Copii purtati sau lasati?

Discutia asta se imparte in doua: 

 - purtati copiii in wrap-uri atarnati sau ii lasati in carut sa reziste, sa reziste 

 - si purtati copiii prin carciumi si pietze sau ii lasati pe la bunici sa reziste, sa reziste

Cu vreo cateva zile inainte sa se nasca Luca ne-am dus chititi sa cumparam carut pentru viitorul odor. Nici nu mai pomenisem familie fara carut.  Iar cum noi doream a deveni familie adevarata aveam nevoie de carut neaparat. Pregatisem intr-un sertar si un wrap colorat pentru purtarea pe piept a micutului. Auzisem de beneficiile purtatului bebelusului in chestii d'astea si asteptam sa incercam si noi. Eu cred mult in trecut, in obiceiuri batatorite de milenii si cum nu avem filmari pe youtube cu stramosi ne uitam la triburi izolate de prin Africa sau alte colturi de continente. M-a convins o chestie simpla - femeile din triburi isi poarta plozii legati de ele, de cai, de tati, de magari si copiii sunt foarte fericiti ca sunt langa parinti sau macar langa ceva cald si viu, iar parintii sunt multumiti ca au copilul cu ei si ca au doua brate libere. Mai mult, copiii lor nu fac colici. Bang! Ia uite ce de plus-uri.

Am ajuns cu carutul acasa, l-am asamblat constiincios si cam gata. Luca a stat in carut de foarte putine ori, mai mult caram carutul gol. Atunci mi-am dat seama ca imaginea cu femeia cu carutul gol de pe pachetele de tigari nu e chiar de speriat - nu e semn de infertilitate la fumator ci de atasare la bebelus. Imi e clar ca pruncul era la tatal fumator in brate  cand au facut poza. Ha!

Dar sa revenim. Noi preferam sa il caram pe Luca in marsupi plus. Cu wrap-ul nu ne-am inteles pentru ca era prea scurt si pentru ca ni s-a parut complicat. E o chestie cu arici foarte simpla si buna, pe care o atasezi singur foarte firesc in 30 de secunde, culmea, facuta de romani pentru mult-ravnitul export. Deci cumva noi importam produse exportate. Cu el atarnat in brate avem doua mani libere, copil vesel si linistit care doarme cel mai bine in marsupiu, mobilitate maxima (nu mai caram carutul pe scari la metrou sau prin mai stiu ce locuri agolmerate - avem doar o burta mai mare). Avem si minus-uri: de la 10 kg carne de copil in colo iti trebuie stare de sanatate osoasa perfecta ca sa nu te vaiti toata ziua de șale. Ar mai fi faptul ca se mira toata piata Miniș de "maimuta" de pe tine, iti pipaie copilul sa se asigure ca e viu, si te privesc cu ura ca il strangi atat de tare acolo. Mai sunt unii care se prind cat de buna e solutia asta si zambesc complici. 

Am uitat sa va zic. Luca nu a avut colici. ;) sau poate noi nu am avut colici la cap. 

V-am mai zis de fricile mele induse de folclor cum ca viata si distractia s-a terminat odata cu nasterea copilului. Ma gandeam ca va trebui sa exploatam bunicii la fiecare nevoie de iesire. Ei bine, nici gand. Ba mai mult, purtatul lui Luca in marsupi usureaza mult pierderea vremii cu ocazii sociale. E adevarat ca nu mai pot sta mereu asezat la terasa, adopt cateodata pozitia din jurul gratarului: in picioare si cu berea in mana. Merge brici. Iesim des, mult si fericiti. Ne mai goneste acasa, desigur, plansul somnoros sau nevoia de baie a copilului dar asta e normal.

In cazul nostru refugiul in bunici nu prea funtioneaza. Din fericire avem parinti tineri si foarte activi. Ei muncesc mult mai mult ca noi, asa ca am ramas cu copilul "pe cap" 24/24. Alegerea de a-l lua pe Luca cu noi peste tot a fost, deci, cam impusa de context. Oricum asta ne doream si noi si a fost ok. 

Mai ciudat este cand se uita lumea lung la tine ca mergi la botezuri si nunti cu bebelusul pe piept. Iti pui putin țol festiv cat sa nu pari venit de la fotbal si atasezi copilul peste camasa. Copilul mic, de vreo doua luni. Fotograful face ochii mari si click-aie dslr-ul ca un paparazzo  de parca eram in chiloti la nunta iar invitatii susotesc scandalizati ca "astia sunt nebuni". Bai oameni buni, nu suntem nebuni - asta e situatia. Avem bunici plecati la job, un copil la care tinem, cu care ne face placere sa ne plimbam si care are norocul (zic eu) sa nu zaca cu vreo bona care il tranteste de pat la fiecare plans mai serios.

All in all noi suntem foarte fericiti cu Luca pe piept sau in cârcă (umeaza sa ne luam Manduca), ne este foarte simplu asa si ne place sa il bagam in toate rahaturile din cotidianul nostru. Daca si voi sunteti asa puteti arata asta public la saptamana internationala a copiilorpurtati.

Hai, drum bun!