ma primiti pe mail?

Monday, February 27, 2012

Cold play - roseola infantum



Am bagat carpa sub jetul rece, am stors-o si apoi l-am invelit incet pe Luca. Cand l-a atins carpa rece am crezut ca ma sfarsesc – Luca nici macar nu zbiera, ci gemea. Gemea extenuat si resemnat, gemea lung si foarte trist, gemea cu ochii pierduti in ochii mei, intreband parca "ce am cu el?". Sentiment mai rau ca asta inca nu am intalnit – simteam ca imi schingiuiam copilul cu mana mea. Iar el, intelept si puternic, rabda. Mi-am amintit si episoadele mele din copilarie cu apa si otet din plin la fiecare febra. Tremuram de frig si boala iar cand venea carpa cu apa si otet ma termina. Uram din tot sufletul carpa si parintele care ma frectiona. Luca nu stiu daca ma ura. Parea peste mine. Imi era superior - eu imi muscam sufletul de chin si frica, eram mic, iar el era un copil enorm, pana la tavan, cu ochii gigantici si infinit de adanci, blanzi si intelegatori.

Asta a fost episodul care m-a marcat cel mai mult din prima raceala a lui Luca. De fapt n-a fost raceala, a fost roseola infantum. El a mai racit pana acum, am mai scos muci din nas cu aspiratorul (mai precis - batista beblusului), a mai facut odata niste 38 de grade de gust si a mai tusit episodic. Credeam si eu si Del ca stim ce e aia raceala. In realitate nu stiam nimic. Cand am facut vazut prima data pe ecranul termometrului 39,4 am inlemnit. Cum adica, copilul meu are febra asa mare?!?! Febra nu exista doar in carti de medicina si in amintiri? Cum se poate sa fie asa de aproape de 40? M-am panicat instant. Nu mai puteam gandi logic. Creierul meu vedea doar apropierea iminenta de 40. Vedeam 40-ul ca pe cea mai mare nenorocire. Am inceput sa facem ce ne-a antrenat medicul pediatru al lui Luca - impachetari cu carpa Diavolului, si medicamente reducatoare de febra. Jumatatea de ora pana i-a scazut febra a trecut ca un an, apoi au mai tot trecut alti ani in fiecare noapte. Dimineata se trezea ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Radea, canta, vorbea, dansa. Eu cu Del ne taraiam prin casa ochii carpiti dar fericiti ca fiul nostru da semne de normalitate. In fiecare dimineata am sperat ca a fost ultima noapte cu febra. Cand il luam in brate si simteam ca dogoreste iar o luam razna. Tebuia sa ii infigem din nou termometrul in fund, sa icneasca sfarsit cand puneam carpa uda pe el si sa se zbata cand ii dadeam medicamentul. Avea atata nevoie de noi incat dormea doar lipit de pieptul nostru. Motzaiam pe rand, cu copilul in brate si cu agitatia in san.


Drama cea mai mare a fost la Del pentru ca Luca refuza sa suga. Saracul isi dorea, dar il durea gatul si nu putea face efortul de a se hrani. Cand Luca intorcea capul de la san Del ofta amar si cred ca avea nodul plansului in gat. Copilul avea nevoie de ea si de lapte si era asa de bolnav  incat refuza. Ne venea amandurora sa urlam de suparare. Il hidratam fortat cu seringa - ca pe puii abandonati de la zoo. Eram disperati.

Primul gand care iti vine in minte cand vezi ca raceala nu mai conteneste este ca e ceva mai grav si ca ii trebuie antibiotic. Problema e ca antibioticul ar face mult rau unui bebelus de 11 luni. Bun, deci ce facem? In primul rand ne framantam si ne spargem capetele incordate unul altuia, ne certam, trantim, tipam, ne calmam, ne imbratisam si apoi o luam de la capat. In casa plutea o tensiune enorma - era ca vara, inainte sa inceapa furtuna. Tunam de incordare.
Pediatra ne-a trimis sa ii facem analize ca sa vedem daca e cazul de antibiotic, caci raceala insista cu febra mare de vreo 5-6 zile. Cand am aflat ca trebuie sa ii ia sange din vena si nu din deget am albit amandoi. Ne-am privit speriati ca sa ne dam putere, am imobilizat copilul si am indurat impreuna cu el. Vena a gasit-o greu, caci e dolofan si in urma acului a ramas o dara vinetie pe mana lui si inca o rana adanca in sufletele noastre pentru ca ne-am chinuit copilul inca odata.
La analize aparea o raceala si nimic care sa merite antibiotic, deci am reintrat in transee sa ne luptam in orb cu febra.



