Wednesday, December 21, 2011

Schimbarea la fată - cine e femeia de lângă mine?


Prima data i s-au schimbat ochii. Aveau o lumina frumoasa, venita de nicaieri. Aflase abia de cateva saptamani ca e insarcinata si Del deja incepea sa infloresca - se preschimba intr-o alta floare mai frumoasa si mai elastica. Sotia mea se metamorfoza. Eu asistam mut (si fericit) la toata evolutia asta. La mine se schimba doar cantitatea de griji din cortex in timp ce ea se reinventa. Ma simtem lasat mult in urma.

Pe langa faptul ca devenea mai frumoasa ea se facea si mai puternica. De cand am cunoscut-o era mama tuturor bolnavilor - cu trusa de medicamente in geanta, gata sa vindece orice durere de cap pornita de la bila sau de la stomac. Baga anghiroale cum bag eu tigari si antinevralgice cum baga baietii seminte pe stadion. De cand a incoltit insa, bobul ala de copil in burtica ei, Del nu mai simtea nevoia de pastile, nu o mai durea nimic, nu i se mai facea greata (culmea!), nu mai acuza lesin de nemancare (iar culmea!) si nu mai stia ce e aia sa iti fie frig. Sotia mea devenise the iron woman. Plesnea de sanatate. Ma uitam chioras zilnic la ea.  Asteptam sa cedeze si sa revina pishpirica bolnavicioasa pe care am cunoscut-o. Deja parca nu mai aveam nicio putere in fatza ei.

Au urmat sanii. :) aici nu comentez. Cred ca orice tata zambeste larg cand vine vorba de marirea sanilor sotiei. Uitam de fapt cu totii ca sanii sotiei nu mai sunt pentru noi. Ei sunt ai copilului si noi iesim in pierdere rau de tot la capitolul asta.

Odata cu evolutia sarcinii si cu hormonii jucausi s-a schimbat din nou ceva in privirea ei. De data asta privirea a devenit mai incetzoshata. Mai goala. Parca se vedeau rotitele cum se invart in gol. In timpul sarcinii si alaptatului hormonii dau tare cu barda la radacina neuronilor femeii si le cam darama sinapsele. Mai pe scurt, viitoarele mame se prostesc subit. Socul a fost mare pentru mine. Nu intelegeam cine e fata asta cu ochii mari si prostutzi de langa mine. Tocmai sclipirea m-a atras la Del si acum devenise asa neindemanatica la cap ca ma bufnea rasul:
Dand sa plecam din casa o intreb in holul garsonierei in timp ce ma incaltam
- Del, ai o guma de mesecat?
- Nu
La lift:
- Dedi, ai o guma?
- pai cum sa am?! Nu ti-am cerut eu adineauri?
- aha...
In fata blocului
- Dedi, ai o guma?
- :))))) tu faci misto de mine?
- nu. De ce?
Cam asa arata sotia mea in pragul nasterii: neuronii praf, zambet fericit dar tampitzel din cauza neuronilor sleiti, sani mari, cu temperatura corpului cu cateva grade mai mare si sanatoasa tun. Who the fuck was that woman?

A urmat apoi nasterea.
Cu toate ca ii ieseau multe fire si tuburi din corp si ca era sfarsita avea totusi victoria scrisa pe chip. Ochii ii luminau cald si zambetul era mare cat tot salonul de post operatoriu. Era un zambet pe care nu il mai vazusem la sotia mea. Era un zambet care amesteca toata puterea si dragostea din univers. Mie imi tremurau inca picioarele dupa aflarea vestii ca a nascut si ea parea stapana sigurantei si a emotiilor. Cand m-a vazut a inceput sa planga, dar si plansul era un gest de putere si nu de slabiciune. Aveam in fata ochilor cea mai puternica femeie din lume care de 10 minute era mama. Atunci am vazut prima transformare profunda a sotiei mele. Devenise Mama lui Luca. Asta e un lucru greu de digerat - acum ai o sotie numai a ta si in cateva momente ea devine mama. Pai bine, dar eu al cui raman? Nu se pune problema de gelozie pe copil - el este cel mai important si el trebuie sa aiba totul. Suntem cu totii de accord aici – e instinctiv. Dar chiar sa ne ia si sotiile? Ea era femeia aia care era pusa deoparte doar pentru mine. Acum este in primul rand mama si apoi, cand mai are timp si energie e sotie. Cam intre 21:00 si 23:30. Asta am simtit in primele saptamani de viata ale lui Luca. Apoi m-am oprit din invarteala si m-am linistit. Am acceptat.



