Next Chits - castigatorii

Mai bine zis castigatoarele. Nu prea stiu de ce nu v-ati inghesuit...ori v-am pierdut eu de clienti, ori nu v-a tentat sa vedeti filme la cinema cu copilasii...nu stiu. Cert este ca avem chiar doua castigatoare:

Alexandra - cu veveritele
Raluca - cu veronica se intoarce

Numele Alexandrei il am. Imi mai trebuie al Ralucai ca sa punem pe lista pentru maine. Alors? Raluca Simaicum?

Bilete gratis - avem doua - concurs

  V-am zis de NEXT KIDS? :) E un festival de film pentru copii. Ca sa va faceti o idee mergeti aici: http://www.nextfilmfestival.ro/sectiune-film/next-kids/

  Partea haioasa e ca festivalul asta si faptul ca sunt si eu printre raspandacii evenimentului vine pe fundalul faptului ca Luca a devenit din ce in ce mai pasionat de filme. Dar nu musai sa uite ci sa si faca. Mai exact, sa re-faca. S-a apucat sa imi explice cum sa filmez ca sa iasa un nous clip Frere Jaques. I-am fost cameraman, am montat si iata rezultatul. :)

  Acum, daca v-am facut pofta si vreti sa mergeti la festival nu dati banii pe bilet, luati popcorn-ul la pachet pentru ca bilete va dau eu. Haideti repede ca sunt calde. Nu trebuie decat sa comentati cu un link catre un filmulet popular printre copiii vostri. Voi alege un castigator la ghici maine dupa-amiaza.

Facem? Motor!

Nu dati banii pe prostii, dati castigul la copii

Ca de fiecare data am fost foarte fericit sa vad cat de multi ati comentat. Sau poate mi se pare doar mie ca sunteti multi. Nu conteaza, ideea e ca sunt fericit ca va puneti la mintea mea. Mi-au placut asa mult comentariile voastre ca nu m-am putut abtine sa dau reply-uri pe ici pe colo. Cu ocazia asta am ingreunat aritmetica alegerii castigatorului. Adica, am numarat comentariile din care am scazut toate reply-urile si abia apoi am cautat un numar castigator pe random.org. Iata cine a iesit:

Miha S, ai castigat! Mersi mult de participare. Am sa te pun in legatura cu cei de la biomania.ro.
Pofta buna si ai grija cu caramelele. :)
Miha, da-mi te rog un email la eduard -punct- grigoroiu @ gmail -punct- com

Nu dati banii pe prostii, luati haleala la copii

Se pare ca atunci cand ma plang, ma plang cu ecou si Universul ma aude. Am zis ca nu am ce ii baga in gura eco a copilului meu de sarbatori si nush cum s-a intamplat ca am avut masa si casa plina de chestii misto si bune. Dupa Ma-Na ne-au bucurat si alti colindatori. Doar ca acesti colindatori nu au venit la cersit bani ca sa isi ia tablete cu Android, ca toti copiii din cartier, ci au venit cu sacul plin la usa noastra. Bio Mania a cautat prin camara lor si ne-au pus pe masa o gramada de lucruri care mai de care mai bune si mai sanatoase. M-am bucurat vazand casa plina de chesti sanatoase si mi-am promis in gand inca un Craciun fara masa de dat la stiri. Fara carnat, fara sarmale si fara pastile de bila. 


Normal ca nu am rezistat si tot cu carnat mi-am inchis gura, doar ca a fost facut de Del la cuptior si nu am mai avut nevoie de pastile. Am mancat si vreo doua portocale ca sa imi amintesc de Craciunul copilariei si apoi am cautat linistea. Dar n-am gasit-o pentru ca Lucul dezlantuit de la vria cadourilor scurma prin casa dupa delicii. I-am mai explicat inca odata ce inseamna moderatia si apoi i-am dat drumul in lucerna. Lucerna de la biomania.ro. A bagat ca adevaratul sugiucuri si pufuleti de se uita pe sub ochi la noi intrebandu-se ce naiba avem de stam asa linistiti. Nu lesinasem de la delirul alimentar pentru ca fuseram moderati, cum tocmai am zis si nici nu stateam pironiti in telefon sa trimitem semeseuri de prietenie periodica. Stateam doar linistiti pentru ca ce manca Luca de zor erau doar lucruri bune. Sugiuc ( sau ciubuc sau lollipop, cum vreti ) facut doar din fructe si fara zaharel, pufuleti fara muntele de sare iodata, ciocolata organica indulcita cu nush ce radacini si tot felul de alte minunatii. Am fost fericiti cu totii. Acum, ca sa va convingeti singuri, mi-au promis cei de la biomania niste bunaciuni si pentru voi. Deci la concurs voinicii mei!

