Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la familia mea de acasa imi vine sa urlu de drag. Asta e bine si frumos, dar in acelasi timp se traduce si printr-o lupta noua, cam epuizanta cu care nu am mai avut de a face. Cu totii suntem manati (mai bine zis infranati) de lene inca de pe bancile copilariei. E posibil sa fi zis prea mult copilarie - cred ca lenea nu se arata in conditii de libertate ca atunci cand eram copii. Lenea se infiinteaza in vietile noastre cand incepem scoala. Nu imi amintesc sa imi fost lene sa fac ceva inainte de clasa I. Indraznesc sa reduc sentimentul de lene la opozitia naturala la obligatii - nu doar la munca. Bun. Deci ma lupt cu lenea. Pare ca nu e nimic nou. Ntz! E cam complicat.
De cand a parut Luca prin casa noastra imi este din ce in ce mai greu ( generic vorbind, lene) sa plec la serviciu. In fiecare dimineata cand ma duc pas-pas sa ii pup de "ozibuna" ma apuca un drag de ei de imi vine sa ii mananc si apoi sa stau linistit in pat sa mi se aseze mancarea. Toti riscam ziua de munca daca privim in urma la patul cald cand iesim pe usa dar acum, cu copil, e si mai greu. Lenea e inlocuita de drag. Nu e vorba ca imi este lene sa ma duc la serviciu, imi este drag sa stau cu ei acasa.
Del si Luca dorm in aceleasi pozitii. Parca sunt originalul si macheta la scara redusa. Pe spate amandoi, cu mainile explodate comod deasupra capului, cu plapuma la picioare si cu corpurile dogorind de caldura. In cate o dimineata Luca are ochii deschisi si cand ma vede ca ma apropii de ei imi tranteste un zambet cat toata ziua pe care o am in fata. Atunci zambesc amar si imi zic ca daca n-aveam creditul nu ma mai duceam la serviciu. Sunt atatea lucruri pe care le pierd in fiecare zi si pe care nu le voi mai intalni incat imi vine sa renunt la toata zbaterea productiva de bani. Sa traiesc cu aer, dar fericit. Ma tot scormoneste de multa vreme ideea de a pleca la tara si sa traim din pamant, aer, apa si internet wireless - cele 4 componente vitale. Cred ca cei de la tara, chiar daca isi rup spinarile la munca si ficatii la carciuma, tot au mai mult timp sa stea cu familia decat mine, cel cu program mai mult sau mai putin fix de 8 ore de munca. Pierd diminetile, masa si leneveala delicioasa de dupa amiaza, pierd joaca cu energie din timpul zilei, pierd primii pasi, primele cuvinte. Le regasesc ciuntite in week-end si seara cateva ore, dar nu se compara. D'aia inca retraiesc zilnic in gand vacanta ce a trecut. Eram noi trei, ne era cate lene vroiam , aveam toata ziua la cheremul nostru, aveam aer, apa si, desigur, wi-fi. :)
Simt ca trece copilul asta pe langa mine din ce in ce mai repede. Face minuni in fiecare zi si eu prind doar franturi sau filme pe telefonul sotiei.
- ai vazut cum merge ca si cum ar vrea sa se ridice?
- nu...
- a zis azi "haide". Ai auzit?
- nu...
- azi s-a jucat cu Pavel. Erau asa simpatici.
- :(
Inghit in sec, injur pietrele de hotar ale societatii si ma bucur de ce am. Cu toata bucuria tot nu pot trece cu vederea ce pierd. Ma imaginez lucrand de acasa si fiind cel mai fericit om de pamant. Toata zbaterea asta vine si pe fondul faptului ca acum si Del trebuie sa inceapa sa isi caute de munca pentru ca expira anul de stat de la stat. Ce se va intampla cu Luca? Ce se va intampla cu noi? Cum sa ne lasam copilul si sa fugim sa facem bani? Cum sa facem bani ca sa platim o bona ca sa stea acasa cu Luca in locul nostru? Unde e logica?