Privind acum la ea si la mine imi dau seama ca este un mare dar ca ele se pot transforma. Eu simt ca am ramas unde eram inainte de Luca. Parca am ramas cu un tren in urma si acum incerc sa combin garile cumva ca sa il ajung din urma. Del este parinte prin definitie; de parca ar fi facut asta din totdeauna iar eu invat timid din prima banca, ridic doua degete, rosesc si tac.

Dragostea e primul lucru care rodeste mai tare in inimile parintilor cand apare boracul pe lume. Asta simt si eu si ea din plin. Asta nu ma mira. Nu ma mira nici instictul matern care a venit peste noapte la Del dar ma uimeste rabdarea pe care o are. Inainte era o fiinta normala - isi pierdea rabdarea de cate ori psihicul nu mai facea fata fizicului sau de cate ori ceasul se misca prea incet. Acum nu cred ca mai are notiunea de timp sau de limita fizica pentru ca altfel nu imi explic cum poate.
In serile cand Luca e agitat nu conteaza ca mie imi este gandul sa adoarma copilul mai repede pentru ca noi sa continuam sa vedem filmul inceput, nici ca se incalzeste apa din paharul lasat nebaut pe masa cand a inceput Luca sa urle, nici ca se face prea tarziu sa mai vedem tot filmul. Nimic. Ea a aruncat copilariile la gunoi si este mama pentru copilul ei. Pai de unde a aparut fiinta asta asa de responsabila? Parca eram echipa perfecta de iresponsabili...
Cine este doamna asta de langa mine? Ce ma fac cu ea? ...cred ca stiu...am sa o iubesc si mai tare.

68 comments:

  1. Awww, ce induiosator, Dedi! Noi sintem inca la jumatatea procesului, dar daca zici ca in the end, all is well, atunci multumesc pentru incurajare!

    ReplyDelete
  2. Tare drăguţ şi sincer ai scris. Să mai spună cineva că bărbaţilor le e uşor să aibă un copil!
    :)
    Mi-ai amintit de vorba aia: doi sunt nu cuplu, trei sunt o mulţime. Trebuie gestionată foarte atent situaţia, chiar şi când dragostea e din plin.
    Primul vostru Crăciun împreună? O să-l ţineţi minte toată viaţa.

    ReplyDelete
  3. Foarte frumos! Induiosator.. mai ales fiind cuvintele unui barbat :)

    ReplyDelete
  4. e prea misto sa fie scris de un barbat :)

    ReplyDelete
  5. superb...
    putinio babati pot sa isi exprime astfel sentimentele....

    ReplyDelete
  6. Ce mi se pare interesant e ca dupa nastere i-am transferat scrisul sotului asa incat eu nu mai pot scrie o boaba iar el isi face blog si scrie de rupe:). Asta da echipa si transformare.

    ReplyDelete
  7. superb ai scris, esti o raritate, cel putin prin lumea mea. o sa dau mai departe, sa se lumineze si altii. multumesc!

    ReplyDelete
  8. Trebuie să recunoști că și tu ai evoluat, sau măcar ai re-evaluat copilul și copilăria din tine, dacă nu cumva ambele. Te joci în draci și nu poate nimeni să spună că ești nebun :)
    Iar pentru toate fetele care nu pot crede că ești bărbat: stați liniștite, e doar un copil mai ciudat, care întinerește, slavă Domnului. Nu-i bărbat, bărbați sunt ăia pe care-i știți voi.
    Și totuși, deși cu o pondere materialistă mare în gîndirea mea de zi cu zi, zic: poate nu degeaba femeile sunt alea care nasc.

    ReplyDelete
  9. Pai cam da. Cred ca defapt ele au The Balls.

