Somnul lui si gandurile mele

E ora 22:30 si Luca inca nu a adormit. Del se chinuie cu el de o ora si el inca mai chicoteste sau icneste. Pana acum cateva saptamani nu aveam nicio idee ce se intampla in intunericul dormitorului cand il culca. Acum, multumita lui I. avem video interfon si pot vedea si eu chinul din camera torturii. Ma mai duceam si eu inainte, sa ajut la culcarea copilului, dar simteam ca lucrurile sunt diferite cand sunt doar ei doi. Acum am fereastra mea cu infrarosii prin care privesc incetosat de puricii interferentelor radio ale interfonlui si uite asa vad adevarul. Vad de afara mai bine decat vad ei inauntru. Del sta culcata pe o parte cu fundul catre mine, adica spre camera video, iar Luca stat lipit de sanul ei. Il vad cum o mangaie cu drag pe mana si cum da molcom din picioare. Din nou pare ca mai are putin si adoarme cand iar se dezlipeste smucit de la san si incepe sa se traga de varful picioarelor rotindu-se de pe o parte pe alta. Il aud cum ingana "tata" si alte cuvinte si nume de perosonaje legate de ziua care tocmai a trecut. Ii vad ochii cum ii lucesc in lumina infrarosie a uneltei de spionat. Ochii Deliei se aprind doar cand enervata si obosita il il culege de la margine patului ca sa il re-aseze la san. Apoi se face liniste iar.

Asa trec minute bune sau cateodata ore pana pica odorul. Eu stau teoretic comod in fotoliu cu internetul in mana sau fumand linistit in bucatarie. Practic, stau ca pe ace in fotoliu privind in gol in iPad sau fumez in pozitii incomode, la geam, in bucatarie. Ma linistesc abia cand adoarme Luca si Delia iese tiptil din dormitor. Cateodata iese zambitoare, satisfacuta de o victorie nesperat de usoara iar alte ori iese ca dupa 10 reprize de lupte in  namol. In timp ce ea se chinuie acolo, eu oftez  in mine cu obida ca nu pot face nimic. Luca nu mai adoarme cu mine de multa vreme. Il mai prind cand am noroc la cate un somn de dupa-amiaza in Manduca sau mai adoarme pe mine in taxi. In rest Del e painea si cutitul, patul si perna lui.
In afara consumului interior ca ea e prinsa in dormitor, incerc sa profit de timpul ala de singuratate. In primul rand fumez tigara de seara in timp ce (trag cu urechea spre ei) ma pun cat de cat la zi cu ce se mai intampla pe FB, cu ce minunatii mai descopera cei de la Universe Today, ce mai scriu bloggerii mei preferati si ce poze a mai facut Bumbutz. Dupa tigara ma mut pe intuneric pash-pash in fotoliu, trag perdelele in soapta sa vad copacii de afara si continui lectura.

De cand avem smecheria asta de video interfon am intrat peste ei in dormitor si mi-am satisfacut curiozitatea. Sunt chiar ca o musca pe perete care poate vedea tot. Daca stau cu urechile ciulite pot sa si aud tot. A mai ramas o singura curiozitate - la ce s-or gandi ei oare? In cazul lui Luca imi e cu neputiinta sa imi imaginez pentru ca el e prea din alta lume pentru imaginatia mea deja patratita de adult. Dar Del, femeia care seamana la cap atat de mult cu mine? La ce s-o gandi timp de jumatati si jumatati de ora? Ce ii face mintea in bezna si linistea aia din dormitor? Pe pereti nu se poate uita pentru ca nu ar vedea decat ceasul proiectat cu rosu pe intunericul peretelului de la picioarele patului. De ascultat nu are decat fashaitul frichinelii lui Luca. Are doar creierii cu ea. Pana la Luca nu am fost niciodata in situatia de a sta in bezna, in liniste si nemiscat pentru o ora fara sa  incerc sa dorm. Mi se parea (si inca mi se pare) inutil si chinuitor. Ce, suntem in transee, asteptand sa adorma inamicul ca sa il atacam prin surprindere? Am tot ars gazul la orizontala dar mereu aveam ba muzica in casti, ba cerul plin de stele de la Pietrosita, ba ambele. Ea nu are nimic. Il are doar pe Luca lipit la san sau de alergat prin pat. In rest LINISTE SI ASTEPTARE.

