De ce nu zic la multi ani la timp? + CADOU

Primul motiv pentru care nu am umplut de Craciun si Anul nou wall-ul si blogul cu urari si poze cu brazi este ca oricum nu ar fi interesat pe nimeni, toti fiind prinsi cu sarbatorile lor. Al doilea motiv a fost ca eram si eu prins cu sarbatorile noastre. M-am lasat dus de starea de bine si am lasat bateriile la incarcat lasand bloggereala pentru anul nou.

Desi, daca stau sa ma gandesc anul trecut a fost destul de frumos from the blogging point of view. Mai mult de atat s-a si terminat frumos tot din punctul asta de vedere. Am fost invitat la o petrecere de Craciun data de Neoset. Eu nu prea sunt obisnuit cu chestii din astea si ca atare ma mana curiozitatea spre petrecerea cu iz blogo-social. Plus ca nici nu am avut ocazia sa particip la asa ceva la multinationala la care lucrez si parca simteam nevoia de ceva festiv cu luminite.

Cu toata curiozitatea tot m-am desumflat pana la urma: pe un frig cumplit, intr-o seara de pana in concediu cand mintea era deja plecata de acasa, pe o lene de nedescris m-am chinuit sa imi misc trupul jumatate racit spre Pipera, chiar la 2 minute de serviciul meu. (Asta, ca sa ma simt si mai ciudat, fiind asa aproape de locul muncii silnice-zilnice.) Cand am ajuns acolo aveam deja toate motivele sa fiu cu fundul in sus, dorindu-mi sa plec cat mai repede spre casa (repet, lene, frig, raceala). Am intrat in noul showroom Neoset, cladirea pe care o vad de ani de zile trecand cu bicla in fuga prin fata ei. A fost o firma de scutere inainte dar s-a transformat prin vara in Neoset. Eu si Luca eram  primii veniti la party - doar noi si organizatorii bucurosi de oaspeti. Gandul imi era sa termin cat mai repede si sa plec. Cand mi-au zis ca vom face poze, ca vom desena pe canapele cu cariocile si vom topai pe orice pat am inceput sa casc ochii mari a curiozitate. Peste partea cu mancare si tatuaje pentru copii am trecut repede ca mai vazusem. Dar sa desenez pe canapele nu mai pomenisem in niciodata. Mi s-a zis o viata intreaga SA NU CUMVA sa murdaresc canapeaua ca e de rau.  Cand am patat fotoliul parintilor cu niste cerneala am plans doua zile doar ca sa nu  ma bata si acum vin oamenii astia si imi zic sa desenem pe canapele?!?!? Prima reactie a fost ca nu e ok sa imi invat copilul cu asa ceva pentru a evita picturile de pe canapeaua proprie. A doua reactie a fost sa imi dau doua palme - doar n-am sa il stresez si pe Luca cu aceeasi frica anti-canapea? Apoi m-am intrebat de ce or vrea oamenii astia sa desenem pe produsele lor? Oare vor sa le arunce in glorie? Uimirea totala a venit cand mi-au zis cum sa stergem carioca: doar un servetel umed. Cuuuum ? N-are cum !

Si a avut cum. Nu stiu ce fel de fibre sunt alea dar se sterg perfect doar cu un servetel. Senzatia e ciudata pentru ca mintea nu poate intelege asa ceva si reactia pe care o avem vazand minunea e pe masura - seamana cu bucuria cimpanzeilor si suna tot cam asa. :) Recunosc ca e superb sa desenezi pe canapele – au textura mai misto decat orice hartie, fondul colorat exista deja iar daca mai sunt si niste pattern-uri pe acolo, sa te tii creativitate!

Dupa episodul asta memorabil am mai facut poze, facut rama pentru poza, am sarit pe paturi si Luca s-a ales cu « tatuadj » cu painajen pe manuta. S-a cantat in fata audientei Everybody in the "cata mare" si "mocatun" cu plete dalbe. A zburat timpul ca vantul de afara si Luca a cerut el in locul meu acasa. La plecare am avut alta surpriza de proportii: am primit cadou cel mai frumos taburet cu bile pe care l-am vazut vreodata. N-am intrebat daca se poate desena pe el pentru ca e deja desenat. Am plecat fericit sa imi sarbatoresc Craciunul. Acum, ca a trecut m-am gandit sa va fac si voua un mic cadou - am un voucher de reducere 20% la orice produs NEOSET si cum astept sa terminam de mazgalit intai toata canapeaua pe care o avem deja, va dau voua cuponul. Asa ca, cel care are de investit in Neoset si in viitor poate sa imi scrie aci un comment si facem reducerea