E ora 22:30 si Luca inca nu a adormit. Del se chinuie cu el de o ora si el inca mai chicoteste sau icneste. Pana acum cateva saptamani nu aveam nicio idee ce se intampla in intunericul dormitorului cand il culca. Acum, multumita lui I. avem video interfon si pot vedea si eu chinul din camera torturii. Ma mai duceam si eu inainte, sa ajut la culcarea copilului, dar simteam ca lucrurile sunt diferite cand sunt doar ei doi. Acum am fereastra mea cu infrarosii prin care privesc incetosat de puricii interferentelor radio ale interfonlui si uite asa vad adevarul. Vad de afara mai bine decat vad ei inauntru. Del sta culcata pe o parte cu fundul catre mine, adica spre camera video, iar Luca stat lipit de sanul ei. Il vad cum o mangaie cu drag pe mana si cum da molcom din picioare. Din nou pare ca mai are putin si adoarme cand iar se dezlipeste smucit de la san si incepe sa se traga de varful picioarelor rotindu-se de pe o parte pe alta. Il aud cum ingana "tata" si alte cuvinte si nume de perosonaje legate de ziua care tocmai a trecut. Ii vad ochii cum ii lucesc in lumina infrarosie a uneltei de spionat. Ochii Deliei se aprind doar cand enervata si obosita il il culege de la margine patului ca sa il re-aseze la san. Apoi se face liniste iar.
Asa trec minute bune sau cateodata ore pana pica odorul. Eu stau teoretic comod in fotoliu cu internetul in mana sau fumand linistit in bucatarie. Practic, stau ca pe ace in fotoliu privind in gol in iPad sau fumez in pozitii incomode, la geam, in bucatarie. Ma linistesc abia cand adoarme Luca si Delia iese tiptil din dormitor. Cateodata iese zambitoare, satisfacuta de o victorie nesperat de usoara iar alte ori iese ca dupa 10 reprize de lupte in namol. In timp ce ea se chinuie acolo, eu oftez in mine cu obida ca nu pot face nimic. Luca nu mai adoarme cu mine de multa vreme. Il mai prind cand am noroc la cate un somn de dupa-amiaza in Manduca sau mai adoarme pe mine in taxi. In rest Del e painea si cutitul, patul si perna lui.
In afara consumului interior ca ea e prinsa in dormitor, incerc sa profit de timpul ala de singuratate. In primul rand fumez tigara de seara in timp ce (trag cu urechea spre ei) ma pun cat de cat la zi cu ce se mai intampla pe FB, cu ce minunatii mai descopera cei de la Universe Today, ce mai scriu bloggerii mei preferati si ce poze a mai facut Bumbutz. Dupa tigara ma mut pe intuneric pash-pash in fotoliu, trag perdelele in soapta sa vad copacii de afara si continui lectura.
De cand avem smecheria asta de video interfon am intrat peste ei in dormitor si mi-am satisfacut curiozitatea. Sunt chiar ca o musca pe perete care poate vedea tot. Daca stau cu urechile ciulite pot sa si aud tot. A mai ramas o singura curiozitate - la ce s-or gandi ei oare? In cazul lui Luca imi e cu neputiinta sa imi imaginez pentru ca el e prea din alta lume pentru imaginatia mea deja patratita de adult. Dar Del, femeia care seamana la cap atat de mult cu mine? La ce s-o gandi timp de jumatati si jumatati de ora? Ce ii face mintea in bezna si linistea aia din dormitor? Pe pereti nu se poate uita pentru ca nu ar vedea decat ceasul proiectat cu rosu pe intunericul peretelului de la picioarele patului. De ascultat nu are decat fashaitul frichinelii lui Luca. Are doar creierii cu ea. Pana la Luca nu am fost niciodata in situatia de a sta in bezna, in liniste si nemiscat pentru o ora fara sa incerc sa dorm. Mi se parea (si inca mi se pare) inutil si chinuitor. Ce, suntem in transee, asteptand sa adorma inamicul ca sa il atacam prin surprindere? Am tot ars gazul la orizontala dar mereu aveam ba muzica in casti, ba cerul plin de stele de la Pietrosita, ba ambele. Ea nu are nimic. Il are doar pe Luca lipit la san sau de alergat prin pat. In rest LINISTE SI ASTEPTARE.
.jpg)
Cand il mai puteam culca si eu pe Nedormit stateam si eu asa (mai mult de 20 de minute nu cred ca am stat vreodata). Cum se lasa linistea incepeam sa caut umbre vagi pe pereti ca sa imi imaginez forme sau ma gandeam ce sa mai iau de la ikea pentru a decora dormitorul. Era insa, asa intuneric in camera ca nu doar ca nu gaseam umbre, dar nici nu imi puteam imagina ceva colorat in camera aia. Vedeam doar idei monocrome pe pereti diformi. Mai incercam sa bat ritmuri din varfurile degetelor de la picioare dar era asa liniste ca nu vibra nimic in mintea mea. Am incercat sa inventez ceva memorabil, sa imi vina o idee revolutionara, profitand te momentul rar de liniste, dar mai departe de "buuuuuuuun, in ce domeniu sa fie?" nu am ajuns. Am stat mereu cu creierii si fizicul blocat acolo pana mi-a venit curajul sa ma ma furisez de langa copilul adormit iepureste. Toate episoadele de adormit copilul noaptea au fost foarte intense din cauza asta.
Pai bun, dar ea cum rezista? Am intrebat-o zilele trecute la ce se gandeste in fiecare seara. A ras lung cat sa isi adune de un raspuns si mi-a spus ca se gandeste ce sa ii mai faca de mancare lui Luca, ce campanii sau evenimente sa mai inventeze ( deci si ea spera la inventia suprema ). A mai mormait niste chestii dar nu am inteles nimic. Banuiesc ca se gandeaste sa fuga cat mai departe ca mereu cand iese din dormitor imi spune: mi-a venit o idee - "daca am merge noi la toamna in Paris la I. si apoi am trece si prin Germania pe la P". Sau "ce ai zice daca am merge la mare in weekend?". Si, iata ca, acum sunt pe autostrada soarelui.
Voi la ce va ganditi in linistea serii, cand va culcati copii? La povestile pe care le spuneti? Da, voi sunteti smecheri, aveti copii mari care adorm cu povesti.
.JPG)
N-am mai apucat timp de o cafea si m-am pus pe ascultat. A aparut Manafu cu sapca. A zis buna ziua si apoi s-a tirat. Apoi pe scena s-au tot plimbat personalitati care mai de care mai de care ...sau nu. :) cert este ca din prima jumatate a zilei m-a daramat Alice Nastase care imi pare o femeie pe cat de puternica pe atat de simpla si delicioasa. A urmat apoi Bogdana, prima dintre "ai nostri", care a fost asa de emotionata incat imi tremurau urechile ascultand-o. Asta a facut ca prezentarea ei sa fie foarte intensa, personala si misto.
.jpg)
