Unde e pielea de alta data? - AVON Baby 2

Cand eram mic, cam la varsta lui Luca, cresteam linistit la Pietrosita, imbracat cu bluza, vesta de lana, caciula legata sub barbie si pantaloni de bumbac gros vara. Ma coceam la foc mic ca sa nu "raceasca copilul". Poate nu am racit atunci, dar racesc acum. De vreo cateva ori pe an. Nu stiu daca are legatura cu vesta de lana si cu maieurile bagate adaaanc in pantalonii copilariei sau cu "aerul jegos de Bucuresti" (parazitii) in care mi-am petrecut cea mai mare parte din viata? Imi amintesc ca atunci cand eram la tara eram sanatos tun. Cum ma intorceam la scoala si capitala ma luau toate problemele. Poate erau probleme somatice....cine stie?

Pe sub straturile de haine gaseam cu greu si pielea. Cu timpul am inceput sa o scot si eu la soare. Straluceam ca o oglinda cand imi dezveleam fizicul alb si maruntel. Am fost de cateva ori la mare cand eram mic si am prins gustul bronzatului. De fapt, mie imi placea cum mi se cojeste pielea dupa ce stateam la soare. Cum prindeam mamifer humanoid cu maini, cum il puneam sa ma cojeasca pe spate. Am chinuit parinti, bunici, prieteni de joaca, veri, unchi si matusi. Eram dement dupa piguleala de piele arsa de soare si daca pica vreo bucata mai mare tipam de placere. Nu stiu ce fetis mai era si asta, ca de lipsa de afectiune nu duceam. Au trecut anii si m-am dus adolescent  la mare cu bani potriviti, cu tigari ieftine (ca asa era cool), fara prosop si fara crema de plaja. Doar eram Zeul-cojitului-de-piele...stateam la soare de la 10, cand ma trezeam dupa bautura, pana pe la 14:00 cand ma alunga foamea. Ma inroseam frumos, ma manca pielea de imi venea sa mi-o smulg dar asteptam tapan sa se cojeasca. Problema e ca la un moment dat nu a mai apucat sa se cojeasca pentru ca am inceput sa tremur de mancarime si sa urlu de usturime. Eu nu stiam, dar pielea mea incepuse sa sufere foarte tare de sete. Daca mi-as fi hidratat pielea cu o crema nu as mai fi ajuns ca azi sa stau ca vampirii doar la umbra si sa ma ung cu crema cu factor de protectie 50, care este de fapt un tricou la tub. :). Mi-am stricat pielea din neglijenta si fetis.


Avand istoricul asta zbuciumat cu pielea-mi alba m-am rugat la Dumnezeu ca Luca sa nu imi mosteneasca vestmantul. Doar ca nu am luat in calcul ca si Del are pielea cam la fel de vraiste ca si mine si iata cum Luca defileaza si el pe litoral ca un beculet cu halogen, alb de nu te poti uita la el. M-am gandit ca n-as vrea sa ajunga si el ca mine sa fuga disperat de soare si ca atare ne-am apucat inca de acum, din pruncie, sa ne ocupam de ingrijirea pielii lui. Il ungem cu crema protectoare, il mangaiem apoi cu crema hidratanta si daca soarele e ridicat de o sulita pe cer ii punem costumul de scafandru. Stiu ca e misto sa iti pigule cineva cojile de pe spate, dar nu e sanatos deloc.

Am facut introducerea asta lunga pentru ca trebuia sa ajung la celelate doua produse de la AVON baby despre care nu am scris in prima postare. Daca mai tineti minte, in cutia cu chestii mai erau o crema hidratanta si una pentru iritatii de scutec. De testat, le-am testat si rezultatele au fost bune. Fara piele uscata dupa concediu si fara iritatii de la scutec, apa sarata si nisip abraziv. Nu stiu eu sa citesc etichetele dar gura lumii spune ca ar fi facute cu simt de raspundere si ca ar concura cu produsele facute "in casa". Daca voi stiti mai multe bagati un comentariu aici. Iar daca sunteti curiosi, le puteti comanda de la orice dealer AVON care umbla cu catalogul ca sa va faca pofta.






