Prematur [PUB]

Asta e un cuvant cu care din fericire nu m-am prea intalnit in viata. Imatur l-am auzit de la o multime de oameni, in special parinti si profesori, (asta e o alta poveste) dar prematur deloc.

Ziceam ca nu m-am intalnit cu prematur si din cauza asta nu mi-am imaginat ca sunt oameni cu nevoi legate de cuvantul asta. Cum bine stim, daca noi nu avem o problema ea pentru noi nu exista. Luca s-a nascut la termen, sanatos si voios - dar daca se nastea prematur? Atunci stiam si eu cuvantul asta destul de bine banuiesc si as fi trecut prin toate sulitele problemelor legate de nasterea prematura.

Ce-mi veni cu nasterea prematura? Mi-au trimis Pampers un comunicat de presa cum ca au lansat scutece marimea 0 si m-am cam uitat nedumirit la titlu. Marimea 0? Ce e aia? Am vazut repede ca e vorba de bebelusii nascuti prematur si plini de nevoi de protectie. Nu am nici cea mai vaga idee daca existau deja genul asta de scutece si nici cum sunt. Banuiesc ca trebuie sa fie facute cu multa grija pentru niste fiinte atat de fragile. Daca printre voi sunt parinti cu copii nascuti prematur probabil stiti exact despre ce e vorba si cu ce se mananca scutecele astea, iar daca sunteti ca mine macar acum ati aflat ca exista si asa ceva.


Ideea e simpla: Pampers a lansat scutece din gama Premium Care pentru bebelusii nascuti prematur. Daca vreti sa vedeti mai multe detalii iata si comunicatul lor de presa:

Pampers Premium Care, scutecul ce oferă o protecție de 5 stele pielii, are acum grijă și de pielea fragilă a bebelușilor prematuri

Noul Pampers Premium Care cu indicator de umezeală este disponibil și pentru mărimea 0

București, martie 2012 – Găsirea unei modalități eficiente de îngrijire a pielii unui copil reprezintă o sarcină importantă pentru fiecare mamă. Protejarea pielii subțiri și imature a copiilor născuți prea mici sau prea repede, vine de asemenea cu multe provocări pentru mămici. De aceea, Pampers a extins acum promisiunea de protecție a pielii, prin introducerea mărimii 0 în cadrul gamei Pampers Premium Care, disponibilă de acum în mărimi de la 0 la 5. Acest angajament de îngrijire a pielii bebelușului a fost recunoscut, Pampers Premium Care fiind recomandat de Societatea Română de Pediatrie. Pentru o protecție de 5 stele a celui mic, scutecele Pampers Premium Care asigură cea mai bună îngrijire și protecție pielii, mămicile putând fi sigure ca au făcut cea mai bună alegere pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilașul lor.

Pampers Premium Care - mărimea 0 a fost atent proiectat, ținând cont de nevoile speciale ale pielii copiilor care la naștere au avut greutăți mici. Roxana Rusu Pușcă, medic pediatru, specialist Pampers, afirmă:

"Pielea copilului prematur este mai subțire decât cea a unui copil născut la termen. Cadrul medical trebuie să aleagă scutece care să protejeze pielea delicată a copiilor născuți înainte de vreme. Scutecul trebuie conceput pentru a crea un microclimat care să mențină o hidratare optimă, adecvată pielii unui copil prematur.

Trebuie de asemenea avut în vedere faptul că urina activează o serie de enzime ce se găsesc în fecale, generând un efect negativ asupra pielii copilului. De aceea, scutecul trebuie să fie în măsură să facă față în mod eficient acestor nevoi fiziologice, mai ales în cazul pielii sensibile a prematurului, reducând totodată contactul acesteia cu factorii iritanți conținuți de urină și fecale".

Cele cinci beneficii ale protecției de cinci stele de la Pampers Premium Care se referă la:

⋆Ultra îngrijire: disponibil pentru toate mărimile, stratul exterior lasă pielea să respire, iar  loțiunea specială din Aloe Vera (mărimile 1-5) are un efect hidratant și protector asupra pielii celui mic.

⋆ Ultra uscat: tehnologia superioară Dry Max este clinic testată pentru a păstra pielea micuțului uscată până la 12 ore, în timp ce stratul tip fagure, disponibil până la mărimea 3,  absoarbe scaunele moi.

