Mama sociala

   Acum ceva vreme ma tot intrebam de ce atunci cand apar mame cu caruturi sau cu copii de mana navalesc pe strada in cete de parca s-a spart vreo conducta cu parinti. Umbla ca autobuzele 102: in gasca. Am crezut ca mamele alea vin de la gradinita sau ceva de genul asta pentru ca prea umblau randuri-randuri. A trebuit sa fac si eu un copil ca sa descoper, de fapt, adevaratul secret.

  Mamele au o mare nevoie de socializare. Cred ca nasterea si statul acasa 24/24 cu copilul le lasa niste rani adanci pe creier si au nevoie sa si le linga in grup. E nevoia de a vedea ca mai sunt si altele ca ele, ca nu sunt singurele de pe pamant. Daca mai apare un caz mai grav in grup, acesta va fi inconjurat cu empatie si cu umeri buni de bizuit, dar si cu o oarecare usurare: uite ca la noi pana la urma nu e asa de greu cum e la altii. Iar in cazul mamei cu cazul cel mai greu din echipa e bine ca are cu cine sa se sfatuiasca, de unde sa primeasca incurajari si chiar ajutor. Gasca de mame e un win-win.

  Am privit de multe ori cu uimire cum se andocheaza doua mame cu carutz, necunoscute, dar care vorbesc jumatate de ora de parca se stiu de ani de zile (cateodata, jumatate de ora e suficienta pentru curatatea ranilor): 

- Vaaai, de unde ai luat sosetele astea rosii? Sunt asa frumoase si ii vin asa de bine lui bebe al tau (se incepe cu un compliment)

- Ah, din Titan, de la etajul 3. Stii, la noi in casa e foarte frig pentru ca locuim pe colt si asta mica nu rezista la frig.

- Ohh, ( mereu vobesc cu vaiete si oof-uri) si eu cat am tras cu frigul dupa nastere.  Sa iti povestesc.... 

 Asa incepe o amicitie care poate dura de la 30 de minute la, banuiesc, o viata in varianta mamei de tip "socialis vulgaris", de cartier.

   Exista si "socialis networkus", sau mama facebook-ului si a forum-ului. Acestea fac acelasi lucru ca celelalte, doar ca socializeaza din pat, in timpul alaptatului, al somnului copilului sau chiar in timpul somnului ei. Ele se intalnesc pe grupuri secrete pe facebook si le uneste si un fel de elitism in afara de problemele banale legate tot de caca, pipi si psihice. Ele sunt mamele noii generatii, care sunt mereu impotriva curentului si incearca sa revolutioneze cresterea copilului. Ele sunt la curent cu cele mai noi si mai naturiste trend-uri si sunt manate si de o forta sociala de a schimba lumea copiilor lor. Sunt leoaicele cele mai fioroase care musca rau, dar, care musca pe facebook sau pe forumuri. 

   Mai este si aripa "socialis networkus activus" care isi mai lasa pc-urile acasa si ies sa se vada si sa schimbe lumea cu mana lor.

   Bun, dar care e treaba barbatului in asta? SPRIJINUL. In fara de a 'le lasa' sa socializeze cu alte mame trebuie sa le incurajam si cateodata chiar sa mergem cu ele. Mandria de aparea cu tatal copilului la intalnirilie cu celelalte fete este un mare plus. Cred ca lor li se pare ciudat sa se lipeasca de orice mama cu carutz sau cu marsupii si daca ne vad si pe noi in randul doi le este mult mai usor. Oricum, e frumos sa le vezi cum intineresc dupa o discutie intensa cu o mama-prietena. Isi dau energie de la una la alta si asta e admirabil. Noi trebuie sa stam cuminti si sa zambim, sa ne mai bagam in discutie moderat si, daca sunt tati prin zona, sa socializam cu ei. Oricum, relatiile dintre tati necunoscuti sunt mai reci. Ai sa ii vezi ca nu stau fata in fata, isi privesc copii in timp ce vorbesc si indruga verzi-uscate despre copii, dand timid tarcoale si altor subiecte mai "barbatesti". Tatilor le trebuie mult mai mult decat mamelor sa se imprieteneasca. Vor privi paralel multa vreme pana se vor privi in ochi si se vor bucura ca se vad. La inceput, toti barbatii se gandeasc la prietenii lor de la carciuma si cum e nevoit sa vorbeasca cu "ciudatul" asta de langa el. Rezistati! Se merita. Om fi noi mai inceti la socializat, dar daca ne lipim ies relatii frumoase. 

   Faza intresanta este ca noi am iesit in grupuri de parinti de pe cand nu aveam copil si acum avem deja pusi deoparte prieteni misto. 

   Si ca tot vorbeam de facebook-eritze care vor sa schimbe lumea, saptamana trecuta am (cam) participat la ziua saptamana internationala a bebelusilor purtati. Un eveniment mic, pentru ca e primul de la noi, si facut cu mult drag de niste mame pline de energie buna. M-am simtit foarte bine inconjurat de zeci de copii si zeci de parinti cu care impart aceleasi convingeri. Bravo fetili! Efortul lor cred ca a fost enorm in condintiile in care toate au copii mici si multe probleme pe cap. De ce s-au muncit atat? Pentru a socializa si a schimba lumea. Pam-pam. 

La voi e la fel cu socialul? Din ce caregorie faceti parte? Pentru cine scriu eu aici?