In a saptea zi i-au aparut pete pe corp. M-a sunat Del fericita: are roseola, am scapat! Imi venea sa dansez de bucurie. Luca a trecuse cu bine de greu - de cand apar petele e sigur ca nu e infectie iar febra dispare. A trecut adrenalina, disperarea si ne-am relaxat. Am simtit in sfarsit cat suntem de obositi dar nu mai conta. Asta a fost prima boala serioasa a copilului nostru. Am luptat impreuna, cu Delia capitan neinfricat, cu mine soldat agitat dar bun de carat si cu Luca, un teren de lupta inmuiat in apa si otet. Daca ati trecut prin asa ceva stiti cum este, daca nu ati trecut, nu am ce sfat sa va dau. Poate pot spune doar sa va ascultati sotia – ea e mama si are instincte. Noi, ca barbati avem doar bunavointa si carca tare.
Sanatate! ...Si putere!

21 comments:

  1. Of, saracutii de voi!!! Am trecut si noi exact prin asta, dar doar cu 2-3 zile de febra puternica, pe care nu i-am scazut-o decat o singura data, cand ajunsese de dogora ca un cuptor si ne-am dus si noi panicati la urgenta, unde am asteptat ca prostii 3 ore ca sa ne dea Nurofen si sa ne spuna ca habar nu au ce are!! Bine macar ca nu au sarit cu antibioticul, ca le dadeam cu ceva in cap! In a treia zi seara au aparut bubitele si petele pe corp! Ce fericire! Era roseola. De atunci ne-am invatat minte sa avem mai multa incredere in instinctul nostru si in ce citim pe net, sa nu scadem imediat febra, sa lasam corpul sa lupte cu infectia sau ce e acolo!
    Tocmai pregatesc un post pt. blogul meu, dar sa zic si aici scurt. Zilele astea am trecut iar prin momente de cosmar (4-5 zile de febra intermitenta si dureri de urechi cand mai slabe cand mai puternice). Eu - deh, bine informata si dincolo de panica - am ramas calma, il tineam in brate cu randul, dormea si dormita cu orele la noi in brate, isi lua energie si caldura si iubire si tot ce-i trebuia, nu prea manca (a slabit vreo 2 kile saracutul), deoarece la boala ideal este ca organismul sa se concentreze pe eliminare, nu pe aport... Ei, dar sotiorul a intrat in panica, ieri dimineata urla la mine ca sunt habotnica si incapatanata cu ura mea pe big pharma si, vai, omor copilul!
    Am fugit la Uniklinik in Frankfurt, noroc ca n-am asteptat mult, tipul s-a uitat 30' in urechile lui David, a zis ca are "o usoara inflamatie care poate sa treaca de la sine, DAR... va dau antibiotic, picaturi de nas si supozitoare Paracetamol" (cum? doar atat??? ;-((). N-a controlat sa vada daca e virus sau bacterii (evtl. CE fel de bacterii), a prescris un antibiotic cu spectru larg (cu multe efecte secundare si care se ia printre altele si la gonoree, adica sa fim asigurati pe toate planurile ;-)) si ne-a trimis acasa in 10 minute. Am venit boi si am plecat vaci. Dar cu ceva tot ne-am ales: s-a linistit Bogdan, am luat medicamentele de la farmacie (ca sunt gratuite) si le-am aruncat in dulap.
    Azi copilul nu mai are nici pe dracu', a inceput sa manance din nou normal, deseneaza, vorbeste iar ca un cintezoi, e treaz de la 6:30 si acu' ma striga sa ne uitam la TV impreuna.
    Da, dom'le, a avut gripa, de ce oare ne asteptam ca o boala care-i rapune pe adulti 2 saptamani sa treaca la un copil in 2 zile? Si ne lasam prostiti de medicina clasica - aia care nu e in stare decat sa reduca la tacere simptomele (spre confortul parintilor), directionand insa cauza bolii spre undeva mai in adancul corpului, unde efectele dezastruoase se vor vedea abia mai tarziu :-(
    Mai multe despre cat de greu suporta parintii un copil bolnav si ce usor sunt de manipulat din cauza asta... o sa cititi (daca vreti) putin mai tarziu la mine pe blog ;-)
    Va pup pe toti trei si sa va fie de bine roseola, o sa vedeti ca Luca va face un mare salt de dezvoltare prin faptul ca a invins boala singurel si fara prea multe (sper) chimicale!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da Feli, cred ca e normal ca barbatii sa se panicheze. Si eu am fost insuportabil in zilele de boala. Noroc cu voi ca ne tineti cu picioarele pe pamant. Bravo!
      Hai cu textul sa citim, sa ne antrenam. :)

      Delete
  2. Da, Feli, ne speriem ca prostii si vb ta, ne asteptam sa le treaca cat mai repede ca sa nu mai pierdem noptile, dar saracutii sufera si mai mult decat noi. Eu sunt mandra ca am rezistat eroic pe baricade si sper ca la urmatoarea raceala sa fim mai operativi.