⋆ Ultra subțire: cu până la 20% mai subțire și mai confortabil, dar la fel de eficient în protejarea pielii bebelușului.

⋆ Ultra fixare: Pentru o fixare pe cât de sigură, pe atât de confortabilă, noul Pampers Premium Care dispune de un sistem flexibil de prindere, disponibil pentru toate mărimile. Benzile suprapuse, disponibile pentru mărimile 0-2 îi permit bebelușului să se miște în voie, în timp ce decupajul din zona ombilicală elimină posibile frecări ale burticii bebelușului de scutec.

⋆ Ultra confort: Materialul moale ca bumbacul este plăcut la atingere, în timp ce stratul exterior, acum și mai catifelat, protejează cu delicatețe zona acoperită de scutec.

Creat ca urmare a sugestiilor primite din partea părinților și dezvoltat în colaborare cu personal pediatric, noul Pampers Premium Care este disponibil în varianta cu indicator de umezeală pentru mărimile 0-3. Acesta îşi schimbă culoarea din galben în albastru atunci când intră în contact cu umezeala din interiorul scutecului, reprezentând un instrument folositor pentru toate mămicile, ajuntându-le pe acestea să ştie care este cel mai bun moment pentru a schimba scutecul celui mic.

Utilizarea scutecelor Pampers Premium Care alături de şerveţele umede Pampers Sensitive îi va da oricărei mămici oportunitatea de a-i oferi copilașului său protecţia şi îngrijirea pielii de care are nevoie. Acestea sunt testate dermatologic, fiind dovedită blândețea lor asupra pielii bebelușilor, inclusiv asupra celei fragile a micuților născuți prematur.

Mamele vor să asigure copiilor lor tot ce este mai bun. Datorită celei mai recente inovații de la Pampers, Pampers Premium Care este scutecul care oferă o protecție de 5 stele micuților născuți înainte de termen, înțelegând nevoile pielii tuturor bebelușilor.

Emotii si sentimente de bebelusi

Aventura Pampers continua in revista Baby din Martie 2013:

„Copiii noştri s−au nãscut iubindu−ne aşa cum şi noi i−am aşteptat iubindu−i“

Am citit o carte despre bebelusii din burtica care sunt inteligenti, care simt totul ca si noi si care reactioneaza la ce intampla in jurul lor la fel ca si noi. Asta nu a facut decat sa imi intareasca convingerea ca bebelusii nu sunt altceva decat niste oameni mici care nu au avut inca timpul sa invete tot ce stiu adultii. Niste fiinte complete cu sentimente complexe care mai au doar de exersat, nu de invatat ca sa creasca ca noi. Copiii nostri s-au nascut iubindu-ne asa cum si noi i-am asteptat iubindu-i. Din dragoste de mama s-au speriat de noua lume si au intampinat-o plangand ca s-au indepartat de pantecul drag care i-a purtat  pentru noua luni. Apoi tot din dragoste ne-au aratat bucuria cand au dat ochii cu noi si si-au oprit plansul pentru a face cunostiinta in primele minute de viata. Ne stiam si ne iubeam inca inainte de a ne vedea. Copiii nostri s-au nascut perfect invatati de Mama Natura sa aiba sentimente. Multumita acestui lucru a fost incredibil de frumos si de intens sa ne privim in ochi pentru prima oara. 


Sunt voci care spun ca "e mic si nu stie". Se inseala amarnic - ei stiu tot si simt tot. Doar ca ei se simt ca si cum ne-am simti noi intr-o tara straina in care nu cunoastem nici limba si nici semnele - si noi am striga dupa mancare gesticuland frenetic, am implora dupa imbratisare si somn si am cauta toaleta plangand asa cum fac ei in primele luni de viata. Bebelusii au noroc fata de noi in "tara" noua si asa de straina pentru ca mamele stiu sa ii inteleaga si fara cuvinte simtind din drag cand trebuie sa doarma sau manance. Iar in plus fata de noi pe taramul lor strain bebelusii au noroc de o inventie foarte nastrusnica care sa ii ajute pe lungul drum catre toaleta - Pampers - inventia care scuteste bebelusul de nenumarate plansete inutile. Daca noua ne-ar fi greu intr-o lume fara limbaj sa ne rezolvam nevoile imediate, lor le este usor multumita tehnologiei si asta e un mare plus pentru a lasa loc liber sentimentelor sa creasca in liniste intre parinte si copil. Pe vremea cand scutecul se spala la rau nu cred ca mai ramanea timp si energie mamicilor si pentru dragoste si cultivarea sentimentelor copiilor.

