ma primiti pe mail?

Wednesday, October 5, 2011

Monstrul din patul conjugal


Incep asa: parinti, dormiti cu bebelusii in patul vostru!
Am mai scris intr-un post despre prima seara in 3 cand am luat intr-o secunda hotararea de a dormi cu Luca in pat. Ca orice viitor tata care tremura la gandul ca un bebelus ii va fura sotia de la gura nici nu concepeam sa impart patul cu un terț. Era de ajuns ca sotia se transforma in mama si ca nu mai avea nici ochi nici sentimente pentru mine - sa las copilul in ultima cetate, cea a somnului si intimitatii, era exclus. Eram pregatit sa fac orice. Hotarasem inca dinaintea nasterii ca eu ma voi trezi noaptea si voi aduce bebelusul infometat la sanul ma-sii tocmai din camera din, ma scuzati, fund. Ma bucura ca avem un apartament cu camerele la poli opusi; distanta fata de copil era destul sigura. O linistisem pe Del ca pana ne vom muta la apartamenetul cu camere departate avem sansa sa stam la garsoniera prima luna si vom dormi cu Luca chiar in aceeasi camera. In lipsa copilului tot planul parea perfect. Copil fericit cu parinti fericiti. Ce sa mai, ca in reclame.
Dar! Dar s-a nascut Luca. Nu calculasem deloc partea emotionala, respectiv dragostea cea mai puternica pe care o vei simti vreodata. Avandu-l in brate parca tot nu era prea aproape.  Ce sa faci cu animalultzul asta chiomp care cauta doar caldura imbratisarilor noastre? Sa il arunci in patutzul lui de lemn si sa te prefaci ca nimic nu s-a intamplat? Fuck! S-a intamplat ceva foarte misto si nu te mai saturi de el. Asadar faptul ca am dormit din prima noapte cu el in pat a fost un lucru firesc. Ne era clar ca o sa il iubim nebuni si ca nu trebuie sa ne desparta clisee de genul: "daca dormi cu bebelsul in pat s-a terminat cu viata voastra!"
Viata nostra tocmai incepuse defapt si faptul ca eram trei in pat o facea si mai frumoasa. Cand i-am simtit prima oara manutza calda e spatele meu imi venea sa tip de drag - a fost cea mai intesa mangaiere pe care o simtisem vreodata. Era miez de noapte si copilul meu gasise ca ii este bine sa ma atinga. Cum as fi putut trai asta daca el statea tzapan pe spate in patuztul lui? Cum ar fi putut el sa rada in somn daca nu era in locul cald dintre noi? Cum am fi putut dormi noi fara el? Ati fi tentati sa ziceti ca am fi dormit bine. Ba bine, nu!
Avantajul dormitului cu copilul in pat este tocmai ca dormi mai bine. Mamei ii este mult mai usor sa alapteze copilul in pozitia culcata pe o parte, copilului ii este mult mai usor ca nu trebuie sa mai faca ditamai circul ca sa i se dea de mancare - doar mârie prin somn si i se da, tatalui ii este muuult mai usor pentru ca nu trebuie sa mai orbecaie noaptea prin casa sa aduca plodul la adapat si pentru ca poate sa doarma nesismtit de bine, lasand mâraielile doar in seama parintelui cu sâni. 

