Monday, October 29, 2012

De unde vine rusinea?


Prima mea amintire despre rusine este de cand aveam vreo 3 ani, stateam la Ramnicul Sarat cu parintii mei si intr-o dupa-amiaza ei s-au gandit ca e momentul bun sa invat sa cumpar paine. E posibil sa fi fost chiar dimineata, asta nu mai stiu sigur, dar stiu sigur cum am inghetat cand mi-au propus sa ma duc sa spun sarumana, sa ii cer o paine tovarasei vanzatoare, sa ii dau moneda mare si gri de aluminiu, sa iau painea si sa plec. Am incercat sa ma impotrivesc dar ei m-au asigurat ca sunt baiat mare si ca pot face asta. Eu nu ma simteam mare deloc. Eram mic si cacat pe mine de rusine. Am luat fortat moneda, am intrat in magazin, m-am apropiat de gratarul plin cu firmituri al doamnei vanzatoare si am incercat sa o privesc sa ii spun sarumana. Nu am reusit nici sa imi dezlipesc privirea din podea. M-am uitat sa evadez spre usa unde erau ai mei si imi faceau galerie - haide, haide ia painea, esti baiat mare. De rusine si frica am aruncat moneda prin gratarul de lemn si am fugit plangand la mamica in brate. Rusinea cea mai mare am indurat-o cand m-au luat ai mei de mana sa imi confrunte esecul cu tovarasa vanzatoare care zambea superior de dupa tejghea. Au incercat sa ii spuna ca inexplicabil m-am rusinat si ca am aruncat banii cat colo prin stratul gros de firmituri. 

Cu ce sunt acum de acord din povestea asta este cuvantul "inexplicabil". Chiar asa, cum se explica rusinea si de unde vine? As fi crezut pana acum ceva vreme ca o faurim noi din mintile parintilor si educatorilor nostri dar stati sa vedeti chestie "inexplicabila". Probabil va mai amintiti ca Del lucreaza in culisele emisiunii  "Totul despre mame". Ca atare, in fiecare dimineata impreuna cu Luca se uita pe Prima Tv la emisiune si implicit la Ruxandra, prezentatoarea. Luca o stie deja bine de pe "sticla" pe "Rucanda" dar nu se manifesta cine stie cand o vede. Sambata asta Del fiind la treaba, ne-am gandit sa ii facem o vizita ca sa o luam acasa la sfarsit de program. Acolo am dat ca de obicei peste toata echipa vesela a emisiunii si ne-am hahait. Insa cand a aparut Ruxandra cu gura pana la urechi maimutindu-se pe langa el, Luca si-a pus manile la ochi si s-a ascuns in bratele Deliei. L-am intrebate ce are si ne-a zis "fiica" (frica). Mi-am zis ca a intrat Ruxandra prea tare in copilul traumatizat de o zi fara ma-sa si ca e normal sa reactioneze asa. Anormal a devenit cand dupa episodul asta Luca a incept sa ma intrebe intr-una " unde e Rucanda?". Eu o tot tineam ca Ruxandra a plecat si ca acum e ok. Doar ca nu era ok, el vroia sa stie unde e fata. Mi-a picat fisa tarziu - taticule, tie iti place de Ruxandra? A bagat un da-da grabit si si-a pus mainile la fata, ascunzandu-si zambetul rosu de rusine. Rucanda, da. Unde e Rucanda? cu o figura mica tot mai rusinata, cu privirea in jos.

Bang! Ce asta bai nene? De unde rusine la Luca ca n-a vazut asa ceva niciodata. Inteleg ca o stia pe Ruxandra de la celebrul TV, dar totusi... Nu i-am vorbit despre rusine niciodata si nici nu prea aveam de gand. Am tras prea mult din cauza rusinii si timditatii pana acum ca sa mai am chef sa sadesc mizeria asta si in copilul meu. Problema e ca rusinea este deja in el.

Banuiesc ca rusinea este un sentiment natural, innascut si nu unul educat sau insuflat. Poate d'aia a fost asa usor sa fim manipulati prin rusine de un sistem babesc de educatie scolara. Poate din cauza rusinii interpretam gresit si ne transformam in imn proverbul cu "capul plecat sabia nu-l taie". De unde vine sentimentul asta vinovat? Aveam noi nevoie de rusine pe vremea in care vanam in pielea goala prin padure de s-a gandit natura sa ni-l includa la pachetul psihologic de baza? Voua nu va este rusine sa va fie rusine? Voi ce credeti? Da-ti-mi o mana de ajutor.

