Sambata in Bucuresti, fraier daca nu citesti

Daca v-am facut pofta de iesit din casa cu talciocul din Iasi va dau o idee de iesit si la noi, chiar in oras. Va puteti lua copii de o aripa si sa ii aduceti la Libraria Humanitas Kretzulescu unde voi fi si eu cu al meu. Pe langa alergarea dupa boracei printre standurile cu carti ma puteti auzi vorbind, pe terasa, impreuna cu alti bloggeri parinti, despre noua colectie de "Carti bune pentru parinti buni" ale Humanitas. Ne-am ales fiecare cate o carte careia ii vom face conspectul. :) Eu am sa ies la tabla si am sa vorbesc despre "Sanatatea copilului meu", o carte ca o conversatie relaxata cu un medic foarte misto. Am sa va zic maine mai multe despre ea. Nu ma asteptam sa fie asa simpla si buna.

Distractia incepe de la 11:00 dimineata, pe racoare de sfarsit de August, pe lumina proaspata de Sambata si pe aroma de Calea Victoriei (blocul Muzica, pe colt).

Haideti macar sa imi faceti galerie. E prima data cand ma expun public in fata lui Luca si a parintilor mei. :)

la Iasi se iese la talcioc

Care sunteti din Iasi aveti bucuria de a avea talciocul vostru personal. Eu si mama talciocului urban suntem foarte fericiti ca stindardul merge mai departe si in alte orase. Va fi la o terasa (terasa Anturaj, din strada Gavril Muzicescu 5, adica la Fundatie), cu voie buna si obiecte interesante. Mai multe detalii gasiti aici, pe blogul talciocului urban.
Daca nu sunteti din Iasi asteptati sa ne gasim puterile pentru a face talciocul de toamna in Bucuresti.
Pentru a va inscrie ca talciocar iesean sunati la 0758512043.

Ganduri negre de parinte

Poate pe fondul unor momente mai nefericite din viata noastra din ultima vreme am prins curaj sa scriu despre chestia asta destul de sensibila - despre gandurile negre, prapastioase, apocaliptice. Sunt o persoana pozitiva si saltareata intr-un picior, ma imbrac colorat ca sa colorez in jurul meu si nu traiesc cu grija zilei de maine. Se numeste in general inconstienta, dar starea asta de fapt imi face bine la cap si karma.  
Asa sunt de cand imi amintesc ca ziceau profesorii despre mine ca sunt prea distrat, prea neatent si prea neserios. Am cantitati industriale de frici sadite in sufletul meu inca de cand eram micut dar am supravietuit bine cu ele multumita firii mele aeriene. Insa, de cand a venit Luca in viata mea s-a schimbat ceva. Au aparut ganduri noi de culori diferite. Mai spre rosu, gri sau chiar negru. E vorba de frica de a nu se intampla ceva rau cu el, cu mine, cu Del, cu parintii nostri si cu Lumea.

Sa incepem cu Lumea. Frica de Apocalipsa traieste in noi de cand ne-am nascut ca specie si nu intelegeam cum de a supravietuit atata amar de vreme in capetele distrate ale lui Homo Sapiens? Pai, prin copii. Pana sa am copil ma durea la basca de evenimente terminale. Vedeam cate un film cu sfarsitul lumii care incepea in America si tot acolo se si amana din vitejia lui Bruce Willis, luam o gura de popcorn si gata. Ma gandeam ca daca din cauza unei explozii solare din gategoria grea ne pica curentul electric vreo cateva luni e chiar misto ca bem bere pe intuneric si ne holbam noaptea la stele fara poluare luminoasa. Daca era sa pice vreun meteorit mai marisor ma duceam la Pietrosita unde beam bere si ma holbam la cerul acoperit de praf vreo cativa ani de zile. Iar daca era sa erupa cel mai afumator vulcan din Islanda nici nu ma interesa. Acum s-a cam schimbat optica. Subit, ca o leoaica ( ca doar ea isi apara puii, leul doar o arde cill out prin fata camerelor foto ale turistilor ) simt nevoia sa imi apar familia. Si daca unui cutitar as putea sa ii smulg capul cu usurinta la ceas de nevoie, in fata unei catastrofe globale sunt neputincios. Simt ca Luca si Del sunt descoperiti din punctul asta de vedere. Cea mai puternica dorinta a mea (poate este chiar un reflex ) este sa le fie lor bine si in cazul asta nu ii pot ajuta. Gandul asta ma termina. Din cauza asta am inceput sa cumpar cate o lanterna cu dinam, au inceput sa mai fie baterii prin casa, sa tin telefonul incarcat tot timpul si sa uit carne in congelator, ca nu se stie. Sunt semne clare de nebunie, dar sper sa imi treaca.