    ReplyDelete
  10. eu sunt de acord cu Luminita. Eu nu am intalnit asa. Eu cresc mai singura bebe, desi sunt casatorita, cat despre emotia exprimata de tine, lipseste cu desavarsire omului meu. mai ca nici nu vroiam sa stiu ca exista si altfel:)))))
    chestia asta ori o ai in tine ori nu, cred eu, deci, Luminita, chiar daca dai mai deprta=e, nu o s ase lumineze nimeni, din pacate

    ReplyDelete
  11. Anonimuso, eu cred ca prin puterea exemplului putem muta muntii din loc. D'aia fac si blogul asta.
    Faza misto e ca asta e un articol despre mame ( prin prisma sotiei mele) dar tot despre tattzi se vorbeste. :))))) hai mai, dati-ne o sansa!

    ReplyDelete
  12. multumesc, Dedi :)
    Am mai primit o portie motivationala. Ma simt parca mai puternica si mai...mama, acum dupa ce am citit cuvintele tale. Multumesc.

    ReplyDelete
  13. foarte touchy!! felicitari pt sinceritate si introspectie:) Go, ta-su-le!

    ReplyDelete
  14. Ve multumesc feteleor. Dar tatzii? Unde sunt tatzii? :)))

    ReplyDelete
  15. din pacate, sotul meu oricat ar citi sau cati i-ar spune tot asa ramane.
    Eu ma bucur ca exista si tati altfel. Si soti pe masura. Oameni de calitate!
    Sarbatori fericite!

    ReplyDelete
  16. Mie imi place cel mai mult cum le identifici tu pe toate, le spui pe nume si in acelasi timp constati ca uite, dom'le, nu ma deranjeaza asa tare precum credeam... Ei, zen-ul asta as vrea sa il (re)capete si Bogdanelul meu, ca in rest suntem fix in aceeasi barcuta cu totii ;-)))
    Te citim si te admiram in continuare! Forza ta-su!

    ReplyDelete
  17. Ea a avut 9 luni in care s-a invatat cu Luca ca fiind deja parte din viata ei/voastra. Pe masura ce trece timpul, va veti afla in acelasi tren.
    Oricum jos palaria pentru sinceritatea de care ai dat dovada! putini tati ar recunoaste si pune pe foaie aceste sentimente. Esti barbat de 2 ori: pentru ca le admiti si pentru ca le faci publice :)

    ReplyDelete
  18. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  19. Nu stiu daca stiti dar... http://www.libertatea.ro/detalii/articol/declaratie-dragoste-371101.html postarea asta a aparut in libertatea. Nu sunt fan al acestui ziar dar m-am gandit ca poate va intereseaza sa stiti.

    ReplyDelete
  20. Oau, multumim, pana si eu sunt vedeta acu:). Sper ca nu a aparut pe pagina 5:). O sa citim si o sa analizam daca e o stire sau nu, jurnalista din mine nu stie daca sa se bucure sau nu. Oricum ar fi, stiu ca ta-su poate ajunge si in alte case si poate deschide ceva minti. Ori ba?

    ReplyDelete
  21. Omfg! Cam ciudat. Puteau sa ma anunte.
    Mersi de stire Veintiseis!

    ReplyDelete
  22. tot respectul pentru un sot si un tata care isi impartaseste emotiile si trairile

    ReplyDelete
  23. Felicitari pentru noul membru al familiei. Sunteti norocosi amandoi ca va aveti unul pe celalalt, mai rar intalnesti asemenea cuplu... Sarbatori fericite!

    ReplyDelete
  24. Sa traiesti daddy! Si eu sunt tatic, am un bobocel de fata, cu toate ca gandesc la fel ca tine nu-mi pot exprima, din pacate, sentimentele si gandurile atat de bine cat ai facut-o tu! Ai facut sa vibreze maxim toate "fibrele" sensibile din fiinta mea! Bravo, felicitari si sa va bucurati impreuna de micut!

    ReplyDelete
  25. si noi mai avem putin si deja sotul meu a inceput sa fie gelos...dupa ce va citi sper sa se schimbe :D...oricum felicitari chiar mi-a facut dimineata mai frumoasa citind cuv tale

    ReplyDelete
  26. Bravo tati! trebuie sa-ti iubesti familia foarte tare, la ce poveste ai creat. Felicitari si numai bine, sa va bucurati de micutz.