Pe zi ce trece imi creste angoasa si sper sa mi se umple paharul pentru a ajunge sa dea pe afara si sa fac ceva. Poate imi vine curajul sa muncesc pentru familia mea de acasa sau din gradina. Poate invat sa imi urlu sentimenetele si sa actionez. Asa cum fac oamenii astia de la Universitate. Momentan astept revolutia. Poate in curand nu am sa mai astept si o voi face.
Voi cum va tineti frustrarile in frau? Voi pentru ce munciti?
Cand va vad pe toti 3 asa fericiti ma apuca un sentiment de bucurie si astept ziua cand vom avea si noi plodul nostru:)Sentimentul de "lene" inainte de a pleca la serviciu nu-l cunosc dar banuiesc ca ti-e tare greu.Chestia cu bona ma doboara si pe mine de pe-acuma - desi nu avem copil ( nu prea imi surade ideea sa aiba altcineva grija de copil in locul nostru). Va pupam si sa ramaneti la fel de simpatici - Marius & Marta
ReplyDeleteinteleg 100% si mai mult chiar, tot ce ai scris mai sus. e nevoie si de bani totusi, o sa vezi mai ales pe masura ce creste, cum te invadeaza ganduri despre educatie si scoala si-ti vor trece prin minte tot felul de inginerii financiare ca sa fie bine, in primul rand, pentru el... iti doresc, asa cum imi doresc si mie de altfel, sa gasesti calea de mijloc, sa impaci si capra si varza, pentru ca una fara alta, nu se prea poate...
ReplyDeleteParerea mea este ca gandurile astea ar trebui sa plece la fel cum au venit. Banii nu le rezolva educatia si/sau scoala... Iar ca sa fie bine pentru el, parintii trebuie sa fie ok [in primul rand]... Cred ca toata lumea a vazut ca, oricat de multi bani ar investi in jucariile [educative sau nu] ale copiilor, ei prefera pungi, sticle de plastic, pietricele, conuri etc etc :)) Am inceput sa cred, de ceva vreme, ca toate frustrarile financiare sunt in mintea noastra. Si nu reusim sa ne abtinem sa le dam un pic din ele si copiilor :) Dar este doar parerea mea ;)
Deletebine ai venit in lumea parintilor frustrati :-) ca nu stau suficient cu copiii lor. singurele lucruri care ma ajuta pe mine sa imi depasesc frustrarea, dar in aceeasi masura si sentimentele de vinovatie (care sunt cu caru'), etc este sa imi spun ca:
ReplyDelete- timpul ala pe care il petrec devine intr-adevar 100% calitativ (mai bine 4 ore cu el pe zi in care esti prezent si activ implicat in relatie cu el decit 24h nervos si epuizat, eventual si frustrat din motive financiare sau whatever - din pacate am vazut multe mame asa, cele care stau 100% doar ele cu copiii)
- ca pina la urma e important pentru dezvoltarea copilului sa fie expus si in interactiune cu mai multe medii / oameni (gradinita, bona, bunici.
bafta! :-) si sa stii ca esti un tatic bestial (asa din ce scrii) :-)
Eu intreb fiecare mama (si nu o fac deloc ironic sau acuzator) daca pretul plecarii atat de devreme inapoi la job nu este, totusi, prea mare... Daca, puse in balanta argumentele afective si cele financiare nu e totusi mai bine pentru mama (desi, poate, mai greu financiar) sa opteze pentru a sta acasa doi ani, fiind astfel aproape de copilul ei, intr-un moment in care ruperea de mama este o grea lovitura emotionala pentru bebelus si o grea incercare in construirea relatiei sale fundamentale de atasament...
ReplyDeleteNu este o intrebare ce asteapta un raspuns in cifre. Pana la urma, aceste cifre nu sunt decat pretul de a pierde - sau a castiga - o multime de "primul" orice din viata propriului copil.
In alta ordine de idei, bine v-am gasit... va citesc de ceva timp, insa e primul meu comentariu si profit de ocazie pentru a va ura cat mai multe clipe fericite impreuna.