Stiu, e frustrant sa ai un patutz de copil care costa destul de mult (noi am avut noroc ca nu am dat banii pe el) si sa fie nefolosit. Mai greu decat aruncarea banilor pe fereastra este sa infrunti valul de dojene de la lume care iti repeta sistematic ca ti-ai mancat ficatii: vei avea un copil alintat, dependent de voi, care nu va fi in stare sa faca nimic singur, un neadaptat, un mic bou handicapat mancator de zile fripte. Daca lumea ar mai pune mana pe carte, respectiv pe studii despre somnul bebelusilor, ar vedea ca bebelusii care dorm cu parintii sunt mai inteligenti, mai activi, mai sociabili si, culmea, se vor desprinde mai usor de parinti. Pai si cum ramane cu legendele? Fuck 'em! Rezistati gurii lumii si va va fi bine.
Mai e o intrebare la care toti ranjesc teslele cand o rostesc: "pai bine ma, cum mai faci sex cu sotia ta daca ai monstrul in asternut?" Subiectul e delicat si am sa il dezbat mai pe larg cand am sa prind curaj. Ideea principala este ca se gasesc locuri prin casa căcălau. Timp si chef sa fie. :)
Azi dimineata, ca in toate celelate, Luca mi-a batut de cateva ori in spinare cu picioarele inainte ca ceasul sa sune, apoi, cand m-am intors spre el, m-a tras de nas si m-a mangaiat pe fatza, iar cand am deschis ochii mi-a zambit. Mai frumos si mai emotionant ca asta nu stiu sa fi vazut ceva vrodata. Asta se intampla in fiecare dimineata. Viata e frumoasa! ;)
Somn usor! 

37 comments:

  1. Sa vezi ce "Somn usor" ai cand baiatul nu mai are cateva luni ci cativa ani...(sunt de ajuns 3) si vine peste tine in pat si iti trazneste niste picioare in ceafa, asta dupa ce te-ai trezit din 2 in 2 ore sa il alaptezi pe frati-su mai mic nou nascut...:) idilic, nu? Si cand creste si al doilea cum faci?... dorm copii in patul parintilor sau parintii se transforma in intrusii din patul copiilor? Dileme...dileme...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cam toti cei pe care ii stiu, si care nu au respectat regulile, au constatat ca dupa 3-4 ani copiii isi cer singuri patul lor :) Dar, e drept, nu este testata metodic. E doar din mediul in care ne invartim :)

      Delete
    2. confirm. Intr-o zi co-sleepingul dispare. Sa vezi ce imi pare rau dupa :)))

      Delete
  2. :)) si eu simt cateodata ca dorm in patul copilului. :)
    la trei ani sper sa ma inteleg cu Luca si sa doarma singurel, la el in camera. Vom vedea...there still is hope! :)

    ReplyDelete
  3. Noi am fost foarte pro pt dormitul impreuna si a fost absolut perfect. Cel putin sa te luni am dormit impreuna. Pe la un an si zece luni ne-am oprit si am culcat-o cu sea mare. Nu a abut nici o problem de adaptare.
    Asa ca eu sfatuiesc pe toti sa doarma impreuna. Este absolut perfect.

    ReplyDelete
  4. Buna, Dedi!
    Felicitari pentru familia frumoasa pe care o ai.
    cat despre tema postari de azi....tin sa zic ca si eu eram una din acelea care considera ca un bebelus ar trebui sa doarma in patutul lor :) bineinteles facand calcule ca si voi inainte sa vina bebele sa ne strice socotelile.

    ceea ce am invatat in timp a fost ca fiecare familie are echilibrele ei si ca fiecare copil creste diferit....si ca cel mai important este sa muncim ca sa gasim echilibrul propriu si sa nu ne oprim in fata unor clisee ci sa mergem inainte pe strada noastra incercand sa descoperim si sa aplicam ceea ce e mai bine pentru copilul nostru si pentru noi.

    Parinti nu se naste...Parinti se devine cu timpul....un parinte creste impreuna cu copilul lui.....se descopera ca parinte asa cum invata sa il descopere si pe bebelus.

    felicitari pentru modul in care va traiti povestea minunata a vieti voastre...sunteti un exemplu de urmat.

    Ps. cat despre citit...oricum fiecare va cauta cartile care sa ii sustina teoriile care lui ii plac si pe care le aplica :D :)

    si apropo...cartile la ce varsta considera normal ca aceasta situatie sa se schimbe si bebeul sa doarma in patutzul lui (sorry dar chiar nu sunt informata pe tema aceasta)

    ReplyDelete
  5. @Simona - Se zice ca odata cu momentul in care copii invata sa mearga le vine si nevoia sa fie independenti. Din monetul ala se poate incepe eliberearea patului. :)

    ReplyDelete
  6. un singur lucru as critica, de ce ii spuneti "monstrulet"?? :)

