Jucarii pentru copii fini

Ma scuzati ca fac uz de link-uri dar am gasit ceva demential la Designist pe site. Jucarii de lemn cu sculpturile lui Brancusi si cu caricaturile lui Perjovschi.
Cum sa nu strang bani pentru asa ceva? Ati vaut vreodata ceva mai frumos? LINK

http://designist.ro/arte-etc/minitremu-la-joaca-cu-brancusi-si-dan-perjovschi/

Pucioasă si Pietroşiţă

In ultima vreme vad ca tot despre trenuri si tramvaie scriu. Ce sa-i faci, suntem in perioada mijloacelor de transport. Pentru ca ii plac trenurile asa de mult in week-end am fost la tara si duminica dimineata am smuls copilul din pat ca sa mergem cu trenul pana la bunica-mea de la Pucioasa.
In frumoasa si vechea gara din Pietrosita nu se mai vand bilete pentru ca platitorii de bilete nu mai exista si nu avea rost sa se plateasca un casier degeaba. Asadar, se dau biletele in tren de catre controlor. Ma asteptam ca trenul sa fie gol conform cu lipsa de platitori. Stupoare! Pentru duminica dimineata era destula lume in tren.

In timp ce Luca casca de isi rupea gurita a aparut "Nasul". Unde mergeti? La Pucioasa, zic cu mana la portofel. El a bagat un zambet tamp si a inceput sa astepte.... Pai cat costa biletul pana acolo? 

Ce bilet? Nu e nevoie?

Cum adica? Eu vreau bilet.

Nu e nevoie...sunteti cu copilul...cat aveti e bine.

eu incep sa ma enervez... imi doresc bilet, va rog frumos.

bineeee, trec dupa ce termin .... (de strans spaga de la ceilalti)Luca ma intreaba dupa vizita controlorului: tataaa, cine era domnul?

Un hot, taticule. Un controlor hot. Nu cred ca a inteles ce insemana asta, dar a tacut multumit de raspuns.

Pana la Pucioasa sunt doar doua statii de sageata albastra: Fieni si apoi gata. Pe la Fieni vine omul iar:

Chiar vreti bilet? nu e cazul sa....

Domnule chiar vreau bilet. E principiul meu. imi venea sa il injur din toata inima.

Stiti costa vreo 150 de mii....

Domnule nu ma intereseaza, eu vreau bilet.

Bine vin imediat.

Pe la Motaieni, cu vreo 5 minute inainte sa ajungem la Pucioasa, mi-a scris bilet in sfarsit si mi-a luat banii. S-a facut ca se scuza. S-a cam speriat cand i-am facut poza pe furis. Plecasem foarte fericit cu Luca cu trenul si am ajuns sa fierb de nervi si sa nu inteleg nimic din calatoria asta. Copilul cred ca s-a prins ca e ceva ciudat (sau doar era foarte somnoros) ca a stat cuminte, fara sa puna prea multe intrebari.

Apoi Pucioasa ne-a primit insorita, cu balti, oameni care si pisau intre autobuze si cu multa-multa saracie.

Un tramvai numit troleu - sfarsitul primei parti de gradinita

Gradinita a durat doua saptamani. In prima Del a stat cu Luca tot timpul iar in a doua a inceput sa il lase singur acolo. Totul a mers brici pana l-am intrebat intr-una dintre zile: Luca, tu mergi la gradinita pentru ca iti place sau pentru ca ne dorim noi sa mergi? Eu merg pentru ca vrea mama. Bang! Micul omulet m-a lovit din nou sub centura. A verbalizat ce nu indrazneam sa gandesc. Daca faci asta pentru mama inseamna ca o iubesti foarte mult, i-am spus emotionat. El a schimbat vorba si a dat-o in joaca. Dupa cateva minute mi-a zis ca maine nu vrea sa mearga la gadinia. Vrea sa stea cu mama lui acasa. I-am spus ca nu se poate si ca va merge la joaca cu toti copii de la gradi. 

A mers si:

Da, a urlat ca nebunul. Filmul de mai sus nu e facut in ziua aia, dar in cea de imediat dupa. In afara de urlatul de la gradinita a continuat sa urle si pe acasa ca sa se descarce inca vreo cateva zile. Cand a vazut ca nu il mai ducem la gradinita s-a calmat si a re-devenit Luca de alta data. 

