Momentul decisiv - LMA!

Il astept asa cum astept o plecare in vacanta. Cu neliniste si emotie. Parca ar fi frica, dar nu as avea motiv de asa ceva. Am facut asta de prea multe ori deja. Il astept toata noaptea cu neliniste.

Chiar asa, in timp ce il asteptam mi-am amintit de vacanta. Am tot umblat vacanta asta prin diverse locuri. Luca a fost, saracul, fericit pentu ca era cu noi. Am observat ca nu prea conteaza pentru copii unde sunt atat timp cat sunt cu parintii lor. Am stat de fundul lui si a fost fericit. Noi nu prea am apucat sa stam de fundurile noastre, dar am reusit sa fim fericiti. Ne-am obisnuit si cu putin cred - 3 ore de vizitat in doi Florenta, cateva ore de jucat carti si baut linistiti cu prietenii undeva la munte si multe somnuri de dupa-amiaza in 3 au fost exact cat sa ne puna un zambet bun pe figuri.

Ieri seara m-am culcat la aproape 22:00 cu gandul la noaptea asteptarii ca sa fiu sigur ca prind timp sa ma si odihnesc. Seamana cu asteptarea lui Mos Craciun doar ca invers.

Ca tot mi-am amintit de Craciun. Ce frumos e Craciunul cand ai copil. Am mai zis asta, nu? Am inceput colindele inca din noiembrie si inca nu s-au terminat. Am facut bradul de Craciun de la mijlocul lunii decembrie ca sa se minuneze in fiecare zi copilul de cat de frumos este bradul plin de luminite. Am tinut casa calda ca sa se abureasca geamurile ca in povesti si am privit zapada pe geam. Simteam in fiecare zi cum ii sadim amintirile si datinile lui de Craciun. Fara sanie, fara munte sau dealuri dar cu multa dragoste prin casa si jucausie.

M-am trezit pe la 4:00 si ma simteam odihnit. Puteam sa ma ridic din pat atunci. Am am tras de mine si am mai adormit subtire pana pe la 6 cand ma simteam si mai odihnit. Apoi, la 6:40 asteptarea a luat sfarsit. A venit MOMENTUL despartirii de concediu – perioada aia pentru care muncesc un an intreg ca boul in jug. A sunat ceasul - mi s-a crapat capul si sufletul de durere. Gata concediul! Gata viata frumoasa cu ai mei acasa. Am dat snooze plangand in mine si am continuat agonia cateva minute bune. Nu mai eram odihnit deloc. Ba din contra, tanjeam dupa somn ca Luca dupa lapte. Tanjeam dupa caldura plapumei noastre.
Acum sunt in metrou si vacanta asta a intrat deja in sertarul cu amintiri. Am un an nou in fata pe care mi-l doresc mai aproape de familie si, deci mai apropape de mine. Un an in care vreau sa ma re-apropii de muzica si fotografie. Un an nou in care avem inca o sansa sa schimbam lumea.

Va doresc ce va doriti voi! Si sa va fie prima zi de serviciu cat mai usoara.