Carla... su cred ca pretul este prea mare :( Din pacate, o spun din experienta... Stiu ca modelul la care visez eu este invechit, dar mi-ar placea sa pot sta acasa cu bebe pana merge la scoala :))) Nu [mai] cred in gradinitele cu program prelungit. Nu [mai] cred ca nu conteaza cine face mancarea pentru noi cata vreme e comestibila. Nu [mai] cred ca nu conteaza cine sta cu bebe atata timp cat il iubeste...
DeleteTrandafira, eu îţi dau dreptate, dar vezi tu... eu nu sunt o carieristă şi, din fericire, îmi permit să fac asemenea "calcule" pentru că putem supravieţui financiar numai din salariul soţului, pentru încă un an-doi. Şi eu cochetez cu ideea de a mai rămâne acasă, cel puţin un an, pentru fetiţele mele: financiar ieşim "pe zero", dar afectiv şi emoţional suntem infinit câştigate. Ştiu însă că nu toţi părinţii pot sau vor să facă asemenea alegeri şi fiecare face ce crede că e mai bine pentru familia sa.
DeleteÎmi pare rău, chiar nu vreau să creez vreo polemică aici şi respect opiniile tuturor, dar eu personal nu cred că orice mediu la care e expus copilul e neapărat benefic pentru dezvoltarea sa şi nici că a-ţi dedica mai mult de un an celei mai importante misiuni a vieţii tale reprezintă un sacrificiu atât de mare, încât să te "desfigureze" ca om, astfel încât să ajungi să vorbeşti doar în onomatopee sau să pierzi cu totul contactul cu realitatea. Ce păcat că până şi unele mame ajung să gândească aşa...
dragi mamici, orice solutie adoptam sa stam acasa sau sa ne intoarcem la servici pe undeva tot trebuie sa sacrificam ceva. Legat de ce spunea Carla "sacrificiu atât de mare, încât să te "desfigureze" ca om, astfel încât să ajungi să vorbeşti doar în onomatopee sau să pierzi cu totul contactul cu realitatea. Ce păcat că până şi unele mame ajung să gândească aşa..." din pacate exista mamen care ajunf asa pentru ca sunt mame singure si aici nu vorbesc de cele care decid sa creasca singure un copil ci de cele care se trezesc ca trebuie sa creasca singure acest copil pentru ca partenerul este ca si inegzistent sau si mai rau este si el un factor agravant al starii in loc de ajutor, si din pacate exemplele sunt prea multe. multumesc lui Dumnezeu eu am langa mine un partener de viata si un "tati" asa cum ar fi normal sa fie.
Deletefiecare om are echilibrul propriu. Asa si femeile, mamele, unele se simt implinite la coafor, job, in fata unei carti, etc.
DeleteDecizia e unica si personala, mi se pare absurd, egoist si meschin sa judecam pe cineva ca a decis altfel.
Imi zic mereu, greu cu problemele mele pe cap, dar Doamne fereste sa trec prin problemele altora...
Doamne ajuta! Tin pumnii sa va vina o idee sa lucrati cu mare placere de acasa, impreuna cu juniorul vostru minunat! Sa faceti doar ce va place, si sa-l cresteti si pe el la fel de frumos si liber! Si la fel imi doresc si mie :))
ReplyDeleteNu exista nici o posibilitate de PFA? Trebuie sa fie ceva ce stiti sa faceti foarte bine! Chiar daca asta ar fi sa tineti un blog :)))) Sau sa faceti nasturi :))
DeleteFelicitari! Sincere!
Delete@ Carla - exact prin calculele astea afective trecem si noi acum. va tinem la curent cu rezultatul.
ReplyDeleteah, si bine ai venit! :)
@raluca - si eu doresc tuturor. cred ca munca campului ar putea fi raspunsul in cativa ani.
Si eu sunt unul din cei frustrati. Ca nu e destul timp sa ma joc cu cei de acasa. Ca stau prea mult aici(la servici, unde sunt si acum)si frustrat cand aud pe altii ca la servici se relaxeaza. Po sa zic "WTF is wrong with them?". Ador sa gasesc prin geanta de la laptop cate un banutz sau vreo rochie de Alba ca Zapada pusa de Alexia. Nu de alta, dar sa nu cumva sa ma plictisesc la servici si sa am "teaba". Ador zilele de sambata si duminca in care ii raspund tantos ca NU! Azi tati nu se duce la "sidici". Si inca o data zic ca ii urasc pe cei care fug de acasa si delanga copil(copii).