    ReplyDelete
  3. da, am trecut cu un stefan cu o zi mai mare decat luca al vostru, tot febra peste 39, tot roseola, tot zile fara sa vrea sa manance, tot chinuitorul hranit cu seringa. doar ca stefan avea 6 luni atunci si, bonus, o infectie urinara. asa ca eu va inteleg perfect, din pacate. sanatate multa va doresc!

    ReplyDelete
  4. Am trecut prin asta in ianuarie, cu febra 4-5 zile si bubitele salvatoare la urma. Apoi in februarie am trecut printr-o laringita acuta cu spitalizare :( Ca avem un frate mai mare in grupa mica la gradinita care ne tot aduce si ne-mparte bucurii :)). Dar crestem noi mari si voinici! Febra nu e decat un simptom si nu exista relatie liniara intre gravitate bolii si cat de mare e febra. In principiu, daca atunci cand ii scade febra cu antitermic sau impachetari sau alte metode, puiul e bine, atunci nu e ceva grav. Hang in there!!

    ReplyDelete
  5. Copilul vostru este foarte norocos ca are asemenea parinti! Iar voi veti invata multe lectii importante de la copilul vostru iar asta va va face foarte fericiti!!
    "Pentru ca meritati!" Ha!
    Hmmm, suna ca un ravas dintr-o placinta chinezeasca, dar asa m-a inspirat scrierea lui ta-su sa zic!

    ReplyDelete
  6. Ma bucur ca a trecut greul. O sugestie, ca sa evitati chinul cu luatul temperaturii in fundulet: puteti folosi un termometru de ureche sau de frunte, noi ne descurcam bine cu cel de ureche pe care il avem. Sanatate multa!

    ReplyDelete
  7. Cred ca ii facem un cadou de un an un termometru de ureche:)). Multumim!

    ReplyDelete
  8. Buna seara. V-am descoperit blogul in urma cu cateva minute si tot ce pot spune acum, e jos palaria in fata ta. Esti un tata pe sufletul meu si pe sufletul oricarei mame.
    Cititnd postarea ta mi-am amintit de primul nostru 39.5 pe termometru. Am retrait fiecare mm=oment de parca ar fi fost ieri.
    Sanatate multa va doresc.

    ReplyDelete
  9. vin si eu cu o nota legat de temp. sunt la farmacii niste stickere amuzante (un pic mai mari decat un banut dar in forma de buburuza, fluturas sau broscuta - asa avem noi)care monitorizeaza temperatura - sunt un fel de indicator daca vreti - au 4 valori pe ele: 37, 38, 39 si infricosatorul 40. cand se depaseste o anumita valoare, bulina corespunzatoare se "aprinde". se pot lipi oriunde, axilar, pe piep, pe frunte ... ideea e ca nu trebuie "infundat" de fiecare data termometrul. noua ne-a fost de mare ajutor in ultimul an. am chinuit copilul ccu termometrul doar daca se depasea o anumita valoare.
    legat de chinul cu boala, bravo! :) ati trecut si peste asta cu bine :) o sa fie mai usor data viitoare (nu cu mult, nu va bucurati prea tare, dar tot e ceva :))
    sanatate multa!

    ReplyDelete
  10. Buna,

    Imi cer scuze ca poate intervin aiurea, dar voiam sa sbliniez ca impachetarile si compresele nu se fac cu apa rece de la robinet ci cu apa doar cu 2-3 grade mai rece decat temperatura corpului copilului. Astfel, disconfortul nu este atat de mare iar temperatura corpului revine la normal treptat.
    In rest,sanatate multa si posturi la fel de interesante ca pana acum.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Corect! Asta voiam si eu sa scriu:) dupa ce se uda, se stoarce prosopul, apoi se vantura....si se racoreste suficient - asa ne-a recomandat noua o pediatra batrana ptr. care avem toata stima si recunostinta. Plus ca bebita al nostru a intrat in colectivitate de la un 1 si jumatate...iar primul an a fost ingrozitor...din oct pana in iunie, viroze cu febra la fiecare 2-3 sapt. Iar in iunie anul trecut am "sarbatorit" si noi cu roseola si enterocolita - si le-am tratat pe toate babeste fara antibiotic! insa cu stress si nopti nedormite si multa sustinere ptr. cel mic.