    ACum strict la subiect - e firesc sa dormi cu copilul in pat ptr ca vrei sa il iubesti, sa il simti, sa te bucuri de zambetul lui. un alt motiv ar fi ptr ca viata nu se invata din carti chiar daca exista titluri de genul "invata fericirea in 10 pasi".

    dormitul si rasfatul, toate miile de momente unice, mai grele sau mai usoare cu copilutul tau, inseamna de fapt farmecul de a fi parinte. Este evident, mai putin de acceptat pentru cei care au facut un copil doar ptr ca aveau prea mult timp liber si trebuiau sa si-l ocupe cu ceva ori ptr cele care au nascut pentru ca toate prietenele aveau deja respectabilul statut de "mama" :D

    Cand iti vor da si acestia din urma seama ca nu si-au luat un catel sau o papusa, atunci probabil ca vor pricepe de ce nu este corect sa lasi un copil mic sa planga disperat intr-o alta camera doar ptr ca tu sa ai un somn linistit si sa te mandresti mai tarziu cu el ca este "atat de ordonat".

    Si nu este nimic rau ptr un copil in a fi dependent de parinti. Mai ales daca are niste parinti asa draguti ca voi :)

    Ciao!

    ReplyDelete
  7. @ Adriana - am scris "monstru" ca sa subliniez greseala facuta de cei care se sperie de copii lor. am auzit de multe ori, mai in gluma, mai in serios, ca au un "monstru" acasa. defapt e doar un monstru de dragalasenie si dragoste. :)

    ReplyDelete
  8. adevarul este ca dormitul cu un bebe este placut...miroase si respira atat de minunat, suntem indragostiti pana peste cap de el/ ea! si tot adevarat e ca pe la 3ani iti da niste suturi in ceafa, burta spinare...etc...si ca e mai greu sa accepte ca tre' sa doarma unde vrei tu si sa invete sa adoarma singur in patutul lui!Daca mai apare si al doilea bebe e si mai greu! Asa ca dincolo de moda asta cu dormitul in pat tre sa recunosc ca desi ne este dor de el si noaptea este mai echilibrata varianta aialalta( patul lui) pt noi! Nu spun ca exista solutii universale- dar adevarul este ca noi dormim mai bine cu totii in paturile noastre! Copilul are 3 ani si te asigur ca oricat de geniu e un copil la trei ani este indaratnic...mai ales in ce priveste somnul si obiceiurile legate de somn! Oricum din cand in cand vrea cu noi in pat si tentatia e mare si pt noi, dar in principiu un copil care este obisnuit sa doarma in pat cu parintii renunta singurel pe la 8-9 ani...asta e din studii de psihologie. Asa ca nu va imbatati cu ideea ca explicatiile de peste 2-3 ani care vor intelepti pe Luca care v-a merge singur in camera lui la culcare! Dar repet nu exista nimic universal valabil in ce priveste cresterea copilului ! si mai ales nu cred ca un copil tre' sa fie lasat sa planga!

    ReplyDelete
  9. :))))) renunta singurel pe la 8-9 ani. hahhaha! o sa imi citeasca el povesti la culcare.

    corect, nu exista retzete universale. eu scriu doar ce traiesc eu si ce gandesc. ce-o sa fie....nici Luca nu stie. :)

    ReplyDelete
  10. Foarte frumos. Si eu am dormit cu fetita in pat de la 5 luni si am scutit multe ore nedormite. Acum, la 2 ani, doarme cu taica-su, eu dorm cu bb 2, dar ne vom reuni la iarna, din cauza de caldura, abia astept. Imi este asa dor de ea, o culc seara si la pranz de cate ori am ocazia. Felcicitari pt blog.
    P.S. si eu le spun copiilor mei monstri si bestie - fetitei...asa mi-a venit, dar cu multa dragoste ))))))

