A doua schimbare la fată

Fara lapte si miere - intarcarea

Na, ca a venit si momentul asta. Sau mai bine zis se apropie. Poate ati vazut zbaterea Deliei relativ la alaptare pe blogul eu si stiti despre ce e vorba. Daca nu, va zic ce inteleg eu din toata povestea asta intortocheata. Sau mai bine zis, cum traiesc eu intarcarea.

Femeia devine mama prin nastere. Ii place rolul. Ii cresc luminile alea in ochi care ii le incazesc chipul si care fac sa mai creasca cu cativa centimetri statura fiintei lor déjà enorma. Mamele prind puteri prin copiii lor si pentru ei. Noi barbatii, o ardem pe banca de incalzire, dar nu ne comparam cu femeia din teren care rupe poarta in fiecare minut de joc. Trece o vreme si mama dedicata trup si suflet vietii copilului ei isi aminteste de viata ei. Vede ca acum copilul merge, vorbeste, mananca singur si simte ca poate incerca sa se re-rescopere. Noi tot pe banca de rezerve stam, jumatate asezati, jumatate in picioare, nestiind cand sa intram in teren sa inlocuim sotia deja obosita de atata parenting. Momentul asta mi se pare incredibil. E momentul celei de-a doua schimbari la fata a sotiei.

Cand mamele incep sa se dezmorteasca dupa sederea acasa cu copilul, sa te tii schimbari! Din ce vad eu, mamele redevin adolescente. Ma uit la Del si nu pot sa cred ca arata ca atunci cand ne-am cunoscut. A intinerit peste noapte si a prins o noua energie pe care o uitasem. Partea cea mai frumoasa e ca luminile din ochi s-au aprins si mai misto. Cred ca schimbarile astea vin natural in momentul in care mama simte ca puiul e gata sa zboare singur; ele stiu ca urmeaza o noua etapa si pentru copil cand trebuie sa creasca nu doar sa invete sa traiasca. Prima etapa s-a terminat cu bine si eu sunt depasit de schimbarile astea. Inertia mea m-a tinut la fel, de la inceput pana azi, eu nu am avut parte nici de atatea zbuciumuri dar nici de atatea reinventari. Barbatii se mentin plictisitori si liniari fata de torentul care le ameteste pe femei. Partea buna pentru noi este ca in sfarsit ne redescoperim sotiile de care ne-a fost atat de dor. Mamele redevin femei misto, pline de viata si de energie. Pe mine m-a dat pe spate momentul asta si m-a luat cam nepregatit. Ma obisnuisem comod in culcusul meu, pe jumatate de pat, de tata si acum simt ca trebuie sa ma ridic sa dansez din nou cu sotia mea. Pai stai bai, nene ca nu ma asteptam sa intinerim asa devreme.

Si pe fondul acestor schimbari Luca isi cauta si el locul in sanul familiei si in noua lui viata de copil crescut si pregatit sa scoata capsorul in lume. Problema e ca a mai ramas un rest din viata precedenta - alaptarea. Asta inca ii mai leaga dureros de vechea era. Zic dureros pentru ca simt amandoi ca trebuie sa renunte la asta curand. Luca a invatat dragostea de mama la sanul Deliei asa cum si ea a invatat dragostea de copil alaptand. Eu am tot observat spectator frumoasa relatie dintre mama si copil prin prisma alaptatului si m-am tot simtit lasat la o parte, usor gelos, dar fericit de relatia lor. Acum, tot spectator vad cum li se schimba relatia, evoluand greoi catre noii pasi. Sunt constienti amandoi ca trebuie sa renunte la momentul lor de intimitate al alaptarii, dar trag unul de altul orbi, ca intr-o relatie ce sta sa se destrame. Diferenta e ca relatia lor nu se va destrama ci, dimpotriva, se va intari mai mult dar treccrea se face cu aceeasi greutate ca o despartire. Luca repeta aproape convins ca e baietel, nu bebelus si ca baieteii nu mai beau apiti ( numele lui de alint pentru alaptare ). Ii vad zilnic cum se chinuie si cum se tachineaza intre ei - Del acum e convinsa ca renunta, acum uita de convingere, Luca acum bea apa in loc de apiti si imediat cere lapte cu frica de abandon. Ii vad ca se simt vinovati, dezradacinati si debusolati. Sunt nervosi, maraiti si mai lipiti ca niciodata. In timpul asta Luca incepe incet-incet sa se apropie de mine si eu mor de bucurie si mandrie, dar stiu ca asta vine cu pretul distrugerii celei mai frumoase relatii pe care am vazut-o in viata mea : Relatia mama-fiu, relatia mama tanara-copil mic, relatia cu cele mai multe si mai calde imbratisari. Urmeaza altceva…

Va zic cand reusim sa renuntam la alptare definitiv. Tineti-ne pumnii.