Ma mai inspaimant la gandul ca as putea pati eu ceva atat de rau ca as putea sa ii las singuri. Mamaaa, asta e si mai nasol decat Apocalipsa ca nu as mai putea face nimic ca sa ii apar. As putea incerca doar sa ii bantui ca sa ii mai ajut pe ici pe colo. Se zice ca un poltergeist puternic poate misca lucruri prin casa. Poate in cazul asta pot sa le mai duc gunoiul noaptea, sa ii mai invelesc in somn si sa le car sacosele de la piata pana la etajul 4 fara ca ei sa stie ca ii ajut. La gandul asta sunt asa amutit de spaima ca nu am putut decat sa mormai odata Deliei, cred fara nicio legatura, ca daca mor as vrea sa isi refaca viata rapid. Am vrut sa fiu sigur ca va fi cineva fizic langa ei, ca daca nu exista fantome, ce ma fac?

Cand i-am zis de refacut viata, Del mi-a cerut acelasi lucru, semn ca si in ea se lupta aceeasi monstri. In secunda urmatoare mi-am dat o palma sa ma trezesc pentru ca incepusem sa imi imaginez cum ar fi si imi venea sa urlu de durere doar asa, gandindu-ma. Evit sa ma duc cu gandul la asa ceva, dar in cotloanele creierilor mei ruleaza violent filmul asta si imi strica somnul in cate o noapte mai calduroasa. Si oricat de cald ar fi tot ma cuibaresc in sotia mea ca sa simt realitatea dormind linistita, vie si draga langa mine.

Iar gandul cel mai cumplit este ca Luca ar putea pati ceva. Cred ca frica asta o avem cu totii si au avut-o si parintii nostri. Acum ii inteleg de ce nu aveam voie departe de bloc, nu aveam voie sa traversez bulevardul, sa dau cu coasa, sa tai cu toporul sau sa ma catar in copaci. Eu le faceam pe toate astea asumandu-mi in mintea mea mica consecintele - daca trec bulevardul si ma prinde, imi da cateva palme, juma' de ora de morala si apoi sunt ca nou. Dar nu ma gandeam ca poate un oltcit (ca nu erau bmw-uri pe vremea aia) ar putea sa dea peste mine si sa fie mult mai nasol decat doua palme de parinte. Nu ma gandeam cand am trecut un pod pe grinzile de sub el, mergand ca spider man, ca pot sa cad si sa imi las parintii disperati si fara motive de mai trai. Cred totusi, ca micutii au Dumnezeul lor si cumva sunt la adapost de pericole. Problema e ca din pacate nu toti au norocul asta. Si asta ma paralizeaza de frica.  In plus de cazaturi si julituri posibile mai sunt si bolile care sunt poate mai cumplite. Aici e doar mana Celui de sus si atat. Noi nu avem nicio putere.
Nu mi se pare o coincidenta aparitia gandurilor negre in viata mea; cred ca e un fel de antrenament, o calire a mintii prin focul fricii. Acum cand viata a capatat un sens trebuie sa invatam sa il mentinem neabatut si poate din cauza asta mintea ne intareste cu doze mici de otrava. Sper ca in curand sa isi satisfaca mintea mea nevoia de masochism si sa ma lase sa traiesc linistit, fara ganduri negre.

Voi luptati cu aceleasi dihanii cand aveti insomnii? Sau aveti insomnii din cauza dihaniilor?

Postul asta e scris in memoria unor oameni si mari si mici care au plecat de langa noi zilele astea.  Si ca sa simt ca fac ceva pentru a invinge gandurile negre incerc sa ii ajut pe cei ale caror ganduri negre, din pacate, s-au implinit. Daca si voi simtiti la fel incercati si voi sa ajutati. Daca suntem multi poate invingem raul.
- Iulia trebuie sa invinga cancerul - HELP
- Stefan are Apert - HELP
- Copiii au autism - HELP
- Bibi nu mai are nimic. Bibi a scapat, departe, departe de noi :(