    ReplyDelete
  11. Nora Madalina HornoiuOctober 6, 2011 at 3:56 PM

    Sa va traiasca si bucurati-va de el in fiecare zi. Al nostru are aproape 3 ani si din cand in cand (ca aseara, de exemplu) vrea sa doarma pe pernita mea (o am de cand eram de un 1) si-l las, fiindca in clipa in care a inceput sa doarma in patutul lui, am suferit groaznic. E greu sa nu il poti atinge, sa nu-l poti mangaia sau sa nu-i simti mirosul si respiratia. Faceti cum credeti voi ca este mai bine, nu va luati dupa gura lumii. Cine nu are copii nu stie cata bucurie iti poate aduce o mica mogaldeata vesela, iar cei care au si nu vad lucrurile asa, probabil nu si-au dorit sa-l aiba sau l-au lasat la bunici si-l vad doar in week-end sau nici macar atunci (asta nu o inteleg). Eu una fac totul impreuna cu el si-mi aduce cea mai mare bucurie din lume si inca mai dormim cu el in pat.

    ReplyDelete
  12. sfat (sper doar sa nu fie interpretat gresit): folositi apelative frumoase ptr copiii pe care ii aveti; sunteti parinti si trebuie sa daruiti copilului ce este mai bun iar cuvintele nu sunt vorbe in vant, au o importanta, isi pot pune amprenta pe fiecare dintre noi.
    altfel spus, daca tot ii spuneti "prost", chiar si cu mare drag, sa nu va mire daca ca va ajunge un "copil mai putin inteligent" sa zicem...

    ReplyDelete
  13. eu am dormit cu parintii mei pana la 13 ani, nu ca asa am vrut neaparat ci din lipsa de spatiu(4 frati etc.) si pot sa spun ca au fost cele mai bine dormite nospti din viata mea. adormeam instant la pieptul tatalui meu si pe povestile mamei mele.si nu sunt neadaptata sau dependenta de parintii mei. ba chiar am o personalitate puternica si pot sa stau pe propriile-mi picioare acum la 26 de ani si cu doi copii.

    ReplyDelete
  14. @ liayn - pana pe vremea bunicilor nostri se dormea frecvent la gramada intr-o camera. Defapt asa suntem construiti sa dormim. Ne-am obisnuit de milenii. Faptul ca acum ne permite confortul lumii moderne sa ne labartzam nu inseamna ca e ok sau ca suntem pregatiti psihic pentru asta. Dupa parerea mea se doarme separat de vreo 3 generatii maxim, deci e cam putin.

    ReplyDelete
  15. Adriana: si eu cred in ce zici tu, sustin teoria ta si incercam pe cat posibil sa fim atenti la cum si ce ii vorbim, chiar daca uneori in public parem dre[t niste snobi:). sotul a folosit cuvantul monstrulet de dragul scrierii, nici macar nu i se adreseaza asa. de fapt, ii mai zice "cacacic":))

    ReplyDelete
  16. I love your honesty :) Nu atat fata de noi cat fata de tine, it's really nice. And thank you for sharing :)

    ReplyDelete
  17. eu broastei ii spun broasca :), broscoiului broscoi, cand si cand purcei, cand si cand ii mai amenint ca-i mananc si atunci o iau la fuga razand :)

    cacacic suna bine, si monstrulet, totul sta in incarcatura emotionala din spatele acestor cuvinte

    dedi, eu te citesc de cateva zile incantata.
    la cat mai multe zile de "taticie" (parca e si "mamicie" :))

    concret, despre dormitul cu parintii numai bine, pruncii "independenti" ca dorm singuri sunt cam pe tot atat de "independeti" ca si parintii lor, care dorm unul cu altul.

    ReplyDelete
    Replies
    1. "despre dormitul cu parintii numai bine, pruncii "independenti" ca dorm singuri sunt cam pe tot atat de "independeti" ca si parintii lor, care dorm unul cu altul."
      Good point. Nu m-am gandit niciodata din punctul asta de vedere :)))

      Delete
  18. Nice... Toti trebuie sa trecem prin sentimentele astea. Eu, de vreo trei ori.

    ReplyDelete
  19. foarte frumos!! noi suntem de acord, si noi experimentam din plin placerile dormitului impreruna de cand s-a nascut sara si pana pe la 6 luni, de cand prima jumatate a noptii o doarme la ea in pat, apoi o luam impreuna, intre noi.

