ma primiti pe mail?

Thursday, April 18, 2013

Jucarii pentru copii fini

Ma scuzati ca fac uz de link-uri dar am gasit ceva demential la Designist pe site. Jucarii de lemn cu sculpturile lui Brancusi si cu caricaturile lui Perjovschi.
Cum sa nu strang bani pentru asa ceva? Ati vaut vreodata ceva mai frumos? LINK

http://designist.ro/arte-etc/minitremu-la-joaca-cu-brancusi-si-dan-perjovschi/

Wednesday, April 17, 2013

Pucioasă si Pietroşiţă

In ultima vreme vad ca tot despre trenuri si tramvaie scriu. Ce sa-i faci, suntem in perioada mijloacelor de transport. Pentru ca ii plac trenurile asa de mult in week-end am fost la tara si duminica dimineata am smuls copilul din pat ca sa mergem cu trenul pana la bunica-mea de la Pucioasa.
In frumoasa si vechea gara din Pietrosita nu se mai vand bilete pentru ca platitorii de bilete nu mai exista si nu avea rost sa se plateasca un casier degeaba. Asadar, se dau biletele in tren de catre controlor. Ma asteptam ca trenul sa fie gol conform cu lipsa de platitori. Stupoare! Pentru duminica dimineata era destula lume in tren.



In timp ce Luca casca de isi rupea gurita a aparut "Nasul". Unde mergeti? La Pucioasa, zic cu mana la portofel. El a bagat un zambet tamp si a inceput sa astepte.... Pai cat costa biletul pana acolo? 
Ce bilet? Nu e nevoie?
Cum adica? Eu vreau bilet.
Nu e nevoie...sunteti cu copilul...cat aveti e bine.
eu incep sa ma enervez... imi doresc bilet, va rog frumos.
bineeee, trec dupa ce termin .... (de strans spaga de la ceilalti)Luca ma intreaba dupa vizita controlorului: tataaa, cine era domnul?
Un hot, taticule. Un controlor hot. Nu cred ca a inteles ce insemana asta, dar a tacut multumit de raspuns.
Pana la Pucioasa sunt doar doua statii de sageata albastra: Fieni si apoi gata. Pe la Fieni vine omul iar:
Chiar vreti bilet? nu e cazul sa....
Domnule chiar vreau bilet. E principiul meu. imi venea sa il injur din toata inima.
Stiti costa vreo 150 de mii....
Domnule nu ma intereseaza, eu vreau bilet.
Bine vin imediat.

Pe la Motaieni, cu vreo 5 minute inainte sa ajungem la Pucioasa, mi-a scris bilet in sfarsit si mi-a luat banii. S-a facut ca se scuza. S-a cam speriat cand i-am facut poza pe furis. Plecasem foarte fericit cu Luca cu trenul si am ajuns sa fierb de nervi si sa nu inteleg nimic din calatoria asta. Copilul cred ca s-a prins ca e ceva ciudat (sau doar era foarte somnoros) ca a stat cuminte, fara sa puna prea multe intrebari.


Apoi Pucioasa ne-a primit insorita, cu balti, oameni care si pisau intre autobuze si cu multa-multa saracie.


Friday, April 12, 2013

Un tramvai numit troleu - sfarsitul primei parti de gradinita


Gradinita a durat doua saptamani. In prima Del a stat cu Luca tot timpul iar in a doua a inceput sa il lase singur acolo. Totul a mers brici pana l-am intrebat intr-una dintre zile: Luca, tu mergi la gradinita pentru ca iti place sau pentru ca ne dorim noi sa mergi? Eu merg pentru ca vrea mama. Bang! Micul omulet m-a lovit din nou sub centura. A verbalizat ce nu indrazneam sa gandesc. Daca faci asta pentru mama inseamna ca o iubesti foarte mult, i-am spus emotionat. El a schimbat vorba si a dat-o in joaca. Dupa cateva minute mi-a zis ca maine nu vrea sa mearga la gadinia. Vrea sa stea cu mama lui acasa. I-am spus ca nu se poate si ca va merge la joaca cu toti copii de la gradi. 
A mers si:

Da, a urlat ca nebunul. Filmul de mai sus nu e facut in ziua aia, dar in cea de imediat dupa. In afara de urlatul de la gradinita a continuat sa urle si pe acasa ca sa se descarce inca vreo cateva zile. Cand a vazut ca nu il mai ducem la gradinita s-a calmat si a re-devenit Luca de alta data. 