Lasati copiii sa vina la net...sau nu

Cica s-a lansat o aplicatie pentru limitarea accesului copiilor la internet pe mobil. Problema mea e ca merge doar pe Android. (lucru destul de rar :) ).
Imi doresc o astfel de aplicatie pentru ca Luca a inceput sa apese pe chestii la ipad si intr-o zi a ajuns la niste clipuri mizerabile de gangsteri din Harlem. El plecase de la "Alouette" sau de la preferata sa "Adele - someone like you" si a apasat la nimereala. Bang! -  au sarit doamnele miscand lasciv din fundul semi-gol si baietii cu aur la masini si la dinti. Partea buna e ca a stat vreo 5 secunde si a apasat butonul Home, parasind You Toube-ul. Deci nu i-a placut hip-hop-ul de proasta calitate. :)
Alta data a apucat sa sune pe cineva - noroc ca am vazut si am oprit apelul la timp.
Netul e plin de lucruri minunate dar si de balarii si mi-ar placea un mod de a le limita. Deci, androizilor, imi dau palme ca nu pot instala Guardianul, sau nu?

iata header-ul comunicatul lor oficial:


Cu aplicatia de Android Vodafone Guardian,
Parintii pot asigura copiilor o experienta sigura si responsabila de utilizare a smartphone-urilor 
• Aplicatia permite parintilor sa blocheze anumite contacte si apeluri, pentru siguranta copiilor 
• Parintii sunt anuntati automat cand copilul apeleaza numarul de urgenta 112 si pot alege intervalul orar pentru acces la Internet, WiFi, Bluetooth, camera foto si apeluri 
• Vodafone Guardian poate fi descarcata gratuit din magazinul de aplicatii Google Play, iar clientii Vodafone beneficiaza de trafic gratuit

ia reducerea, neamuleee

Daca va uitati in dreapta veti vedea un banner de la ToyToy.ro. Si pentru ca va obositi ochii cu aberatiile mele aveti reducere 10% la orice de pe site-ul lor. Introduceti codul "10%toytoy" si gata.
Atentie! se gasesc de toate! :)

ta-su si cosmetica - AVON baby

Imi amintesc ca in liceu si facultate umblau pe sub banci niste reviste de mare interes pentru fete. Nu, nu erau reviste deocheate - d'alea nu aducea nimeni la scoala, ci cataloage AVON. Normal ca nu ma interesau cataloagele femeiesti pe vremea aia, dar imi placea pofta cu care scobeau colegele printre mostrele de rouge-uri si eye-linere. La cate o aniversare mai bagam si eu nasul in revista pentru a cauta vreun parfum si cam atat. Asta a fost relatia mea cu AVON pana acum. Cine ar fi crezut ca in catalogul pentru gacici vor aparea si produse pentru parinti, adica produse pentru bebelusi? Si cine ar fi crezut la varsta aia ca am sa ajung tatic implicat peste cativa ani, blogger si ca AVON imi va cere parerea despre produsele lor? Mai mult de atat, cine ar fi crezut ca prima mea postare productiva va veni din catalogul ala de se plimba neobosit pe sub bancile din liceu si facultate?

Bun, ce face un barbat cand primeste o cutie cu chestii cosmetice? In mod normal o paseaza voios la sotie si isi ia gandul. In cazul meu nu a functionat metoda pentru ca trebuia sa le testez chiar eu si sa scriu chiar cu manuta mea despre produse. Asa ca mi-am pus fusta, m-am pieptanat frumos si la treaba! :) Am desfacut pachetul promotional frumos ambalat pe care scria AVON baby (semn de brand  nou directionat clar catre copii) si am descoperit patru produse: servetele umede, sampon, o lotiune hidrantanta si crema pentru iritatii. Am privit fiecare produs cu frica ( pentru ca nu stiam cu ce se mananca ) si am inchis cutia in graba gandindu-ma ca vad eu mai incolo ce si cum.

Mai incolo am plecat in vacanta la Sfantu Gheorghe si noroc ca am pus produsele in bagaj ca am si inceput folosirea lor. Prima data am folosit servetelele umede in Tulcea, in toaleta unei carciumi unde asteptam naveta rapida intarziata. Am lasat bagajele la masa si am fugit la buda sa schimbam copilul. In general noi nu folosim servetele umede cand schimbam copilul din scarba de miros sintetic si pentru ca Luca s-a iritat de cateva ori cand era mai mic. De atunci il spalam cu apa chioara de la chiuveta. Problema este ca in deplasare nu poti sa pui nici baza nici acid in chiuvetele iesite in cale asa ca am revenit la servetele umede. Partea care mi-a placut, desi in buda aia duhnea infernal, a fost mirosul servetelelor AVON Baby - un miros neutru, care nu se agata de maini si nici de fundul copilului si care m-a linistit la nas. Sunt unele  servetele umede care miros a parfum de imi vine sa vomit, altele care miros a crema de maini ieftina. Mirosul astora nu stiu de unde sa il iau; e ceva neutru si placut. Din momentul toaletei din Tulcea ne-am cam invatat la servetele si le-am folosit cu brio la cazare, pe plaja din plin si chiar in barca rapida la intorcere - alta toaleta stramta si mirositoare.

