Prima mea amintire despre rusine este de cand aveam vreo 3 ani, stateam la Ramnicul Sarat cu parintii mei si intr-o dupa-amiaza ei s-au gandit ca e momentul bun sa invat sa cumpar paine. E posibil sa fi fost chiar dimineata, asta nu mai stiu sigur, dar stiu sigur cum am inghetat cand mi-au propus sa ma duc sa spun sarumana, sa ii cer o paine tovarasei vanzatoare, sa ii dau moneda mare si gri de aluminiu, sa iau painea si sa plec. Am incercat sa ma impotrivesc dar ei m-au asigurat ca sunt baiat mare si ca pot face asta. Eu nu ma simteam mare deloc. Eram mic si cacat pe mine de rusine. Am luat fortat moneda, am intrat in magazin, m-am apropiat de gratarul plin cu firmituri al doamnei vanzatoare si am incercat sa o privesc sa ii spun sarumana. Nu am reusit nici sa imi dezlipesc privirea din podea. M-am uitat sa evadez spre usa unde erau ai mei si imi faceau galerie - haide, haide ia painea, esti baiat mare. De rusine si frica am aruncat moneda prin gratarul de lemn si am fugit plangand la mamica in brate. Rusinea cea mai mare am indurat-o cand m-au luat ai mei de mana sa imi confrunte esecul cu tovarasa vanzatoare care zambea superior de dupa tejghea. Au incercat sa ii spuna ca inexplicabil m-am rusinat si ca am aruncat banii cat colo prin stratul gros de firmituri.
Cu ce sunt acum de acord din povestea asta este cuvantul "inexplicabil". Chiar asa, cum se explica rusinea si de unde vine? As fi crezut pana acum ceva vreme ca o faurim noi din mintile parintilor si educatorilor nostri dar stati sa vedeti chestie "inexplicabila". Probabil va mai amintiti ca Del lucreaza in culisele emisiunii "Totul despre mame". Ca atare, in fiecare dimineata impreuna cu Luca se uita pe Prima Tv la emisiune si implicit la Ruxandra, prezentatoarea. Luca o stie deja bine de pe "sticla" pe "Rucanda" dar nu se manifesta cine stie cand o vede. Sambata asta Del fiind la treaba, ne-am gandit sa ii facem o vizita ca sa o luam acasa la sfarsit de program. Acolo am dat ca de obicei peste toata echipa vesela a emisiunii si ne-am hahait. Insa cand a aparut Ruxandra cu gura pana la urechi maimutindu-se pe langa el, Luca si-a pus manile la ochi si s-a ascuns in bratele Deliei. L-am intrebate ce are si ne-a zis "fiica" (frica). Mi-am zis ca a intrat Ruxandra prea tare in copilul traumatizat de o zi fara ma-sa si ca e normal sa reactioneze asa. Anormal a devenit cand dupa episodul asta Luca a incept sa ma intrebe intr-una " unde e Rucanda?". Eu o tot tineam ca Ruxandra a plecat si ca acum e ok. Doar ca nu era ok, el vroia sa stie unde e fata. Mi-a picat fisa tarziu - taticule, tie iti place de Ruxandra? A bagat un da-da grabit si si-a pus mainile la fata, ascunzandu-si zambetul rosu de rusine. Rucanda, da. Unde e Rucanda? cu o figura mica tot mai rusinata, cu privirea in jos.
Bang! Ce asta bai nene? De unde rusine la Luca ca n-a vazut asa ceva niciodata. Inteleg ca o stia pe Ruxandra de la celebrul TV, dar totusi... Nu i-am vorbit despre rusine niciodata si nici nu prea aveam de gand. Am tras prea mult din cauza rusinii si timditatii pana acum ca sa mai am chef sa sadesc mizeria asta si in copilul meu. Problema e ca rusinea este deja in el.
Banuiesc ca rusinea este un sentiment natural, innascut si nu unul educat sau insuflat. Poate d'aia a fost asa usor sa fim manipulati prin rusine de un sistem babesc de educatie scolara. Poate din cauza rusinii interpretam gresit si ne transformam in imn proverbul cu "capul plecat sabia nu-l taie". De unde vine sentimentul asta vinovat? Aveam noi nevoie de rusine pe vremea in care vanam in pielea goala prin padure de s-a gandit natura sa ni-l includa la pachetul psihologic de baza? Voua nu va este rusine sa va fie rusine? Voi ce credeti? Da-ti-mi o mana de ajutor.
rusinea nu e un sentiment vinovat. e o manifestare naturala, la unii mai pronuntata, la altii mai putin. La copii apare de pe la 2 ani incolo, cand interactiunile cu strainii nu mai inseamna extazul sau panica din bebeluseala, ci sunt mult mai constiente. De aia exista situatii/persoane fata de care ecl mic se rusineaza. Pentru ca situatia sau persoana il emotioneaza cumva mai mult decat alte situatii si persoane. Fie ca e vorba de o persoana care pare mai "autoritate", gen doctor, fie ca e vorba de alt fel de impresionare, e inalta/are parul rosu/are buze rosii/ are o haina intr-un fel...Motivele la cei mici sunt ciudate:d
ReplyDeleteA mea de exemplu e foarte sociabila, se baga in seama, vorbeste cu straini. Dar in fata doctorilor de la gradi se fastaceste, se bataie pe picioare si isi stalceste numele. Desi oamenii sunt extrem de haiosi si nici nu-i fac mare lucru.