ReplyDeleteEu nu pot sa inteleg cum pot fi atat de relaxate frantuzoaicele astea sa isi lase copii cu bone sau in crese de la doua luni jumate ...si imi aud si acasa ... altele cum pot sa o faca?noi de ce nu putem face la fel? WTF!!! sa imi vad copilul doar seara si in weekend?sa se "bucure" bona de toate progresele copilului? :( oricum eu am tras lozul necastigator ... in maaxim 3 luni munca scrie pe mine...ca sa avem bani sa platim bona :(( O dau anonima ... ca imi aud alte vorbe dupa :D
ReplyDeletept ca frantuzoaicele alea au sapt. de lucru 37 ore, 6 sapt. concediu pe an, 1 an concediu de maternitate. Dar ai vazut ce slabe sunt?
DeleteFoarte frumos scris. Acum te-am descoperit si mi-am bagat nasul (cu tupeu!) prin blogul tau. Imi place - asta e concluzia.
ReplyDeleteSi acum, la subiect: pana sa citesc acest post, nu m-am gandit nici o secunda cum va fi cand ma voi intoarce la job, desi mai sunt 3 luni pana imi expira concediul. Daca pana acum nu aveam nici o apasare, si imi pupam copilul dimineata, la pranz si seara, fara sa ma gandesc ca trebuie sa plec, acum m-a lovit! Va fi nasol. Tare mi-e ca la job voi scoate tot felul de onomatopee, in loc sa folosesc limbajul articulat... Nu stiu cum voi gasi energia necesara ca, dupa un job de 8-10 ore sa ma mai joc cu maimutza mea, asta daca nu o gasesc dormind :(( Ce sa zic, m-a bucurat, dar si intristat postul tau. Cert e ca m-a mai apropiat de lumea reala, cea din afara casei si familiei mele
:)) o sa vorbesti in onomatopee credema ca am trecut prin asta!! si in plus sa fii pregatita sa reinveti sa scrii. e groaznic toti neuronii parca dorm!! eu am inghetat in prima zi de servici nu puteam sa leg 2 fraze. dar trece si din pacate ne reobisnuim cu serviciul si ne obisnuim si cu faptul sa ne vedem copii seara uneori dupa ce ei deja dorm. si ti se rupe parca ceva in tine. insa zambetele si gangurelile si mirosul lor si respiratia pe piele astea toate le luam din fericire cu noi oriunde si nu te ferii sa ai cu tine un intreg album cu poze pentru a orna cu ele biroul si sa le umplii urechile colegilor cu ce a facut copilul tau zi de zi si ceas de ceas cat ai stat cu el asta este medicamentul si remediul pentru sufletul memelor ce se duc la servici. va urez noroc bun si sus sufletul ca e plin acum ca avem copii.
DeleteAi redat asa frumos in cuvinte si framanatarile noastre. Fetita noastra va merge in curand la gradi, are aproape doi ani jumate si am stat cu ea pana la 2 ani. A fost minunat. Din fericire jobul meu e extrem de flexibil asa incat petrec mult timp cu ea. Desi ma simt minunat, ma gandesc mereu, mai ales cand am deadlineuri, ca trebuie sa trag mai tare ca sa-ipot oferi mai mult. Poate ca ea nu era nevoie de mai mult ci de mine.Dar cum o pot creste frumos si sanatos daca nu as avea asigurare medicala si multe altele...si daca nu am plati ratele la banca pentru casa in care stam. Suntem oarecum in aceeasi situatie si este EXTREM de greu.....mi-a placut cum a scris I-dana..."lumea parintilor frustrati"..si sustin ideea cu expunerea copilului la mediu. Pentru ca am stat doar eu cu ea, fetita noastra e mult prea atasata de mine, fapt care ma bucura dar ma si ingrijoreaza....daca nu ii voi putea fi aproape mereu?