Am renuntat la gradinita nu pentru ca a urlat ca nebunul in taxi si nici pentru ca plans la gradinita ci pentru ca am urlat noi ca nebunii cand ne-am dat seama ce tocmai faceam. Nu am renuntat la gradinita pentru ca era naspa ( Mariposa este o gradinita superba cu oameni foarte misto ) ci pentru ca era naspa ce faceam noi. Noi tocmai incercam sa ne gonim copilul de acasa sub pretxtul faptului ca trebuie sa creasca si sa socializeze cand noua ne trebuia de fapt spatiu mai mult pentru noi. Urma sa mai termine scoala abia pe la douazeci si ceva de ani si noi, in loc sa il mai tinem fericit acasa cat ne mai ajuta norocul si joburile casnice ale Deliei, il aruncam deja in "sistem", departe de casa. Acum folosim troleul, tramvaiul si taxiul doar pentru plimbari. Gata cu gradinita pentru o vreme. Veti zice ca suntem slabi si exagerati, ca ne sufocam copilul si ca nu il lasam sa zboare dar NU MA INTERESEAZA!

P.S.:
E adevarat ca a inceput din ce in ce mai des sa ii fie dor de educatoarele de la Mariposa si de jucariile de acolo dar poate ii potolim setea cu ceva vizite pasagere. ;)

Sunday, April 7, 2013

ta-su si la gara

Luca ce vrei sa facem azi? Mergem la tobe sau bicla in parc?
Veau sa mergem la tenuri. La tenuuuri adevaratee.
Bine taticule. Mergem la gara de nord la muzeu.
...
Mergem intai la muzeu la machete sau vrei intai in gara?
Intai in garra. la Tenuri adevaratee.
...
Tata, mergem la locomotica aia galbena. Vreau in tenul ala.
Mergem la locomotiva galbena dar nu ne putem sui in tren pentru ca pleaca si noi nu plecam

 Oh, dar ce e coada aia? Trenul ce? Regal? I-auzi taticule, putem vizita trenul. Vrei?
Daaaaaa! (bai cum naiba se face ca tocmai i-am zis ca nu putem vizita trenul si de fapt el a avut dreptate. putem)

Uite Luca, vagonul cu sala de intruniri iti pla..
Tata, veau jos.
Stai domne' ca abia ne-am suit. Uite ce frumo..
Tataaa, veau joos.


Luca, ia-uzi ce zice doamna, ca in vagonul asta au fost Regele Mih..
Tataaaa, veeau jooos.
Stai mai, ca nu am auzit personalitatile.
Tata, veau covrig.

Luca iti fac o poza?
Nu! Veau la machete.
Mergem si la machete, dar acum iti fac o poza.













Luca as vrea sa mai vad si eu...unde fugi??!?


Uite personalul, Luca
Tata, Unde e personalul?
Uite si un rapid.
Unde e personalul, Tata?


 Tata, m-am plictisit de machete. Veau la tenuri adevarate.
Luca, iti fac o poza?
....
Luca?  poza?
....

Luca, uita-te la mine, te rog.
mmm mm. Veau la tenul albastru.
OK, mergem. Dar stai putin linistit sa fac si eu doua poze?
.... :)







Monday, April 1, 2013

Ma bucur de orice kkt


Primul scutec cu adevarat plin - era  in prima zi, cand nu mai conta daca era lumina sau noapte si cand totul era asa de intens si de nou ca nu ne puteam inchide maxilarele de uimire. A fost un cacatel inchis la culoare, uleios asa cum citisem ca trebuie sa fie primele defecatii. Ne-am bucurat ca la Mos Craciun cand l-am vazut. Ne impingeam unul pe altul sa vedem cum arata, cum miroase si daca ne zice ceva. Personal nu mai intalnisem niciodata asa ceva si eram curios ce efect are la ficat - rezist sau nu la schimbat copilul? Apoi mi se parea minunat cum din nimic a aparut un copil, apoi laptele matern si din suma lor un rahatel mic si uleios. Era semnul ca sistemul digestiv al lui Luca functioneaza si noi nu ne mai incapeam in piele de mandrie si bucurie. Ne-am dat seama tarziu ca tocmai ne bucurasem de un cacat si din momentul acela asa avea sa ne fie viata. 