Cum am petrecut saptamana internationala a alaptarii

Pai? cum altfel decat prin alaptare?! A inceput lejer, cu doua zile normale de serviciu-pat si apoi a inceput distractia. Am plecat in concediu. Anul asta ne-am luat inima in dinti, doua trollere, doi rucsaci si copilul in Manduca si am plecat spre Sf. Gheorge, la mare, la Delta si necunoscut, caci nu mai fusesem niciodata prin locuri asa "exotice". La al treila cantat al cocosilor ne-am trezit sa luam trenul spre Tulcea. La 5:40 (parca) eram in tren - doi parinti somnorosi cu un copil somnoros la Del in Manduca. Primul alaptat s-a consumat normal, in taxi in drum spre gara in privirile curioase ale taximetristului in oglinda retrovizoare. Nu cred ca a zarit ceva pentru ca era inca intuneric bezna la ora aia. No porn for the taxi driver.
Ne suim in trenul "sageata albastra" catre Tulcea oras. Ne astepta un drum de 5 ore si mult alaptat. Prima repriza a fost sub ochii ingroziti ai unor calatori de pe flancul drept care susoteau deja si oftau cu amar ca au ghinionul sa stea langa un bebelus in tren. Pareau a fi romani din middle-dumb class cu seminte in bagaj si ochelari largi de soare. Eu ii uitasem pe ai mei acasa si eram foarte suparat pe tema asta. Porn for the dumbsters.

A doua repriza prelungita de alaptat a fost intru adormirea pruncului la san caci acesta dadea semne clare de oboseala pentru ca nu isi facuse somnul complet. Pe la sase, sase si ceva fix a adormit in bratele ma-sii si am inceput si noi sesiunea de picoteala chinuita cu capul pe geam, pe spatar, pe Del sau pe cot. Episodul s-a consumat sub privile obosite si pline de drag ale unei familii de trei membrii care se inghesuia ilegal pe cele doua locuri din fata noastra. Ulterior a venit un supra-control la Fetesti si le-a luat zambetul cald de pe fata - a trebuit sa plateasca si al treilea bilet. Porn for all the family.

Ajunsi in Tulcea-oras, chiar in oras, chiar pe faleza am tarat trollerele pana am bunghit locul de plecare al navei rapide catre Sf. Gheorghe. Am fost instiintati de o intarziere de vreo juma' de ora a ambarcatiunii si in felul asta Sf. Gheorghe tocmai s-a transformat in Sf. Asteapta. A urmat lapte la terasa - porn for the waitres, lapte la dana Ț unde asteptam barca - porn for the tourists and the sailors. Am observat ca oricine ar asista la alaptatul in public isi scoate intai ochii din orbite cand apare un san in peisaj si un copil flamand sau dornic de dragoste materna. Desi mama isi palmeza sanul cu indemanare, ochii spectatorilor sunt mai dibaci si mai curiosi decat ai crede si inainte de a-si da marama pe fata trag o privire adanca in decolteul Deliei si apoi reactioneaza - ori ofteaza intretosati, ori zambesc complice sau cu drag. Doar mamele alaptatoare si tatii ajutor de alaptatoare stiu sa priveasca scena asta in mod normal. Pana la urma asta e logic caci ei stiu cu ce se mananca laptele de mama si ca gestul de alapta este cel mai normal din lume.

Am mai scris despre cum ma ariceam inainte de avea copchil cand vedeam scene de alaptat publice. Era o reactie normala la varsta aia si la golul de atunci din cap si d'aia inteleg toti miratii sau scarbitii de pe strazi si din metrou. Ce nu inteleg este reactia aricita a altor mame prin parc cand vad un "copil asa de mare care este inca alaptat". Dar despre asta poate vorbim la o bere, nu in scris pe blog.

Cand a ajuns barca am navalit pe locurile rezervate in fata, la prova. S-a mai alaptat in cateva reprize la cerere in ceafa unor turisti care nu au mirosit nimic si am ajuns in Sfantu. Aici subit, gradul de civilizatie si de bun simt creste si parca creste si cheful de viata. In calatoriile cu "Trocarici-ul" ( chiar asa se cheama tractorul cu remorca care duce oamenii la plaja ) am intalnit cat de-nghemutiti multe figuri relaxate cand Del alapta copilul somnoros. Desi remorca se zgltzaia de Luca ar fi putut sa ii reteze sanul la orice groapa Del il hranea linistita pe Luca in orice pozitie - in picioare tinandu-se cu o mana de mine, pe banca in timp ce ii fluturau crengi pe la cap. Oamenii ( multi straini ) cel mult zambeau incantati de scena daca nu lasau actul sa se consume firesc. Asta e cuvantul pe care il cautam firesc. Asa imi place sa fie privit alaptatul - firesc. In felul asta nu mai vorbim de porn for the people, ci despre o banala alaptare. Mai mult, vis-a-vis de noi, in remorca, alapta la fel de fericita o vecina de cartier pe care a recunoscut-o Del intamplator. Asta da saptamana a alaptarii!

