Am tot auzit din gura multora ca barbatul este stalpul casei. Acestia isi loveau puternic cu caramida in piept spunand replica plina de mandrie si putere. Ii si vedeam cum parca gemeau de la greutatea acoperisului de tigla in timp ce savurau vorbele de barbatie. Problema e ca in general ii trada damful de acool ieftin, sudoarea ne-sapunita si graiul vorbit prea tare. Cand vedeam un personaj de genul asta
spunand ca in el se sprijina familia parca ceva nu se lega. Eram eu
copil credul, dar parca nu inghiteam barbatzia asta servita la carciumi sau aniversari. Asta pentru ca modelul meu de barbat bazat, desigur, pe barbatii din familie imi arata ca, de fapt, barbatul este in general un sprijin pentru femeie si nu pilonul central. Eu cam vedeam mamele carand toata structura unei case in carca. Barbatii, in viziunea mea, incuviintau cu drag si executau linistiti ce venea de la varf. In limbajul
țuico-cârciumist s-ar spune ca ar "canta gaina". Mi-am asumat, se pare, si eu lucrul asta si las gaina mea sa cotcodaceasca linistita ( ca stie ce spune) iar eu mai trag cate un cucurigu asa de dimineata pe racoare de control.
Dar totusi ce s-ar intampla daca ar canta ta-su la noi in casa? Trebuie sa imi pun intrebarea asta pentru ca am sa fi acuzat de lame-arism, poponarism, si aste ism-uri de 2 lei daca ma las condus fara lupta. Eu sunt un sot si un tata implicat dar asta nu ajunge. Se pare ca avem limitarile noastre tehnice ca barbati. Oricat ne-am incorda creierul nostru perfect tehnic tot n-am putea face multe lucruri.
In primul rand cred ca, daca n-ar fi Del sa ia decizii, Luca ar umbla in fundul gol prin casa. Nu am nici cea mai vaga idee cum sa imbrac copilul. Stiu din cititelea ca si omuletul de langa noi trebuie sa fie imbracat cu acelasi numar de haine ca si noi. Pai eu nu pot cuantifica asta pentru ca un body de bebelus nu se compara cu un tricou de adult. Care e mai gros? Daca eu am un tricou pe mine insemana ca el poate
avea doar un body? Sau un tricou bumbac = doua body bebelus? Pai si cum sa ii pun doua body? Eu m-am blocat la primul strat de haine – nu pot aproxima cat de calduros este nenorocitul de body. Apoi urmeaza tot felul de strampi ( Luca, taticule, imi pare rau ca trebuie sa porti strampi. Si eu am fost umilit de prezenta lor sufocanta si plina
de mancarimi inca de la prima amintire a mea. Nu uit cele doua cusaturi de pe fund si cum partea de pe picior mi se labartza mereu si o calcam in picioare. Din motive ce nu tin de mine treci si tu prin acelasi chin). Nu pot cantari oportunitatea purtarii de strampi. In primul rand pentru ca ii detetst si in al doilea rand pentru ca aduc prea
tare a ciorapi de dama. Ca atare doar o dama poate sa descearna in privinta asta.
Fiind iarna, mai urmeaza tot felul de pulovere combinate cu tricouri, polare sau hanorace. Peste, vine o geaca sau un combinezon rosu de la hiphip.ro ca sa merga cu manduca. Eu privesc uimit la ghemul ala de haine si nu inteleg cum a ajuns pe copil. Partea buna este ca lui ii este bine. Eu l-am luat odata afara si am calculat: blugi + chiloti = pantaloni + scutec. Check! Tricou + geaca = body + tricou (bonus) + combinezon polar. Check! Cand m-a vazut Del cum am imbracat copilul dadu sa lesine.
- Pe frigul asta tu il iei asa subtire imbracat?
- ...
- tu vrei sa raceasca?
- ...
- nu esti sanatos la cap!
- dar mie nu mi-a fost frig - lovesc cu coada logicii mele de aur.
Noroc cu stalpul din dulap!