Dupa mult nisip, caca si servetele umede nu ne-am pricopsit cu nicio iritatie si ne-am bucurat tare. Am mancat pachetul ala pe paine si m-am decis ca atunci cand plecam la drum sa cautam un reprezentant AVON sa mai rasfoim catalogul ala ca sa ne facem provizii. Ca bonus, va zic ca se poate sterge si masa de dulceata insirata de copil, mainile de adult dupa ce s-a uns cu crema anti-tantari si gura de la cutia de bere plina de praf de galantar.

Tot in vacanta am mai prins ocazia sa incercam ceva - samponul fara lacrimi AVON baby. La noi e circ mare cand il spalam pe cap pe Luca si din cauza asta facem the dirty job odata pe saptamana. La mare, insa, cum isi arunca chintale de nisip in cap trebuia sa il spalam zilnic ca sa nu ne transforme patul in plaja. Nu, samponul nu a evitat circul, dar macar i-am dat cu el fara grija ca irita ochii. Din putinele mele cunostiinte despre cosmetice stiu ca aproape toate sampoanele pentru bebelusi sunt inofensive pentru ochi iar cel de la AVON se pare ca e ca fratii lui. In plus, are tot mirosul ala misto care m-a cucerit inca de la servetele.

In tolba cu produse promotionale mai sint inca doua chestii, dar m-am lungit cam mult si am sa va zic cu alta ocazie. Pana atunci aruncati un ochi aici: http://www.avoncosmetics.ro/PRSuite/static/microsites/Avon_Baby/products.html
Aici gasiti si preturile. Nu stiu sa va zic daca sunt mici sau mari pentru ca nu sunt la curent cu "piata". Dati-va voi cu parerea si daca aveti chef spuneti-mi si mie va rog.

Am scris despre gama asta noua de la AVON si nu stiu daca va mai intereseaza, fiind inca o serie de produse pentru bebelusi, piata fiind destul de saturata. Cu toate astea, imi fac datoria de a va spune obiectiv intr-un post platit ce cred eu despre produsele testate. Daca nu vreti sa le cumparati si o ardeti bio ca si noi cu produse facute in casa merita macar sa le mirositi. E ceva acolo! Plus ca nu aveti tot timpul la indemana produsul preferat si se merita sa va gasiti o alternativa buna.

Cum am petrecut saptamana internationala a alaptarii

Pai? cum altfel decat prin alaptare?! A inceput lejer, cu doua zile normale de serviciu-pat si apoi a inceput distractia. Am plecat in concediu. Anul asta ne-am luat inima in dinti, doua trollere, doi rucsaci si copilul in Manduca si am plecat spre Sf. Gheorge, la mare, la Delta si necunoscut, caci nu mai fusesem niciodata prin locuri asa "exotice". La al treila cantat al cocosilor ne-am trezit sa luam trenul spre Tulcea. La 5:40 (parca) eram in tren - doi parinti somnorosi cu un copil somnoros la Del in Manduca. Primul alaptat s-a consumat normal, in taxi in drum spre gara in privirile curioase ale taximetristului in oglinda retrovizoare. Nu cred ca a zarit ceva pentru ca era inca intuneric bezna la ora aia. No porn for the taxi driver.
Ne suim in trenul "sageata albastra" catre Tulcea oras. Ne astepta un drum de 5 ore si mult alaptat. Prima repriza a fost sub ochii ingroziti ai unor calatori de pe flancul drept care susoteau deja si oftau cu amar ca au ghinionul sa stea langa un bebelus in tren. Pareau a fi romani din middle-dumb class cu seminte in bagaj si ochelari largi de soare. Eu ii uitasem pe ai mei acasa si eram foarte suparat pe tema asta. Porn for the dumbsters.

