Monday, February 18, 2013
Sanatatea la volan
Cand eram si eu proaspat terminator de liceu, ca sa nu zic absolvent, stateam cu fata ranjita catre apusul de soare, cu ochii mijiti si cu gandul departe. Eram in Dristor intamplator la ora aia. Ma imaginam peste cativa ani - proaspat eminent terminator de facultate, angajat la o firma maaare de inginerie si de succes cu masina nemteasca, decenta, probabil neagra si cu muzica data tare doar cat sa se auda perfect toate instrumentele.
Am terminat facultatea, m-am angajat la o firma relativ mica de inginerie si mi-am cumparat cartela de metrou. Incet-incet mi-am dat seama ca masina e un lucru mai mult spre inutil in viata mea si m-am apucat sa o desconsider trecand dragostea spre bicicleta. Anii au mai trecut si am ajuns la o firma frantuzeasca, mare constructoare de masini. Sau mai precis de Dacii si Renouri. Aici am inceput sa invat despre masini cu toate ca am continuat sa le cam detest. Poate din cauza asta am fost destul de curios sa mai aflu si despre sanatatea la volan si in special langa volan, caci nu prea aveam de gand sa fiu sofer. Am aflat ca se baga camioane de bani in siguranta noastra si noi ii aruncam la gunoi nepurtand centura nici in fata si nici pe locurile din fata. M-am speriat si m-am suparat vazand studiile colegilor mei si am inceput sa frec apropiatii la cap sa isi puna centura in orice colt sau scaun al masinii...pentru sanatatea lor.
Dupa destul de multe abonamente lunare de metrou s-a nascut Luca. Acum stateam cu ochii in soare, mijiti, in Titan si ma gandeam cum imi trebuie masina ca sa imi plimb copilul fericit si linistit in scaunul de copil. Masina tot nu avem, dar am primit un scaun pentru copil pe care il punem prin masinile prin care ne urcam ocazional. Am fost foarte fericit si mandru ca avem scaun si ca Luca va calatori in siguranta. Realitatea e cam asa: prima data cand am pus copilul in scaun, acesta fusese fixat de altcineva si in realiate copilul a fost in mai mare pericol ( in caz de ceva mai avea si scaunul in carca ). A doua oara, desi scaunul era intepenit de mana mea dibace tot a fost un infern - cum puneam copilul in scaun urla de ii sareau ochisorii mici si negrii din cap. Singura alinare a lui era sa fie tinut in brate iar singura mea alinare era sa mergem cu 50 de km/h si sa o vad pe Del cum il strange in brate pe copil. Stiu ca poate exageram si eu, dar oare exista exagerare cand e vorba de sanateta copiilor?
A mai trecut ceva timp si am tot strans kilometri cu masina dar kilometri in scaunul de copil mai deloc. Din cauza asta am inceput sa mergem cu trenul cat mai mult ca sa evitam situatia asta de cacao - copilul urla un drum intreg in creierii unui sofer care a binevoit sa ne ia la el in masina.
Ce am de gand? Pai, cu ochii tot in soare m-am decis sa imi iau carnet de sofer si sa astept de la Dumnezeu o masina in care sa imi pot obisnui copilul sa stea linistit in scaunul de copil in drum spre gradinita. Stiu ca cel mai sigur este sa nu merg cu masina, dar din pacate, presiunea sociala e prea mare in directia asta.
Concluzia mea e simpla - e atat de periculos sa circule copii fara scaun de copil incat mai bine stau acasa daca nu vor sa fie legati in centuri.
La o frana mai brusca copilul, fiind mult mai usor decat noi, zboara de pe bancheta din spate si se loveste in cel ma bun caz de scaunul din fata. In cel mai rau, trece printre cele doua scaune si aterizeaza sifonat bine pe la schimbatorul de viteze.
La un accident domestic, de oras, la vreo 40 - 50 km/h copilul zboara din spate pana spre bordul masinii unde isi face capsorul mititei. Daca socul e din lateral e posibil sa fie mai rau caci da cu tampla de usa sau geam si e pa direct!