Ni se spusese ca trebuie sa isi faca nevoile cu o anume regularitate si ma apucasem sa notez zilnic in calendar cand si ce da scutecului. Mi se parea cam exagerat si m-am oprit din triat si indosariat toti rahatii dupa o saptamana. Oricum, stiam ca deja ca Luca functioneaza corect si eram fericit. Fusese o saptamana in care ma bucurasem la fiecare scutec plin ca la golurile nationalei - eram epuizat deja de atata bucurie.

Am lasat apoi rahatii sa curga linistiti in ritmul lor si noi ne-am vazut doar de spalat copilul. Fiecare cu treaba lui. Mai nasol era cand nu murdarea pempersul cu maro vreo cateva zile. Atunci sa vezi panica! Ce o avea? O fi de la dinti? Pai nu trebuia sa fie invers la dinti? Ai mancat tu ceva si i-ai transmis prin lapte? De la aer sa fie? De la Univers? O fi de la ei? Si da-i baga masaje la burtica de tip "I love U", flexari de picioruse si mangaiat. Mai ca imi venea sa pun gura la teava ca sa il desfund. Eram turbat. Ma mai linistea cate un part tiuit dar prea putin. Cand facea in sfarsit imi venea sa imi iau concediu a doua zi ca sa ma pot imbata. Bateam "cuba" cu sotia, chiuiam, felicitam copilul si apoi intram intr-o analiza atenta a rahatelului vinovat cu blocajul. Ce o fi chestia asta ca niste seminte din el? Si firicele astea? Are culoarea normala? Ia stai ca fac eu o poza si o trimitem medicului, doar sunt fotograf, ce naiba. Si pac poza pe mailul pediatrei. Cred ca radea saraca femeie de se prapadea - inteleg sa primesti spam cu reclame plicticoase sau cu penis enlargement pills, dar poze bine incadrade si bine iluminate cu caca de copii e prea de tot. Si mai mult, sa raspunzi apoi pe un ton profesional ca e normal rahatelul din imagine cred ca e chiar greu. Eu in locul pediatrilor as pune de o expozitie foto macar pe FB si sa tag-uiesc parintii in rahatii odrasleleor ca sa se amuze.

Mi-a venit sa va zic de chestia asta pe fondul unei constipari care il tot viziteaza cam saptamanal pe Luca si am ajuns sa primesc sms cand sunt in sedinta la serviciu: "a facut mult. Saracul" iar eu rasuflu asa de usurat de parca am facut chiar eu, acolo in sala cu toti colegii. Stiu ca sufera din cauza asta si ne tot caznim sa o reglam din alimentatie. Asta insemnand sa nu mai mananc eu toate prostiile (adica nimic din ce imi place mie si lui Luca). Daca mi-e pofta de salam trebuie ori sa mananc cand deschid usa de la frigider ca sa ma pitesc de el ( sa vezi cum deschid frigiderul din doua in doua minute) ori sa mananc noaptea dupa ce se culca el. Mai naspa e cu carnatii pe care nu ii pot praji pe ascuns. Cel mai simplu e sa tai de pe lista complet placerile pantecului si sa ma umflu de paine si apa. Si toate astea pentru un cacat mai incapatanat.


Acum stim cu totii ca ideea "bucurosi de orice rahat" se poate extrapola la orice capitol. Ne entuziasmam la fiecare mic gest pe care bebelusul-legumita (cand e el foooarte mic) il face nou - uiteee, a miscat ochii!; ai auzit cum a horcait in somn? - cat de taree!; uite, uite cum strange puminsorul de bine!; vaaaaai cat de frumos ii curg balele pe pat!; sunt foarte fericit, mi-a mancat un iaurt intreg; mi-a mancat toata banana; mi-a facut muci doar odata in iarna asta; mi-a vomat foarte putin pe tricou; Deeeel, sa fi vazut ce part a tras! Yeaah! Imi amintesc putinele cuvinte care m-au bucurat cum nu ma bucurase nimic pana atunci. Eram la una dintre echografiile importante:"creier normal, inima normala, plamani normali". Faptul de a avea un copil cu organe normale si functionale a fost cea mai buna veste pe care o puteam primi. Ne dorim aparent cu totii numai premianti si copii deosebiti dar de fapt tot ce conteaza este sa fie normali si sanatosi. Ne bucuram la fiecare cacat pentru ca din fiecare cacat se construieste un copil normal, asa cum ni-l dorim cu totii.