sustin si eu ce spune roxana. cred ca e inceputul fazei de tranzitie spre a fi interesat si de alte persoane in afara de parinti si cu care nu stii cum sa te relationezi, sa gestionezi interesul asta, si de aici fastaceala
ReplyDeletesau o metoda de protectie fata de oamenii care iti intra prea agresiv in spatiul tau personal si tu nu ai inca resursele sa gestionezi asta
cred ca problema apare in momentul in care parintii vad in asta ceva rau si incep sa il impinga pe copil de la spate, sa il faca sa constientizeze sentimentul asta ca pe ceva negativ care trebuie dezvatat, rezolvat, infruntat, etc. si abia atunci devine o problema serioasa pentru ca acel copil o sa inceapa sa creada ca e ceva in neregula cu el
mariana
...deci sa ii zicem mai bine fastaceala in loc de rusine. suna bine asa. :)
Deletehttp://www.psychologytoday.com/blog/your-zesty-self/200905/what-we-get-wrong-about-shame
ReplyDeletemersi de link. mi-am maintit o chestie citind articolul. nu stiu daca are legatura cu rusinea sau nu - cand intru in casa de la serv, Luca se pune in 4 labe si alearga de-a busilea prin casa zicand "bebe-bebe" si evitand contactul cu mine.
Deleterusinea este un sentiment normal, inteleg din articol, si tot ce putem face este sa o acceptam si sa o intelgem. uneori ne e rusine si asta este ok atata timp cat nu ne tine in loc si departe de ceilalti
ReplyDeleteai vrut sa zici "in culisele emisiunii", nu in "cortinele", mai, Dedi
ReplyDeleteDa, asta am vrut sa zic, dar n-a iesit. Hai ca modific. Mersi!
DeleteEu cred ca e o mare confuzie de termeni in ce priveste treaba cu rusinea. Se foloseste cuvantul asta in mai multe situatii, cand de fapt ar putea sa se nuanteze. Cum ai spus si tu intr-un comment, sfiiciune, sfiala, frica. Toate astea sunt emotii si nu sunt sinonime cu rusinea, desi de multe ori sunt catalogate asa. Rusinea e un sentiment care apare ca urmare a unei actiuni reprobabile: am facut o tampenie si mi-e rusine de asta... Si de multe ori asta e sensul care e folosit cu cei mici, tocmai pt a-i face sa se simta foarte prost (parinti inconstienti, ce sa-i faci!) Eu zic ca, in ce-l priveste pe Luca si Rucanda nu e vorba de rusine, e poate o oarecare sfiala sau frica pt faptul ca Ruxandra era la TV si nu se astepta sa o vada in realitate. Cred ca e destul de greu pt copii asa mici sa inteleaga tehnologiile astea. Baietelul meu, cand i-am aratat prima data un filmulet care il facusem cu el s-a speriat. Si nu cred ca rusinea poate aparea la copii asa mici, in sensul ala de sentiment negativ. Ea e cultivata de parinti ca forma de control.
ReplyDeleteRusinea exista la fiecare dintre noi doar ca se manifesta diferit in functie de persoana,esti din Rm Sarat? Serios? Nu de alta dar si eu tot in Rm Sarat m-am nascut,si am crescut acolo,fain deci.
ReplyDeleteAm fost pasager prin Rm Sarac. Sunt de la munte. :) De langa Sinaia
DeleteSi poate intr-adevar, rusinea vine din Ramnicul Sarat. :)))))
DeleteNu e vorba de rusine, ci mai degraba de timiditate, sfiala. Din pacate, in cultura noastra cand un copil reactioneaza ca Luca i se spune 'uite ce rusinos e sau hai, nu mai fi asa rusinos'. Reactia lui e normala, e modul lui de a se adapta exteriorului, personajelor noi.
ReplyDeleteIn engleza nu se va spune despre copil he is a little bit ashamed ci mai degraba he is a little bit shy. A fi rusinos e mult mai adanc, implica sa faci ceva rau de care sa-ti fie rusine.
Mihaela
Si eu sunt din Rm. Sarat! Si da, am fost rusinoasa copil fiind. Imi era rusine sa dau "buna ziua" si ma inroseam pana in varful urechilor. E clar ca rusinea vine din Rm Sarat! :))) Da' te lecuiesti cand ajungi student in Capitala! :)))
ReplyDeleteEu am ramas perplexa cand baietelul meu de 10 luni a rosit cand l-a bagat in seama o d-soara. Da, a rosit! Si nu mi s-a parut.. mai mult, se ascundea cu fatza in bluza mea... tragea de mine... avea emotii :))
ReplyDeleteNu imi explic nici eu, dar mi s-a parut minunat... abia astept sa il vad adolescent!
desi sint multi ani de-atunci, imi aduc aminte de unele faze din copilarie cind m-am simtit / am fost rusinat; emotii care taie foarte adinc, daca sint "vii" si dupa citeva decenii (:o>)
ReplyDeletede acord cu nuantarile inspre timiditate etc
vinovatie = are de-a face cu ceva ce am facut (gresit)
rusine = are de-a face cu cine sint: gresit, inadecvat, nepotrivit
ca parinti (sau alti factori formatori) ii ajutam pe copii sa interpreteze lumea; nu le facem un serviciu daca folosim rusinea / rusinarea ca instrument...