Avem o sacosa destul de plina de chestii faine de la  http://www.biomania.ro/ :

- nectar premium de ananas 200ml
- nectar premium de caise 200ml
- paste pentru copii Jungla
- jucarie ecologica HappyMais Buburuze-
- bomboane cu afine- 
- biscuiti Golosi din grau cu lamaie 

Ca sa intrati in concurs va rog sa imi scrieti un comentariu cu ce va placea sa roadeti cel mai mult in copilarie si daca i-ati si da copilului vostru azi. Eu, de exemplu, pentru ca nu prea eram cu dulciurile mancam cu muulta placere saleuri. De vreo cateva saptamani am redescoperit masinaria de facut saleuri pe la tara, am spalat-o de paianjeni si m-am pus pe treaba. Mancam ca nebunii saleuri "in forma de CD" si imi vine toata copilaria in gura. Nu am mancat sugiucuri din curtea scolii, nici tone de pufuleti dar mancam corcoduse si mere verzi de care ii dau din plin si lui Luca. Voi ce mancati ca apucatii? Haideti la concurs pana Miercuri. Luptati-va caci "se merita".

later edit: va rooog nu mai comentati ca Anonimi la concurs. Daca va e lene sa va logati, scrieti macar un nume, o adresa de mail ar fi parfum ca sa va bunghesc repede daca veti castiga.

latest edit: s-a strigat bingo! castigatorul aici: http://ta-su.blogspot.fr/2014/01/nu-dati-banii-pe-prostii-dati-castigul.html

Un Craciun fara cola, dar cu castigatori sanatosi

Darurile au fost aruncate! :)





Felicitari si pofta buna! Cadoul gurmanzilor a fost castigat de Geo H. 
iar cel al bautorului de Ioana.
Va rog sa imi scrieti pe mail la eduard [punct] grigoroiu [la la la] gmail.com sau pe facebook sa va pun in legatura cu Mosul. ;)


Va multumesc mult de tot pentru ca mi-ati scris. Am citit fiecare comentariu cu gura plina de bale si plin de amintiri. Eu mancam sorici pe 7 guri (dorinta mea pentru fiecare Craciun este sa mananc un metru patrat de sorici - inca nu cred ca am reusit vreodata), ciuguleam sarmale - mai mult imi placea mirosul lor si bagam cu multa pofta friptura de porc facuta la gratar in soba de catre bunicii mei. Imi mai placea mirosul de piftie din sufrageria ne-incalzita de la tara, cel de lemn ars in soba si cel de tuica fiarta pe care o beau pofticiosi adultii.

Va urez din toata inima sarbatori fericite si multa multa multa sanatate! ...si rezistenta la ficat. Nu stiu daca v-am zis vreodata, dar eu sunt coplesit cand vad cat de multi cititori sunteti la fiecare mizerie pe care o scriu. Ma onoreaza si ma emotioneaza de ma cac pe mine.

p.s: am numarat  bine castigatorii?

Un Craciun fara cocacola dar cu concurs

Mergeam acum vreo doua saptamani teleghidat cu masina prin Pipera. Ma duceam ca de obicei daramat de somn catre locul muncii cand, de odata, trecand pe langa sediul Coca-Cola la un moment dat mi-a stat ceasul. Mai precis s-a oprit timpul. Ma simteam de parca apasasem "shift+click" in Max Payne ca sa ma misc in reluare, ca pe vremea cand ma jucam jocuri. Pe partea dreapta era parcat chiar el - tirul lui Mos Craciun. Camionul Coca-Cola. Camionul ala din reclame, vopsit rosu, cu cabina de american truck, cu beculete peste tot si cu poza Mosului pe lateralul masinii. Ma simteam de parca eram in vis. Nu avea cum sa existe asa ceva in realitate. Era de parca il vazusem pe Mos Craciun in carne si oase. Era lume in jurul lui care facea poze probabil la fel de uluita ca si mine. Mi-au lacrimat ochii instant, mi-a sarit inima in gat si s-a oprit timpul. Conduceam in reluare si trebuia sa ma uit la El. Treceam cu masina pe langa vis. Asa ca m-am chiombit bine la trafic, am redus viteza la 30km/h si mi-am intors capul dupa camion, asa cum intorc camionagii capul dupa domnisoare. Am condus 100 de metri fara sa imi pese de masina mea, de realitate si de traiectoria prin trafic. Il vedeam parca pe Mos in parcarea din Pipera. Ce m-a salvat cred, a fost ca toti soferii faceau acelasi lucru ca si mine si se mergea foarte incet. Am fost inconstient pentru ca  vraja indusa de reclame a fost mai puternica decat partea cognitiva a creierului meu si chiar mai puternica decat instinctul de conservare (sa nu mor in trafic). Pur si simplu trupul meu nu imi apartinea mie, ci companiei Coca-Cola cand am zarit naluca rosie cu beculete. 