    ReplyDelete
  27. pai voi o fu....eti si apoi va plangeti ca se ingrasa si fată ... dracu sa va inteleaga. cand e grasa si proasta vreti sa va luati alta... fuck your self!niste natangi care fac misto de lacrimi si emotii si neuroni si kilograme. meritati sa zaceti toti singuri, cu tâța mamei, evident, în gură. ce atatea țîțe? iete na, nu aveti ce suge??

    ReplyDelete
  28. nu inteleg nimic. tu ce ai citit si unde? cine a vorbit de ingrasat? si de plans?
    ia vezi-ti de blogurile tale!
    pa

    ReplyDelete
  29. si... da, mai exista astfel de tati. si, apropo, si noi avem un Luca... sa va traiasca!

    ReplyDelete
  30. No comment ! Timpul e parsiv, mai face niste "metamorfoze" intre timp. Oricum momentul ramane in memorie toata viata!

    ReplyDelete
  31. au si mamele fantezii, la un moment dat, cand incepe relaxarea fata de bebe, si fanteziile lor nu-s cu sotul, ca doar sunt fantezii. Uite asa pregateste Natura teren pentru alt copil, chiar facut cu "alta". E complicat uneori.

    ReplyDelete
  32. Frumos scris, dar foarte trista realitatea descrisa ! Ai toata compatimirea mea !

    ReplyDelete
  33. Va veni o vreme cind vei dori alte femei. Mai curind decit crezi. Specia umana nu este monogama, bun venit in lumea reala! Chiar crezi ca esti in stare sa f...i aceeasi femeie toata viata, din momentul in care v-ati pus saiba pe deget, si, mai mult de atit, sa pretindeti ca va iubiti? Povesti de adormit copii (prosti).

    ReplyDelete
  34. La ce fata si ce atitudine are nevasta-ta, o sa ajungi sa cersesti o bucatica de p....a. Ai grija, sa actionezi repede, ca tre' sa se intoarca la "bebe", sa nu cumva sa se intimple cine stie ce, vai!

    ReplyDelete
  35. "Au urmat sanii. :) aici nu comentez. Cred ca orice tata zambeste larg cand vine vorba de marirea sanilor sotiei. Uitam de fapt cu totii ca sanii sotiei nu mai sunt pentru noi. Ei sunt ai copilului si noi iesim in pierdere rau de tot la capitolul asta."

    Marirea sinilor, OK. Da' ce te faci cind se lasa si ajunge sa si-i dea dupa umar? Tot o iubesti, nu, ca aspectu' nu conteaza, poa' sa fie si cicloapa. Cind vrei si tu sa simti o tita adevarata in gura, ai parte de o cirpa. Si se duce dracului sexul si de aici totul. Dar, vai, sexul nu conteaza, doar interiorul, nu e asa, ipocritilor?

    ReplyDelete
  36. Dedi, bine-ai venit in lumea cat se poate de reala a blogstalkerilor de cea mai joasa speta, care pleznesc de invidie cand citesc ceva care-i depaseste dpdv intelectual, moral si mai ales dpdv al calitatii substantei sufletesti... Ce scrii tu ii face sa se confrunte cu propria mizerie interioara si fiindca nu le place ce vad in oglinda incearca sa dea cu pietre in ea... Clisee...
    Eu vreau sa-ti spun sa nu te lasi descurajat de leprele netului (nu mi-e teama ca o vei face, dar vreau sa accentuez o incurajare a mea!!).
    Cu mult drag, o mamica aflata intr-o relatie plina de iubire, dar care mai schioapata uneori exact din motivele descrise cu atat talent de tine - ne faci curaj si te/va simtim aproape!
    La multi ani si sarbatori fericite!!

    ReplyDelete
  37. Ce frumos ai povestit despre sotia si copilasul vostru :) Va doresc multa fericire, rabdare si fericire :)

    ReplyDelete
  38. Superb...emotionant, cat despre Christinne, cred ca are niste probleme ( grave) si niste frustrari mai mari decat ea.