ReplyDeleteEu am decis sa raman cu baietelul meu acasa si sa-l cresc, chiar daca veniturile ni s-au diminuat simtitor. Acelasi fir logic l-am urmat si eu, i-am spus sotului meu: Iti dai seama ca daca ma intorc la serviciu lucrez numai ca sa-i platim bona, dupa aceea gradinita particulara. Nu numai ca o sa-l vad de-abia seara, cand D-zeu stie in ce stare ma intorc de la birou... Si cine il duce la sporturi? Iar de la scoala merge la afterschool si ne vedem toti 3 seara! Cine il creste practic?
ReplyDeleteAsa ca am ramas acasa cu el si sunt foarte fericita!
Mie mi-e ciuda ca mama e obligata sa stea acasa si tatal sa munceasca pt familie. De ce nu se poate un mix? Juma de an mama, juma de an tatal. Stiu ca sunt si tati care isi iau paternal, ii admir. Speram sa gasim calea de mijloc si sa v-o spunem si voua.
ReplyDeleteBa cred ca se poate... Legal vorbind. Practic, nu am nici o indoiala ca tatii se pot descurca foarte bine, cu un pic de antrenament. Daca am putut sa invat eu [LOL!] atunci poate oricine :))
DeleteC+A - vei avea energie kklau. Cel putin eu am. Cum am zis, ziua abia acasa incepe. La serviciu e o amorteala de doi lei. Acasa te trezesti. ;)
ReplyDeleteDomnule, esti savuros! Si cand scrii intrebari chinuitoare o faci din condeiul inmuiat in umor.
ReplyDeleteCa sa iti schimbi viata trebuie sa risti big time! Noi asta suntem in curs de a face, o mare schimbare care poate sa iasa grozav sau mizerabil. Ne-am cumparat o casa la tara, cu pamant mult (2mii de mp) si in curs de un an ne vom muta acolo, eu am mari ambitii de gradinareasa si de crescatoare de gainuse ouatoare, jumatatea va mai trage un timp pe plantatia capitalista, insa cu sapa la indemana, macar pentru relaxare. E o experienta care ne invata in permanenta ca daca esti indarjit exista solutii chiar si pentru cele mai nelinistite probleme.
Si visez iarba verde in fiecare noapte. Si soare si liniste.
Vă ţin pumnii să vă dea cu plus! :P
ReplyDeleteMonica, bravo pt curaj, noi nu il avem inca:(. Lucram la asta, macar pt pensie:).
ReplyDeleteEu am crescut la tara : faceau toti satenii, foamea big time, niciodata n-aveau bani de nimic si nici timp. Dupa ce m-am mutat la oras, am descoperit ca brusc ... aveam timp !
ReplyDeleteViata la tara pare aproape idilica, atunci cand privesti de dinafara ei. Cand insa locuiesti in satele romanesti, se schimba dramatic situatia.
Eu am crescut la tara : faceau toti satenii, foamea big time, niciodata n-aveau bani de nimic si nici timp. Dupa ce m-am mutat la oras, am descoperit ca brusc ... aveam timp !
ReplyDeleteViata la tara pare aproape idilica, atunci cand privesti de dinafara ei. Cand insa locuiesti in satele romanesti, se schimba dramatic situatia.
Scrii absolut fantastic!!! Abia azi am dat peste blogul tau si imi incanta ochii si sufletul ca un tatic poate simti atat de multe...a nu se intelege ca taticii mi se par insensibili, atata doar ca in majoritatea timpului nu spun tot ce au in gusa :) Mor de dragul blogului tau!! Felicitari si sa aveti o viata frumoasa plina de drag si sentimente frumoase ca si pana acum!!
ReplyDeleteNu sunt mama dar sunt de acord cu I-dana in ceea ce priveste timpul de calitate petrecut cu copii.
ReplyDeleteSi cum imi spunea o mamica......copiii cresc, devin independenti....si noi riscam sa ramanem in afara campului muncii...si cand ne vom hotara sa ne intoarcem va fi prea tarziu. Si nu se stie daca el atunci cand va fi mare iti va multumi pentru asta.
Pe de o parte sunt de acord, pe de o parte un, pentru c ama gandesc ca un va fi usor…..asa cum vad ca imi confirma toate mamicile.