Imi dau seama ca asta mi s-a intamplat in conditiile in care beau Cola and shit doar dupa revelioane grele, cand nu mai e apa rece. Deci nu sunt nici macar consumator si nici brandul lor nu il iubesc de mor. Dar anii de intuneric de pe vremea lui Ceausescu au creat mirajul Coca-Cola si Pepsi. Din lipsa de orice si din cauza unor minti neocupate am cladit cu totii un castel din sticle de suc in jurul pantecelor noastre. Azi sunt multi oameni care nu beau apa, ci doar Suc. Sfantul suc pentru ca asa au pomenit – suc-ul e rasfatul suprem, e mierea zeilor, e Nectarul, e Viata, e Apa si Aerul (CO2-ul, mai precis). Sucul este lucrul rar si sfant pe care acum ni-l permitem la orice ora si pare misto.  Imi amintesc cand faceam listele pentru sarbatori in familie ele incepeau asa:

- Carnati de casa

- coke, fanta, sprite

- Apa min

- portocale

…Etc

Trebuia sa pun pe lista cele trei bauturi carbogazoase ca sa fie belsug la masa. Chiar daca nu prea le bea nimeni, ele nu puteau lipsi. Erau un fel de indicator de bunastare de sarbatori. Asa vazusem in reclame, asa faceam, bai nene. Nu puteam incalca ordinul. 

Azi, multumita micutului Grigoroiu de langa noi am inceput sa deschidem ochii la viata si sa ii mai inchidem de la televizor si ne-am trezit o leaca mai liberi. Consumerismul vine din tv, imi este clar ( si imi mai este clar ca daca Luca nu venea in viata mea ramaneam vai de steaua mea – m-a schimbat bine de tot copilul asta ). Azi nu mai punem pe lista cola sau pepsi pentru ca nu ne mai tenteaza si pentru ca stim cat de rau fac. Am regasit apa rece ca fiind cea mai buna licoare. Dar cum pe langa apa mai intra si cateva beri la ceas de bairam pentru a mai diversifica, ne-am gandit ca si Luculianul ar avea nevoie de ceva diferit. Bun. Cola nu, fanta nu, alte mizerii "naturale" pline de zahar si de bale nu... Ce facem? Pai e simplu. Del, are ochii si urechile in 'paispe, ca intotdeauna si a inceput sa stranga niste sticlute colorate prin casa (http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/nutritie/6-siropuri-naturale-magazin-mana). Ce sunt astea? Ketchup galben? zic eu cu nasul in frigider. 

Loool. Nu! Suc de catina. 

Wtf, cat de simplu! Si cat de gustos. 

Si asta? 

De brad. 

Wow! 

Iar Luca... Moamaaa! Le bea cum beau eu berile la gratar. :) Am gustat si eu si mi-au placut de imi venea sa le rad pe loc. Cum naiba am supt din pet atatia ani fara sa stiu de bunatatile astea ?

Si pentru ca vederea camionului mi-a trezit fara sa ma gandesc spiritul de sarbatori, pentru ca anul asta in sfarsit nu mai vine Hrusca in Romania, si pentru ca dupa articolul despre dulciuri a venit cu adevarat Mos Nicolae la noi si ne-a adus in sfarsit duciuri sanatoase demonstrandu-ne ca exista si chestii si dulce sanatos, cat si pentru ca imi e drag de voi am bucuria sa va fac doua bucurii sanatoase. 

Deci, Mos Craciun (de la  https://www.facebook.com/ManaMagazinNatural , o afacere mica romaneasca de familie) va aduce niste daruri :

sacul nr.1 – al gurmandului : 

- Migdale europene, BIO, Rapunzel, 200 gr - 

- Ulei de cocos, BIO, virgin, 400 gr. -

- Curmale cu sâmburi, BIO, în caserolă, Rapunzel, 250 gr - 

- Nucă de cocos rasă, BIO, Rapunzel, 250 gr. - 

sacul nr.2 – al bautorului :

- doua siropuri de catina - 

- doua siropuri de brad - 

Cum vine mosul ? Mosul vine la cel care care va posta un singur comment aici, pe blog, despre ce bea si ce manca de Craciun in copilarie si va fi ales de random.org. Vor fi, desigur, doi castigatori – un gurmand si un bautor. Haideti, ca sunt curios – mancati sorici sau ciocolata ? Beati fanta sau apa de fantana ? Carnat sau salata boef ? Cola sau tuica de la parinti? Apa, paie sau bataie ?

later edit: baaai, am uitat sa zic cand anunt castigatorii. :))) Vineri dimineata. 

and the winner is...

Hai ca am tras la sorti cu random.org.
Maine merge la workshop ........ Mari. Am numarat bine? Asa ca te rog Mari sa ma contactezi la eduard.grigoroiu [la] gmail [punct] com sa te pun in legatura cu organizatorii.
Bafta si inspiratie!

concurs ultra rapid pentru camera copilului tau

Va ziceam acum cateva zile despre atelierul de infrumusetat camera copilului si am uitat sa va zic ceva. Am un loc la atelier, cadou pentru voi.  Iata inca odata despre ce este vorba: http://designist.ro/workshop-2/how-would-you-style-a-kids-room-un-workshop-de-design-interior-sustinut-de-martine-claessens/

Daca va doriti sa mergeti nu trebuie decat sa imi spuneti intr-un comentariu ce culori aveti in camera copilului si daca e baiat sau fata. Sansele sunt egale chiar si pentru cei cu albastru la baieti si roz le fete pentru ca voi trage la sorti maine dimineata castigatorul. Daca n-aveti copii puteti sa scrieti cum visati sa colorati camera baiatului sau a fetei.

