Stiu ca suna banal, dar mie mi-a placut mult Morometii. Cartea. Trupa nu am ascultat-o asa mult. Incepea frumos cu satul ala plin de liniste si rabdare. Timpul avea rabdare. Dupa cateva pagini delicioase romanul se termina cand toate o luasera razna in toate directiile. Nu mai semana nimic cu nimic. Timpul nu mai avea rabdare. Blogul ta-su.ro a inceput cand timpul nu avea rabdare. Se nastea un copil si nimic nu mai semana cu nimic in viata mea. Ma simteam la vale pe un tobogan abrupt care ducea spre necunoscut. Imi era teama. Aveam nevoie de confirmari si de un umar de care sa ma sprijin. M-am sprijinit de Del cat am putut in timp ce ea se sprijinea de mine cat putea. Cu toate astea, nu ne ajungea. Aveam nevoie de umeri mai mari sau mai multi. Atunci m-am apucat sa scriu pe blogul asta in cautare de umeri. Mi i-ati oferit cu drag si voi fiind la randul vostru tot in cautare de umeri. Ne-am strans fortele si am supravietuit. M-a emotionat ajutorul vostru la maxim. Niste straini. Niste Anonymus. Mi-a mers la suflet.
Acum simt ca toboganul s-a terminat. Am ajuns in bazinul de la baza in care incep sa inot linistit. Calm. Calc apa, fac pluta sau mai dau cate odata tare din brate. Ma uit pe cer, in apa si cel mai mult la cei doi inotatori de langa mine. Luca si Del. Ne zambim. Mergem inainte. Timpul pare sa aiba rabdare.
Gata. Pentru moment ma opresc aici cu blogul. Nu mai fierbe nimic in mine incat sa dau afara presiunea. Nu pot sa incalzesc artificial oala ca sa par ca scriu ceva. Am scris doar din suflet si la fel as face si in viitor daca imi mai vine vreodata. Pe langa tratamentul meu sufletesc, am incercat sa imi pun gandurile online si ca sa ajut pe cei care isi pun aceleasi intrebari ca si mine. Sa gaseasca un breviar de raspunsuri cat sa se orienteze. Nu cred ca am reusit pentru ca e foarte dezordonat blogul si nu cred ca e usor de gasit ceva. Poate in viitor voi face curat. Poate in viitor mai facem un copil si ma apuc iar de scris. Sau poate in viitor ma apuc pur si simplu iar de scris. Acum iau cel putin o pauza.
Va multumesc,
cu mult respect Dedi
In continuare ma gasiti:
- pe FB pentru buna ziua
- pe dedi.ro/blog pentru orice fel de poze aveti nevoie (sa va fac)
- si pe strada, parcuri si terase. :)
- pe dedi.ro/blog pentru orice fel de poze aveti nevoie (sa va fac)
- si pe strada, parcuri si terase. :)
Spor la inot in ape cat mai line si cer senin!
ReplyDeleteSa iti priasca pauza. Si sa va fie bine! :)
ReplyDeleteO parere (ca sfaturi nu are sens sa iti dau): nu sterge blogul de tot. Eu am facut asta mai demult si acum imi pare rau.
Ooo. Nu il sterg. E pentru Luca si memeoria mea din viitor. Chiar asa, sa dau un save as..
DeleteScrii bine si ar fi pacat sa nu mai scrii : nu atat pentru cititorii tai, cat pentru desfatarea lui Luca, atunci cand va fi mare ! Aici isi poate revedea copilaria, cu povestile ei cu tot .
DeleteIti multumesc frumos pentru blog (chiar daca nu era pentru mine). Mi-a placut sa-ti citesc gandurile si experientele atunci cand fata mea era mica. Acum e mare, are 11 luni :))
ReplyDeleteSper sa te reintorci la scris insa. Va imbratisam cu drag pe toti trei!
Eu doar ce am descoperit acest blog, de putina vreme..am de citit din urma, dar, poate, pana recuperez eu, revii tu. ☺
ReplyDeleteCalatorie placuta, OM drag!
ReplyDeletedammit. dammit. dammit.
ReplyDeletedar na, e bine ca iti dai seama si nu scrii balarii, cand simti ca nu mai vine nimic de scris, e super asta.
va doresc sa fiti senini si nebuni in 3 :)
Eu iti mutumesc! pt sfaturi date asa..cui are ochi sa asculte :), pt linkuri catre diferite site-uri bune si de treaba, dar cel mai important: pt faptul ca dupa fiecare citire ma simteam normala, ca''uite, lucrurile astea se-ntampla si altora! ''
ReplyDeleteAsa ca multa fericire, liniste si relaxare si spor, in toate!:)
Pe curand!
Bravo !
ReplyDeleteFelictari !!
Cea mai buna idee !!!
Itit multumim pentru bucatelele de suflet, revarsarile de ceea ce ai avut nevoie sa scoti, increderea de a asculta si alte pareri si hohotele de raspe care mie cel putin mi le-ai provocat cate-o-data. Om frumos, va ureza sa aveti o viata minunata!
ReplyDeleteNu am comentat niciodata pe blog, cu toate ca il citeam destul de des. Mi-a placut ce-ai scris, poate revii. Ramas bun!
ReplyDeleteSalut
ReplyDeleteTe-am salutat ieri in magazin.
Mi-a facut bucurie sa va recunosc.
Viata faina sa aveti!
Tare m-a bucurat si emotionat ieri salutul tau. ;)
Deleteacum te-am descoperit, scri foarte frumos, adica pe gustul meu, pacat ca te-am descoperit la ultimul articol :(, ar trebui totusi sa mai scri din cand in cand, asa macar pentru "umerii" ce ti-au fost alaturi :), zic si eu , nu da cu paru :)))) o viata frumoasa iti doresc
ReplyDeleteMersi!
DeleteAm ceva pregatit in viitorul apropiat. Fiti pe faza. ;)
Fain blogul tau pacat ca nu mai scri pe el :(
ReplyDeletehai treci la treaba
ReplyDeletematerial stiu sigur ca este :)
Eh, cu timpul o sa mai scrii.. stiu din propria experienta cum e sa te lasi de blogging si sa te re-apuci. Iti intra putin in sange, ai momente cand vrei neaparat sa scrii ceva, sa-ti insiri ideile undeva.
ReplyDeletespor in toate
ReplyDeleteSperam ca vei reveni si cu alte postari, poate timpul va avea iar rabdare :)
ReplyDeleteEu inca sper sa revii. Asta a fost cel mai tare blog de tatic de pe la noi.
ReplyDelete