Am renuntat la gradinita nu pentru ca a urlat ca nebunul in taxi si nici pentru ca plans la gradinita ci pentru ca am urlat noi ca nebunii cand ne-am dat seama ce tocmai faceam. Nu am renuntat la gradinita pentru ca era naspa ( Mariposa este o gradinita superba cu oameni foarte misto ) ci pentru ca era naspa ce faceam noi. Noi tocmai incercam sa ne gonim copilul de acasa sub pretxtul faptului ca trebuie sa creasca si sa socializeze cand noua ne trebuia de fapt spatiu mai mult pentru noi. Urma sa mai termine scoala abia pe la douazeci si ceva de ani si noi, in loc sa il mai tinem fericit acasa cat ne mai ajuta norocul si joburile casnice ale Deliei, il aruncam deja in "sistem", departe de casa. Acum folosim troleul, tramvaiul si taxiul doar pentru plimbari. Gata cu gradinita pentru o vreme. Veti zice ca suntem slabi si exagerati, ca ne sufocam copilul si ca nu il lasam sa zboare dar NU MA INTERESEAZA!

P.S.:

E adevarat ca a inceput din ce in ce mai des sa ii fie dor de educatoarele de la Mariposa si de jucariile de acolo dar poate ii potolim setea cu ceva vizite pasagere. ;)

ta-su si la gara

Luca ce vrei sa facem azi? Mergem la tobe sau bicla in parc?

Veau sa mergem la tenuri. La tenuuuri adevaratee.

Bine taticule. Mergem la gara de nord la muzeu.

...

Mergem intai la muzeu la machete sau vrei intai in gara?

Intai in garra. la Tenuri adevaratee.

...

Tata, mergem la locomotica aia galbena. Vreau in tenul ala.

Mergem la locomotiva galbena dar nu ne putem sui in tren pentru ca pleaca si noi nu plecam

 Oh, dar ce e coada aia? Trenul ce? Regal? I-auzi taticule, putem vizita trenul. Vrei?
Daaaaaa! (bai cum naiba se face ca tocmai i-am zis ca nu putem vizita trenul si de fapt el a avut dreptate. putem)

Uite Luca, vagonul cu sala de intruniri iti pla..

Tata, veau jos.

Stai domne' ca abia ne-am suit. Uite ce frumo..

Tataaa, veau joos.

Luca, ia-uzi ce zice doamna, ca in vagonul asta au fost Regele Mih..

Tataaaa, veeau jooos.

Stai mai, ca nu am auzit personalitatile.

Tata, veau covrig.

Luca iti fac o poza?
Nu! Veau la machete.
Mergem si la machete, dar acum iti fac o poza.

Luca as vrea sa mai vad si eu...unde fugi??!?

Uite personalul, Luca

Tata, Unde e personalul?

Uite si un rapid.

Unde e personalul, Tata?

 Tata, m-am plictisit de machete. Veau la tenuri adevarate.

Luca, iti fac o poza?
....
Luca?  poza?
....

Luca, uita-te la mine, te rog.

mmm mm. Veau la tenul albastru.

OK, mergem. Dar stai putin linistit sa fac si eu doua poze?

.... :)

Ma bucur de orice kkt

Primul scutec cu adevarat plin - era  in prima zi, cand nu mai conta daca era lumina sau noapte si cand totul era asa de intens si de nou ca nu ne puteam inchide maxilarele de uimire. A fost un cacatel inchis la culoare, uleios asa cum citisem ca trebuie sa fie primele defecatii. Ne-am bucurat ca la Mos Craciun cand l-am vazut. Ne impingeam unul pe altul sa vedem cum arata, cum miroase si daca ne zice ceva. Personal nu mai intalnisem niciodata asa ceva si eram curios ce efect are la ficat - rezist sau nu la schimbat copilul? Apoi mi se parea minunat cum din nimic a aparut un copil, apoi laptele matern si din suma lor un rahatel mic si uleios. Era semnul ca sistemul digestiv al lui Luca functioneaza si noi nu ne mai incapeam in piele de mandrie si bucurie. Ne-am dat seama tarziu ca tocmai ne bucurasem de un cacat si din momentul acela asa avea sa ne fie viata. 