Haideti ca treaba misto. Fina. Fina de tot!
LATER EDIT: e OK sa comentati si ca anonimi, dar va rog sa lasati totusi un nume, ceva. Un email cifrat, acolo, sa stiu de unde sa va iau.

Elefantelul curios goes to...

....goes to....
Ioana Butnarasu - locul 1 - Ioana, ai castigat o luna de intrari nelimitate la Elefantel sau 50% reducere la o petrecere de aniversare. Pentru "ridicarea" premiului te rog sa ma contactezi pe mail: eduard.grigoroiu -la- gmail.com

Diana - locul 2 - ai castigat 20% discount la www.cadourialtfel.ro. La fel, te rog sa imi ma contactezi pe mail.

Felicitari! Si in primul rand va multumesc mult pentru comentarii si idei de party.

P.S: Ar mai fi una pe care nu am vazut-o in comentariile voastre: Roaba de Cultura - e poiana aia din parcul Herastrau unde se poate face picnic si voie buna. Gratis.

In loc de mc Donalds - si un cadou

 Tin minte ca eram adolecent, cam in preajma liceului, cand a venit primul Mc Donalds in Romania. Nici nu stiu de unde auzisem de el. Cred ca din filme, ca din alta parte nu prea vad de unde…sau pur si simplu auzisem de peste tot. Cert e ca stiam cu totii de el si muream de curiosi. La multa vreme dupa inaugurare am fost si eu la Mec sa mananc celebrul, ne-mai-vazutul cheeseburger. Nu mai tin minte daca atunci m-a durut burta - poate de entuziasm nu am simtit asa cum am simtit dupa fiecare vizita la ei de-a lungul anilor. Mi-am dat seama dupa ani buni ca nu ne eram singurul, ci ca pe toti ne trimitea la wc in urmatoarele minute dupa ingurgitarea celebrul hamburger cu cartofi medii si sos. Au mai trecut ani si am inceput sa merg la Mec doar cand inchideam terasele si mai aveam nevoie de inca vreo cateva beri pe nota de plata. Mergeam la Mcdrive si plecam doar cu bere la bord. Dupa asta nu ne mai durea burta. Ne durea capul a doua zi, dar nu era vina Mecului.

Au mai trecut inca niste ani si am intrat in lumea parintilor cu aniversari jucause de facut. Ne-am tot perindat prin casele oamenilor, cu cadou, cu aparat foto, cu tort si cu multa rabdare. Am vazut ca aniversarile sunt o explozie de bucurie, energie si distrugere prin locuinte – copiii alearga bezmetici in toate directiile, jucariile zboara ca la tornada, plansetele se amesteca cu rasetele de iti vine sa iti iei campii, sucul se amesteca cu prajitura pe covor si canapea, iar amprentele se amesteca cu balele pe televizor. Ce sa mai… dezastru. Logic e sa fugi de acasa la aniversari de copii. Deci ii externalizam in locuri neutre si child proof. Ce le vine parintilor cel mai la indemana ? … ia sa vedem ghiciti ? Mecul ! Pana acum am refuzat sa merg la doua aniversari ale unor oameni dragi doar pentru da erau la Mec. Spaima de mancarea aia plina de mizerii a fost mai mare decat dragul de prieteni si am refuzat.

Cand am aflat ca vom fi parinti am inceput sa ne proiectam copilul perfect - ei bine, el nu mergea la Mec pentru ca eram responsabil si grijuliu cu ce mananca, nu ca noi, indopatii de salam si parizer ai erei post-comuniste. Problema e ca oricum ai incerca sa explici ca nu vrei sa calci pragul restaurantului ala de kko pentru ca iti pasa ce mananca copilul tau tot nu te intelege parintele sarbatoritului. O ia personal si te intreaba deranjat : « Pai cum sa nu vii?!? Nu trebuie sa manance, doar se joaca. » Haaaa! Da-da! Parca il si vad pe Luca cum se joaca linistit in timp ce toti ceilalti copii ling inghetate pe toate gurile si devoreaza cartofi congelati cu hambuger in timp ce se bucura de surprizele de la happy meal. O fi el intelegator, dar nici chiar asa. Pofteste la orice rahat si nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi fost la o astfel de aniversare. Asa ca mi-am pus oamenii in cap si m-am asigurat ca nu vom mai fi niciodata invitati la paranghelii pentru ca suntem prea cu coada pe sus.



