In ultima vreme vad ca tot despre trenuri si tramvaie scriu. Ce sa-i faci, suntem in perioada mijloacelor de transport. Pentru ca ii plac trenurile asa de mult in week-end am fost la tara si duminica dimineata am smuls copilul din pat ca sa mergem cu trenul pana la bunica-mea de la Pucioasa.In frumoasa si vechea gara din Pietrosita nu se mai vand bilete pentru ca platitorii de bilete nu mai exista si nu avea rost sa se plateasca un casier degeaba. Asadar, se dau biletele in tren de catre controlor. Ma asteptam ca trenul sa fie gol conform cu lipsa de platitori. Stupoare! Pentru duminica dimineata era destula lume in tren.
In timp ce Luca casca de isi rupea gurita a aparut "Nasul". Unde mergeti? La Pucioasa, zic cu mana la portofel. El a bagat un zambet tamp si a inceput sa astepte.... Pai cat costa biletul pana acolo?
Ce bilet? Nu e nevoie?
Cum adica? Eu vreau bilet.
Nu e nevoie...sunteti cu copilul...cat aveti e bine.
eu incep sa ma enervez... imi doresc bilet, va rog frumos.
bineeee, trec dupa ce termin .... (de strans spaga de la ceilalti)
Luca ma intreaba dupa vizita controlorului: tataaa, cine era domnul?
Luca ma intreaba dupa vizita controlorului: tataaa, cine era domnul?
Un hot, taticule. Un controlor hot. Nu cred ca a inteles ce insemana asta, dar a tacut multumit de raspuns.
Pana la Pucioasa sunt doar doua statii de sageata albastra: Fieni si apoi gata. Pe la Fieni vine omul iar:
Chiar vreti bilet? nu e cazul sa....
Domnule chiar vreau bilet. E principiul meu. imi venea sa il injur din toata inima.
Stiti costa vreo 150 de mii....
Domnule nu ma intereseaza, eu vreau bilet.
Bine vin imediat.
Pe la Motaieni, cu vreo 5 minute inainte sa ajungem la Pucioasa, mi-a scris bilet in sfarsit si mi-a luat banii. S-a facut ca se scuza. S-a cam speriat cand i-am facut poza pe furis. Plecasem foarte fericit cu Luca cu trenul si am ajuns sa fierb de nervi si sa nu inteleg nimic din calatoria asta. Copilul cred ca s-a prins ca e ceva ciudat (sau doar era foarte somnoros) ca a stat cuminte, fara sa puna prea multe intrebari.
Apoi Pucioasa ne-a primit insorita, cu balti, oameni care si pisau intre autobuze si cu multa-multa saracie.
5 ani de zile am facut ruta targoviste Bucuresti..cu acelasi tren doar ca pe final cu sageata. cred ca eram singuru om din tren cu bilet luat de la casa.alt tren si se pare ca aceleasi obiceiuri!
ReplyDeleteTrista postarea ta, dar important e ca Luca a mai trait o experienta care i-a umplut sufletul; pentru pustii nostri trebuie sa "ne ascundem" (deocamdata, din pacate) tristetea si amaraciunea generate de astfel de momente.
ReplyDeletePe vremea aceea(aprilie) mai circula trenul. Imi vine sa plang cand imi dau seama de realitatea vietii. Pur si simplu isi bat joc de noi...Frumoase poze!
ReplyDeleteAcum nu mai este nici-un tren pe aceasta ruta,pacat oamneii au nevoie de trenuri,generatiile de copii de acum nici nu vor sti ca exista.Pacat de gara noastra mica de la Pucioasa,a fost istorie si istorie va ramane.
ReplyDelete