    ReplyDelete
  20. Antoniu, si noi incercam miscarea cu jumate de noapte asa, jumate invers, dar nu ne iese cand vrem noi, ci cand migreaza el singur in patutul lui.

    ReplyDelete
  21. Luana a dormit in patutul ei de cand s-a nascut. Aveam un fotoliu extrem de confortabil, langa patut, in care alaptam. Era langa patul nostru si imi era tare usor. Asta pana cand ea a hotarat sa nu se mai trezeasca noaptea sa manance,in schimb se trezea de cate ori ne miscam noi in pat asa ca i-am cedat dormitorul. Toate bune si frumoase pana s-a nascut Asiza. Uriasul dormea deja la 2 anisori in camera ei iar noi cu pitica in dormitor bineinteles pana la 2 luni cad bebita nu a mai vrut sa se trezeasca noaptea sa manance. Evident ne-am luat catrafusele si ne-am mutat in living. Si uite asa fetele mele au fiecare camera lor si noi dormim pe o canapea. Acum o saptamana am avut o tentativa de a le culca in aceiasi camera dar nu va pot povesti ce party a mai fost pana pe la 11 noaptea. Chiote si veselie ! Nu-mi pare rau de nici un moment petrecut pe canapea :))) doar ca parca totul ar fi fost mai simplu daca dormeam impreuna !

    ReplyDelete
  22. am sters din greseala un comment. scuze!

    ghinescualice has left a new comment on your post "Monstrul din patul conjugal":

    Nu am cuvinte de lauda ptr ceea ce scrii...e minunat zambetul de dimineata a puiului tau...si masajul facut cu piciorusele...felicitariiiii...

    ReplyDelete
  23. Zici ca asi fi scris eu, mi-ai luat o parte din vorbe din gura.. cum se zice, Luschi/Ghighitza al nostru a dormit primele 2-3 luni cu noi in pat, la margine ce-i drept ca ne era frica sa nu-l zdrobim noaptea in timp ce sforaim ca niste elefanti. Pe masura ce trec zilele simt nevoia de o telecomanda , sa pun Pauza, sa opresc timpul , sa apuc sa-l contemplez, sa mi se intipareasca in minte fiecare por al lui. Nici nu apuc sa descarc toate pozele de pe aparatul foto, si observ schimbari fizionomice , poti vedea cum creste de la o saptamana la alta. Deja ii iese primul dintisor, si personal , zic ca m-a luat prin surprindere, e baiat de baiat nu mai e sugarul acela "legumix" cum a fost la 0 luni.

    ReplyDelete
  24. Zici ca asi fi scris eu, mi-ai luat o parte din vorbe din gura.. cum se zice, Luschi/Ghighitza al nostru a dormit primele 2-3 luni cu noi in pat, la margine ce-i drept ca ne era frica sa nu-l zdrobim noaptea in timp ce sforaim ca niste elefanti. Pe masura ce trec zilele simt nevoia de o telecomanda , sa pun Pauza, sa opresc timpul , sa apuc sa-l contemplez, sa mi se intipareasca in minte fiecare por al lui. Nici nu apuc sa descarc toate pozele de pe aparatul foto, si observ schimbari fizionomice , poti vedea cum creste de la o saptamana la alta. Deja ii iese primul dintisor, si personal , zic ca m-a luat prin surprindere, e baiat de baiat nu mai e sugarul acela "legumix" cum a fost la 0 luni.

    ReplyDelete
  25. Bravo vouă că puteți dormi cu Luca în pat. Eu am un băiețel de 14 luni și, deși am încercat, a fost cu neputință pentru noi să îl lom în pat. Când era bebe mic ne-a fost așa de frică să nu îl strivim întorcându-ne în somn ca n-am dormit toată noaptea, sau doar cu un ochi. Apoi când a mai crescut am încercat din nou, dar dadea niște picioare în coaste și pumni în cap în somn că iar nu dormeam nopțile. Soluția - am împrumutat un pătuț mic (http://www.roba-kinderwelt.de/index.php?parent=48&product=964&no-cache=1&id=213) pe care l-am lipit de patul nostru până la 4 luni, apoi un pătuț mai mare, tot lipit de patul nostru până la 8 luni (când am oprit alăptarea). După aia l-am mutat în camera alăturată cu tot cu pătuț. Tranziția a fost foarte ușoară, cu patul era deja obișnuit, cu camera de asemenea că doar acolo ne jucăm. Pentru noi a fost soluția perfectă.