Desi parca ii inteleg si pe ei de ce au ales Mecul pentru distrat copii - nu e la ei acasa, au spatii dedicate lor, jocuri si comedii inauntru folosibile pe orice veme si anotimp si cica ar fi si ieftin. Deci daca nu vrei sa iti distrugi casa la anversari mergi la mec. Nu? ... NU! Exista si altceva. Locuri de joaca pentru copii, cluburi de copii... Oricum s-ar numi tot aia sunt - locuri departe de mobilierul casei si de televizorul cu ecran plat si mare din sufragerie, departe de peretii proaspat zugraviti ai casei noastre si de jucariile copilului, neimpartibile cu nimeni. Aici gasesti tot ce iti trebuie pentru o aniversare lipsita de griji si de mec puisor. Azi va prezint Elefantelul Curios – e o un loc de joaca pentru copii (si nu numai ca cica fac si cursuri and stuff) din zona Berceni. E locul unei prietene de-ale noastre care e la inceput de drum. Ca sa ne faca pofta ne-a chemat sambata trecuta la inaugurare (eu mai fusesm odata la inaugurarea pentru prieteni, acum m-am dus si la cea pentru bloggeri :P ). Nu am sa intru prea tare in amanunte pentru ca puteti vedea ce si cum din poze. Bref: e un loc frumos, luminos, cu multe jucarii si comedii (inclusiv muuuult ravnita trambulina), cu oameni care supravegheaza bland dezmatul copiilor si cu un nume ... cel putin curios. :)

Ca sa va convingeti vreau sa va trimit acolo. Asa ca puteti castiga un voucher de 200 Ron care insemna ori o luna de intrari nelimitate la joaca, ori 50% reducere pentru o aniversare. Si nu ma opresc aici, va mai fi premiul doi – un voucher la www.cadourialtfel.ro cu reducere de 20%. Ca sa castigati tre’ sa dati un like pagini de FB a Elefantelului curios si sa puneti un comentariu (unic) aicisha, pe blogul meu, cu locul unde va faceti voi aniversarile de copii…ca sa ne inspiram si noi. Voi anunta castigatorul (ales aleator si liker de pagina de FB https://www.facebook.com/ElefantelulCurios) vineri 2 August dimineata, pe racoare. Baftaaaa !

Daca n-ai scaun...

...castiga-l!
E vorba de scaunul asta pentru masina: http://www.bebetex.ro/nania-trio-sp-comfort de la bebetex.ro

V-am zis in articolul de ieri ca am sa fac rost de un scaun pentru a va ajuta la volanul masinii. Nu incepeti ca ma umplu de bani, sau mai stiu eu ce... fac acest concurs PRO-BONO fiind bucuros ca va pot da un scaun de masina gratis. Ideea e ca sa fim cat mai constienti de cat de important este sa ne legam copii bine in centuri cand calatorim cu masina. In tarile civilizate este ABSOLUT INTERZIS  sa circuli cu copilul fara scaun. Taxiurile au scaune, masinile personale au scaune si, mai mult, acestea trebuie "update-ate" in functie de varsta copilului. Pana ajungem noi acolo cu gradul de civilizatie vom functiona doar cu responsabilizare si informare.

M-am tot rascolit cum sa fac concursul asta. Singura idee care mi-a venit este asa:

Daca vreti sa castigati un scaun pentru masina va rog sa scrieti un comment la post-ul asta (un comment de om) in care sa scrieti ce am omis, sau ce ati adauga la articolul de ieri. Cu alte cuvinte vreau sa strangem o lista de sfaturi bune pentru calatoria cu masina impreuna cu copiii. Puteti spune din experienta proprie sau din carti - nu conteanza.
Vineri am sa folosesc un site d'ala care alege un nr. aleator si asa va iesi castigatorul. 
ATENTIE: castigatorul va trebui sa suporte costul coletului.

si ca sa va informati mai bine iata un link (thx Madalina!). aici puteti vedea cam ce se intampla cu copilul in caz de shock la 50 km/h si cam ce sa cautati la scaunele pt copii.
http://www.which.co.uk/baby-and-child/baby-transport/guides/how-we-test-child-car-seats/

De ce nu zic la multi ani la timp? + CADOU

Primul motiv pentru care nu am umplut de Craciun si Anul nou wall-ul si blogul cu urari si poze cu brazi este ca oricum nu ar fi interesat pe nimeni, toti fiind prinsi cu sarbatorile lor. Al doilea motiv a fost ca eram si eu prins cu sarbatorile noastre. M-am lasat dus de starea de bine si am lasat bateriile la incarcat lasand bloggereala pentru anul nou.

Desi, daca stau sa ma gandesc anul trecut a fost destul de frumos from the blogging point of view. Mai mult de atat s-a si terminat frumos tot din punctul asta de vedere. Am fost invitat la o petrecere de Craciun data de Neoset. Eu nu prea sunt obisnuit cu chestii din astea si ca atare ma mana curiozitatea spre petrecerea cu iz blogo-social. Plus ca nici nu am avut ocazia sa particip la asa ceva la multinationala la care lucrez si parca simteam nevoia de ceva festiv cu luminite.

