Oare am un copil normal?
Cred
ca toti parintii isi pun intrebarea asta. Din prima zi cand ii numaram
degetele, mainile si picioarele bebelusului ca nu cumva sa fi iesit
vreun alt mamifer, pana cand intra la facultate
Asa si eu imi tot pun astfel de intrebari, desi stiu raspunsul, dar tot sunt paranoic ca orice alt parinte. Acum
am sa imi zdrangan toate convingerile. Oricum nu cred ca exista
convingeri in cresterea copilului, ci doar banuieli norocoase sau nu.
Sa incepem!
Oare Luca o fi normal, ca
Astea sunt intrebari rostite cu ochii in sus, catre Dumnezeu
poate. Ele nu au raspuns si nici nu asteapta asa ceva. Sunt doar semne
ale ingrijorarii si exagerarii parintesti. Oricum, la cat
Mai sunt intrebarile catre copil la care ne-am dori din tot sufletul raspunsuri si le vom avea
De ce plangi? Ce te doare? Ti-e foame, somn, ai facut caca?
Prin intrebarile astea vorbeste criza, exasperarea. Ele te
bantuie la fiecare abatere normala a copilului. Sunt nascute din
probleme la cap si chiar ne dorim raspunsuri la
ele. Daca macar odata mi-ar raspunde: plang pentru ca aud manele de la
vecini sau plang pentru ca vreau sa te fac la psihic -
Pana aici a fost cill out. Urmeaza apoi cele mai grele intrebari:
cele adresate noua. Astea te rod ca o batatura, zi si
noapte. Cu astea nu te joci,
Oare sunt un parinte bun? Oare chiar procedam corect cu
attachement parenting-ul asta? Oare chiar e bine sa car
copilul lipit de mine tot
Voi ce intrebari aveti? Raspunsuri nu cred ca vreau.Vreau doar sa stiu ca nu sunt singurul cu atatea intrebari.
oare nu o traumatizez pe viata? ii citesc prea mult? ii citesc prea putin? daca nu se dezvolta normal din cauza mea? sigur as putea sa fac mai multe. sa ne jucam mai mult, sa vorbim mai mult. dar oare nu ne jucam prea mult? poate are si ea nevoie de liniste. ce sa incepem sa ii dam de mancare? cand sa ii dam? oare nu o marcam pe viata daca ii dam telina? are voie telina sau nu? ca am citit in 10 locuri 10 chestii diferite. ufff...
ReplyDelete:) ...coreeect....cu mancarea nu mai zic. :)
ReplyDeleteEu iti dau un mic hint: la toate "de ce?" - urile mele, aruncate in directia copilului articulat, el imi raspunde sec "pentru ca ASA IMI PLACE MIE".A fost o revelatie cand am auzit asta prima oara:)
ReplyDeleteNu esti singurul clar. Toate intrebarile vin la pachet cu copilul. Si cred ca ne vor macina linistea nu numai 18 ani de acum incolo ci pentru vecie, ba chiar si in viata de 'dincolo' :).
ReplyDeleteMa va f*te in gura ca i-am facut bebelusia publica pe net???
ReplyDeletePrea tare asta:)))))
:) ...pai nu?
ReplyDeletedraga tati,
ReplyDeletenu esti nici pe departe anormal...poate un model de urmat pentru altii ;)
cred ca acum vedem si noi cu adevarat ce vroiau ai nostri sa zica cand ne "amenintau":
"eheh, lasa ca o sa vezi si tu cand o sa fii la casa ta si o sa ai copil". griji, complexe, nopti nedormite, emotii..o lista intreaga =parte a CVului de parinte(care o sa capete experienta pana la batraneti. ca din meseria asta nu iti poti da demisia).
sa cresteti mari si sanatosi!
pupici
De intrebari nu scapi, te vor bantui si se vor inmulti. Dar un zambet al copilului, rasul lui rasunand in casa, nu-i asa ca le face inofensive?
ReplyDeleteNu suntem perfecti, suntem oameni. Cand esti mai relaxat solutiile se vad mai clar. Respira, esti pe drumul cel bun.
Mda..Mii de intrebari: oare il iau prea mult in brate? prea putin? ii prea frig? ii prea cald? petrec prea mult timp cu el? prea putin? oare ar trebui sa se rostogoleasca deja? ar trebui sa-si tina capul mai bine? sa zica deja ta-ta-ta, ma-ma-ma? Mananca prea putin? prea mult?...si lista poate continua la nesfarsit - in fiecare zi multime de sentimente de vinovatie, fericire, nedumerire, mirare. Oricum ramane cel mai frumos lucru din toata lumea :)
ReplyDeleteoare respira? cum o reusi sa respire asa de incet si sa urle asa de tare?
ReplyDeletesunt un model bun pentru fetita mea? oare nu sunt prea axata pe treburi casnice? sau ma machiez prea mult?
o fi bine ca asculta Therion?
o sa se iubeasca astia doi intre ei? sau or sa fie ca soarecele si pisica cum sunt eu cu sor-mea? cum o sa evit oare asta?
ar trebui sa-i mai vorbesc si in engleza? sa ma apuc cu ea de engleza sau sa o mai las?
de ce nu deseneaza?
de ce nu deseneaza pe hartie, ca e mare d-acum si tot pe pereti scrie.
de ce vorbeste tot timpul?
:)) faina treaba cu Therion!
ReplyDeletei-o fi frig? de ce naiba nu sta invelit, ca e chiar rece aici? il doare burta? sau poate ii ies iar dinti? vaaai, ce mai urla... sa-i dau niste eferalgan, sau sa-l las sa se chinuie asa, fara chimicale? o fi ok sa-l las sa mearga atata in doua picioare, impingand carutul? nu e cam mic? nu prea a luat in greutate, de ce? azi nu vrea dovleac copt, desi acum doua zile l-a litrosit. De ce nu mananca dovleac?! oare n-o sa moara de sete, de deshidratare, abia daca a baut doua guri de apa toata ziua... Si as putea s-o tin asa muuuult si bine! Plus, desigur, eternul si obsesivul Sunt o mama buna pentru el? la care-mi raspund (cand nu mai am timp sa ma intreb) ca-s singura pe care o are, deci sunt ok! :P
ReplyDeletehttp://www.youtube.com/watch?v=CseO1XRYs9I
ReplyDeletedaca nu cumva stiati deja despre asta, use it to release the "stress" :)
hahahaha!!!!!!!! dementiaaal!
ReplyDeleteta-su, te iubesc sincer!!! :))
ReplyDeletePupici pentru Del si Luca!! :x
Oare e bine sa-l ducem numai in brate? Oare pozitia in Manduca e chiar asa perfecta? Oare are dreptate toata lumea ca e rau sa-l adorm doar la san sau in brate? Oare facem o prostie cu co-sleepingul? Oare il tin afara in frig prea mult? Prea putin? Oare scutecele textile o sa-i aduca un beneficiu real sau sunt doar un moft costisitor? Oare sunt o mama rea cand ma apuca dracii daca nu doarme cu orele si orele? E tare simplu sa bravez in fata altora si sa imi sustin argumentativ deciziile in ceea ce il priveste pe copil. E mult mai greu cand sunt doar eu gandurile mele. Oare si ta-su are aceleasi trairi?
ReplyDelete