Inca odata asta e link-ul unde sunt prezentate produsele in romaneste: http://www.avoncosmetics.ro/PRSuite/static/microsites/Avon_Baby/products.html
In engleza cu ceva mai multe amanunte: http://www.avon.com.au/PRSuite/static/microsites/avon_baby/index.html

Si funny fact: cand am cautat pe google AVON Baby blogul meu apare printre primele rezultate (pe prima pagina). Nu stiu daca e motiv de mandrie, e posibil sa fie meritul platformei blogspot....dar tot ma bucur :)

inca un funny fact: in timp ce scriam de zor in metrou la articolul asta m-am intalnit cu Mitza, prieten din copilarie pe care il exploatam sa imi cojeasca spinarea. :)))) ii multumesc pentru rabdarea de atunci si pentru cea de azi ca m-a lasat sa scriu linistit si mi-a si amintit la Romana sa cobor din metrou.

Despre droguri si copii

M-am tot gandit ca eu poate am avut noroc de gasca buna, sau de educatie buna sau de karma buna ca nu am avut de-a face cu drogurile. Am baut si eu ca orice adolescent, am fumat Carpati ca orice rocker-wannabe, am pierdut si nopti, am pierdut si zile, dar cu bunul simt al masurii.

In noptile mele de ganduri negre mi-am imaginat adolescenta lui Luca. Mi-am dat seama ca drogurile usoare (sau nu) vor intra "in normal" si toti vor incerca cel putin. M-am speriat tare si tot ce am putut sa fac a fost sa sper ca vom fi in stare sa il educam liber la cap, dar constient de ce ii poate face rau. Mi-e frica si d'aia dau share acestui proiect. Poate cine stie...

Votati, va rog!
Iata comunicatul oficial:

“Aveam 12 ani când am consumat prima dată droguri. Plecasem de la şcoală şi împreună cu unul dintre colegii mei am fumat marijuana. Mi-a placut şi mi-am dorit să repet experienţa. Nu ştiam ce e aia dependenţă, nu ştiam la ce riscuri mă expun şi nu credeam că îmi fac rău. Am început să îmi injectez heroină. În spatele blocului, cu prietenii de atunci. Am făcut asta timp de 5 ani. În tot acest timp, am ajuns să îmi cresc doza. Corpul îmi cerea din ce în ce mai mult şi nu mă puteam opri. Am abandonat şcoala, am vândut tot ce am găsit prin casă şi în cele din urmă am ajuns pe străzi. Mama a încercat să mă ajute, însă în zadar. Nici ea nu ştia cui să ceară ajutor. În urma unei supradoze, am ajuns la spital. Atunci am aflat că eram infectat cu hepatita B şi C. Aproape de fiecare dată când mă injectam împărţeam acul cu prietenii mei consumatori. Ar fi fost oare altfel viaţa mea dacă ştiam mai multe despre ce înseamnă consumul de droguri?“

(Alin, 20 de ani, consumator de droguri)

 

Bucureştiul reprezintă o zona cu risc foarte mare în ceea ce priveşte consumul de droguri, în ultimii ani, numărul consumatorilor şi deţinătorilor de droguri crescând în permanenţă. De asemenea, un segment important de posibili consumatori de heroină/opiacee, alcool, medicamente, marijuana aleg substanţele noi cu proprietăţi psihoactive, așa numitele „etnobotanice”, despre care se cunosc foarte puține lucruri și pentru care nu există un protocol terapeutic standardizat.

Ținând cont de faptul că în ultimii 4 ani, vârsta de iniţiere a scăzut la 10 ani, iar vârsta medie de consum este de 15 ani, Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT) a dezvoltat un proiect de prevenire a consumului de droguri în rândul elevilor şi profesorilor din 3 școli aflate în zone defavorizate din Municipiul Bucureşti.