La un accident la viteze mari copilul zboara prin parbriz si se opreste in braduti, daca sunt prin zona, daca nu, direct la Dumnezeu.
Asadar, va implor, folositi scaun de copil si luptati-va cu voi si cu copilul sa stea acolo, legat bine. Nu cedati ca mine! Nenorocirile vin pe nesimtite si e bine sa fim cu centura pusa cand apar. Daca nu ma credeti, va tine sa incercati o frana brusca cu copilul deshamat in masina? Aaa, nu? Deci nu tine sa riscati! Bun!
Si ca sa va conving, maine cred ca fac rost de un scaun de masina pe care vi-l voi da voua. Noua nu ne trebuie in tren si nici in metrou. :) . Maine va zic sigur. Bebetex.ro da scaunul.
Labels:
pub
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Of, nouă ne trebuie un scaun rău de tot, că Sofia nu mai încape în scoică. Am aceeaşi perspectivă ca tine, riscul există chiar şi la viteze foarte mici. Unde mai pui că în taxiurile din România nici măcar nu există centuri de siguranţă pe scaunele din spate, mi se pare revoltător. În Berlin, de exemplu, când chemi un taxi trebuie să spui că eşti cu un copil mic, ca să vină un taxi cu scaun de bebe. Dacă ai copil, iar el nu are scaun nu te ia! Ba încă trebuie să şi precizezi dacă e un copil sub doi ani sau peste, căci scaunele diferă.
ReplyDeletepai poate il castigi maine. inca nu stiu mecanismul concursului. ai vreo idee?
DeleteMai bine te opresti din 10 in 10 min sa iti linistesti copilul din plans cand e pus in scaun decat sa mergi fara..sau cum faci tu, iei alte mijloace de transport
ReplyDeleteimi place articolul tau dar trebuie sa te intreb.......chiar te-ai pus serios pe facut bani cu blogul? Sunt curioasa daca merge treaba asta. )
ReplyDeletehahhha! Ioana, bani imi ies doar de la Pampers. In rest totul e pro- bono. Mai ales in cazul unei campanii de responsabilzare a clatorilor cu masina...cum sa cer bani pt asa ceva?!?!? Nu salvam lumea?
ReplyDeleteTot ce imi iese la campania asta este bucuria ca pot vorbi despre siguranta auto si ca va pot da un scaun auto.
in caliate de Ma-sa declar cu semnatura ca nu facem bani cu galeata din acest blog, nu pentru ca nu am vrea, ci pentru ca suntem niste prosti si nu stim cum.
ReplyDeleteDar intr-o lume ideala sotul s-ar lasa de job, ar face bani decenti din blog iar eu mi-as lua inca doua joburi de acasa i ne-am creste copilul. Intr-o lume ideala:).
scuze pt typos, ma grabeam cu gandul la banet:)) Unde e sacoteiul ala de faina sa il pregatim, Ta-su-le?:))
ReplyDeleteTa-sule:)))). Cat de agramata sunt azi, of!
ReplyDelete
ReplyDeleteExista multe feluri de a ii convinge pe copii sa stea in scaunul ala afurisit/cu centura.In primul rand sa folosesti tu insuti centura.Ale mele ne trag imediat de urechi dacan ne scapa cumva asta:)
Cu aia mica inventez povesti despre cum are grija scaunelul de ea in timp ce mergem cu masina,cum centurile sunt manutele cu care o tine in brate,etc.Din experienta stiu ca daca accepti o data-de doua ori sa ii lasi fara, apai dup-aia e greu, e chin sa ii convingi...Celei mari i-am aratat filmulete din alea cu manechine care zboara prin geam ,in disperare de cauza.
Noi le lasam sa isi aleaga multe chestii, nu le ajutam , eu una le las sa experimenteze, sa isi cunoasca singure limitele dar nu pana la limita aia finala.