Unde vreau sa ajung? Cu toate ca din cauza staturii incredibil de firave si micute a nou-nascutilor am fi tentati sa spunem ca ei sunt doar niste fiinte prea necoapte pentru a avea sentimente, realitatea e ca ei simt tot exact ca un adult. Dupa parerea mea  nu mai avem ce sa ii invatam la capitolul simtiri, putem doar sa le aratam cum sa isi exteriorizeze sentimentele sau cum sa le transpuna in "limbajul nostru". Desi se naste cu zambetul pregatit copilul va avea nevoie de zambetul nostru ca sa zambeasca si el. Fericirea vine din fericire si asta e datoria nostra. Ii zambesc copilului meu pentru ca imi rade sufletul de bucurie cand il vad iar el imi raspunde in acelasi limbaj. Zambetul meu ii da incredere, ii da liniste si de aici pleaca totul. Prin mine si prin sotia mea el isi cladeste felul de a fi si daca ne dorim un copil stabil emotional trebuie intai sa ne punem pe noi pe picioare. Mie mi-a fost greu sa imi gasesc linistea in furtuna de emotii de dupa nasterea lui Luca ca sa ma pot echilibra dar am reusit cu gandul la acea prima privire dintre noi doi. Suntem obisnuiti sa cerem prea multe de la viitorul copiilor nostri dar fara a le fi model nu avem dreptul sa cerem nimic. Eu am invatat ca daca vreau un copil sincer va trebui sa fiu eu sincer cu el, daca vreau un copil iubitor eu trebuie sa dau tonul la dragoste, daca il vreau hazliu, puternic, demn, manierat trebuie sa am eu toate calitatile astea ca sa pot sa ii arat cum sa isi canalizeze emotiile si sentimentele catre aceste calitati. Cu atat mai frumos mi se pare sa imi cresc copilul cu cat si eu cresc cu el.


Cum am spus, natura pune inca de la inceput emotiile in copiii nostri dar ele trebuie exersate ca sa se dezvolte armonios. E un fel de gimnastica a emotiilor pe care trebuie sa o facem impreuna cu micutii nostri - eu am o carte pentru copii in care sunt desenate fete in diverse stari emotionale. Baietelul meu ma pune cu mult interes de fiecare data cand deschidem cartea impreuna sa impersonez toate starile de acolo. Rad si eu cu personajul din desen, sunt nervos ca el, suparat sau zambaret sau plang de durere. Apoi Luca repeta si el toate trairile impreuna cu mine. Se pare ca starea cea mai interesanta este plansul si din cauza asta ma pune mereu sa tot plang si sa inventez diverse motive pentru plans. Nu stiu de ce e asa, poate pentru ca plansul a fost prima lui forma de comunicare a sentimentelor si poate ca a ramas cea mai intensa si sincera. Pana la urma si pentru noi plansul e cea mai deschisa portita catre sentimentele noastre.

Bun, si totusi de ce toata aceasta atentie catre sentimente? Am auzit voci ca prea ne preocupam de sentimentele copilului nostru - ce, doar nu suntem terapeuti ?! Normal ca nu suntem si nici nu avem vreun gand sa facem psihanaliza pe copilul nostru, dar ne intereseaza foarte mult sa crestem un om cu picioarele tari, cu fruntea sus si cu un zambet cald pe fata. Suntem in era eu-ului liber si stabil. Ca tot ziceam despre vremurile cand se spalau scutecele la rau - credeti ca atunci copiii aveau parte de un teren asa fertil sentimental? Atunci prioritatile erau altele si fata de acum sentimentele ramaneau ascunse adanc in respectul primar dintre mamifere. Acum suntem NOI in centrul atentiei si daca stim cum si ce sa alegem putem sa facem lumea sa functioneze pentrul noi. Lumea de azi poate lucra pentru ca noi sa ne vedem de sentimentele noastre - cartile ne pot invata cum sa ne crestem frumos copiii, internetul ne aduce cartile mai aproape, tehnologia ne face casele mai calde si mai comode, detergentii spala mai bine ca raul de alta data si Pampers nu doar imbraca copii si ii si ocroteste. Stiu ca suna prea exaltat ce zic aici, dar tocmai in a vedea partea plina a paharului sta si educatia copiilor nostri.