    ReplyDelete
  39. Genial, pur si simplu genial. Asta demontreaza ca unii au inteles scopul vietii: evolutia personala prin iubire.

    ReplyDelete
  40. Super,mai ales ca asta este scrisa de un barbat,se pare ca da,exista si astfel de oameni,sper ca Del stie cat de norocoasa este.

    ReplyDelete
  41. Ce copil frumos ai<3 ii un bolfos mititel<3:o3 cat despre articol:Bravo! mi-a placut<3

    ReplyDelete
  42. ce frumos!
    si felicitari

    ReplyDelete
  43. fffoarte frumos!sa va dea Dumnezeu multa sanatate....apropo de Dumnezeu: bunica, seara se ruga astfel: da-mi Doamne mintea de pe urma!...stia ea ce stia....

    ReplyDelete
  44. Ce frumos! Tu esti un norocos sa ai o sotie minunata, un copil la fel de minunat, dar si ea este o norocoasa pentru ca are un sot care vorbeste atat de frumos despre schimbarile prin care a trecut. Mi-au dat lacrimile... Nu stiu daca sunt de vina hormonii( sunt insarcinata- 7 luni) sau faptul ca prietenul meu nu mi-a spus niciodata in 7 luni ca sunt speciala...

    ReplyDelete
  45. uauu,foarte frumos si induiosator...e important ca un barbat sa stie la ce sa se astepte dinainte

    ReplyDelete
  46. tot facebook-ul e cu voi, mai sunteti si pe www.perfecte.ro, deci, sa se stie!!! felicitari, taticule!
    PS: sa nu uiti sa-i transmiti si mamicii felicitarile, da?

    ReplyDelete
  47. Nemaipomenit !!!Sunt mamica de un baietel de 3 luni...,din nefericire am trecut toata perioada gravidantel SINGURA(m-am despartit de"ta-su"cand aveam 4 luni).Toata lumea imi spunea ce frumoasa e aceasta perioada,in schimb eu n-am reusit s-o savurez aproape deloc;durerea din suflet luase locul acestei perioade minunate si unice.Incetasem sa mai cred ca sunt barbati vs.tati carora le mai pasa,incetasem sa mai cred ca cineva vede intr-o femeie gravida ceva frumos.Probabil prin simplu motiv ca nimeni nu ma intreba"draga mea esti bine?",pt ca nimeni nu-mi mangaiase burtica,pt ca nimeni nu-l ascultase pe"ghemotoc"vreodata cu ureche pe burtica,s.a.m.d...mi-au lipsit toate acestea si le resimt si-acum...,incepusem oaresicum sa vad barbatii cu alti ochi,insa AZI am puterea sa-mi schimb aceasta parere in urma acestui articol.Cu nod in gat de emotie si bucurie iti spun tie TATICULE,BRAVO<BRAVO<BRAVO...,iar tie minunata MAMICA,iti spun APRECIAZA ce ai langa tine.Sunteti minunati !

    ReplyDelete
  48. Anonymo, d'aia scriu eu aici - ca sa incurajez tatzii sa mangaie burtici si sotzii gravide. Din pacate tatzii nu citesc. Scriu probabil prea "mamos" pentru un tata. Dar las ca va ajunge cum a mesajul la toti.
    Partea buna in ceea ce te priveste e ca in curand (dupa ce mai creste) ai sa ai un copil care te va mangaia cu tot dragul din lume.

    ReplyDelete
  49. Mi-au dat lacrimile citind aceste randuri!!! Si noi asteptam o fetita peste 3 saptamani. Cristina

    ReplyDelete
  50. Esti un exemplar destul de rar care poate sa-si exprime sentimentele fara teama ca scade in ochii cuiva. Cred cu tot sufletul ca si prietenul meu este la fel, desi are rare momente cand imi spune, in schimb imi arata din plin. Este langa mine cu tot cu sanii mei lasati si cu certurile noastre din nimicuri, ma doreste parca mai mult, nu se mai satura de mine si de fetita noastra.
    Cat despre ce a scris Cristhinne sunt sigura ca tot ce zice simte pe pielea ei si de aceea nu e pregatita sa accepte ca sunt si altfel de barbati. Si unele dintre noi chiar suntem cele mai norocoase femei din lume!
    Felicitari tie, sotiei si lui Luca pt familia minunata ce o aveti!