Delia, cand o sa plecati pe o insula exotica sa nu ne uitaaaati:)
nu, nu, va luam pe toti, dar nu pe insula, in sudul Frantei, undeva intre Nisa si Toulon, sunt niste oarasele acolo, lux:)
ReplyDeletesi noi invemtam povesti, stim si despre Plusica care pune in centura jucariile, la o adica am reusi sa il tintuim, dar duoa vreo ora de urla.
scaunul auto e mai mult decat important; am simtit o pe pielea noastra cand la 20 km/h am fost loviti foarte tare din spate. Copilasul a inceput sa urle de mama focului dar nu a patit nimic ( si acum mai plange la zgomote puternice), asa ca: copilul poate sa urle o perioada in scaun dar viata e una.
ReplyDeletevin cu o completare la postul lui dedi. la fel ca si ta-su, lucrez la compania de "renouri si dacii" si dincolo de mesajele corporatiste, formarea de conduita preventiva mi-a intiparit bine undeva pe creieras mijloacele de securitate nu numai pt mine ca sofer, cat si pt pasagerii transportati. Dincolo de pledoaria asta, stand asa la receptia CTT-ului, la noi la tara in DB, am citit intr-o revista de specialitate o evaluare foarte interesanta a scaunelor de bebelus, un fel de Euro NCAPal lor. Nici macar nu stiam ca exista asa ceva. Spre surpinderea mea multe brand-uri cunoscute de pe la prieteni cu copchii, mai rau "omorau" copilu decat sa il salveze. Deci dincolo de a cumpara un scaun de copil, verificati si cat de sigur e. Un site mentionat in revista era : http://www.which.co.uk/baby-and-child/baby-transport/reviews/child-car-seats/
ReplyDeletePS : nu e primul post in care citesc in comentarii "cat castiga dedi din blog" Nu asta e mesajul nici unuia din ariticol asa ca apreciati mesajul fiecaruia. Eu l-as plati doar sa trosneasca peste ceafa macar juma' din parintii aia iresponsabili pe care ii vad in trafic cu plodul in deapta topaind pe scaunul din dreapta
Ciao Dedi & Del, problema cu bebele urland in scaun am avut-o si noi (in scoica). Apropos noi locuim in Germania unde nu "se exista" sa mergi cu copilul altfel decat in scaun corespunzator varstei, iar centura se pune si la pasagerii din spate altfel bipaie isteric ori masina, ori soferul :)
ReplyDeleteDeci la noi problema a fost in scoica, nici nu pot sa spun cate urlete am indurat pe drumuri mai scurte sau mai lungi, de-mi venea sa nu ma mai urc in masina never ever. Dupa ce am trecut, nerabdatori, la scaun pentru bebelusi mai mari - deci bebele cu fata in sensul de mers, s-a rezolvat problema de la sine si acum chiar merge cu placere cu masina.
Un articol binevenit si o "campanie" foarte utila! Felicitari!
ReplyDeleteNoi nu am avut probleme cu scoica sau cu scaunul, cred ca i-au placut din prima clipa. Mi se pare insa ca devine tot mai dificil pe masura ce creste si intelege ca se pot da jos curelele alea, ca sa aiba mai multa libertate de miscare (implineste doi ani in cateva saptamani, ca sa aveti idee despre ce "crestere" vorbesc). In calatoriile lungi cu masina am stat eu in spate cu el, astfel incat sa nu se simta singur, ne-am jucat acolo, din astea. Rar de tot a urlat, de obicei cand eram singura cu el in masina, eu la volan, el trezit pe intuneric din somnul de dupa-amiaza, dar asta a fost pe drumuri scurte, gen 10-15 minute maxim.
ReplyDeleteDezideratul meu de la scaunele de copil: sa aiba partea de sustinere a capului mobila, pentru a o putea regla in sus. Momentan avem un scaun grupa I (9-18kg), ca varsta si kg incape in el, dar pe lungime ii cam iese capul. Normal ca am putea achizitiona un scaun de-ala intermediar universal, insa ma tem ca la 5 ani nu mai incape nici in ala, asa ca mai asteptam nitel cu decizia. Speram sa trecem direct la scaunele grupa II/III.