Cand il mai puteam culca si eu pe Nedormit stateam si eu asa (mai mult de 20 de minute nu cred ca am stat vreodata). Cum se lasa linistea incepeam sa caut umbre vagi pe pereti ca sa imi imaginez forme sau ma gandeam ce sa mai iau de la ikea pentru a decora dormitorul. Era insa, asa intuneric in camera ca nu doar ca nu gaseam umbre, dar nici nu imi puteam imagina ceva colorat in camera aia. Vedeam doar idei monocrome pe pereti diformi. Mai incercam sa bat ritmuri din varfurile degetelor de la picioare dar era asa liniste ca nu vibra nimic in mintea mea. Am incercat sa inventez ceva memorabil, sa imi vina o idee revolutionara, profitand te momentul rar de liniste, dar mai departe de "buuuuuuuun, in ce domeniu sa fie?" nu am ajuns. Am stat mereu cu creierii si fizicul blocat acolo pana mi-a venit curajul sa ma ma furisez de langa copilul adormit iepureste. Toate episoadele de adormit copilul noaptea au fost foarte intense din cauza asta.

Pai bun, dar ea cum rezista? Am intrebat-o zilele trecute la ce se gandeste in fiecare seara. A ras lung cat sa isi adune de un raspuns si mi-a spus ca se gandeste ce sa ii mai faca de mancare lui Luca, ce campanii sau evenimente sa mai inventeze ( deci si ea spera la inventia suprema ). A mai mormait niste chestii dar nu am inteles nimic. Banuiesc ca se gandeaste sa fuga cat mai departe ca mereu cand iese din dormitor imi spune: mi-a venit o idee - "daca am merge noi la toamna in Paris la I. si apoi am trece si prin Germania pe la P". Sau "ce ai zice daca am merge la mare in weekend?". Si,  iata ca, acum sunt pe autostrada soarelui.
Voi la ce va ganditi in linistea serii, cand va culcati copii? La povestile pe care le spuneti? Da, voi sunteti smecheri, aveti copii mari care adorm cu povesti.

Hotul din casa noastra

Te-ai intrebat vreodata cum e sa fii hot in propria ta casa? Cred ca cei cu copil mic stiu raspunsul. Eu sunt genul cu gura mare si galagioasa, obisnuit inca din pruncie sa imi cante muzica la cap, sa imi latre cainii si cucurigeasca tabagic cocosii in timp ce becurile ard la putere maxima. M-am obisnuit sa dorm lemn cand e de dormit si sa fiu alert cu lumina din plin si zgomote importante. Totul a fost bine si frumos pana cand am intalnit-o pe Del. Ea e genul care doarme in sanctuar - liniste mormant si lumina nici macar de la lumanari. Daca topaie puricele Del aude si se trezeste. Te asteptai ca din doua extreme sa iasa un copil de mijloc cu somn potrivit de linistit, intr-o liniste moderata si cu intuneric asa si asa. Ei bine, nu! A iesit tot un copil de nisa, cu somnul de tip senzor de miscare in perimetru + alarma ce se declansaza automat la orice sunet mai mare de 0,00001 decibeli. Mai mult, pruncul e setat sa explodeze daca il ating cu mana sau cu plapuma. In conditiile date a trebuit sa ne luam cursuri de ninja pentru a mai putea trai si respira in timp ce doarme Luca.