Thursday, October 18, 2012

ziua de nastere

Acum 30 de ani se nastea Delia Obreja. Nu avea nicio idee ce ii va rezerva viitorul si nici acum nu are. Prezentul a facut ca ea sa devina Delia Grigoroiu. 

Acum 30 de ani eu imi traiam bebelusia si nu aveam nicio idee ca am sa intalnesc o Delie micuta si creata care ma va cuceri cu fiinta ei mare, puternica si plina de viata. 

Acum 1 an si 7 luni se nastea un copil jucaus si zambitor caruia i-am ales un nume dintr-un cantec al adolescentei noastre. Acum 1 an si 7 luni nu stiam ca Sf. Apostol Luca ( Luca cel nebun - al celor de la Timpuri noi) se serbeaza chiar in ziua in care s-a nascut Del.


Acum am doua motive de bucurie: ziua in care a aparut pe lume jumatatea mea si coincidenta fericita a unui nume care are din ce in ce mai mult sens in viata noastra.

Acum 30 de ani niciunul dintre noi nu stia ca va fi atat de fericit la 30 de ani. Il multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos moldoveanca mea in cale! LA MULTI ANI, DRAGA MEA SOTIE!

Tuesday, October 9, 2012

Pravalia parintilor vinde tati


 Mai pe romaneste asa ar suna ce fac cei de la Pravalia Parintilor. Sau mai degraba ajuta barbatii sa devina tati. Iar daca va intrebati cum adica sa devina tati? - nu e vorba de fecundari in vitro sau in viu, ci e vorba de surubareala la cap. Mie mi-a fost destul de greu sa ma conving ca voi fi tata chiar daca imi doream asta. Din cauza asta m-am apucat intai de intrebat in stanga si in dreapta despre ce inseamna a fi tata si am primit raspunsuri care mai de care mai colorate:
 - s-a terminat viata
 - te-ai lins pe bot de sex
 - sa iti iei la revedere de la prietenii tai acum, ca apoi nu vei mai apuca
 - gata cu somnul, fratioareee
 - esti mort!
 Problema e ca niciun raspuns dintre cele primite nu m-a dumirit - ce e aia sa fii tata? ce voi simti? Voi putea sa imi iubesc copilul? Ma va iubi? Voi stii sa comunic cu el si ce sa ii spun? Voi fi in stare sa il educ? ( inca nu stiam ca si el ma va educa pe mine).
 M-am apucat apoi de citit carti de specialitate. Din pacate cartile erau pentru si despre mame. Am aflat despre furtunile de hormoni, despre schimbarile din corpul mamei, despre relatia mama-bebelus si despre alaptare. M-a ajutat sa imi inteleg sotia si sa o sprijin, dar pe mine nu m-a ajutat cu nimic. Lista intrebarilor fara raspuns traia si crestea linistita in creierii mei.
 Am fost apoi, impreuna cu Del la cursuri de puericultura si Lamaze. Aici am avut noroc ca am dat peste o tipa misto ( Claudia, care si-a bagat coada si in proiectul asta cu tati de care vorbesc ) care m-a intrebat la inceputul cursurilor ce ma astept sa aflu. Am balmajit eu niste intrebari, dar imi venea sa urlu ca la terapeut toate angoasele. Claudia a stiut sa imi lumineze mintea speriata la multe capitole. Am ramas, totusi cu multe intrebari pentru care nici pana azi nu am raspuns.
 Si cum zic parintii sau bunicii nostri - " daca aveam eu sansa voastra...eheee...poate eram mai departe..." asa imi vine sa zic si eu pentru ca proaspetii si viitorii tati au sansa sa aiba ceva DOAR al
 lor ( in afara de blogul meu, desigur :) ) - Seara taţilor - atelier de lucru pentru taţi, alături de psihologi organizata de Pravalia Parintilor.

Seara "e" de fapt vreo trei si "se bazează pe preocupările frecvente şi de cele mai multe ori nebăgate în seamă ale taţilor despre ce presupune sarcina de a deveni sau de a fi tată şi despre locul său în viaţa propriului copil." Pai ce mai vreti mai nene? Daca aveam asa ceva acum vreo doi ani dormeam mult mai bine inainte de nasterea lui Luca si chiar si dupa.
Hai fugiti la inscriere daca sunteti viitori tati sau alungati-va barbatii la curs, daca sunteti cu burtica in crestere.

Thursday, October 4, 2012

pe mana lui ta-su - ep2 - la masa

Pentru ca episodul cu masa mi-a iesit prea lung (si asa am taiat din el la sange, lucru care se vede, taierile fiind putin cam flagrante) am decis sa pun pe blogul meu varianta intreaga. Hai pofta buna! :)