Parinte full time

Din fericire Del are sansa sa lucreze de acasa. Ea scrie pe site-ul totuldespremame.ro unde se descrie ca full time mama lui Luca si in timpul ramas consultant in comunicare. Mai nou trebuie sa mai adauge si alte sarcini ( documentarist & some production stuff ) pentru emisiunea "Totul despre mame" in descriere. Asta inseamna full time mama lui Luca si cam full time job. Cam ciudat ca doar nu traieste doua vieti...

Ba traieste doua vieti: una diurna de mama care scrie printre picaturile somnului lui Luca si una nocturna care scrie printre picaturile vietii de seara si ale somnului. Mai mult, mai e si o viata de filmare sambata, odata la doua saptamani. Aici intervin eu - sambata aia devin full time tatal lui Luca. Pana acum o luna nu statusem niciodata 12 ore ca unic tutore de copil. Poate si din cauza alaptarii mai dese pe vremuri si poate din lipsa de motiv. Acum avem si motiv si lapte matern mai rar, deci pe cai!

A iesit Del grabita si frumoasa pe usa salutand copilul care facea voios din mana "pa, mama" si toapaia in bratele mele energic. Am inchis usa si i-am strigat ghidus lui Luca: acum sa ne distraaaaam, taticuleeee! El sarea de bucurie iar eu, pe sub piele, ma facusem miiic de tot de frica. De joaca aveam rezervorul plin, dar de somn eram terifiat - de cand era bebelus foarte mic nu am mai reusit sa il adorm si acum trebuia sa il rapun la pranz. Aveam o zi plina: prezentare de carte la Humanitas, somn copil, joaca copil si apoi o taiere de mot. Copilul trebuia sa doarma pentru a face fata frumoasa, ne-moracanoasa la aniversarea planuita pentru seara.

Prima parte a zilei a mai trecut cumva, avand ajutorul parintilor mei in timpul prezentarii la Humanitas, apoi masa, joaca si tragere de timp. Cand incepuse sa se frece vertiginos la ochi am prins momentul:
Luca vrei sa faci na-na? Mi-a raspuns un "da" molcom, dar hotarat. Am prins incredere. Vrei sa faci na-na cu tata? si bag un zambet mare.

Nuuuuuu. Mamaaaaa - cu ceva jale in glas.
Dar mama nu e acasa. Azi faci na-na cu tata.
Nuuuu. Nuuu. Nuuuu. Maaaamaaaa.
Mama e la serviciu si nu poate veni. Vom dormi impreuna
Maaaamaa. Tachi (taxi)
Luca, mama nu poate lua taxi sa vina acasa. Are treaba la serviciu.
Ma-aaa-maaaaa. Si a inceput jalea. Plangea asa de suparat ca imi venea si mie sa plang cu el. Am incercat orice, explicatii, managaieri, ascultari, empatie, muzica. Nimic! El voia ca mama lui sa vina cu taxiul acasa sa faca na-na cu el. In plus, incepuse sa isi aminteasca si de a-p-tii (lapte) si delira plangand "a-p-tii-tii-tiiii". Luca al meu plangea adanc, cu sughituri si eu nu aveam ce sa ii fac. Intr-un tarziu l-am aruncat in manduca si l-am scos afara. A incetat plansul dar continua sa sughite si nu se putea uita la mine. Statea leguma, privind resemnat peste umarul meu la copaci si suspinand din cand in cand. Daca incercam sa il mangai sau sa il pup primea rece, de parca nu mai simtea nimic in afara de tristete. Imi venea sa urlu de jale si frustrare. Nu mi-a mai vorbit pana cand am intrat iar in casa unde a mai bagat o serie mica de bocit invocand-o pe Del. De data asta nu mai zicea nimic de taxi, intelesese ca mama nu vine si ca trebuie sa doarma cu mine. A adormit intr-un tarziu epuizat de plans si durere incarnata. I-am explicat necontenit ca mama nu l-a parasit si ca va veni pe seara dar nu cred ca ii pasa.

Am dormit si eu cu el vreo ora dupa care s-a trezit urland dupa Del. De data asta a zis hotarat « mama – tachi » si m-am conformat - am luat taxiul si am plecat catre Pipera unde era MAMA. Dupa ce a vazut-o pe Del si dupa ce si-a luat portia de a-p-ti s-a linistit si ne-am mai jucat pe afara vreo ora. Am reusit intr-un sfarsit sa ajungem si la aniversare si ne distram. In suflet inca mai aveam cenusa focului de cu zi si multa jale din jalea lui. Am inteles inca odata ca universul lui este MAMA si ca are nevoie totala de ea, nu doar fizica.

A mai urmat inca un week-end dupa aproape aceeasi reteta, cu joaca, jale, somn resemnat si dureros si apoi metrou (de data asta) pana la Del. Si ziua asta a fost un torent de sentimente - de la bucuria jocului cu copilul, la mandria ca ma descurc singur cuc, de la jalea ca nu il pot ajuta cand avea nevoie de mama, la neputinta ca nu sunt destul pentru el si de la agitatia de dupa somn la linistea care ne cuprindea cand o vedem amandoi pe Del. La sfarsitul fiecarei zile de genul asta sunt daramat fizic si psihic. Trece o zi intreaga si nu pot face absolut nimic in afara de un minim de mancare si intretinut copilul. Imi amintesc cum nu o credeam pe Del ca nu poate face nimic in afara de copil. Pe vremea aia ma dadeam viteaz ca daca as sta eu cu el acasa, la cat sunt de organizat (si maniac) as putea sa am grija si de copil si sa fac si chestii prin casa. Ma imaginam o mama perfecta fara sani. Cand a inceput sa lucreze iar o criticam in gand ca nu se organizeaza sa scrie cu copilul intr-o mana si cu laptop-ul in alta; sa mai ude si florile si sa mai duca si gunoiul cand coboara cu copilul. Dupa doar doua zile intregi cu Luca mi-am dat seama ca mamele sunt niste monstri de putere cu un psihic tare ca o stanca de granit si cu un suflet cald ca o paine proaspata de casa. Mi-am dat seama ca acel « full time mama lui Luca » din descrierea de pe site e cel mai important si mai greu titlu pe care il poarta. Asta trebuie sa scrie orice mama in CV pe primul rand. Asta e armata fiecarei femei. Noi, barbatii suntem niste caprari obositi pe langa marii generali-mame crescuti in « lupta » statului acasa. Mi-am dat seama pe pielea mea cat de greu este sa stai o zi intreaga cu copilul si ma mir de unde mai au mamele puterea sa zambeasca cand le vine sotul acasa. In locul lor ma duceam zilnic in lume cateva ore sa imi curat creierii.

...inca ceva pentru CV, Del mai e si full time sotia mea draga.