Imediat dupa ce Del termina lupta corp la corp cu boracul pentru a-l culca la orizontala incepe circul mut. Iese Del ravasita din dormitor, in sufragerie este deja bezna taiata doar de lumina ipad-ului. Sa deschidem televizorul ar fi prea riscant - lumina prea multa si prea de discoteca. Ramane un amarat de neon aprins la bucatarie cat sa nu ne scoatem ochii pe intuneric. Pana ne convingem ca putem respira mai trec vreo cateva minute in care ciulim urechile spre dormitor. Cand pare liniste stabila indaznim poate sa vedem un film pe mute la tv sau laptop. Ar trebui sa iti imaginezi cum stau incordat pe canapea, cu coatele pe genunchi gata sa sar de incordare - la tv si Universitate incepuse razmeritza. Se luau interviuri, se comenta, se transmitea in direct dintre pietre si focuri iar eu ascultam pe mute toate astea. La un moment dat incepi sa ghicesti ce spun oamenii dupa mimica - e un exercitiu bun si haios. Poate din cauza asta n-am inteles nimic din Universitate 2012 nici pana acum.

In afara de media sau social media pe liniste si intuneric mai este si family social. Adica dupa ce adorme Luca mai socializam in sfarsit si noi doi. Doar noi doi. Bun asa, dar vorbeste pe mute cu urechile atente la somnul copilului. Poti? De multe ori dialogul devine monolog sau volumul soaptelor e atat de mic incat nu auzim nimic. De fiecare data tragem cel putin o partida sanatoasa de ras infundat cand ne surprindem cat de penibili suntem sau ca intelegem orice altceva decat a zis celalalt. E bun si dialogul asta pentru ca ne distram cand repetam acelasi cuvant de trei ori si deci, indiferent ce avem de vorbit ne amuzam copios.

Pana aici ti-am prezentat partile usoare. Stai sa vezi cum e sa mergi prin apartament cu toate jucariile explodate prin cotloane si in mijlocul casei. Cand imi e lumea mai draga si mai linistita se intampla sa calc pe cate-o jucarie ce piue. Piiiu! Inghet! Del a aruncat deja galeata cu venin din priviri pe mine. Ii lucesc ochii in intuneric mai infioratori si mai ascutiti ca ai lui Mihai Viteazul. Daca Luca misca ea sare ca o felina sa il linisteasca. Daca nu misca ma dojeneste scarbita de lipsa mea de concentrare si atentie.
Mai exista si posibilitatea ca jucaria pe care calc sa nu scoata nici un suntet, dar sa icnesc eu de durere pentru ca merg descult desigur, ca sa nu fac zgomot. Si in cazul asta Del ma dojeneste scarbita de lipsa mea de barbatie - era doar o tepusa de lemn, nu trebuia sa urli asa.

Mersul la toaleta se face, normal, cu lanterna sau telefon mobil. Fotonii emisi de becul de la baie pot rani somnul copilului si ca atare trebuie sa ne strecuram ca hotii catre prada, pe intuneric si in liniste. Nu intru in amanunte la capitoul liniste versus toaleta. :)

Citind ce am scris mai sus ai putea zice ca e cu adevarat interesanta ingineria genetica pentru a alege cu mana ta calitatile pe care le vrei la copil. Sa alegi ca pe boabe de negina calitatile de defecte. Sa mosteneasca ce vrei tu de la cine vrei. Ei bine, nu e chiar asa. Chiar daca ar parea chinuitor sa ai un copil cu somnul delicat care te face sa traiesti in bezna, nu este. In realitate ne bucuram foarte mult de momentele noastre de reala liniste. Dialogul cu Del e mai haios si jucaus cand susotim - e o senzatie de tabara continua - doar ca Dom' profesor e Luca.

Monstrul din patul conjugal

Incep asa: parinti, dormiti cu bebelusii in patul vostru!

Am mai scris intr-un post despre prima seara in 3 cand am luat intr-o secunda hotararea de a dormi cu Luca in pat. Ca orice viitor tata care tremura la gandul ca un bebelus ii va fura sotia de la gura nici nu concepeam sa impart patul cu un terț. Era de ajuns ca sotia se transforma in mama si ca nu mai avea nici ochi nici sentimente pentru mine - sa las copilul in ultima cetate, cea a somnului si intimitatii, era exclus. Eram pregatit sa fac orice. Hotarasem inca dinaintea nasterii ca eu ma voi trezi noaptea si voi aduce bebelusul infometat la sanul ma-sii tocmai din camera din, ma scuzati, fund. Ma bucura ca avem un apartament cu camerele la poli opusi; distanta fata de copil era destul sigura. O linistisem pe Del ca pana ne vom muta la apartamenetul cu camere departate avem sansa sa stam la garsoniera prima luna si vom dormi cu Luca chiar in aceeasi camera. In lipsa copilului tot planul parea perfect. Copil fericit cu parinti fericiti. Ce sa mai, ca in reclame.