Cu toata curiozitatea tot m-am desumflat pana la urma: pe un frig cumplit, intr-o seara de pana in concediu cand mintea era deja plecata de acasa, pe o lene de nedescris m-am chinuit sa imi misc trupul jumatate racit spre Pipera, chiar la 2 minute de serviciul meu. (Asta, ca sa ma simt si mai ciudat, fiind asa aproape de locul muncii silnice-zilnice.) Cand am ajuns acolo aveam deja toate motivele sa fiu cu fundul in sus, dorindu-mi sa plec cat mai repede spre casa (repet, lene, frig, raceala). Am intrat in noul showroom Neoset, cladirea pe care o vad de ani de zile trecand cu bicla in fuga prin fata ei. A fost o firma de scutere inainte dar s-a transformat prin vara in Neoset. Eu si Luca eram  primii veniti la party - doar noi si organizatorii bucurosi de oaspeti. Gandul imi era sa termin cat mai repede si sa plec. Cand mi-au zis ca vom face poze, ca vom desena pe canapele cu cariocile si vom topai pe orice pat am inceput sa casc ochii mari a curiozitate. Peste partea cu mancare si tatuaje pentru copii am trecut repede ca mai vazusem. Dar sa desenez pe canapele nu mai pomenisem in niciodata. Mi s-a zis o viata intreaga SA NU CUMVA sa murdaresc canapeaua ca e de rau.  Cand am patat fotoliul parintilor cu niste cerneala am plans doua zile doar ca sa nu  ma bata si acum vin oamenii astia si imi zic sa desenem pe canapele?!?!? Prima reactie a fost ca nu e ok sa imi invat copilul cu asa ceva pentru a evita picturile de pe canapeaua proprie. A doua reactie a fost sa imi dau doua palme - doar n-am sa il stresez si pe Luca cu aceeasi frica anti-canapea? Apoi m-am intrebat de ce or vrea oamenii astia sa desenem pe produsele lor? Oare vor sa le arunce in glorie? Uimirea totala a venit cand mi-au zis cum sa stergem carioca: doar un servetel umed. Cuuuum ? N-are cum !

Si a avut cum. Nu stiu ce fel de fibre sunt alea dar se sterg perfect doar cu un servetel. Senzatia e ciudata pentru ca mintea nu poate intelege asa ceva si reactia pe care o avem vazand minunea e pe masura - seamana cu bucuria cimpanzeilor si suna tot cam asa. :) Recunosc ca e superb sa desenezi pe canapele – au textura mai misto decat orice hartie, fondul colorat exista deja iar daca mai sunt si niste pattern-uri pe acolo, sa te tii creativitate!

Dupa episodul asta memorabil am mai facut poze, facut rama pentru poza, am sarit pe paturi si Luca s-a ales cu « tatuadj » cu painajen pe manuta. S-a cantat in fata audientei Everybody in the "cata mare" si "mocatun" cu plete dalbe. A zburat timpul ca vantul de afara si Luca a cerut el in locul meu acasa. La plecare am avut alta surpriza de proportii: am primit cadou cel mai frumos taburet cu bile pe care l-am vazut vreodata. N-am intrebat daca se poate desena pe el pentru ca e deja desenat. Am plecat fericit sa imi sarbatoresc Craciunul. Acum, ca a trecut m-am gandit sa va fac si voua un mic cadou - am un voucher de reducere 20% la orice produs NEOSET si cum astept sa terminam de mazgalit intai toata canapeaua pe care o avem deja, va dau voua cuponul. Asa ca, cel care are de investit in Neoset si in viitor poate sa imi scrie aci un comment si facem reducerea
 

Maicuta batrana cu fularul de lana

..merinos. Mai bine zis copil tanar cu fular de lana merinos. Utilizes random.org pentru prima data. Sper ca am facut bine. iata rezultatul lui:

Cu alte cuvinte din 23 de comentatori a castigat al 3-lea. Daca credeti ca am gresit la utilizarea site-ului ceva spune-ti-mi si mie. Dar mi se pare destul de simplu si clar.

Va spun ca pentru a nu strica numaratoare am fost nevoit sa nu raspund la comentariile voastre care au fost delicioase. Am ras de m-am spart si mi-am amintit din nou cu melnacolie toate mancarimile lanii impletita de bunici. Inca mai am sosete de lana si inca le port iarna, la Pietrosita la gratar. :)

Gata. Ema, nu ai lasat mail ca sa te pot contacta. Scrie-mi te rog la eduard [punct] grigoroiu [at] gmail [punct] com ca sa stabilim cum intri in posesie.

Va multumesc pentru povestile bestiale! Sa vina iarna! :)

maicuta batrana cu braul de lana...merinos

La prima intalnire cu Del am vorbit tot felul de trasnai. Cred ca d'aia ne-am placut. Am inceput, desigur, prin a ne face reclama personala cu povesti grele din razboiul vietii - petreceri tari, betii, calatorii si vacante nemaivazute, vitejii ieftine. Dupa ce ne-am asigurat de respectul reciproc, am inceput sa batem campii grav si am ajuns la un moment dat la lucruri care ne-au marcat copilaria. Am poposit in zona bibelouri si mileuri, flori-fete-sau-baieti, jocul fetelor cu covorasul in gradina blocului si al baietilor la gard, pe langa ele. Am inteles atunci ca exista viata chiar si in Bacau. Chiar in oras. Am continuat cu caciula copilariei indesata pe urechi, fularul la gura si pantalonii de lana crosetati de bunica. Atunci am realizat ca exista clima si in Bacau. Sunt saraci oamenii acolo, dar au totusi bani de clima rece.