Copilul din vis

V-am zis ca revin cu articole pentru Pampers,  nu? Cum vi se pare?

Revista Baby, februarie 2013:

Nu mai ţin minte când l-am visat prima dată pe Luca, dar sigur eram pe la vârsta adolescenţei. Se făcea că îmbrăţişam un copil de îl topeam în mine. Mă trezeam de fiecare dată răvăşit, iar sentimentul era atât de intens, încât mă epuiza psihic şi chiar fizic. Am început să caut prin diverse cărţi de psihilogie sau prin popularele, la vremea aceea, cărţi despre vise. Am găsit că îmi visez „copilul interior“ şi că am nevoie să îl regăsesc. Hmmm. Bun. Am plecat la ţară, unde am copilărit fericit, ca să îmi sting setea de copilul din mine şi nimic. Am tot continuat să visez asta, până când chiar l-am întâlnit. El este băieţelul nostru pe care îl cheama Luca. El este copilul din mine şi din soţia mea, pe care acum am bucuria să îl îmbrăţişez exact ca în vis – cu o dragoste enormă pe care încă nu o înţeleg. Când ne-am întâlnit, aveam impresia că îl ştiu de când lumea. Poate şi el o fi simţit la fel...

Înainte de a se naşte, eram plin de frici în legătură cu creşterea copilului şi nu ştiam cum să mă comport ca părinte, dar după ce mi-am întâlnit băieţelul, am ştiut pe loc că menirea mea e să îi fiu tată şi că tot ce am de făcut este să îl iubesc şi să mă las condus de asta.

Din dragoste, am învăţat pe loc să fac orice pentru el.

Nu mai pusesem niciodată mâna pe un bebeluş în vârstă de două zile şi îmi era frică să nu îl rup, dar când l-am simţit al meu, am ştiut exact cum să mă port şi cum să îl ţin în braţe. Prima baie a urmat firesc, primul scutec schimbat a fost floare la ureche şi primele melodii cântate pentru adormire au curs foarte natural. M-am trezit dintr-o dată tată cu puteri depline, aşa cum el s-a trezit dintr-o dată omuleţ întreg pe lumea noastră. Nu avea de unde să vină asta decât din dragoste pur şi simplu.

Într-un mod foarte firesc ne-am găsit locul toţi trei în noua noastră viaţă – soţia mea a devenit mamă, eu m-am transformat în tată, iar Luca în copil.

La fel de firesc au apărut şi noile lucruri pe care am început să le fac ca tată. Aveam o nelinişte la capitolul ăsta - văzusem mulţi părinţi neimplicaţi şi nepăsători. Am  crescut la bloc în anii ’80 în Bucureşti, când părinţii nu aveau poate nici răbdarea, nici liniştea să îşi descopere sentimentele pentru copiii lor. Am crescut în era când era de ajuns să le dai de mâncare şi să îţi trimiţi copiii la şcoală ca să fii un tată bun. În vremea aceea, locul de muncă era marca părintelui perfect. Eu am avut noroc de părinţi care au avut mintea sau sufletul să mă iubească într-o lume prea ocupată  pentru aşa ceva. Acum, părinte fiind la rândul meu, m-am trezit cu întrebarea „cât trebuie să mă implic?“ Răspunsul a venit foarte repede: TOTAL. Nu există grad de implicare. Eşti acolo şi atât. Copilul şi inima îţi vor spune ce ai de făcut.

Am ştiut din prima clipă că schimbarea scutecului nu este doar pentru mame, că baia de seară este o activitate foarte bună pentru legătura tată-bebeluş şi o bună pauză pentru psihicul încercat al mamei, că şi tatăl îşi poate adormi copilul atunci când mama e prea obosită ca să îşi mai adoarmă puiul.