Dar! Dar s-a nascut Luca. Nu calculasem deloc partea emotionala, respectiv dragostea cea mai puternica pe care o vei simti vreodata. Avandu-l in brate parca tot nu era prea aproape.  Ce sa faci cu animalultzul asta chiomp care cauta doar caldura imbratisarilor noastre? Sa il arunci in patutzul lui de lemn si sa te prefaci ca nimic nu s-a intamplat? Fuck! S-a intamplat ceva foarte misto si nu te mai saturi de el. Asadar faptul ca am dormit din prima noapte cu el in pat a fost un lucru firesc. Ne era clar ca o sa il iubim nebuni si ca nu trebuie sa ne desparta clisee de genul: "daca dormi cu bebelsul in pat s-a terminat cu viata voastra!"

Viata nostra tocmai incepuse defapt si faptul ca eram trei in pat o facea si mai frumoasa. Cand i-am simtit prima oara manutza calda e spatele meu imi venea sa tip de drag - a fost cea mai intesa mangaiere pe care o simtisem vreodata. Era miez de noapte si copilul meu gasise ca ii este bine sa ma atinga. Cum as fi putut trai asta daca el statea tzapan pe spate in patuztul lui? Cum ar fi putut el sa rada in somn daca nu era in locul cald dintre noi? Cum am fi putut dormi noi fara el? Ati fi tentati sa ziceti ca am fi dormit bine. Ba bine, nu!

Avantajul dormitului cu copilul in pat este tocmai ca dormi mai bine. Mamei ii este mult mai usor sa alapteze copilul in pozitia culcata pe o parte, copilului ii este mult mai usor ca nu trebuie sa mai faca ditamai circul ca sa i se dea de mancare - doar mârie prin somn si i se da, tatalui ii este muuult mai usor pentru ca nu trebuie sa mai orbecaie noaptea prin casa sa aduca plodul la adapat si pentru ca poate sa doarma nesismtit de bine, lasand mâraielile doar in seama parintelui cu sâni. 

Stiu, e frustrant sa ai un patutz de copil care costa destul de mult (noi am avut noroc ca nu am dat banii pe el) si sa fie nefolosit. Mai greu decat aruncarea banilor pe fereastra este sa infrunti valul de dojene de la lume care iti repeta sistematic ca ti-ai mancat ficatii: vei avea un copil alintat, dependent de voi, care nu va fi in stare sa faca nimic singur, un neadaptat, un mic bou handicapat mancator de zile fripte. Daca lumea ar mai pune mana pe carte, respectiv pe studii despre somnul bebelusilor, ar vedea ca bebelusii care dorm cu parintii sunt mai inteligenti, mai activi, mai sociabili si, culmea, se vor desprinde mai usor de parinti. Pai si cum ramane cu legendele? Fuck 'em! Rezistati gurii lumii si va va fi bine.

Mai e o intrebare la care toti ranjesc teslele cand o rostesc: "pai bine ma, cum mai faci sex cu sotia ta daca ai monstrul in asternut?" Subiectul e delicat si am sa il dezbat mai pe larg cand am sa prind curaj. Ideea principala este ca se gasesc locuri prin casa căcălau. Timp si chef sa fie. :)

Azi dimineata, ca in toate celelate, Luca mi-a batut de cateva ori in spinare cu picioarele inainte ca ceasul sa sune, apoi, cand m-am intors spre el, m-a tras de nas si m-a mangaiat pe fatza, iar cand am deschis ochii mi-a zambit. Mai frumos si mai emotionant ca asta nu stiu sa fi vazut ceva vrodata. Asta se intampla in fiecare dimineata. Viata e frumoasa! ;)

Somn usor!