Cand am ajuns la pantalonii de lana am poposit ceva timp pentru ca nu mai puteam vorbi de ras. Eu am inceput sa ii povestesc cum vazusem la Maicăl Gecsăn niste pantaloni mai grosi, cu niste curele si ceva lanturi. Chiar daca eram din Bucuresti nu aveam nicio garantie de intregime la minte si nici curele si lanturi nu aveam. Dar aveam pantaloni grosi ca ai lui - pantalonii de lana. Ei bine, cand "il faceam" pe MJ imi puneam pantalonii de lana pe piciorul fara strampi, o camasa necalcata si vreo basca din cuier. Dansam nebun vreo 2 minute pana cand imi venea sa imi smulg picioarele de mancarime. Lana era buna, saraca, doar la fiert pielea si la umplut de bube. Am crescut la tara, la munte, unde lana era number one, dar nu se punea niciodata pe piele direct - dadea niste mancarimi ingrozitoare. Problema era ca daca bagai o pereche de strampi pe sub pantalonii de lana ca sa nu te mai manance, plasticul isi facea treaba lui de capac la oala sub presiune si imi fierbea pielea de copil de imi venea sa urlu. Si urlam. Dar ce, ma lua cineva in seama? Parintii si bunicii stiau ca traim in frig si ca trebuie sa imi fie cald. Pe vremea aia caldura era mai importanta decat confortul.


Tot vorbind la prima intalnire cu Del despre pantaloni de lana si razand, nu mi-a trecut prin minte nicio clipa ca ne vom casatori si ca vom face un copil. Ca sa nu mai zic ca nici nu ma gandeam ca si copilul nostru va purta pantaloni de lana. Si nu numai. Body de lana, cagula de lana, manusi de lana, fular de lana. E adevarat ca vremurile s-au schimbat, ca acum e cald in case,  dar lana tot number one a ramas. A mai facut si tehnologia niste pasi, poate au mai lasat si oile de la ele, cert este ca acum hainele de lana nu mai inteapa, nu mai dau mancarimi si isi pot face treaba lor de haina perfecta. Tin de cald lasand pielea sa respire linistita printre ochiurile de material, unul pe fata, unul pe dos. Absorb transpiratia daca apare, nu lasa apa sa se imbibe in haine si miros subtil a oaie sanatoasa.

Tocmai din cauza ranilor din copilarie nu am crezut ca lana poate fi imblanzita. M-am vazut cu prietenii de la Hip-hip la un targ de copii si mi-au aratat hainele astea minunate. Am zambit politicos si am fugit cat m-au tinut picioarele. Lana?!?!? Pe piele?!?!? Oamenii asta sunt dusi cu pluta?!?? Noroc sa sotia e mai cu capul pe umeri si s-a inteles cu hip-hip-ii sa le luam la testat. Fericit moment! Cum le-am pipait m-am prins ca am fugit ca prostul - nu stiu cum sunt toarse si lucrate dar sunt netede ca in palma. In primul minut am imbracat copilul in ele si l-am lasat asa pana seara, tarziu. Am fost si afara, am stat si in casa cu hainele astea (eram singur acasa si nu stau eu sa schimb prea multe haine :P ). Luca a fost foarte linistit si fericit. Ba chiar l-am si culcat in ele, fiind pe vremea cand inca nu bagasera caldura. A dormit lemn fericit doua ore. In conditiile in care el nu doarme mai mult de o ora cu mine n-am putut decat sa ma gandesc ca ii era frig copilului si abia acum daduse de confort.

Ce sa mai... Am descoperit aurul. Acum ca cei de la Hiphip.ro ne-au lasat hainele testate pentru incalzirea permanenta a copilului vreau sa le multumesc si dau binele mai departe catre voi. Vreau sa va conving ca lana e asa cum v-am zis in articol si sa faceti un bine copiilor vostri imbracandu-i in ele. Eu nu bag bullshit. Asa ca am ales din plasa cu produse din lana merinos un fular pe care vi-l dau ca sa va convingeti. Daca am avut dreptate as vrea sa imi scrieti apoi.



Carevasazica, CONCURS! Ca sa castigati un fular din lana merinos va rog sa scrieti un singur comentariu aici cu povestea voastra despre lana si haine mancatoare si intepatoare. Vineri pana in amiaza am sa aleg un numar random si asa vom avea un castigator al fularului.
Traiasca oaia!

S-a castigat - hai sa ne incaltam copiii!

Lume, lume, we have a winner. Doua talpi de copil vor fi fericite in iarna asta in pantofii tikki.
Dupa o saptamana de like-uri si share-uri primele picioare care au trecut linia de sosire sunt ale lui David, baietelului Danielei Stangaciu. Felicitari pentru castig, si pentru prietenii loiali de pe FB care ti-au votat cu avant poza.

Felicitari si celorlalti pentru pozele frumoase si vesele pe care le-ati facut si va multmuesc ca v-ati pus la mintea mea si mi-ati trimis atatea picioare haioase!