    ReplyDelete
  26. Pentru că ne era tare frică să nu-l strivim noaptea noi am împrumutat un pătuț mic (http://www.roba-kinderwelt.de/index.php?parent=48&product=964&no-cache=1&id=213) pe care l-am lipit de patul nostru, până la 4 luni. Apoi am încercat din nou să-l lom în pat dar dadea niște picioare în coaste că nu puteam dormi niciunul. Așa că am luat un pătuț mai mare de la Ikea pe care tot așa l-am ținut lângă patul nostru până la 8 luni. După aia l-am mutat cu tot cu pătuț în camera de lângă. Tranziția a fost foarte ușoară că era obișnuit și cu patul și cu camera. Pentru noi a fost soluția perfectă.

    ReplyDelete
  27. Pentru că ne era tare frică să nu-l strivim noaptea noi am împrumutat un pătuț mic (http://www.roba-kinderwelt.de/index.php?parent=48&product=964&no-cache=1&id=213) pe care l-am lipit de patul nostru, până la 4 luni. Apoi am încercat din nou să-l lom în pat dar dadea niște picioare în coaste că nu puteam dormi niciunul. Așa că am luat un pătuț mai mare de la Ikea pe care tot așa l-am ținut lângă patul nostru până la 8 luni. După aia l-am mutat cu tot cu pătuț în camera de lângă. Tranziția a fost foarte ușoară că era obișnuit și cu patul și cu camera. Pentru noi a fost soluția perfectă.

    ReplyDelete
  28. Hmmm ... are 2 ani Luca - unde doarme ? Sunt curioasa! :) A se citi clar - nu judec, nu dau cu pietre (a mea doarme tot cu noi in pat, dar asta e o alta poveste).

    ReplyDelete
  29. :) jumatate de noapte in camera lui si jumatate intre noi. Am evoluat. :D

    ReplyDelete
  30. Ana are 2 ani jumate si doarme cu noi, insa are si patutul lipit de patul nostru: cand cu noi cand in patut alaturi. La gradi, dupaamiaza, doarme singura (de fapt sunt mai multi copii). Diminetile sunt memorabile :)

    ReplyDelete
  31. Baietii mei dorm inca cu noi, unul are 5 ani, celalalt 6 ani. Inca au nevoie de cuib. cand se vor simti puternici si vor dori intimitate, vor zbura... in camerele lor... defapt, nu stiu cum va fi cand ne vor parasi, sunt atat de iubitori, spunem seara povesti, ne declaram iubire vesnica, la noi este idilic...

    ReplyDelete
  32. Eu dorm cu fetele mele cele mici: una de 8 si una de 2 ani. Nu stiu daca as fi rezistat sa ma ridic de o suta de ori pe noapte in perioada colici/dintisori si sa ma plimb la patut. Cea de 8 anisori nu da prea multe semne ca ar vrea singura :))) Ba chiar m-a intrebat intr-o zi si fiica-mea cea mare (are 14 ani) pe un ton plin de repros: ''Da' io nu mai dorm cu tine niciodata? Mi-au luat locul astea mici.'' Asa ca...ai dreptate, omul (modern sau nu) simte nevoia sa-si aiba pe cei dragi aproape, mai ales noaptea! Pentru parinti vine din dorinta de a-i proteja pe cei mici de cine stie ce amenintari adinc intiparite in subconstient, iar pentru cei mici, evident, din dorinta de a fi protejati. Pe mine nu ma deranjeaza sa dorm cu copiii pina sint mai inalti ca mine. De ce m-ar deranja?

    ReplyDelete
  33. ce m-am distrat si la noi asa a fost acum am ajuns doar eu cu el in pat in alta camera, dar asta nu pentru mult timp

    ReplyDelete