Consumul de droguri există, face parte din societatea noastră şi se întamplă de la cele mai fragede vârste. În condițiile în care eradicarea consumului de droguri reprezintă un obiectiv nerealist, iar rata de recuperare a consumatorilor de droguri este extrem de mică, informarea este primul pas pe care îl putem face în direcția prevenirii consumului de droguri.

Informarea corectă poate face diferenţa între viaţă şi moarte.

Proiectul ALIAT a trecut de primele doua etape ale Programului de granturi oferite de Raiffeisen Comunităţi. Pentru a putea primi finanţare pentru acest proiect, contează numărul de voturi primite.

 

Ce trebuie să faci pentru a vota acest proiect:

1. Intri pe site-ul Raiffeisen Comunități;
2. Creezi un cont de utilizator;
3. Pe adresa de e-mail vei primi un raspuns pentru a activa contul;
4. Dupa activarea contului, pe harta site-ului selecteziBucureşti, iar la secţiunea "Educaţie" vei găsi proiectul"Ştiu că pot – prevenirea consumului de droguri în rândul elevilor din şcoli aflate în zone defavorizate din Bucureşti".
5. Bifezi proiectul şi apoi apeşi butonul "Votează" din josul paginii.

Sambata in Bucuresti, fraier daca nu citesti

Daca v-am facut pofta de iesit din casa cu talciocul din Iasi va dau o idee de iesit si la noi, chiar in oras. Va puteti lua copii de o aripa si sa ii aduceti la Libraria Humanitas Kretzulescu unde voi fi si eu cu al meu. Pe langa alergarea dupa boracei printre standurile cu carti ma puteti auzi vorbind, pe terasa, impreuna cu alti bloggeri parinti, despre noua colectie de "Carti bune pentru parinti buni" ale Humanitas. Ne-am ales fiecare cate o carte careia ii vom face conspectul. :) Eu am sa ies la tabla si am sa vorbesc despre "Sanatatea copilului meu", o carte ca o conversatie relaxata cu un medic foarte misto. Am sa va zic maine mai multe despre ea. Nu ma asteptam sa fie asa simpla si buna.

Distractia incepe de la 11:00 dimineata, pe racoare de sfarsit de August, pe lumina proaspata de Sambata si pe aroma de Calea Victoriei (blocul Muzica, pe colt).

Haideti macar sa imi faceti galerie. E prima data cand ma expun public in fata lui Luca si a parintilor mei. :)

la Iasi se iese la talcioc

Care sunteti din Iasi aveti bucuria de a avea talciocul vostru personal. Eu si mama talciocului urban suntem foarte fericiti ca stindardul merge mai departe si in alte orase. Va fi la o terasa (terasa Anturaj, din strada Gavril Muzicescu 5, adica la Fundatie), cu voie buna si obiecte interesante. Mai multe detalii gasiti aici, pe blogul talciocului urban.
Daca nu sunteti din Iasi asteptati sa ne gasim puterile pentru a face talciocul de toamna in Bucuresti.
Pentru a va inscrie ca talciocar iesean sunati la 0758512043.

Ganduri negre de parinte

Poate pe fondul unor momente mai nefericite din viata noastra din ultima vreme am prins curaj sa scriu despre chestia asta destul de sensibila - despre gandurile negre, prapastioase, apocaliptice. Sunt o persoana pozitiva si saltareata intr-un picior, ma imbrac colorat ca sa colorez in jurul meu si nu traiesc cu grija zilei de maine. Se numeste in general inconstienta, dar starea asta de fapt imi face bine la cap si karma.  
Asa sunt de cand imi amintesc ca ziceau profesorii despre mine ca sunt prea distrat, prea neatent si prea neserios. Am cantitati industriale de frici sadite in sufletul meu inca de cand eram micut dar am supravietuit bine cu ele multumita firii mele aeriene. Insa, de cand a venit Luca in viata mea s-a schimbat ceva. Au aparut ganduri noi de culori diferite. Mai spre rosu, gri sau chiar negru. E vorba de frica de a nu se intampla ceva rau cu el, cu mine, cu Del, cu parintii nostri si cu Lumea.