Ar fi tare frumos daca s-ar gasi o cale de mijloc....un part time de exemplu.....macar asa ai timp sa te ocupi de casa pana vine el de la gradi si de COPIL pana seara tarziu.
Cat despre optiunea casa la tara.....tare mi-ar placea si mie....desi am crescut la tara...si daca intr-adevar vrei sa iti culti tu totul ca sa ai ce manca....sa nu trebuiasca sa ai un job de alta natura....e cam greu. In schimb optiunea...casa la tara cu wifi....si parinti care muncesc de acasa....imi surade...de ceva vreme imi tot storc si eu creierasii in directia asta.
Multa bafta va dorim. Sa gasiti echilibrul potrivit pentru familia voastra
@ alexandra - mersi mult. Eu sunt mai guresh asa. :)
ReplyDelete@ tzipi - si eu am ceescut la tara. La munte. Si acolo din fericire aveau si ce le trebuie si timp sa se bucure de viata. Acum, e drept, nu mai au de niciunele. Dar eu tot sper ca viitorul suna bine.
@ monica - respect! Bafta multa. Am sa cumpar rosii de la voi. :)
te sfatuiesc sa incepi revolutia!
ReplyDeleteeu,un tata fericit, lucrez de acasa si e asa cum iti imaginezi , toti 3 impreuna :)
La cat mai multe zile in 3!
Hm aceleasi intrebari le avem si noi. Tot cautam solutii inca. Cert este ca numai o revolutie poate schimba starea de fapt a noastra (si a altora) ptr ca toate se leaga una de alta. E nu vreau sa ma duc la servici ptr ca astfel va trebui sa dau fata la cresa; dar daca nu voi merge la servici n-o sa avem bani sa platim chiria unde stam; ca sa nu mai stam in chirie ne trebuie bani sa ne luam o casa, asa ca eu trebuie sa merg la servici sa suplimentam veniturile ca banca nu da credite la orice salarii.
ReplyDeletePfiii iar mi-am amintit de banca :(
Numai ce-am terminat in vara cu ratele si ne-am promis ca nu mai facem altele :))
Deci se impune o revolutie. nici mie nu-mi convine sa merg la servici sa fac niste bani care sa-i dau la altii sa-mi creasca copiii.
Asa ca ori imi deschid eu gradinita (pe ai cui bani?) ori imi scot la inaintare un talent (facator de bani) de-al meu si lucrez de-acasa.
Deci. fiecare are ingradirile lui.
Dar poate impreuna ne stoarcem creierasii si gasim solutii.
Chiar daca o sa-mi sariti in cap, eu totusi spun : problemele pe care va chinuiti voi sa le rezolvati acum, ar fi trebuit sa fie deja rezolvate inainte de nasterea copilului. Nu le-ati rezolvat ... copilul va suferi ( o sa-l creasca si o sa-l educe strainii si sistemul ).
ReplyDeleteTzipi, unde ai mai vazut tu familii, cu sau fara copii, cu planul pus pe hartie si bine infipt in realitate? Eu nu cunosc cazuri din astea de bogatani cu milioane de euro care sa stea linistiti fara grija painii. Cred ca numa in mediul lor e posibil. Cred, nu-s sigura! Si pan la urma parintii asta fac toata viata, se gandesc cum sa faca o lume mai buna pt copiii lor. Dar tu nu ai de unde sa stii pt ca nu vrei copii si asta te va scuti de depresii minore ca ale noastre. Esti o norocoasa!
ReplyDeleteEsti rautacioasa, Delia! Dar voi astia cu puradei aveti dreptate!
DeleteE adevarat ca n-am vazut multi parinti care sa rezolve problemele, inainte de a procrea. Insa e la fel de adevarat, ca am vazut multi oameni care refuza sa nasca si sa-si creasca copiii in conditiile astea ( este irelevant cum face si ce face lumea ). Sunt multi care refuza sa-si condamne copiii in felul acesta.
ReplyDeleteE adevarat ca n-am vazut multi parinti care sa rezolve problemele, inainte de a procrea. Insa e la fel de adevarat, ca am vazut multi oameni care refuza sa nasca si sa-si creasca copiii in conditiile astea ( este irelevant cum face si ce face lumea ). Sunt multi care refuza sa-si condamne copiii in felul acesta.