Ni se spusese ca trebuie sa isi faca nevoile cu o anume regularitate si ma apucasem sa notez zilnic in calendar cand si ce da scutecului. Mi se parea cam exagerat si m-am oprit din triat si indosariat toti rahatii dupa o saptamana. Oricum, stiam ca deja ca Luca functioneaza corect si eram fericit. Fusese o saptamana in care ma bucurasem la fiecare scutec plin ca la golurile nationalei - eram epuizat deja de atata bucurie.

Am lasat apoi rahatii sa curga linistiti in ritmul lor si noi ne-am vazut doar de spalat copilul. Fiecare cu treaba lui. Mai nasol era cand nu murdarea pempersul cu maro vreo cateva zile. Atunci sa vezi panica! Ce o avea? O fi de la dinti? Pai nu trebuia sa fie invers la dinti? Ai mancat tu ceva si i-ai transmis prin lapte? De la aer sa fie? De la Univers? O fi de la ei? Si da-i baga masaje la burtica de tip "I love U", flexari de picioruse si mangaiat. Mai ca imi venea sa pun gura la teava ca sa il desfund. Eram turbat. Ma mai linistea cate un part tiuit dar prea putin. Cand facea in sfarsit imi venea sa imi iau concediu a doua zi ca sa ma pot imbata. Bateam "cuba" cu sotia, chiuiam, felicitam copilul si apoi intram intr-o analiza atenta a rahatelului vinovat cu blocajul. Ce o fi chestia asta ca niste seminte din el? Si firicele astea? Are culoarea normala? Ia stai ca fac eu o poza si o trimitem medicului, doar sunt fotograf, ce naiba. Si pac poza pe mailul pediatrei. Cred ca radea saraca femeie de se prapadea - inteleg sa primesti spam cu reclame plicticoase sau cu penis enlargement pills, dar poze bine incadrade si bine iluminate cu caca de copii e prea de tot. Si mai mult, sa raspunzi apoi pe un ton profesional ca e normal rahatelul din imagine cred ca e chiar greu. Eu in locul pediatrilor as pune de o expozitie foto macar pe FB si sa tag-uiesc parintii in rahatii odrasleleor ca sa se amuze.

Mi-a venit sa va zic de chestia asta pe fondul unei constipari care il tot viziteaza cam saptamanal pe Luca si am ajuns sa primesc sms cand sunt in sedinta la serviciu: "a facut mult. Saracul" iar eu rasuflu asa de usurat de parca am facut chiar eu, acolo in sala cu toti colegii. Stiu ca sufera din cauza asta si ne tot caznim sa o reglam din alimentatie. Asta insemnand sa nu mai mananc eu toate prostiile (adica nimic din ce imi place mie si lui Luca). Daca mi-e pofta de salam trebuie ori sa mananc cand deschid usa de la frigider ca sa ma pitesc de el ( sa vezi cum deschid frigiderul din doua in doua minute) ori sa mananc noaptea dupa ce se culca el. Mai naspa e cu carnatii pe care nu ii pot praji pe ascuns. Cel mai simplu e sa tai de pe lista complet placerile pantecului si sa ma umflu de paine si apa. Si toate astea pentru un cacat mai incapatanat.


Acum stim cu totii ca ideea "bucurosi de orice rahat" se poate extrapola la orice capitol. Ne entuziasmam la fiecare mic gest pe care bebelusul-legumita (cand e el foooarte mic) il face nou - uiteee, a miscat ochii!; ai auzit cum a horcait in somn? - cat de taree!; uite, uite cum strange puminsorul de bine!; vaaaaai cat de frumos ii curg balele pe pat!; sunt foarte fericit, mi-a mancat un iaurt intreg; mi-a mancat toata banana; mi-a facut muci doar odata in iarna asta; mi-a vomat foarte putin pe tricou; Deeeel, sa fi vazut ce part a tras! Yeaah! Imi amintesc putinele cuvinte care m-au bucurat cum nu ma bucurase nimic pana atunci. Eram la una dintre echografiile importante:"creier normal, inima normala, plamani normali". Faptul de a avea un copil cu organe normale si functionale a fost cea mai buna veste pe care o puteam primi. Ne dorim aparent cu totii numai premianti si copii deosebiti dar de fapt tot ce conteaza este sa fie normali si sanatosi. Ne bucuram la fiecare cacat pentru ca din fiecare cacat se construieste un copil normal, asa cum ni-l dorim cu totii. 