Sa incepem cu Lumea. Frica de Apocalipsa traieste in noi de cand ne-am nascut ca specie si nu intelegeam cum de a supravietuit atata amar de vreme in capetele distrate ale lui Homo Sapiens? Pai, prin copii. Pana sa am copil ma durea la basca de evenimente terminale. Vedeam cate un film cu sfarsitul lumii care incepea in America si tot acolo se si amana din vitejia lui Bruce Willis, luam o gura de popcorn si gata. Ma gandeam ca daca din cauza unei explozii solare din gategoria grea ne pica curentul electric vreo cateva luni e chiar misto ca bem bere pe intuneric si ne holbam noaptea la stele fara poluare luminoasa. Daca era sa pice vreun meteorit mai marisor ma duceam la Pietrosita unde beam bere si ma holbam la cerul acoperit de praf vreo cativa ani de zile. Iar daca era sa erupa cel mai afumator vulcan din Islanda nici nu ma interesa. Acum s-a cam schimbat optica. Subit, ca o leoaica ( ca doar ea isi apara puii, leul doar o arde cill out prin fata camerelor foto ale turistilor ) simt nevoia sa imi apar familia. Si daca unui cutitar as putea sa ii smulg capul cu usurinta la ceas de nevoie, in fata unei catastrofe globale sunt neputincios. Simt ca Luca si Del sunt descoperiti din punctul asta de vedere. Cea mai puternica dorinta a mea (poate este chiar un reflex ) este sa le fie lor bine si in cazul asta nu ii pot ajuta. Gandul asta ma termina. Din cauza asta am inceput sa cumpar cate o lanterna cu dinam, au inceput sa mai fie baterii prin casa, sa tin telefonul incarcat tot timpul si sa uit carne in congelator, ca nu se stie. Sunt semne clare de nebunie, dar sper sa imi treaca.

Ma mai inspaimant la gandul ca as putea pati eu ceva atat de rau ca as putea sa ii las singuri. Mamaaa, asta e si mai nasol decat Apocalipsa ca nu as mai putea face nimic ca sa ii apar. As putea incerca doar sa ii bantui ca sa ii mai ajut pe ici pe colo. Se zice ca un poltergeist puternic poate misca lucruri prin casa. Poate in cazul asta pot sa le mai duc gunoiul noaptea, sa ii mai invelesc in somn si sa le car sacosele de la piata pana la etajul 4 fara ca ei sa stie ca ii ajut. La gandul asta sunt asa amutit de spaima ca nu am putut decat sa mormai odata Deliei, cred fara nicio legatura, ca daca mor as vrea sa isi refaca viata rapid. Am vrut sa fiu sigur ca va fi cineva fizic langa ei, ca daca nu exista fantome, ce ma fac?

Cand i-am zis de refacut viata, Del mi-a cerut acelasi lucru, semn ca si in ea se lupta aceeasi monstri. In secunda urmatoare mi-am dat o palma sa ma trezesc pentru ca incepusem sa imi imaginez cum ar fi si imi venea sa urlu de durere doar asa, gandindu-ma. Evit sa ma duc cu gandul la asa ceva, dar in cotloanele creierilor mei ruleaza violent filmul asta si imi strica somnul in cate o noapte mai calduroasa. Si oricat de cald ar fi tot ma cuibaresc in sotia mea ca sa simt realitatea dormind linistita, vie si draga langa mine.