Pentru premiu, astept un email de la tine Daniela ca iti zic cum faci sa intri in posesie.

Mi-a placut....voi mai face concursuri.

P.S.: ce sa fac acum cu galeria de poze? O sterg sau o pastrez? Voi cum ziceti?

Concurs - hai sa ne incaltam copiii!

Cand a inceput Luca sa se tarasca cu talent si chiar cand a mijit primii pasi era frig in casa. Exact ca acum, doar ca mai frig. Podele reci, geamurile aburite, ceaiuri calde si chiar raceli de sezon prin casa. Era iarna - primavara 2012. Cand l-am vazut de foarte mic asa de sturlubatic ne-am zis ca va fi un alergator de cursa lunga sau de curse scurte dar rapide. Am avut dreptate - Luca alearga si sare ca un arc toata ziua. Energia lui ar da bine in reclamele alea la Nike sau Adidas in care un alergator de neoprit calca in picioare o pereche de pantofi sport care rezista la orice si care ii tin piciorul intr-un cuib de confort si buna stare. Mi-a mers mintea inveninata de reclame exact la genul asta de produse cand ne-am pus problema cu ce incaltam copilul ca sa invete sa mearga. M-am desumflat imediat vazand ca ori nu se recomanda asa la copii normali ( fara fitze adica ) pentru ca le afecteaza talpa si mersul. Am mai vazut ca nici nu prea exista pe toate drumurile incaltaminte din asta si ca daca exista costa de te-ndoaie. Bun, atunci ce facem? Pai tragem cu ochiul in stanga si in dreapta. Noroc de prieteni misto si informati, ca am gasit niste papucei facuti special pentru nevoile copiilor si chiar si ale parintilor ( de bani e vorba ) -  Tikki shoes. Stiam deja de ei de pe net cred. Cand am auzit ca sunt si romanesti, facuti de o mamica de la noi, chiar de pe meleaguri, m-am convis si mai tare sa ii cumparam. 

Acestor papuci chiar le fac reclama pe fata si pe bune pentru ca stiu ca daca va conving sa cumparati asa ceva va voi face un bine in familie ( desi e foarte probabil, dat fiind ca cititorii mei sunt mai isteti si mai informati decat ai lor, sa aveti deja Tikki prin picioarele copiilor ) :)

Asadar, secretul lor e ca fiind din piele chioara si croita simplu se aseaza in mod natural pe talpa si copilul nici nu ii simte. Pentru copii, ca si pentru noi, cel mai comod mers este cel fara incaltari. De aceea, mai ales pentru bebelusii care abia invata sa merga este bine sa o arda desculti prin casa. Asta e cel mai sanatos lucru, cel mai ieftin si cel simplu. Problema apare cand da frigul si ai podele reci. Cum faci? Cu pantofi nu pot sa il tii prin casa si nici nu e sanatos, in sosetele alea cu cauciuc pe talpa i se impute micul si dragalasul piciorus din cauza plasticului dn componenta si nici nu are aderenta buna. Pai asta e, Tikki shoes - piele simpla care lasa piciorul sa respire in voie, care adera ca si pielea talpii lui la gresie si parchet si care au si un pret foarte bun la cat de rezistenti si folositori sunt.

Imi plac asa de tare acesti papuci ca mama Tikki ne-a facut un cadou frumos si ne-a trimis pentru Luca o pereche personalizata marca Ta-su. Mai mult, imi plac asa de mult papucii astia ca m-am gandit sa scoatem o serie personalizata de papuci Tikki ROCK by Ta-su pentru boraci de rockeri. Despre asta am sa va mai zic intr-un episod viitor.

And one more thing, imi plac asa de tare papucii astia incat impreuna cu Maria-Tikki ne-am gandit sa va dam un cadou ca vedeti cu ochii si talpile copiilor vostri cat de buni sunt. Deci la CONCURS!


Nu am mai facut concursuri pana acum si nu prea stiu cum se face. Ma gandeam sa facem un concurs de poze haioase cu picoarele goale sau incaltate, jucause sau dorminde, mici sau mari ale copiilor vostri. Poza cea mai votata pe Facebook sa castige o pereche la alegere de pe site-ul tikki.ro.

Eu zic sa facem asa: imi trimiteti o poza pe mail (eduard.grigoroiu coada de maimutza gmail.com ) cu poza pentru concurs. Eu am sa pun poza intr-un album din pagina ta-su de facebook. Apoi voi cred ca trebuie sa dati like la pagina sa intrati pe album (am sa pun linkul aici) si dati LIKE pozei care va place cel mai mult. Daca aveti prieteni dornici sa va sustina creatia, spaga voastra. Concursul se va incheia peste aproximativ o saptamana, adica vinerea viitoare pe 09.11.2012 cand am sa anunt castigatorul pe blog si pagina de facebook.

pozele din concurs sunt aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.541590665857789.145454.356206947729496&type=1&l=db8d88ddff


Asadar, dati o poza pentru o pereche de papuci tikki. Bafta!

P.s.: am sa votez si eu, sa stiti. :)