      Delete
  11. Blu, asa e, am uitat de stikerele alea, multumim de info!
    Anca, nu erau reci carpele, dar pe corpusorul lui fierbinte pareau sloi. Oricum, in retrospectiva, cred ca am cam exagerat cu impachetarile, prea am abuzat de ele:(.

    ReplyDelete
  12. Noi in general ne ferim cat putem de medicamente alopate si folosim remedii homeopate si naturiste. Mai nou am descoperit saruri de tesut http://www.biochemic-cell-salts.com/12-tissue-salts/, am comandat de pe net un set + carte de utilizare si suntem foarte incantati de felul in care functioneaza, inclusiv la bebelus.
    Sa fiti sanatosi!

    ReplyDelete
  13. care e diferenta oare dintre roseola si rubeola,rujeola....cred ca si pitika noastra are ....:(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aoleo! Sanatate! Si putere...
      Diferenta e ca roseola e mai scurta si mai usoara din cate stiu.

      Delete
  14. Citind ceea ce ai scris in legatura cu intepatul pentru analiza mi s-a ridicat parul pe mine. Luni ne prezentam si noi la clinica ptr intepatura. Speram sa trecem cu bine.
    P.S. Va citim din umbra de ceva timp, si ne placeti tare!!!!

    ReplyDelete
  15. suntem si noi in plin episod de roseola (ieri i-a incetat febra si au erupt bubitele); vineri seara a facut febra 39.4 pentru prima data in viata lui de 11 luni! Am inebunit! Nu prezenta niciun fel de simptome de raceala, doar febra mare! Am refuzat sa-i pun carpa cu otet fiindca efectiv eu o urasc, nu vreau sa-mi chinui copilul; l-am despuiat, i-am dat nurofen de copii, i-a scazut febra in 45 min - un secol! Greu!Foarte greu!

    ReplyDelete
  16. Si noi suntem pe final de Roseola, din pacate, situatia nu a fost atat de roz, vreau sa zic ca dupa 3 nopti cu febra am ajuns la urgenta si ne-au scris antibiotic. Marti dimineata, la dr. de familie, la fel: 10 zile de antibiotic pt rosu in gat foarte urat. Am patit-o tocmai in noaptea de Inviere, Duminica si luni de Sf. paste inchis, pediatra de la privat ne-a vazut abia marti seara. Din fericire, nu i-am dat copilului decat 2 doze de antibiotic, de frica ca are infectie...si l-am oprit imediat ce a aparut eruptia. pt ca dr. de garda ne-a zis ca e un rosu in gat f urat...Mda. Am oprit imediat antibioticul, si culpabilizez enorm ca nu mi-am ascultat instinctul si nu am stat fara antibiotic pana la capat. Dar la 9 luni jumate, pt noi a fost prima boala, pana acum nu a mai fost nici macar racit si m-am speriat de febra, de suferinta lui. Nu am auzit niciodata de Roseola.

    ReplyDelete
  17. Intervin si eu dupa enspe ani de la postarea voastra, dar mi-a placut mult ce si cum ati scris, mai ales ca si noi suntem acum la sfarsit de episod cu roseola :). Diferenta este ca pitica noastra are 2 ani si o luna (teoretic trebuia sa fi scapat de pericol :) ) si ca febra pe care am vazut-o eu pe termometru pt prima data in vietuca ei a fost initial 40 (in prima seara) si apoi 40 cu 1 , cu 2, chiar si cu 5 la un moment dat :(. Am trait aceeasi disperare descrisa de voi, cu o mana pe telefon in fiecare seara, pregatita sa sun la salvare si cu celalta pe antibiotic :). Am rezistat la ambele :). Am fost totusi la doctor a doua zi dupa ce a inceput febra (ma speriase totusi destul de rau 40-ul acela) si am suportat infama intepatura, insa macar rezultatul a confirmat faptul ca nu este necesar antibioticul. Din fericire, la noi febra a durat doar trei infernale zile dupa care, in a patra a aparut eruptia, pe care eu initial am confundat-o cu o iritatie de la transpiratie :)). Insa febra disparuse si odata cu ea toti monstruletii din capsorul meu, care ma tinusera treaza si in tensiune in acele trei zile de cosmar :).

    ReplyDelete