Dupa imbracaminte urmeaza alt lucru vital. Mancarea. De la 6 luni am inceput diversificarea cu Luca. Si la capitolul asta sunt lemn. Eu am radacini prea adanc infipte in tarana satului unde am crescut si mai departe de carnati, slana si branza nu prea vad. Oricat as citi sau as experimenta, tot la branza cu rosii si ceapa ma intorc si tot cu carnatul imi fac plinul. Exista o legenda pe care mi-o povestesc ai mei de fiecare Craciun: cica la primul meu Craciun din viata (aveam vreo 8 luni) am poftit foarte tare la sarmale si carnat. Se spune ca mi-ar fi dat sa gust. Dupa cum, in functie de an, ba mi-au dat sarmala, ba carnat m-am prins ca in cel mai bun caz mi-au dat sa ling alimentele si de fapt nu mi-am inceput declinul alimentar inca de la varsta aia. Am mai asteptat putin.
Oricum, se pare ca sunt blestemat de mic la porcarii. Deci, ce sa inteleg eu din piure de fructe? Nu am zis asta niciodata dar credeam ca se fierb fructele (ca si cartofii) si apoi se paseaza cu tel-ul. Dubios... Sau de ce sa fac supa crema? Nu e mai buna asa cum e? Cel mai rau lucru este ca bebelusii trebuie sa manance toate mizeriile de fierturi fara gust. Pai cum sa nu pui tu un fir de sare, niste piper, doi cilli si niste porc? Cum sa flencane leguma aia de o consistenta bizara si fara de gust? Asta cred ca se intreaba si Luca pentru ca se uita chiorash la mancare, apoi la mine, se stramba si arunca morcovul fiert pe jos. De ceva vreme a mai crescu,t si Del ii da si din mancarea noastra - paste, cotoare de pizza, cartofi fierti cu ulei de masline si balarii etc. Incepe si Luca sa zambeasca. Daca ar fi fost dupa mine ar fi crescut cu salamul de Sibiu intr-o mana si cu slanina taiata foarte fin (ca e copil) in cealalta. Nu as fi putut trece peste faptul ca si el e om si ca mancarea trebuie sa fe asa cum imi place si mie. Nenorocul lui ar fi fost ca eu mananc numai mizerii. Noroc cu stalpul nostru din bucatarie pentru ca ne creste puiul sanatos!
Nu v-a ajuns? Urmeaza somnul. Daca era dupa mine as fi lasat copilul sa se culce cand vrea el. Am tot citit despre somn dar nu pot intelege cum se poate sa iti fie somn si sa nu te culci? Mintea mea de pasare de noapte nu poate cuprinde taina somnului regulat si anticipat. Eu ma culc cand imi pica ochii in gura fara sa plang 30 de minute. El de ce nu face la fel? Desigur ca sotia are mult mai multa minte ca mine si manuieste creierii copilului catre somn mult mai bine. In felul asta avem un copil sanatos si odihnit. Noroc cu stalpul din dormitor!
Ce a mai ramas? Baia. Acolo eu sunt stalpul. Baia e treaba mea si sunt mandru de asta. Oricum se stie ca buda e templul barbatului, deci era normal sa fiu zeu in camarutza aia.
Pe hol tot sotia sprijina totul pentru ca acolo e masina de spalat si chiar daca imi dau silinta sa inteleg cum se combina culorile si materialele tot nu inteleg nimic.
Concluzia mea? Femeia e stalpul casei, barbatul e acoperisul iar copilul este...casa.
Hahaha super distractiv, cam aceleasi dileme le are si sotul :)), de ex. la partea cu hainele, il mai rog din cand in cand sa-i traga o bluza de trening pe copil (1 an) si il trec toate transpiratiile ca are o teama sa nu-i franga degetelele :)),sosetele a spus ca nu i le poate pune ca sunt prea mici :), eu mai fac misto de el inainte de baie si ii spun sa dezbrace copilul (mai mult de o bluza nu reuseste :)), pampersi sunt subiect tabu, nu s-a bagat si sincer nici nu m-as risca :). La partea cu mancarea cam acelasi lucru am patit si eu, dupa 6 luni ii dadeam legume si supa crema de legume, a mancat pana intr-o zi cand nu l-au mai interesat si atunci a intrat sotul in actiune, sa-i dau din ciorba noastra ca are si el gusturi, sa-i pun un picut de sare, acum mananca cam ce mancam si noi, pun foarte putina sare si asa nu mai trebuie sa-i fac separat, oricum de la o vreme e mai interesat de ce avem noi in farfurii, asa ca nu prea mai functioneaza meniul separat. (ah si el i-a taiat felie subtire de slana si i-a dat si culmea ca i-a placut, era sa lesin cand l-am vazut cum o molfaia, cu cata placere). Cu somnul e acceasi poveste, copilul nu suporta decat bratele mele deci orice incercare de a pasa copilul in bratele lui inainte de somn se sfarsea cu urlete :)).
