Emotii si sentimente de bebelusi

Aventura Pampers continua in revista Baby din Martie 2013:

„Copiii noştri s−au nãscut iubindu−ne aşa cum şi noi i−am aşteptat iubindu−i“

Am citit o carte despre bebelusii din burtica care sunt inteligenti, care simt totul ca si noi si care reactioneaza la ce intampla in jurul lor la fel ca si noi. Asta nu a facut decat sa imi intareasca convingerea ca bebelusii nu sunt altceva decat niste oameni mici care nu au avut inca timpul sa invete tot ce stiu adultii. Niste fiinte complete cu sentimente complexe care mai au doar de exersat, nu de invatat ca sa creasca ca noi. Copiii nostri s-au nascut iubindu-ne asa cum si noi i-am asteptat iubindu-i. Din dragoste de mama s-au speriat de noua lume si au intampinat-o plangand ca s-au indepartat de pantecul drag care i-a purtat  pentru noua luni. Apoi tot din dragoste ne-au aratat bucuria cand au dat ochii cu noi si si-au oprit plansul pentru a face cunostiinta in primele minute de viata. Ne stiam si ne iubeam inca inainte de a ne vedea. Copiii nostri s-au nascut perfect invatati de Mama Natura sa aiba sentimente. Multumita acestui lucru a fost incredibil de frumos si de intens sa ne privim in ochi pentru prima oara. 


Sunt voci care spun ca "e mic si nu stie". Se inseala amarnic - ei stiu tot si simt tot. Doar ca ei se simt ca si cum ne-am simti noi intr-o tara straina in care nu cunoastem nici limba si nici semnele - si noi am striga dupa mancare gesticuland frenetic, am implora dupa imbratisare si somn si am cauta toaleta plangand asa cum fac ei in primele luni de viata. Bebelusii au noroc fata de noi in "tara" noua si asa de straina pentru ca mamele stiu sa ii inteleaga si fara cuvinte simtind din drag cand trebuie sa doarma sau manance. Iar in plus fata de noi pe taramul lor strain bebelusii au noroc de o inventie foarte nastrusnica care sa ii ajute pe lungul drum catre toaleta - Pampers - inventia care scuteste bebelusul de nenumarate plansete inutile. Daca noua ne-ar fi greu intr-o lume fara limbaj sa ne rezolvam nevoile imediate, lor le este usor multumita tehnologiei si asta e un mare plus pentru a lasa loc liber sentimentelor sa creasca in liniste intre parinte si copil. Pe vremea cand scutecul se spala la rau nu cred ca mai ramanea timp si energie mamicilor si pentru dragoste si cultivarea sentimentelor copiilor.

Unde vreau sa ajung? Cu toate ca din cauza staturii incredibil de firave si micute a nou-nascutilor am fi tentati sa spunem ca ei sunt doar niste fiinte prea necoapte pentru a avea sentimente, realitatea e ca ei simt tot exact ca un adult. Dupa parerea mea  nu mai avem ce sa ii invatam la capitolul simtiri, putem doar sa le aratam cum sa isi exteriorizeze sentimentele sau cum sa le transpuna in "limbajul nostru". Desi se naste cu zambetul pregatit copilul va avea nevoie de zambetul nostru ca sa zambeasca si el. Fericirea vine din fericire si asta e datoria nostra. Ii zambesc copilului meu pentru ca imi rade sufletul de bucurie cand il vad iar el imi raspunde in acelasi limbaj. Zambetul meu ii da incredere, ii da liniste si de aici pleaca totul. Prin mine si prin sotia mea el isi cladeste felul de a fi si daca ne dorim un copil stabil emotional trebuie intai sa ne punem pe noi pe picioare. Mie mi-a fost greu sa imi gasesc linistea in furtuna de emotii de dupa nasterea lui Luca ca sa ma pot echilibra dar am reusit cu gandul la acea prima privire dintre noi doi. Suntem obisnuiti sa cerem prea multe de la viitorul copiilor nostri dar fara a le fi model nu avem dreptul sa cerem nimic. Eu am invatat ca daca vreau un copil sincer va trebui sa fiu eu sincer cu el, daca vreau un copil iubitor eu trebuie sa dau tonul la dragoste, daca il vreau hazliu, puternic, demn, manierat trebuie sa am eu toate calitatile astea ca sa pot sa ii arat cum sa isi canalizeze emotiile si sentimentele catre aceste calitati. Cu atat mai frumos mi se pare sa imi cresc copilul cu cat si eu cresc cu el.


Cum am spus, natura pune inca de la inceput emotiile in copiii nostri dar ele trebuie exersate ca sa se dezvolte armonios. E un fel de gimnastica a emotiilor pe care trebuie sa o facem impreuna cu micutii nostri - eu am o carte pentru copii in care sunt desenate fete in diverse stari emotionale. Baietelul meu ma pune cu mult interes de fiecare data cand deschidem cartea impreuna sa impersonez toate starile de acolo. Rad si eu cu personajul din desen, sunt nervos ca el, suparat sau zambaret sau plang de durere. Apoi Luca repeta si el toate trairile impreuna cu mine. Se pare ca starea cea mai interesanta este plansul si din cauza asta ma pune mereu sa tot plang si sa inventez diverse motive pentru plans. Nu stiu de ce e asa, poate pentru ca plansul a fost prima lui forma de comunicare a sentimentelor si poate ca a ramas cea mai intensa si sincera. Pana la urma si pentru noi plansul e cea mai deschisa portita catre sentimentele noastre.

Bun, si totusi de ce toata aceasta atentie catre sentimente? Am auzit voci ca prea ne preocupam de sentimentele copilului nostru - ce, doar nu suntem terapeuti ?! Normal ca nu suntem si nici nu avem vreun gand sa facem psihanaliza pe copilul nostru, dar ne intereseaza foarte mult sa crestem un om cu picioarele tari, cu fruntea sus si cu un zambet cald pe fata. Suntem in era eu-ului liber si stabil. Ca tot ziceam despre vremurile cand se spalau scutecele la rau - credeti ca atunci copiii aveau parte de un teren asa fertil sentimental? Atunci prioritatile erau altele si fata de acum sentimentele ramaneau ascunse adanc in respectul primar dintre mamifere. Acum suntem NOI in centrul atentiei si daca stim cum si ce sa alegem putem sa facem lumea sa functioneze pentrul noi. Lumea de azi poate lucra pentru ca noi sa ne vedem de sentimentele noastre - cartile ne pot invata cum sa ne crestem frumos copiii, internetul ne aduce cartile mai aproape, tehnologia ne face casele mai calde si mai comode, detergentii spala mai bine ca raul de alta data si Pampers nu doar imbraca copii si ii si ocroteste. Stiu ca suna prea exaltat ce zic aici, dar tocmai in a vedea partea plina a paharului sta si educatia copiilor nostri.