Prima mea amintire despre rusine este de cand aveam vreo 3 ani, stateam la Ramnicul Sarat cu parintii mei si intr-o dupa-amiaza ei s-au gandit ca e momentul bun sa invat sa cumpar paine. E posibil sa fi fost chiar dimineata, asta nu mai stiu sigur, dar stiu sigur cum am inghetat cand mi-au propus sa ma duc sa spun sarumana, sa ii cer o paine tovarasei vanzatoare, sa ii dau moneda mare si gri de aluminiu, sa iau painea si sa plec. Am incercat sa ma impotrivesc dar ei m-au asigurat ca sunt baiat mare si ca pot face asta. Eu nu ma simteam mare deloc. Eram mic si cacat pe mine de rusine. Am luat fortat moneda, am intrat in magazin, m-am apropiat de gratarul plin cu firmituri al doamnei vanzatoare si am incercat sa o privesc sa ii spun sarumana. Nu am reusit nici sa imi dezlipesc privirea din podea. M-am uitat sa evadez spre usa unde erau ai mei si imi faceau galerie - haide, haide ia painea, esti baiat mare. De rusine si frica am aruncat moneda prin gratarul de lemn si am fugit plangand la mamica in brate. Rusinea cea mai mare am indurat-o cand m-au luat ai mei de mana sa imi confrunte esecul cu tovarasa vanzatoare care zambea superior de dupa tejghea. Au incercat sa ii spuna ca inexplicabil m-am rusinat si ca am aruncat banii cat colo prin stratul gros de firmituri.
Cu ce sunt acum de acord din povestea asta este cuvantul "inexplicabil". Chiar asa, cum se explica rusinea si de unde vine? As fi crezut pana acum ceva vreme ca o faurim noi din mintile parintilor si educatorilor nostri dar stati sa vedeti chestie "inexplicabila". Probabil va mai amintiti ca Del lucreaza in culisele emisiunii "Totul despre mame". Ca atare, in fiecare dimineata impreuna cu Luca se uita pe Prima Tv la emisiune si implicit la Ruxandra, prezentatoarea. Luca o stie deja bine de pe "sticla" pe "Rucanda" dar nu se manifesta cine stie cand o vede. Sambata asta Del fiind la treaba, ne-am gandit sa ii facem o vizita ca sa o luam acasa la sfarsit de program. Acolo am dat ca de obicei peste toata echipa vesela a emisiunii si ne-am hahait. Insa cand a aparut Ruxandra cu gura pana la urechi maimutindu-se pe langa el, Luca si-a pus manile la ochi si s-a ascuns in bratele Deliei. L-am intrebate ce are si ne-a zis "fiica" (frica). Mi-am zis ca a intrat Ruxandra prea tare in copilul traumatizat de o zi fara ma-sa si ca e normal sa reactioneze asa. Anormal a devenit cand dupa episodul asta Luca a incept sa ma intrebe intr-una " unde e Rucanda?". Eu o tot tineam ca Ruxandra a plecat si ca acum e ok. Doar ca nu era ok, el vroia sa stie unde e fata. Mi-a picat fisa tarziu - taticule, tie iti place de Ruxandra? A bagat un da-da grabit si si-a pus mainile la fata, ascunzandu-si zambetul rosu de rusine. Rucanda, da. Unde e Rucanda? cu o figura mica tot mai rusinata, cu privirea in jos.
Bang! Ce asta bai nene? De unde rusine la Luca ca n-a vazut asa ceva niciodata. Inteleg ca o stia pe Ruxandra de la celebrul TV, dar totusi... Nu i-am vorbit despre rusine niciodata si nici nu prea aveam de gand. Am tras prea mult din cauza rusinii si timditatii pana acum ca sa mai am chef sa sadesc mizeria asta si in copilul meu. Problema e ca rusinea este deja in el.
Banuiesc ca rusinea este un sentiment natural, innascut si nu unul educat sau insuflat. Poate d'aia a fost asa usor sa fim manipulati prin rusine de un sistem babesc de educatie scolara. Poate din cauza rusinii interpretam gresit si ne transformam in imn proverbul cu "capul plecat sabia nu-l taie". De unde vine sentimentul asta vinovat? Aveam noi nevoie de rusine pe vremea in care vanam in pielea goala prin padure de s-a gandit natura sa ni-l includa la pachetul psihologic de baza? Voua nu va este rusine sa va fie rusine? Voi ce credeti? Da-ti-mi o mana de ajutor.
.JPG)