ReplyDeletela partea cu imbracatul depinde :) ca prin tarile nordice(si nu numai)...si mamele sunt tati la capitolul asta...isi calesc copiii de mici....si pe de o parte bine fac...
ReplyDelete:))) eu m-am tot bagat si la scutece cacacioase si la imbracat-dezbracat doar ca la mine dureaza muuuuuuult mai mult decat la Del. Expicatia e foarte simpla. Noi, baietii, nu ne-am jucat cu papusile cand eram mici ca sa stim a manui hainutzele. :)
ReplyDeleteDedi, indiferent cate "isme" ai auzit (probabil ce spun eu va suna tot a "ism"), sa stii ca in ochii mei un barbat e mai barbat daca reuseste sa se ocupe de copil, mai ales daca o face intr-un mod care sa nu-i pericliteze viata (nici lui nici copilului, evident) sau mai da si impresia ca ii face placere :-))) Noi, care posedam in casa un exemplar de super barbat (care gateste mai bine decat mine si e expert de la crescutul copiilor pana la ce culori se combina cu ce la spalat) putem sa-ti garantam ca si prietenii nostri mai putin dotati in domeniu tot se uita cu jind uneori cand vad cu ce usurinta poate sa devieze discutia de la masini la sport, la ce marca de scutece are mai putine chimicale si inapoi la gagici bune... :-)
ReplyDeleteIar la faza cu imbracatul, ca si Simona precedenta, si la noi merge exact regula "cate haine pe adult, atatea pe copil" cu mentiunea ca un tricou = un body, si asa mai departe... :-)))
Bravo, Dedi! Tine-o tot asa ca o tii bine! Sa vezi cum o sa fie cand o sa ai doua case, atunci sa te vad. :)
ReplyDeleteimi place stilul tau amuzant de a scrie, chiar daca scrii despre lucruri cat se poate de serioase. si-mi place ca dai Cezarului ce e al Cezarului si ca n-ai o mare problema cu asta.
ReplyDeleteadevarul e undeva la mijloc, asta cred eu, si pe masura ce Luca va creste, vei vedea asta mai clar. oricum, felicitari pentru implicare, macar incerci, ai initiative si asta nu poate fi decat bine!
la capitolul imbracat eu m-am distrat copios cu bunicutele romance in vizita la fiicele proaspet mamicutze...in tari mai friguroase....
ReplyDeleteconversatia era compusa cel mai des din fraze de genul "pune-i o caciulitza"..."acopera-l bine cu paturica" "da-i o geaca mai groasa"....cand acolo copii sunt obisnuiti cu frigul de mititei.....un pik pentru ca acolo emai mereu "racoare" un pik pentru ca un copil cu siguranta nu va muri de frig....dar de cald poate sa moara mai ales in primele luni din viata cand nu are un sistem de reglare a temperaturi corpului prin transpiratie ca noi adulti.....