Am plecat la piaţă cu el în marsupiu încă de la trei săptămâni şi i-am explicat încă de atunci cum se aleg legumele, care brânză e mai bună şi cât de sănătos e usturoiul. M-am purtat cu el ca şi cu cel mai important om din viaţa mea, l-am luat în serios, l-am ascultat, l-am respectat şi, cel mai important, l-am iubit necondiţionat. Simt că trebuie să cresc şi eu odată cu el şi îl voi trata ca pe egalul meu. Doar creştem împreună, nu?

Dragoste şi grijă

Tot din dragoste şi grijă i-am ales primul scutec, i-am cumpărat primele hăinuţe şi i-am aşezat patul  aproape de al nostru. La început nu ştiam nimic despre astea şi am acţionat după primul instinct: scutece Pampers Premium Care, pentru că ştiam din reclame că sunt cele mai bune, haine cu texte rock, pentru că erau haioase, şi poziţia patului aşa cum văzusem tot în filme şi reclame. A trecut timpul şi, din drag pentru el, patul lui s-a apropiat aşa de mult de al nostru încât s-a contopit, am renunţat la haine exclusiv haioase şi am trecut la unele în care să se cuibărească comod şi să fie liber, dar scutecele... au rămas tot Pampers Premium Care. Cred că m-a convins numele „care“ – e exact ce simt eu că trebuie să îi ofer copilului din visul meu: grijă. Cred că asta înseamnă, de fapt, să fii soţ şi tată: dragoste şi grijă... Asta vreau să înveţe şi Luca.

Aici aveti si pozele de la print:

Eu si Pampers

V-am spus intr-un post de acum cateva zile in care vorbeam despre bloggareala platita ca urmeaza sa incep un proiect cu Pampers. Cand mi s-a propus asta am cam ezitat. Am ezitat nu pentru ca aveam ceva cu Pampers ci pentru ca am o retinere de principiu la capitolul branduri mari. Cand sunt prea mari nu imi miroase mie bine. Nu stiu de ce. Poate din cauza barfei populare ca marile concerne uneltesc impotriva noastra, sau mai stiu eu ce. Nu cred basmele astea, dar cand auzi peste tot ca trebuie sa sufli in iaurt, pana la urma sufli. 

Dar cum tot aveam de gand sa imi incerc norocul cu pub pe blog m-am luat la intrebari ca sa imi aduc picioarele pe pamant. Mi-am dat seama in felul asta ca de fapt nu ma deranjeaza nimic la Pampers. Ba poate chiar mai mult de atat. M-am apucat sa studiez amanuntit problema ca sa stiu in ce ma bag. Am luat istoria - pana in zilele noastre nu tin minte ca Luca sa fi avut vreo iritatie de la scutece. Se irita el, saracul ca e om, dar nu scutecele sunt de vina. Deci aici era irelvanta marca scutecului. Apoi am studiat fizica - dinamica fluidelor - cam toate scutecele pe care le-am incercat au capotat la un moment dat si fluidele au mai scapat din "incinta" in care ar fi trebuit sa stea. Doar Pampersul a rezistat eroic oricat de mult. 1-0. Am luat si mecanica, tot din fizica - la cat de mult sare Luca, toate scutecele in afara de Pampers s-au dezlipit sau s-au ghemotocit sub actiunea unor forte de frecare, gravitationale sau de forfecare de ne spunea copilul singurel ca il jeneaza. 2-0. Pai bai nene, daca tot am ajuns la rezultatul asta printr-un exercitiu de sinceritate si studiu, atunci de ce sa nu scriu despre ei?

Si iata-ma. Va prezint noul Pampers Premium Care. Ele oricum erau cele mai bune scutece de la ei, dar acum cica sunt si mai bune. O singura problema am cu produsul asta. Au pus un indicator de umezeala pe care nu il mai putem testa pe Luca pentru ca crescut peste limita pana la care i s-ar potrivi Pampersii cu indicator. Mi se pare o chestie foarte misto si demna de secolul nostru asa va rog pe voi sa imi ziceti cum functioneaza ca moooor de curios. Are beculete? :)

Inca ceva, un motiv in plus pentru a intra in campania asta a fost ca mi-au dat ocazia sa scriu despre niste subiecte frumoase in felul in care ma simt comod . Articolele vor aparea intr-o revista de mamici, deci o noua cale de acces a ideilor mele catre public. O sa vedeti si pe blog despre ce e vorba. O sa va placa.

Deci, au beculete sau nu?