ReplyDeleteSa-si condamne copii???? Mie nu mi se pare ca un copil care socializeaza cu alti copii si alti oameni fiind la gradinita parte din zi ( caci cred ca la asta te-ai referit cand ai zis condamne copii) este o condamnare. Pe viitor copii nostri au nevoie sa stie sa socializeze si daca ii tii acasa numai cu mama si tata nu prea invata socializare. Nu sunt pro 7 zile din 7 dar nu cred ca 2-3 zile pe sapt o sa-i faca rau si eu cred ca un copil cu o mama fericita e mai fericit. Si mamele au nevoie sa mai schimbe ceva in viata lor, nu ca a sta cu copilul acasa e plictisitor dar cred ca un pic de diversificare ajuta!
DeleteFelicitari pentru blog!!! Si noi suntem o familie de 3 care se confrunta cu plecatul la servici!!
Ca si paulina, eu vad in jurul meu copiii cololositi si care au stat cu parintii prea mult timp cu mai mari probleme de integrare, imunitate, psihologice decat copiii cu mama calma, care a inteles alegerea de a se intoarce in campul muncii cand a fost nevoie (prea devreme pt unii).
DeleteUn parinte anxios alaturi de copil face mai mult rau decat un parinte 8 ore la munca, si apoi vesel si senin si sigur de ziua de maine. Pt mine nu conteaza daca copilul e crescut pe drumul drept, conteaza daca atitudinea si atmosfera e echilibrata.
This comment has been removed by the author.
ReplyDeleteofff......slava domnului ca nu gandim cu totii la fel...ca de nu...nu am mai fi existat.
ReplyDeletedar ca sa inveselim...si sa ne consolam ca oricum e o problemaa destul de frecventa....va prezint trailerul unui film dragutz, regizat dupa o carte la fel de dragutza(in functie de ceea ce alegeti sa cititi/vedeti -carte sau film- finalul va fi diferit....macar asa se impaca toate mamele)
http://www.youtube.com/watch?v=GSi3LdUrq18
iata si un articol interesant, venit in ajutorul mmelor :)...mi-a iesit in cale azi ca prin minune...:)
http://cariereonline.ro/hbr/mai-productiv-viata-de-zi-cu-zi-cu-metode-inspirate-din-business?page=0,1
si o melodie care, parerea mea, explica tot....noi femeile suntem balanta familiei....cea care va reusi sa mentina un echilibru perfect...pentru ca ea va incerca la nesfarsit sa faca lucrurile sa mearga bine.
http://www.youtube.com/watch?v=YS70lOTpWpM&ob=av2e
o viata echilibrata si copii frumosi va doresc la toti
@Simona eu iti multumesc ptr toate linkurile astea.
DeleteTzipi, eu nu inteleg! Tu ai fost condamnata? Ai fost planificata si programata de parintii tai? Ca pan la urma si tu ai fost copil, nu?
ReplyDeleteNu stiu daca am fost planificata de parintii mei, ca nu m-a interesat sa-i intreb. Avand in vedere ca m-am nascut pe vremea decreteilor, inclin sa cred ca am fost un accident.
ReplyDeleteCondamnati suntem toti copiii care ne nastem pe planeta asta, indiferent ca suntem planificati sau nu. Uite-te in jur...
Nu stiu daca am fost planificata de parintii mei, ca nu m-a interesat sa-i intreb. Avand in vedere ca m-am nascut pe vremea decreteilor, inclin sa cred ca am fost un accident.
ReplyDeleteCondamnati suntem toti copiii care ne nastem pe planeta asta, indiferent ca suntem planificati sau nu. Uite-te in jur...
Esti prea pesimista, Tzipi. :) lighten up!
DeleteAtat optimismul cat si pesimismul, sunt exagerari, rupere de realiate. Prefer sa vad realitatea asa cum este ea ( din pacate, nu arata deloc bine ), dar asta avem, cu asta defilam...