Prematur [PUB]

Asta e un cuvant cu care din fericire nu m-am prea intalnit in viata. Imatur l-am auzit de la o multime de oameni, in special parinti si profesori, (asta e o alta poveste) dar prematur deloc.

Ziceam ca nu m-am intalnit cu prematur si din cauza asta nu mi-am imaginat ca sunt oameni cu nevoi legate de cuvantul asta. Cum bine stim, daca noi nu avem o problema ea pentru noi nu exista. Luca s-a nascut la termen, sanatos si voios - dar daca se nastea prematur? Atunci stiam si eu cuvantul asta destul de bine banuiesc si as fi trecut prin toate sulitele problemelor legate de nasterea prematura.

Ce-mi veni cu nasterea prematura? Mi-au trimis Pampers un comunicat de presa cum ca au lansat scutece marimea 0 si m-am cam uitat nedumirit la titlu. Marimea 0? Ce e aia? Am vazut repede ca e vorba de bebelusii nascuti prematur si plini de nevoi de protectie. Nu am nici cea mai vaga idee daca existau deja genul asta de scutece si nici cum sunt. Banuiesc ca trebuie sa fie facute cu multa grija pentru niste fiinte atat de fragile. Daca printre voi sunt parinti cu copii nascuti prematur probabil stiti exact despre ce e vorba si cu ce se mananca scutecele astea, iar daca sunteti ca mine macar acum ati aflat ca exista si asa ceva.


Ideea e simpla: Pampers a lansat scutece din gama Premium Care pentru bebelusii nascuti prematur. Daca vreti sa vedeti mai multe detalii iata si comunicatul lor de presa:

Pampers Premium Care, scutecul ce oferă o protecție de 5 stele pielii, are acum grijă și de pielea fragilă a bebelușilor prematuri

Noul Pampers Premium Care cu indicator de umezeală este disponibil și pentru mărimea 0

București, martie 2012 – Găsirea unei modalități eficiente de îngrijire a pielii unui copil reprezintă o sarcină importantă pentru fiecare mamă. Protejarea pielii subțiri și imature a copiilor născuți prea mici sau prea repede, vine de asemenea cu multe provocări pentru mămici. De aceea, Pampers a extins acum promisiunea de protecție a pielii, prin introducerea mărimii 0 în cadrul gamei Pampers Premium Care, disponibilă de acum în mărimi de la 0 la 5. Acest angajament de îngrijire a pielii bebelușului a fost recunoscut, Pampers Premium Care fiind recomandat de Societatea Română de Pediatrie. Pentru o protecție de 5 stele a celui mic, scutecele Pampers Premium Care asigură cea mai bună îngrijire și protecție pielii, mămicile putând fi sigure ca au făcut cea mai bună alegere pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilașul lor.

Pampers Premium Care - mărimea 0 a fost atent proiectat, ținând cont de nevoile speciale ale pielii copiilor care la naștere au avut greutăți mici. Roxana Rusu Pușcă, medic pediatru, specialist Pampers, afirmă:

"Pielea copilului prematur este mai subțire decât cea a unui copil născut la termen. Cadrul medical trebuie să aleagă scutece care să protejeze pielea delicată a copiilor născuți înainte de vreme. Scutecul trebuie conceput pentru a crea un microclimat care să mențină o hidratare optimă, adecvată pielii unui copil prematur.

Trebuie de asemenea avut în vedere faptul că urina activează o serie de enzime ce se găsesc în fecale, generând un efect negativ asupra pielii copilului. De aceea, scutecul trebuie să fie în măsură să facă față în mod eficient acestor nevoi fiziologice, mai ales în cazul pielii sensibile a prematurului, reducând totodată contactul acesteia cu factorii iritanți conținuți de urină și fecale".