    ReplyDelete
  51. din fericire au inceput sa fie tot mai multi "tati" precum Dedi si asta este imbucurator. Eu am un tata precum el si acum un sot la fel de deschis la minte si la suflet. sper din tot sufletul sa devina epidemie acest mod de a privi si de a trai viata.mi-o doresc din tot sufletul pentru copii nostrii.

    ReplyDelete
  52. mi-a placut pana la lacrimi,sunt mama si eu,la dublu si imi amintesc de zambetul din sala de nasteri.Si de emotiile lui.Ma bucur ca suntem tot mai multi ,ma bucur pentru copii mei si oamenii cu care vor convietui(o multiumeee deLuca frumosi,si al meu printre ei:).

    ReplyDelete
  53. Scoate, te rog, mesajele murdare, nu au ce cauta aici! Triaza comentatorii, e dreptul tau! Oana

    ReplyDelete
  54. Bravo bai barbate! Eu n-am reusit sa exprim asta in cuvinte, desi lucrurile s-au petrecut (aproape) identic.

    ReplyDelete
  55. hallo, Papy ! fain scris. Eu sunt o rasfatata, sotul meu este mai mult decat atent si atat de bun, atat de dulce cu noi... ii admir forta extraordinara, mai mult interioara, ar muta si muntii din loc pentru noi daca este nevoie. nu se da niciodata inapoi de la nimic, chiar daca lucreaza ca medic si are maini finute ca o domnisoare, Dumnezeu stie cum de raman atat de fine fara creme sau alte unsori, totusi isi cauta zilnic de lucru fizic, ceva masculin ;), a renovat toata casa,inaltat pereti rigips, lambriuri, faianta, a facut el instalatia electrica etc. La nasterea baietilor a fost cel mai fericit tatic din lume, el a vazut baietii de fiecare data primul :) el a taiat cordonul ombilical si ii dadea sfaturi medicului, care culmea il asculta :))) copiii dorm cu noi inca, chiar daca au 5, resp. 6 ani si lui ii ramane f putin loc, dar nu se plange niciodata, este primul care se trezeste si duminica pregateste micul dejun ... adus la pat, chiar si acum, cand totul a intrat intr-un fel de rutina. Ma mai supar eu de una de alta, lasa totul balta si vine sa vada cum poate sa ma calmeze sau cum sa imi ia de pe cap vre-o sarcina enervanta. Cateodata se intampla sa aibe pacienti si cat ei sunt in terapie, vine fuga la noi, sa vada daca suntem ok, ne face un ceai. Eu nu inteleg de pe ce planeta a venit ingerul asta si cum reuseste sa ne suporte!!! noi 3, eu haotica, iar cei doi , niste tirani !!!si totusi spune ca suntem noi ingerii, vede in mine o zana minunata iar in rebelli nostri, cei mai minunati copii, copiii viitorului, geniali si de o frumusete iesita din comun. IN ochii lui de un albastru curat si limpede ca cerul unei dimineti de vara, se vede doar dragoste si nici urma de egoism, de vanitate sau de orgoliu, in ochii lui intotdeauna m-am vazut frumoasa, respectata si chiar cu puteri magice si de 8 ani, decand suntem impreuna, aceasta oglinda fermecata m-a transformat atat de mult incat chiar asa devin, in fiecare zi... asa cum ma creaza el doar privindu-ma...
    oricum, mi-a placut mult ce ai scris, mi-a adus aminte de perioada cand am nascut si am ramas atat de impresionata incat uite ca am scris si eu cateva randuri in onoarea barbatului desteptat, care isi da dreptul la fericire. G

    ReplyDelete
  56. Alin, majoritatea barbatilor nu reusesc sa exprime sentimentele astea in cuvinte. Din pacate unii se tem de ele si le resping, odata cu copil si cu mama lui cu tot. Super postare. Felicitari Dedi.

    ReplyDelete