ReplyDeleteREALÍSM (< fr.) s. n. 1. Atitudine care ține cont de realitate, așa cum este ea.....deci....si cu bune si cu rele....parerea mea este ca vezi doar raul....doar negativul...esti o pesimista ce se ascunde in spatele realismului.
DeleteLumea/Pamantul sunt facute din bune si rele.
Dady, cum te cheama? Tot Clau, ca pe mine?
ReplyDeletee minunat ce vad la tine. Bafta sa luati cea mai potrivita decizie, inclusiv, eventual, ca Del sa stea mai mult de un an cu copilasul.
Idealul e departe, cu comunitati armonioase in care adultii ca munceasca de drag si copii sa invete de drag de la ei, fara a fi o povara, fiind pur si simplu integrati in viata lor activa.
Pana acolo, macar unu, macar doi dintre parinti sunt bineveniti.
Te imbratisez, Claudia
buna..imi place la nebunie blogul tau...l am gasit din greseala ...si de atunci il tot citesc,cand am timp!:)
ReplyDeleteeu sunt una din mamele care s au intors la servici foarte devreme,..si nu prea regret treaba asta...am fost alaturi de fetita mea langa toate momentele importante ..iar cel mai important lucru...ador sa mi petrec timpul cu ea...iubesc la nebunie sa alergam amandoua,sa ne dam pe tobogan sa ne jucam impreuna...cand sunt cu ea,sunt doar cu ea!sunt convinsa ca daca as fi stat acasa nu eram asa...oricum sunt o norocoasa...lucrez doar 10 zile pe luna...si atunci nu am nevoie de bone...fata mea sta cu tati ,cu buni,cu strabuni sau cu matusica...deci cu oricine ar sta este in lumea ei si nu pe maini straine!:)
Desi am dat tarziu peste postul acesta sper ca ce am de spus o sa va fie de folos. Am incercat din rasputeri impreuna cu sotul meu sa gasim o modalitate de a face ceva bani extra ca sa putem intr-o buna zi sa fim liberi din punct de vedere financiar ca sa petrecem mai mult timp cu bebelina noastra. Singura solutie viabila parea inceperea unei afaceri, insa costurile si eforturile pe care acest lucru le implica ne-au cam taiat macaroana. Intre timp am dat peste o companie de Network Marketing care pur si simplu ne-a schimbat viata.Nu ma intelegeti gresit nu incerc sa promovez compania sau produsul lor pentru ca desi te ajuta sa scazi consumul de combustil de fiecare data cand il folosesti, in Romania nu se gaseste inca. Romanii ca intotdeauna sunt ultimii care afla, nu degeaba am ales sa fug cat mai departe de casa. Idea insa care e, exista modalitati de a face bani prin intermediul companiilor de genu si unele au un sistem online bine pus la punct. Spre exemplu in acest moment stau in pat cu bebe in brate si lucrez. (pe langa faptul ca postez commentul acesta).
ReplyDeleteV-as sfatui insa sa evitati companii ca AVON sau Oriflame, pentru ca nu platesc prea bine.Incercati sa cautati o companie cu un plan de compensatie bine pus la punct. Am gasit pe blogul acesta cateva idei:
http://ruthalade.com/the-harsh-reality-of-not-having-multiple-income-streams/
Mult succes!
Eu va recomand:"Cedrii sunatori ai Rusiei" de Vladimir Megre. Acolo veti gasi solutiile. Noi suntem aproape de a realiza visul Anastasiei, chiar daca tot acelasi lucru voiam sa facem si inainte de a citi cartea, totusi cartea m-a linistit si convins ca ceea ce dorim sa facem este corect, moral, de bun simt si suna a "marea solutie". Si daca aveti o proprietate personala la oras, problema nu mai este o problema ;) in sensul ca se poate vinde ;) cel mai castigat din toata "miscarea" asta ar fi Luca, iar voi ... fericiti la maxim !! ce sa mai zic, trebuie sa actionam si dupa cativa ani, mai discutam :)))daca asteptati pana va spunem noi cum a mers, se pierd ani pretiosi si sa nu spuneti ca nu v-am spus nimic :)))) o imbratisare mare!!!
ReplyDelete