai multe
intrebari. Nu conteaza.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: inherit; line-height: 115%;">Ce conteaza e ca de
cand a inceput Luca sa ma intrebe "de ce" eu am inceput sa caut
raspunsuri. Stiam ca va veni perioada asta din amintiri - imi amintesc cateva
de ce-uri din copilarie cu tot cu raspunsurile care ma urmaresc si azi. De ce
mana curenta a scariilor rulante merge mai repede decat scara? Mi-a explicat
taica-miu cum stia el mai bine cu viteza unghiulara, raze de cerc si analogii
cu senilele tancurilor de m-a dat pe spate. Eram ca la conferintele TED cu gura
cascata si imi venea sa aplaud. Intelesesem ceva complicat si misto pe care
colegii mei de scoala generala nici nu il visau. Am fost mandru de tatal meu si
de mine ca am inteles. Cand a venit momentul in liceu sau in facultate sa invat
despre viteza unghiulara eu stiam deja, caci ea era prietena mea inca din
copilarie. Atunci mi-am dat seama cat de important este sa dai un raspuns
intreg la intrebarea "de ce?". Cu toate astea de multe ori parintii
mei nu aveau de unde sa gaseasca raspunsuri la intrebarile mele nebune si imi
spuneau ca am sa invat la scoala. Ma ofticam la maximum pentru ca ma rodea
curiozitatea si imi juram ca eu voi sti raspunsurile la toate intrebarile <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: inherit; line-height: 115%;">cand voi fi mare.
Am tinut minte si asta si asa m-am prezentat in fata primului "de
ce?" al baietelului meu. Ma simteam pregatit pentru orice intrebare, cu
rabdarea la indemana si cu pagina google deschisa (in cazul in care m-ar fi
intrebat vreo capitala din Africa pe care nu o stiu sau vreo formula chimica,
caci sunt lemn la capitolul asta).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: inherit; line-height: 115%;">- Ai vazut Luca ca
au cazut frunzele ? il intrebam eu toamna trecuta.- Da. De ce ?Bang ! Dece-ul !
Ce ma fac ? Aaaaa, au cazut pentru ca a venit toamna. De ce ? Pentru ca dupa
vara vine toamna. De ce ? Pentru ca asa avem
noi anotimpurile in emisfera nordica. De ce ? Pentru ca ….. ooof,
taticule, e o discutie luuunga. De ce ? …pai, pentru ca Pamantul e rotund… De
ce ? Si m-am oprit. Nu am reusit sa merg cu de-ce-ul pana la sfarsit. Am ratat
cu frica de a nu intra prea mult in amanunte si explicatii prea grele si am
facut ce detestam in copilarie – am amanat raspunsul.A mai trecut un an:- Luca
stii ca acum vine toamna iar ?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: inherit; line-height: 115%;"> - De ce ? - Pentru ca dupa vara vine toamna.-
De ce ?- Pentru ca asa avem noi
anotimpurile in emisfera nordica.- De ce ? Pentru ca ….. ooof…ia stai ! Mai tii
minte ca noi locuim pe planeta Pamant ? Da. Si mai stii ca planeta Pamant e ca
o bila care se invarte in jurul Soarelui? Da. Sa stii ca bila asta de balambane
in timp ce se roteste si cand se balambane in sus vine mai putina lumina la noi
si se face mai frig si vine toamna. Hai sa iti arat. Daaaaaa !Am luat o
lanterna si un glob pamantesc si i-am aratat. Ne-am jucat, cred, o ora intreaga
cu ziua si noaptea si anotimpurile luminand globul si facand sunet de greieri
si cocosi. Mi-am luat o piatra de pe inima. De fapt, eram si eu in stare sa
explic ceva ca si tatal meu. Ma simteam tata cu puteri depline, savant de nivel
international si super-erou. Imi tinusem si promisiunea fata de mine din
copilarie. Eram fericit !<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><span lang="FR" style="line-height: 115%;">Au urmat apoi multe
de ce-uri la care am raspuns cum m-a taiat capul, fara sa ma chinui sa dau
explicatii « la nivelul unui copil de 2 ani jumate ». Am inceput sa cred ca nu
exista o bariera asa de mare a varstei si ca e bine sa vorbim ca unui adult.
Copiii nostri sunt mai destepti decat noi si decat ne asteptam noi sa fie. Eu
am surprize mereu in sensul asta. M-a intrebat intr-o seara de ce scoate
locomotiva aburi si am inceput sa ii explic cu ajutorul unei carti pentru
scolari (care e foarte misto) cum functioneaza motorul cu aburi. Simteam ca
exagerez, dar am mers totusi pana la capat. La motorul in 4 timpi l-am pierdut
de client pentru ca era deja tarziu, dar surpriza placuta este ca si astazi
stie cum functioneaza un motor cu aburi. Stie despre piston, despre presiune si
depre cum ard carbunii si fierb apa in cazanul din fata locomotivei. E ciudat
sa auzi un copil de 2,5 ani zicand cuvantul piston ca si cum ar zice
catelus-de-plus dar vad ca merge. Asa ca a inceput sa nu imi mai fie frica de «
de ce ? ». </span><span style="line-height: 115%;">Ba chiar imi place de el.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><span lang="FR" style="line-height: 115%;">Partea si mai buna
a acestei intrebari este ca am invatat sa vorbesc mai clar ca sa evit
intrebarile inutile. Eu nu stiam ca ne-am pervertit discursul de-a lungul
vietii si ca in realitate vorbim numai franturi de ganduri fara sa transmitem
mesajul clar – am aflat asta de la Luca. In loc sa zic « trebuie sa vii cu mine
la piata » si sa stau apoi 10 minute sa il conving, prefer sa spun « te-as ruga
sa mergi cu mine la piata pentru ca imi face placere sa mergem impreuna si
pentru ca mama are nevoie sa ramana singura pentru a termina ceva la serviciu »
si asa merge fericit din prima.Am mai aflat tot de la el ca multe lucruri le
facem fara sa gandim – tata, de ce ai tipat la mama ? pentru ca m-a enervat. De
ce ? Pentru ca…pur si simplu m-a enervat. De ce ? Pentru ca…hmmm….nu mai stiu.
De fapt, …..cred ca nu m-a enervat. De ce nu te-a enervat? Pai, pentru ca o
iubesc. De ce ? Pur si simplu.
Aha…pur si simplu. ……………Tata, ce inseamna pur ?.... Ma bucura ca a
reaparut de-ce-ul in viata mea pentru ca el epureaza discursul, ideile si modul
de a fi. Am invatat sa gandesc mai simplu tocmai pentru ca am mers cu de ce-ul
pana la capat. Pana la esenta. Pana cand am aflat de ce fac ce fac, de ce simt
ce simt. Asta e un alt exemplu ca prin copil ne crestem si pe noi. E genial
!Voi ce faceti cu de-ce-ul ? Ii spuneti ca va invata la scoala peste cativa ani
sau cautati pe google ca sa nu pareti nepregatiti ? </span><span style="line-height: 115%;">J</span><span lang="FR" style="line-height: 115%;"><o:p></o:p></span></span></div>
<!--EndFragment--><br />
<h3>
<span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman","serif"; mso-ansi-language: FR;"> <o:p></o:p></span></h3>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<o:p></o:p>dedihttp://www.blogger.com/profile/03347430068748478645noreply@blogger.com11