Iar gandul cel mai cumplit este ca Luca ar putea pati ceva. Cred ca frica asta o avem cu totii si au avut-o si parintii nostri. Acum ii inteleg de ce nu aveam voie departe de bloc, nu aveam voie sa traversez bulevardul, sa dau cu coasa, sa tai cu toporul sau sa ma catar in copaci. Eu le faceam pe toate astea asumandu-mi in mintea mea mica consecintele - daca trec bulevardul si ma prinde, imi da cateva palme, juma' de ora de morala si apoi sunt ca nou. Dar nu ma gandeam ca poate un oltcit (ca nu erau bmw-uri pe vremea aia) ar putea sa dea peste mine si sa fie mult mai nasol decat doua palme de parinte. Nu ma gandeam cand am trecut un pod pe grinzile de sub el, mergand ca spider man, ca pot sa cad si sa imi las parintii disperati si fara motive de mai trai. Cred totusi, ca micutii au Dumnezeul lor si cumva sunt la adapost de pericole. Problema e ca din pacate nu toti au norocul asta. Si asta ma paralizeaza de frica.  In plus de cazaturi si julituri posibile mai sunt si bolile care sunt poate mai cumplite. Aici e doar mana Celui de sus si atat. Noi nu avem nicio putere.
Nu mi se pare o coincidenta aparitia gandurilor negre in viata mea; cred ca e un fel de antrenament, o calire a mintii prin focul fricii. Acum cand viata a capatat un sens trebuie sa invatam sa il mentinem neabatut si poate din cauza asta mintea ne intareste cu doze mici de otrava. Sper ca in curand sa isi satisfaca mintea mea nevoia de masochism si sa ma lase sa traiesc linistit, fara ganduri negre.

Voi luptati cu aceleasi dihanii cand aveti insomnii? Sau aveti insomnii din cauza dihaniilor?

Postul asta e scris in memoria unor oameni si mari si mici care au plecat de langa noi zilele astea.  Si ca sa simt ca fac ceva pentru a invinge gandurile negre incerc sa ii ajut pe cei ale caror ganduri negre, din pacate, s-au implinit. Daca si voi simtiti la fel incercati si voi sa ajutati. Daca suntem multi poate invingem raul.
- Iulia trebuie sa invinga cancerul - HELP
- Stefan are Apert - HELP
- Copiii au autism - HELP
- Bibi nu mai are nimic. Bibi a scapat, departe, departe de noi :(

Lasati copiii sa vina la net...sau nu

Cica s-a lansat o aplicatie pentru limitarea accesului copiilor la internet pe mobil. Problema mea e ca merge doar pe Android. (lucru destul de rar :) ).
Imi doresc o astfel de aplicatie pentru ca Luca a inceput sa apese pe chestii la ipad si intr-o zi a ajuns la niste clipuri mizerabile de gangsteri din Harlem. El plecase de la "Alouette" sau de la preferata sa "Adele - someone like you" si a apasat la nimereala. Bang! -  au sarit doamnele miscand lasciv din fundul semi-gol si baietii cu aur la masini si la dinti. Partea buna e ca a stat vreo 5 secunde si a apasat butonul Home, parasind You Toube-ul. Deci nu i-a placut hip-hop-ul de proasta calitate. :)
Alta data a apucat sa sune pe cineva - noroc ca am vazut si am oprit apelul la timp.
Netul e plin de lucruri minunate dar si de balarii si mi-ar placea un mod de a le limita. Deci, androizilor, imi dau palme ca nu pot instala Guardianul, sau nu?

iata header-ul comunicatul lor oficial:


Cu aplicatia de Android Vodafone Guardian,
Parintii pot asigura copiilor o experienta sigura si responsabila de utilizare a smartphone-urilor 
• Aplicatia permite parintilor sa blocheze anumite contacte si apeluri, pentru siguranta copiilor 
• Parintii sunt anuntati automat cand copilul apeleaza numarul de urgenta 112 si pot alege intervalul orar pentru acces la Internet, WiFi, Bluetooth, camera foto si apeluri 
• Vodafone Guardian poate fi descarcata gratuit din magazinul de aplicatii Google Play, iar clientii Vodafone beneficiaza de trafic gratuit

ia reducerea, neamuleee

Daca va uitati in dreapta veti vedea un banner de la ToyToy.ro. Si pentru ca va obositi ochii cu aberatiile mele aveti reducere 10% la orice de pe site-ul lor. Introduceti codul "10%toytoy" si gata.
Atentie! se gasesc de toate! :)