Cele cinci beneficii ale protecției de cinci stele de la Pampers Premium Care se referă la:

⋆Ultra îngrijire: disponibil pentru toate mărimile, stratul exterior lasă pielea să respire, iar  loțiunea specială din Aloe Vera (mărimile 1-5) are un efect hidratant și protector asupra pielii celui mic.

⋆ Ultra uscat: tehnologia superioară Dry Max este clinic testată pentru a păstra pielea micuțului uscată până la 12 ore, în timp ce stratul tip fagure, disponibil până la mărimea 3,  absoarbe scaunele moi.

⋆ Ultra subțire: cu până la 20% mai subțire și mai confortabil, dar la fel de eficient în protejarea pielii bebelușului.

⋆ Ultra fixare: Pentru o fixare pe cât de sigură, pe atât de confortabilă, noul Pampers Premium Care dispune de un sistem flexibil de prindere, disponibil pentru toate mărimile. Benzile suprapuse, disponibile pentru mărimile 0-2 îi permit bebelușului să se miște în voie, în timp ce decupajul din zona ombilicală elimină posibile frecări ale burticii bebelușului de scutec.

⋆ Ultra confort: Materialul moale ca bumbacul este plăcut la atingere, în timp ce stratul exterior, acum și mai catifelat, protejează cu delicatețe zona acoperită de scutec.

Creat ca urmare a sugestiilor primite din partea părinților și dezvoltat în colaborare cu personal pediatric, noul Pampers Premium Care este disponibil în varianta cu indicator de umezeală pentru mărimile 0-3. Acesta îşi schimbă culoarea din galben în albastru atunci când intră în contact cu umezeala din interiorul scutecului, reprezentând un instrument folositor pentru toate mămicile, ajuntându-le pe acestea să ştie care este cel mai bun moment pentru a schimba scutecul celui mic.

Utilizarea scutecelor Pampers Premium Care alături de şerveţele umede Pampers Sensitive îi va da oricărei mămici oportunitatea de a-i oferi copilașului său protecţia şi îngrijirea pielii de care are nevoie. Acestea sunt testate dermatologic, fiind dovedită blândețea lor asupra pielii bebelușilor, inclusiv asupra celei fragile a micuților născuți prematur.

Mamele vor să asigure copiilor lor tot ce este mai bun. Datorită celei mai recente inovații de la Pampers, Pampers Premium Care este scutecul care oferă o protecție de 5 stele micuților născuți înainte de termen, înțelegând nevoile pielii tuturor bebelușilor.

Gradinita, cimitir al tineretii mele

 De ziua lui Luca mi-am facut un cadou - mi-am luat o zi de concediu. In felul asta am avut si eu ocazia sa merg la gradinita cu el. Inca de cu seara aveam emotii pentru a doua zi. Nu mai fusesm la gradinita de vreo 26 de ani. 
Imi amintesc foarte vag despre gradinita din Ramnicul Sarat. Aveam ca educatoare pe o prietena de familie a parintilor mei. Parca o chema Cici. Tin minte doar un episod, mai mult o senzatie - a venit maica-mea sa ma ia acasa si m-am bucurat foarte tare, desi aveam un nod in gat. Mai tin minte apoi doar drumul spre casa. Cica nu am rezistat prea mult si am renuntat. Apoi a urmat Bucurestiul cu gradinita armatei. Aici tin minte autobuzul care ma lua dimineata din bratele tatalui meu si care ma aducea dupa amiaza in acelasi loc. Tin minte spaima - daca parintele nu era in statie sa isi astepte odorul acesta era dus inapoi la gradinita. Se zvonea printre noi, ca fusesera copii abandonati la gradinita. Plangeam in autobuz de sarea sortuletul bleu de pe noi de frica de abandon. Apoi un copil si-a spart capul, altul lua buline argintii mai multe decat mine pentru ca era ruda cu educatoarea si iar autobzul... N-am mai vrut. Am rezistat putin la armata si apoi am sfarsit la o gradinita de stat din cartier.