si cum bine zicea una dintre prietenele in cauza....daca eu acasa o invat la 25 de grade...cand o duc la camin....mi-o tin la 19-20....deci....boala scrie pe el
vorbesc in calitate de friguroasa cronica....care in Ro traia la 25 de grade si mai bine in casa.....si careia Dumnezeu i-a dat o casa tare friguroasa ...in care in ultimi 4 ani a invatat sa doarma la 18 grade...si sa stea in casa in zilele de weekend la 19-20 de grade :) (niciodata nu am crezut ca va fi posibil)
si la mine in familie circula o poveste ca o matusa mi-a dat borsh de fasole pe la 8 luni ca i se parea ca mi-I pofta:))
ReplyDeletesi la mine in familie zice-se ca o matusa mi-a dat borsh de fasole pe la 6 luni ca mi-era pofta :))
ReplyDeleteHai, ma Dedi, lasati naibii strampii aia pt. temperaturi de 0° si mai putin! Am fost si noi de Revelion in Romania si a fost soare si 10-11°, deci David a avut doar sosete grosute sub pantaloni, un body, o bluza, geaca groasa si caciulita normala... nu tu manusi imense, hanorace cu gluga sau costume din alea de schi...
ReplyDeleteAh, evident ca am fost confruntati si cu alte puncte de vedere, care m-au amuzat copios:
- Da' manusi nu-i pui?
- Nu, ca oricum si le scoate!
- Da' fular nu are? Nu-l inchizi mai bine la gat?
- Pai se desface, ca nu suporta sa simta ca se sufoca!
Si uite-asa scap de orice interventii ;-))
Nu mai zic ca in viata mea nu mi-a fost atat de cald ca in Romania: peste tot unde intram intr-un apartament, parca eram in sauna, sa stai numai in maieu, nu alta... ori asta e complet nesanatos iarna... Da, noi dormim la 17°, cu paturici bune si cupilu' in sac de dormit, in casa avem 18° (bine, avem noroc ca e casa bine izolata si stam doar cu 2 calorifere la 2, deci nu e aerul ala uscat pe care l-am tot simtit la toata lumea pe care am vizitat-o in Romania). La hotel de exemplu plecam la ora 10 dimineata si lasam geamurile deschise pana la 8 seara cand veneam, ca sa putem dormi intr-un aer irespirabil...
In alta ordine de idei, restul postului este minunat! Atitudinea ta este minunata! Stii, adevaratele casnicii fericite sunt alea in care barbatul este perceput (din afara si numai de catre alti barbati) ca fiind mai "sub papuc"... Hehe, asta e invidia acelora care-si inchipuie ca prin atitudinea lor macho isi tin nevestele sub control, nestiind ca ele abia asteapta o ocazie sa le dea un sut undeva de indata ce gasesc o partida mai buna...
E adevarata vorba aia: happy wife, happy life! Daca stii sa implementezi, vei avea parte de fericire neumbrita toata viata!
scuze Adela, ti-am sters un comment din greseala.
ReplyDeleteAdela Onete :
Reverenţă, ta-su! Scriind ce ai scris, eşti cel mai cocoş dintre cocoşi, şi nu, nu mă refer aici la ... alte personaje (nu dăm nume, persoane importante, deh!), decât acelea de spun "cucurigu" pe răcoare! :)
Feli, nu incotosmanam copilul asa cum pare din descrierea sotului. Iar strampii sunt buni de tarat prin casa fara covoare.
ReplyDeleteAm ras mult, pe infundate, ca sa nu-mi trezesc copilul care doarme la jumate de metru distanta de mine.
ReplyDeleteBarbatii sint foarte amuzanti cand isi expun dilemele in felul asta :-)
Mai putin cand trebuie sa iesi din casa si-l rogi sa imbrace copilul, pentru ca te grabesti, si ala micu' vine imbracat de vara cand e de-a dreptul iarna cu explicatia ca 'ii place lui tricoul asta foarte mult, ce era sa fac?'
Una peste alta, foarte frumos scris. O sa mai citesc, face bine la pometi :-)
Grozav post, si asta :)
ReplyDeleteLa noi acasa in schimb, chiar barbatul este stilpul casei, de musai, nu de altceva ... Eu a trebuit sa ma intorc la lucru :(( asa ca a ramas taticul sa decida cum il imbraca, ba chiar sa schimbe scutecele. In concluzie, vine piticotul in vizita la mama ba in tricou si cu caciula, ba cu polar si capul gol :)
Din fericire la capitolul papa nu e nimic de decis, ca deocamdata maninca doar lapte de tzitza ... dar ma-ntreb cata slana o sa primeasca peste vreo doua luni?! :))
:))
Delete