Salut,
ReplyDeleteSunt de acord cu tot ce spui aici. Nu exista scuza pentru a nu avea scaun pentru copil. Cea mai tampita e scuza banilor. Renunta la fumat o luna sau la doua seri de sprit(z) cu gasca. Sau la un parfum si un fond de ten...
Atunci cand esti singur in masina (o sa simti senzatia daca o sa-ti iei carnetul) iti vine cheful sa faci multe: sa mergi tare, sa turezi motorul ca-n Fast&Furious, sa intri in depasiri la limita etc. E problema ta! Insa atunci cand esti cu altcineva, daca esti o persoana responsabila, esti obligat sa asiguri aceste minime reguli de siguranta (centura, usi inchise). Asta ar fi un gest obligatoriu pentru absolut toti pasagerii tai. Mai ales pentru copil, sotie, parinti, frati etc.
Un gest similar, de porc, este acela cand ai motor (sau scuter) si vrei sa oferi senzatii tari "domnisoarelor". Tu porti casca....ea nu.
Ceva interesant a spus si Cabral : http://www.cabral.ro/din-trafic/daca-faci-copii-de-ce-incerci-sa-i-omori-dup-aia
Eu pot sa zic ca am avut noroc!Copilul meu a mers din prima in scoica si apoi in scaunul de masina si astfel s-a invatat ca asa trebuie sa calatoreasca.Cred ca degeaba il pui pe la 6-7 luni in centuri ca el va vrea tot in brate la mama!Deci puneti copilul in scaunul special inca de cand se naste!
ReplyDeleteCat despre scuze ca nu ti iei scaun...mie cea mai penibila mi se pare datul din umeri(am prietene care nu au luat scaun si nu stiu exact nici ele de ce,ca nu i au cumparat de la inceput,ca merge bine si asa,ca stau ele in spate...)
scaune arata super, am citit toate specificatiile si oricum ar fi, Cand voi avea un bebe, voi cumpara scaun in primile luni de viata ale lui, imi pare o metoda simpla si corecta in ideea de a proteja viata copilului meu.
ReplyDeleteImi pare rau sa cunosc persoane, care inca au impresia ca scaunul de masina ar fi o idee de lux sau de ineficienta si merg cu copilul pe bancheta din spate, de la cateva luni, fara ca mama sau copilul sa poarte centura.
Bună Dedi & Delia,
ReplyDeleteMă bucur foarte mult că ați inițiat o asemenea campanie. Oamenii nu au habar cât e de periculos sa circuli fără scaun de mașină pentru copil. Am mai mentionat și intr-unul din comentariile anterioare faptul ca stau în Jamaica. Ei, dacă credeți că la noi e rău drumul, o să vă mirați de ce au ei acolo. E dezastru si nimeni nu promovează necesitatea unui scaun de mașină. Fetița mea are 7 luni și e innebunită de mersul cu mașina. Nu mi-am permis inca să-i cumpăr un scaun,iar luna trecută când am ajuns in România mi-am dat seama ce util mi-ar fi și pe avion. A fost extraordinar de greu sa stai 9 ore pe un singur avion cu un copil de 6 luni in brațe.
Când a avut Aristina mea 3 luni am plecat la socri si soțul meu a fost nevoit sa mai puna inca 3 persoane cu noi in mașină timp de 3 ore. Am crezut ca o sa innebunesc. În lipsa scaunului pentru bebe mi-am dat seama ca oricât aș incerca nu voi putea sa o protejez in caz de accident. La intoarcere intr-o depasire sotul meu a ras practic oglinda unei masini parcate ilegal. Nu mai avea timp sa franeze.Am avut un noroc incredibil si credeti-ma in caz de ceva mai rau nu vreau sa imi imaginez consecintele.
Soferilor cu copii le dau urmatorul sfat:
Nu va bazati pe talentele voastre nemaipomenite de soferi cu vechime. Niciodata nu sti cand un nebun apare de pe contrasens, fara carnet sau fara responsabilitati.
Si ca sa inchei frumos va dau un sfat pe care-l vad tot timpul pe pancarte in Jamaica:
Buckkle up, arrive alive.