Blogul ta-su.ro a inceput cand timpul nu avea rabdare. Se nastea un copil si nimic nu mai semana cu nimic in viata mea. Ma simteam la vale pe un tobogan abrupt care ducea spre necunoscut. Imi era teama. Aveam nevoie de confirmari si de un umar de care sa ma sprijin. M-am sprijinit de Del cat am putut in timp ce ea se sprijinea de mine cat putea. Cu toate astea, nu ne ajungea. Aveam nevoie de umeri mai mari sau mai multi. Atunci m-am apucat sa scriu pe blogul asta in cautare de umeri. Mi i-ati oferit cu drag si voi fiind la randul vostru tot in cautare de umeri. Ne-am strans fortele si am supravietuit. M-a emotionat ajutorul vostru la maxim. Niste straini. Niste Anonymus. Mi-a mers la suflet.
Acum simt ca toboganul s-a terminat. Am ajuns in bazinul de la baza in care incep sa inot linistit. Calm. Calc apa, fac pluta sau mai dau cate odata tare din brate. Ma uit pe cer, in apa si cel mai mult la cei doi inotatori de langa mine. Luca si Del. Ne zambim. Mergem inainte. Timpul pare sa aiba rabdare.
Gata. Pentru moment ma opresc aici cu blogul. Nu mai fierbe nimic in mine incat sa dau afara presiunea. Nu pot sa incalzesc artificial oala ca sa par ca scriu ceva. Am scris doar din suflet si la fel as face si in viitor daca imi mai vine vreodata. Pe langa tratamentul meu sufletesc, am incercat sa imi pun gandurile online si ca sa ajut pe cei care isi pun aceleasi intrebari ca si mine. Sa gaseasca un breviar de raspunsuri cat sa se orienteze. Nu cred ca am reusit pentru ca e foarte dezordonat blogul si nu cred ca e usor de gasit ceva. Poate in viitor voi face curat. Poate in viitor mai facem un copil si ma apuc iar de scris. Sau poate in viitor ma apuc pur si simplu iar de scris. Acum iau cel putin o pauza.
Va multumesc,
cu mult respect Dedi
In continuare ma gasiti:
- pe FB pentru buna ziua
- pe dedi.ro/blog pentru orice fel de poze aveti nevoie (sa va fac)
- si pe strada, parcuri si terase. :)
- pe dedi.ro/blog pentru orice fel de poze aveti nevoie (sa va fac)
- si pe strada, parcuri si terase. :)