Mai pe romaneste asa ar suna ce fac cei de la
Pravalia Parintilor. Sau mai degraba ajuta barbatii sa devina tati. Iar daca va
intrebati cum adica sa devina tati? - nu e vorba de fecundari in vitro sau in
viu, ci e vorba de surubareala la cap. Mie mi-a fost destul de greu sa ma conving
ca voi fi tata chiar daca imi doream asta. Din cauza asta m-am apucat intai de
intrebat in stanga si in dreapta despre ce inseamna a fi tata si am primit raspunsuri
care mai de care mai colorate:
- s-a terminat viata
- te-ai lins pe bot de sex
- sa iti iei la revedere de la prietenii tai
acum, ca apoi nu vei mai apuca
- gata cu somnul, fratioareee
- esti mort!
Problema e ca niciun raspuns dintre cele
primite nu m-a dumirit - ce e aia sa fii tata? ce voi simti? Voi putea sa imi
iubesc copilul? Ma va iubi? Voi stii sa comunic cu el si ce sa ii spun? Voi fi
in stare sa il educ? ( inca nu stiam ca si el ma va educa pe mine).
M-am apucat apoi de citit carti de
specialitate. Din pacate cartile erau pentru si despre mame. Am aflat despre
furtunile de hormoni, despre schimbarile din corpul mamei, despre relatia
mama-bebelus si despre alaptare. M-a ajutat sa imi inteleg sotia si sa o
sprijin, dar pe mine nu m-a ajutat cu nimic. Lista intrebarilor fara raspuns
traia si crestea linistita in creierii mei.
Am fost apoi, impreuna cu Del la cursuri de
puericultura si Lamaze. Aici am avut noroc ca am dat peste o tipa misto ( Claudia,
care si-a bagat coada si in proiectul asta cu tati de care vorbesc ) care m-a intrebat
la inceputul cursurilor ce ma astept sa aflu. Am balmajit eu niste intrebari,
dar imi venea sa urlu ca la terapeut toate angoasele. Claudia a stiut sa imi
lumineze mintea speriata la multe capitole. Am ramas, totusi cu multe intrebari
pentru care nici pana azi nu am raspuns.
Si cum zic parintii sau bunicii nostri -
" daca aveam eu sansa voastra...eheee...poate eram mai departe..."
asa imi vine sa zic si eu pentru ca proaspetii si viitorii tati au sansa sa
aiba ceva DOAR al
lor ( in afara de blogul meu, desigur :) ) -
Seara taţilor - atelier de lucru pentru taţi, alături de psihologi organizata
de Pravalia Parintilor.
Seara "e" de fapt vreo
trei si "se bazează pe preocupările frecvente şi de cele mai multe ori
nebăgate în seamă ale taţilor despre ce presupune sarcina de a deveni sau de a
fi tată şi despre locul său în viaţa propriului copil." Pai ce mai vreti
mai nene? Daca aveam asa ceva acum vreo doi ani dormeam mult mai bine inainte
de nasterea lui Luca si chiar si dupa.
Hai fugiti la
inscriere daca sunteti viitori tati sau alungati-va barbatii la curs, daca
sunteti cu burtica in crestere.
Foarte interesant (si util, chiar si pentru viitoarele mamici, care se confrunta cu barbati mai putin deschisi la minte). Hai ca ii dau bookmark pe Merita Citit sa afle si altii despre Pravalia parintilor.
ReplyDeleteExista o carte pentru viitorii tatici, nu mai stiu cum se numeste, am gasit-o intr-un hipermarchet si era in jur de 20 lei. Am luat-o pentru un viitor tatic dar dupa ce am citit putin din ea imi venea sa n-o mai dau. Era amuzanta si incerca sa raspunda la tot felul de intrebari practice. Cel mai amuzant mi s-a parut capitolul "Un copil costa mult?".
ReplyDeleteGenial! Multumim, Ta-su! Imi trimit sotul, e unul din cei cu mintea deschisa, dar mi-am dat eu seama ca ii e un pic frica si are multe intrebari despre 'meseria' asta :)) si asa cum spuneai si tu, cele mai multe carti se adreseaza mamicilor, si au si taticii nevoie de asigurari ca totul va fi bine.
ReplyDelete