Pe bune despre pub pe net

Eu vorbesc cinstit mereu, dar acum voi fi al dracului de cinstit. 

Cum poate ati remarcat deja au tot aparut pe blogul meu diverse post-uri de publicitate. Publicitate e cam mult spus, totusi. Sa le zicem de promovare sau multumire ( vezi Tikki shoes, Hip-hip sau Neoset ). Odata cu ele sunt convins ca ati inceput sa cascati a plictiseala sau a nemultumire pe la tastatura. Asa fac si eu cand citesc pe vreun blog despre diverse produse, firme sau campanii. E normal, ne invenineaza asa de mult tv-ul, radioul si youtube-ul cu publicitate ca nu mai avem nici cea mai mica rabdare sa mai si citim voit balarii care promoveaza diverse chestii. Se spune ca noua moneda a vremurilor noastre este like-ul. In functie de like-uri poti fi platit sau rasplatit, luat in seama sau uitat. S-a pervertit destul de rapid saracul deget mare ridicat si acum parca nici like-ul ne mai place. Nu mai dam like chiar daca ne place ca daca isi ia nu stiu care vreo avere pe asta. Daca sunteti de genul asta aveti grija ca si vizualizarile se platesc si va feriti inutil de like-uri :). Din pacate si cei din fata tastaturilor trebuie sa traisca si ne cer bani. De fapt nu ne cer bani, ci rabdare - rabdarea de a le inghiti mizeria publicitara ca sa putem ajunge apoi la continutul gratuit al internetului. Asta era nu? Netul e gratuit! Da, dar gura asta a netului nu trebuie sa manance si ea ceva? Nu? Da-o-n gura masii? Pai daca ar fi asa google, facebook, wikipedia din ce salam sa muste? Chiar vrem sa cautam fara motor de cautare? E misto cand stam la bere si ne loveste vreun lapsus de doi lei si scoatem repede smartphone-ul ca sa punem capat chinului amintirii din manualele scolare, nu? E misto! Dar nu merita in cazul asta si gura google-ului o bere? Pai merita.

Si bloggerii astia parliti care scriu verzi uscate de ce vor bani? Nu au salariu de la job? De ce sa faca ei bani pe ochii mei avizi de lectura sociala gratis? Pai hai sa luam cazul meu - am facut un blog de tata intai ca sa am un loc unde sa povestesc experienta nasterii lui Luca din punctul meu de vedere. Cautasem o astfel de lectura pe net dar nu am gasit nimic despre barbati si mi-am zis ca poate intereseaza si pe alticineva, cum si pe mine m-a interesat. Asa mi-am pus povestea pe net. Apoi m-am gandit ca scrisul e un exercitiu care (neasteptat) imi face placere si ar fi misto sa mai fac compuneri din experientele mele - pentru curiosi. Bang! S-a nascut blogul. Am ramas uimit sa vad cum creste blogul singurel. Voi ati venit curiosi in noua mea casa, iar eu, magulit si fericit de prezenta voastra, am inceput sa dau si mai mult. Am inceput deodata sa iau joaca mai in serios si sa devin responsabil cu blogul. Am avut niste socuri cand am aflat ca cititorii chiar ma iau in serios si am continuat cu mai mult drag si mai mult avant. A venit la un moment dat ideea care ii vine oricarui tata - cum ar fi sa lucrez de acasa? Cum ar fi sa fiu aproape de familia mea draga cat mai mult? Wow! Si crezi ca se poate din blogul ta-su? Hahaha! Bai, nu stiu. Dar daca s-ar putea? Nu ar fi bine sa incerc macar, in loc sa ma intreb ca prostul? Hmmm.
Si iata-ma incercand sa vad pana unde merge visul asta. Ce am de pierdut? Interesul, rabdarea voastra si visul meu. Ce aveti voi de pierdut? Nimic. In cazul asta nu merita sa incerc?

Nu stiu cum se vede de la voi dar post-uri platite au fost foarte putine. Mai precis unul. Restul au fost reclame de drag sau multumire. Cum sa nu va zic si voua despre Tikki care mi-a incaltat cel mai bine copilul? Sau despre HipHip care au adus Manduca in Romania si ne-au usurat cel putin 1 an din viata agitata de bebelusie. Cum sa nu va zic si voua despre astea, voi, musafirii care mi-ati dat aripi? Daca tot incerc sa ajut Universul cu blogul asta n-as fi oare obligat sa dau si sfaturi bune? Asa cum sunt si obligat sa filtrez prostiile. De exemplu am refuzat o campanie de la o firma de lactate pentru ca n-as fi avut curajul sa va mint. Acum a inceput sa sara lumea ca am scris despre Neoset si ca nu mai scriu the usual funny shit. Nu m-a obligat nimeni sa scriu despre ei dar mi s-a parut misto ca au canapele pe care poti desena. Poate unii sunteti interesati si va doriti o grija in minus sau poate va linisteste doar ideea ca exista asa ceva. Nu conteaza, trebuia sa stiti.

Asa si care e concuzia, bai nene? Pai va dau un exemplu: cand vad un tanar cu reclame in mana la metrou iau fluturasul si ii zambesc chiar daca nu ma intereaza de pizza pe care o reduce cu 50%. Stiu ca el isi ia bani pentru ca eu fac un gest care nu ma doare - iau fluturasul, citesc pe diagonala si il arunc. Au fost cazuri cand din intamplare am gasit si chestii misto pe biletele alea enervante. Asadar, daca nu sunteti deja obisnuiti, obisnuiti-va sa va rasplatiti gurile internautilor care fac chestii pentru noi. Love comes back to us. Daca nu sunteti de accord, combateti produsele cu argumente utile tuturor, dar nu spuneti sa nu mai pun reclama pe blog ca va faceti de cacao.

Aveti grja ca am inceput o colaborare cu Pampers Premium Care. Daca piuie vreunul iau foc. :) (AM sa va dau detalii in zilele ce vin. Repet, nu am sa va mint niciodata. Daca aveti banuieli, tipati si am sa va raspund cinstit.