Umbla pe net vreo doua articole haioase despre pizdificarea barbatului. link si link.
Adica transformarea aparent recenta a barbatilor adevarati in niste animale prea domestice si prea sensibile pentru tagma lor. Am cautat in text daca sunt referiri si la tati, care sunt mai sensibili si mai efeminati decat barbatii de sub papuc si nu am gasit nimic. Deci as putea sta linistit ca nu vorbea de mine, nu? Pai nu stau pentru ca nu mi se pare chiar serios ce a scris el acolo si nu stiu de ce simt nevoia cel putin sa imi argumentez pozitia, daca nu chiar sa raspund obraznic. Dar am sa imi folosesc mintea pizdificata si am sa renunt la obraznicie.
Suntem astazi oare altfel de barbati? Mai sensibili? Mai "fraieri"? Mai "condusi de femei"? Clar! Da! Pai, de ce? Hai sa o luam pe rand:
Dupa parerea mea duritatea barbatilor are radacini ancestrale. Sunt mult prea vechi ca sa o punem in discutie. Cand era bunica lui homo sapiens fata, barbatii se luptau serios pentru teritoriu, aparau asezarea de jivine si vanau ditamai animalutele ca sa hraneasca gurile de pe acasa. Atunci chiar ca aveai nevoie de duritate, bai nene, caci nu puteai sa te duci sa mangai mistretul si sa il rogi sa vina cu tine pana acasa pentru ca vrei sa ii arati ceva misto si acolo sa il superi pana moare de ciuda deasupra focului ca sa il gatesti. Atunci ori umpleai padurea de sange si de testosteron, ori mureai morsecat de vreo dihanie.
Au trecut secole. Multi barbati au cam obosit sa tot alerge dupa mistreti si cornute prin paduri si fanete si le-au domesticit. Pana la urma chiar s-au dus si le-au mangaiat, le-au luat cu lugu-lugu si le-au adus acasa sa le arate ceva misto - GRAJDUL. Pfuai ce s-au mai imbatat dup'aia la carciuma epocii de piatra de bucurie. Gata cu fuga dupa sandwich-uri. Acum le avem langa casa si mai dau si lapte/ oua/ blana. Foloase pe care le invatau cu totii la gradinta la stiintele naturii. Deci, cu blandete testosteronul a scazut cu o liniuta.
Au continuat, totusi, inaintasii nostrii cu testicole sa se tina tari si rai caci le trebuia asta la razboi. Se luptau inca pentru teritorii, faima si femei. Cum inca nu se inventase Counter Strike a trebuit sa se lupte pe bune cu chestii ascutite si grele care sfartecau in carne vie. Pai ca sa ii pui capul inamicului pe o tipsie de argint nu aveai voie sa ai sentimente. Daca ma duceam eu la razboi cred ca intai stateam de vorba cu ei ca sa ii conving sa plece la casa lor si abia apoi le retezam, plangand, gatul. Le faceam cate o cruce si apoi plecam in terapie vreo cativa ani. Atunci nu era timp pentru asa ceva - inamicii erau multi, rai si rapizi. Hmmm rapizi…ma rog, le lua cativa ani sa faca drumuri mai lungi, dar sa nu facem misto de ei acum ca nu aveau bani de bilete low cost ca sa ajunga mai repede la batalie.
Iar au mai trecut ani si oamenii s-au mai calmat. Cu toate ca inca se lupta multi ca prostii pentru bani si petrol, ca inca se lupta unii, saracii, ca sa isi apere casa de cei prosti care vor bani si petrol sau ca unii se lupta pentru libertate in piata publica, cu toate astea, tot am lasat-o mai moale cu violenta de stat si putem sa o ardem linistiti la caldurica in casele noastre. Inca niste unitati de testosteron taiate din creierul barbatilor.
Iata ca am ajuns in era moderna si ne intrebam la ce ar mai servi duritatea la barbati? Ca daca am avea prea multa in noi am lua-o razna intr-o lume care tinde catre pace. Daca nu am fi tinut pasul cu evolutia scazand valorile de testosteron am fi ramas niste inapoiati care s-ar fi batut in trafic, s-ar fi batut prin discoteci pentru dansatoare, s-ar fi injunghiat pe la meciuri de fotbal si ar fi scuipat caldari de saliva pe trotuar doar asa, de nervi. Dar noi nu suntem asa. Noi suntem niste masculi adaptati perfect zilelor noastre, nu ? Terminatii de care ziceam mai sus exista doar in povestile din trecutul indepartat.
Azi se spune ca femeile au devenit egale cu barbatii. Eu cred ca e putin invers – barbatii au devenit egali cu femeile. Nemaiavand nevoie de duritate, violenta si putere s-au transformat in adevarati homo ganditori care au aceleasi puteri ca si femeile de langa ei. Acum ambele sexe pot face acelasi lucru fara nicio problema. Ce daca nu mai poti cara brazi din padure ca sa iti faci o casa ? Credit la banca fac si femeile si barbatii si isi iau o casa gata facuta. Ce daca nu mai ai antrenamentul si puterea de a vana un urs grizzly cu sulite, acum pana si copiii pot merge la supermarket sa cumpere orice de mancare, fara sa faca sange prin batatura. Ce daca nu mai stii unde-s pumnalele, unde-s pistoalele? Acum nici nu mai ai nevoie de ele si chiar daca ai fi avut, ti-ar fi amintit sotia care are mintea mai limpede decat tine pentru ca nu bea atat de mult.
Concluzia mea este ca in ziua de azi devenim egali pentru ca activitatile pe care le facem ne solicita in mod egal. Eu nu vad asta ca pe un minus, ci ca pe o sansa – este sansa barbatului de a fi un om normal. Era stanei de piatra a apus, din fericire, odata cu ultimele razboaie si acum ne permitem si noi sa fim fericiti, sa avem sentimente, sa intelegem oamenii de langa noi si sa iubim. Ba mai mult, daca avem ceva mai mult curaj ne permitem sa mai si plangem, Doamne iarta-ma, cateodata. Asta nu ne face doar oameni mai buni ci si parinti mai buni si asta conteaza cel mai mult. Copiii nostri au sansa sa aiba niste tati sensibili si iubitori care se uita in gura lor tot timpul si care ii cresc cu placere si dedicatie. Ar zice unii niste mame cu barba. Asa ca da, daca vrei sa numesti asta in mod vulgar ii poti spune « pizdificarea barbatului », dar daca vrei sa o numesti pe bune i-as spune maturizarea barbatului. Voi ce ziceti ? Ne luam la bataie in curtea scolii sau ne dam mana la o bere? Mai suntem barbati sau am ajuns gluga de coceni?
Stiu ca suna banal, dar mie mi-a placut mult Morometii. Cartea. Trupa nu am ascultat-o asa mult. Incepea frumos cu satul ala plin de liniste si rabdare. Timpul avea rabdare. Dupa cateva pagini delicioase romanul se termina cand toate o luasera razna in toate directiile. Nu mai semana nimic cu nimic. Timpul nu mai avea rabdare. 