A doua repriza prelungita de alaptat a fost intru adormirea pruncului la san caci acesta dadea semne clare de oboseala pentru ca nu isi facuse somnul complet. Pe la sase, sase si ceva fix a adormit in bratele ma-sii si am inceput si noi sesiunea de picoteala chinuita cu capul pe geam, pe spatar, pe Del sau pe cot. Episodul s-a consumat sub privile obosite si pline de drag ale unei familii de trei membrii care se inghesuia ilegal pe cele doua locuri din fata noastra. Ulterior a venit un supra-control la Fetesti si le-a luat zambetul cald de pe fata - a trebuit sa plateasca si al treilea bilet. Porn for all the family.

Ajunsi in Tulcea-oras, chiar in oras, chiar pe faleza am tarat trollerele pana am bunghit locul de plecare al navei rapide catre Sf. Gheorghe. Am fost instiintati de o intarziere de vreo juma' de ora a ambarcatiunii si in felul asta Sf. Gheorghe tocmai s-a transformat in Sf. Asteapta. A urmat lapte la terasa - porn for the waitres, lapte la dana Ț unde asteptam barca - porn for the tourists and the sailors. Am observat ca oricine ar asista la alaptatul in public isi scoate intai ochii din orbite cand apare un san in peisaj si un copil flamand sau dornic de dragoste materna. Desi mama isi palmeza sanul cu indemanare, ochii spectatorilor sunt mai dibaci si mai curiosi decat ai crede si inainte de a-si da marama pe fata trag o privire adanca in decolteul Deliei si apoi reactioneaza - ori ofteaza intretosati, ori zambesc complice sau cu drag. Doar mamele alaptatoare si tatii ajutor de alaptatoare stiu sa priveasca scena asta in mod normal. Pana la urma asta e logic caci ei stiu cu ce se mananca laptele de mama si ca gestul de alapta este cel mai normal din lume.

Am mai scris despre cum ma ariceam inainte de avea copchil cand vedeam scene de alaptat publice. Era o reactie normala la varsta aia si la golul de atunci din cap si d'aia inteleg toti miratii sau scarbitii de pe strazi si din metrou. Ce nu inteleg este reactia aricita a altor mame prin parc cand vad un "copil asa de mare care este inca alaptat". Dar despre asta poate vorbim la o bere, nu in scris pe blog.

Cand a ajuns barca am navalit pe locurile rezervate in fata, la prova. S-a mai alaptat in cateva reprize la cerere in ceafa unor turisti care nu au mirosit nimic si am ajuns in Sfantu. Aici subit, gradul de civilizatie si de bun simt creste si parca creste si cheful de viata. In calatoriile cu "Trocarici-ul" ( chiar asa se cheama tractorul cu remorca care duce oamenii la plaja ) am intalnit cat de-nghemutiti multe figuri relaxate cand Del alapta copilul somnoros. Desi remorca se zgltzaia de Luca ar fi putut sa ii reteze sanul la orice groapa Del il hranea linistita pe Luca in orice pozitie - in picioare tinandu-se cu o mana de mine, pe banca in timp ce ii fluturau crengi pe la cap. Oamenii ( multi straini ) cel mult zambeau incantati de scena daca nu lasau actul sa se consume firesc. Asta e cuvantul pe care il cautam firesc. Asa imi place sa fie privit alaptatul - firesc. In felul asta nu mai vorbim de porn for the people, ci despre o banala alaptare. Mai mult, vis-a-vis de noi, in remorca, alapta la fel de fericita o vecina de cartier pe care a recunoscut-o Del intamplator. Asta da saptamana a alaptarii!

Am vazut ca s-a tot scris pe diverse bloguri despre alaptare pro sau contra. Mi se pare o idiotenie sa faci un asemenea debate pentru ca mi se pare o idiotenie sa crezi ca exista pro sau contra la alaptare. Alaptarea e normala si cat se poate de naturala. E ca si cacarea. Preferati sa va cacati praf? Va este frica ca vi se lasa curul daca va cacati prea mult? Daca poti sa te caci, pana la ce varsta e bine sa te caci? E daunatoare cacarea la cerere? Are cacarea puncte forte si puncte slabe? Exista curentul anti-cacare si pro cacare? Pai nu. Pai daca nu hai sa coboram alaptarea la rangul de cel mai normal si natural mod de a hrani bebelusul si sa facem si o saptamana internationala a cacarii, ca sa nu se supere vreun organ intern ca nu il bagam suficient in seama.

Luca va saluta de la sanul Deliei. Voi cum ati sarbatorit saptamana internationala?