Am plecat pe la 9 dimineata cu Luca in carca catre troleu incercand sa ma imbarbatez in minte - ce se poate intampla asa de rau? Cat sa planga? Cat de deprimat sa fie? Eu stiam ca deprimarea poate fi asa de mare ca il poate strivi, dar ma minteam. Imi aminteam sentimentul ala de doi lei de abandon. Auzeam parintii spunandu-mi intr-una ca se vor intoarce negresit dar nu prea puteam sa ii cred in totalitate. Vazusem copiii dupa care nu venisera parintii la ora 4:30 - 5 dupa amiaza sa ii ia acasa si care ramaneau urland de amar in urma mea in cladirea gri de beton a gradinitei. A doua zi ii revedeam dar foarte amariti. Plus ca deasupra noastra erau cei de la saptamanal care vedeau pe Tata si pe Mama doar sambata si duminica ( daca nu cumva doar duminica pentru ca atunci week-endul era scurt ). Cum sa nu imi fie frica? Tin minte cum inghiteam nodul asta amar la orice pas. Ma jucam eu cu copiii, mai desenam, mai faceam bastonase dar ma cacam pe mine de frica. Nu imi tihnea deloc.

Asadar, oricat i-as spune eu lui Luca ca suntem langa el si ca il intelegem, DAR ca trebuie sa stea singurel acolo cateva ore el tot va purta amarul in corpusorul lui mic. Numai el stie cum isi inghite gandurile negre si spaima de a fi fara parinti. Pe fondul asta de framantari imi duceam pentru prima data copilul la gradinita chiar de ziua lui urmand sa ii fac un cadou - sa il las pentru prima oara singur cu educatoarele. Cand am ajuns la gradinita si am vazut clasa ( foarte misto si primitoare de altfel ) imi venea deja sa imi dau palme - acolo era campul de lupta cu sine a dragului meu baietel.
Intai i-am spus ca ma duc sa fumez o tigara afara. Cand m-am intors mi-a zis cu mult drag: tata, mi-a fost dor de tine. M-am topit. Ma injuram de toti sfintii in gand pentru ca am ales sa fac asta chiar de ziua lui. Dar trebuia sa o fac pentru ca Del inca nu reusise pana atunci sa il lase la gradinita si trebuia sa incepem cumva.
Apoi i-am spus ca ma duc in piata sa ii cumpar flori Deliei si l-am rugat sa stea linistit si sa se joace cu copiii si doamnele educatoare pana vin. Am plecat cu mers incet ca sa pierd cat mai mult timp. Imi imaginam numai cum tipa si cum cauta dupa fiecare usa sa ma gaseasca. Am pierdut cu greu jumatate de ora. Cand am ajuns Luca vorbea cu un coleg ceva despre trenul cu care se jucau. Wow! Parca ma uitase. Devenise aceeasi pasta cu colegii lui obisnuiti cu job-ul silnic de gradinitar. Am stat invizibil la usa clasei si la un moment dat a trecut pe langa mine in drum spre spalatul pe maini. Ceeee? Cum adica nu m-a vazut? Deci nu are nevoie de mine? Bang o palma peste frunte.

Am mai stat invizibil inca o jumatate de ora cand a aparut deodata in hol si mi-a zis vesel: "te-am vazut tata! Te-am vazut." Ce sa inteleg, ca ma vazuse si m-a ingnorat pana atunci ca sa imi dea o palma sau ca sa imi demonstreze ca e puternic sau nu ma vazuse pana acum cateva secunde cand a plecat sa ma caute? Hmm… Nu stiu. Ce stiu este ca Luca este mult mai puternic decat mi-am imaginat si ca noi parintii suntem niste cacaciosi. Mai stiu ca ce se intampla la gradinita nu e bine sa vedem in totalitate caci ne vom smulge parul din cap de amar. Da, amar din ala ala pur - venin, chiar. Baietelul meu de doi ani a inceput viata plina de obligatii sociale, viata cu program impotriva firii si cu lupta impotriva sinelui. Are doar doi ani si merge la serviciu. Imi vine sa urlu de suparare dar ma tin tare incercand sa ii dau curaj.
Daca ar fi sa ii dau un sfat sincer i-as spune sa fuga de gradinita si sa stea in bratele noastre cat mai mult caci e copil, dar ii zic in realitate ca este un baietel mare care are nevoie de joaca cu copiii si care trebuie sa stea la gradinita ca sa ne dea noua timp sa muncim ca sa ii platim gradinita. Tocmai mi-am mintit grav copilul pentru prima oara.