Am vazut ca s-a tot scris pe diverse bloguri despre alaptare pro sau contra. Mi se pare o idiotenie sa faci un asemenea debate pentru ca mi se pare o idiotenie sa crezi ca exista pro sau contra la alaptare. Alaptarea e normala si cat se poate de naturala. E ca si cacarea. Preferati sa va cacati praf? Va este frica ca vi se lasa curul daca va cacati prea mult? Daca poti sa te caci, pana la ce varsta e bine sa te caci? E daunatoare cacarea la cerere? Are cacarea puncte forte si puncte slabe? Exista curentul anti-cacare si pro cacare? Pai nu. Pai daca nu hai sa coboram alaptarea la rangul de cel mai normal si natural mod de a hrani bebelusul si sa facem si o saptamana internationala a cacarii, ca sa nu se supere vreun organ intern ca nu il bagam suficient in seama.

Luca va saluta de la sanul Deliei. Voi cum ati sarbatorit saptamana internationala?

Alaptarea la tați

Pe vremea adolescentei rebele nu aveam idee ce inseamna alaptare. Stiam doar ca se face prin supt la sanul mamei, ca poate fi kinky si ca nu e frumos in public. Am avut un episod cand la McDonald's la Unirii s-a asezat la masa mea o mama cu bebelusul, a scos sanul mare si alb si a inceput sa il hraneasca. Scena se consuma la jumatate de metru de berea si de tigara mea aprinsa. Am inghetat de uimire si mi-am sucit gatul ostentativ in partea opusa ca sa nu zaresc ceva. Partea haioasa era ca eram cu un prieten la masa si amandoi vorbeam uitandu-ne in directii opuse. Intamplarea m-a scarbit si m-a facut un aprig critic al alaptatului in public. Dupa niste ani aveam sa ma schimb. :)

  Cand Delia l-a alaptat prima data pe Luca in fata mea tremuram de curiozitate. Mai ca imi venea sa il dau pe copil la o parte sa vad mai bine. Citisem ca sfarcul ajunge pana in gatul bebelusului si mi se parea o barbarie. Asteptam curios sa vad daca reuseste toate manevrele de mufare si cel mai tare imi doream sa stiu daca o doare pe Delia sau e vreo senzatie kinky? Cu totii ne-am gandit la un moment dat ca trebuie sa fie foarte excitant pentru o femeie sa aiba o gura lipita de sfarc ore intregi. Oare or da ochii peste cap de placere? Oare avem si noi loc acolo? :)

Am aflat foarte curand ca alaptatul e un lucru golit de orice senzatie sexuala si ca trairile mamei sunt oricum mult mai intense decat "banalul" sex. In plus, pe Delia o durea. Indata curiozitatea s-a transformat in grija. Faceam ca titirezul pe langa ei neputincios. Eram deja nervos ca alaptatul nu e un basm frumos si ca Delia trebuie sa indure iar dureri. Am recitit despre pozitiile corecte de alaptat si am intervenit cu diverse perne de alaptat sau cu sfaturi precipitate care o necajeau si mai tare. Am tinut-o asa cateva saptamani timp in care Del suferea cumplit. Eu imi muscam pumnii de furie si neputiinta si o tineam intr-una sa renuntam la san si sa trecem la biberon. Noroc ca sotia e cladita din piatra tare si nu s-a lasat doborata din atata lucru. 

Pe langa furie mai aveam o problema. Mintea mea oarecum tehnica nu putea intelege ca alaptatul nu are nimic de-a face cu vreun tipar sau model logic si ca nu poti trage linii drepte prin pat ca sa aliniezi mama si copilul pentru o pozitie ideala de supt. E foarte adevarat ca pozitia este foarte importanta si ca trebuie respectate unele reguli, dar nu era ca la desen tehnic unde pui echerul si trasezi. Eu nu intelegeam asta. Ma framantam non stop cautand sa gasesc greseala din ecuatie. Nu am gasit-o. Nu exista. Pur si simplu asa trebuia sa fie.

Cu timpul durerile au disparut iar Luca si Delia au devenit un cuplu copil-mama foarte frumos. Acum grija s-a transformat in gelozie. Vedeam ce momente frumoase traiau impreuna si eu stateam pe bara. Chiar daca incercam sa ii mangai ca sa particip si eu timid la trairile lor eram imediat gonit de privirile contrariate ale lui Luca care ma simtea strain. Ei aveau lumea lor, iar eu eram pe din'afara.  

Gelozia de copil razgaiat a disparut din fericire cu timpul si acum ma bucur sincer cand ii vad alintandu-se veseli la ora mesei. Mi-am dat seama ca Luca trebuie sa ma iubeasca ca tata, nu ca mama si ca alaptatul e o placere pentru toti din familie, dar in moduri diferite. 

Pe femeia aia de la McDonald's nu o inteleg nici acum - cum a putut sa isi alapteze copilul la masa cu doi fumatori necunoscuti? Iar despre alaptat cred ca nici nu trebuie sa zica " in public". Exista alaptat si atat - nu conteaza unde si la ora se face. Trebuie doar grija pentru copil. 

La alti barbati cum o fi alaptatul?