Monday, October 24, 2011

FaQ all

Oare am un copil normal?
Cred ca toti parintii isi pun intrebarea asta. Din prima zi cand ii numaram degetele, mainile si picioarele bebelusului ca nu cumva sa fi iesit vreun alt mamifer, pana cand intra la facultate cu 9, si ne intrebam de ce nu a luat cu 10 ( ca nu e prost, e doar lenes).
Asa si eu imi tot pun astfel de intrebari, desi stiu raspunsul, dar tot sunt paranoic ca orice alt parinte. Acum am sa imi zdrangan toate convingerile. Oricum nu cred ca exista convingeri in cresterea copilului, ci doar banuieli norocoase sau nu. Sa incepem!
Oare Luca o fi normal, ca prea s-a chinuit la nastere?  Faptul ca pare asa avansat in crestere o fi de fapt vreo anormalitate? Oare chiar e avansat in crestere, sau e doar gras? De ce rade tot timpul? O fi bine? Dar de ce cand plange chiar plange si nu se incurca? De ce la botez a plans in asemenea hal de ne stie toata comuna si altii stau smirna la toata slujba? De ce se trezeste noaptea? De ce nu ii place sa mearga cu masina? Oare o sa ii creasca parul?
Astea sunt intrebari rostite cu ochii in sus, catre Dumnezeu poate. Ele nu au raspuns si nici nu asteapta asa ceva. Sunt doar semne ale ingrijorarii si exagerarii parintesti. Oricum, la cat sunt de stupide, nu poate raspunde nimeni la ele. Ele exista doar ca sa nu dormim linistiti. Sunt un fel de liniuta rosie, cresanda, a angoasei noastre.
 

Mai sunt intrebarile catre copil la care ne-am dori din tot sufletul raspunsuri si le vom avea probabil cand boracul va incepe sa vorbeasca si sa gandeasca. Deci peste vreo 18 ani, ca fim siguri ca isi asuma raspunsurile. :) . Astea sunt genul de intrebari rostite gâtuit, de la capatul puterilor psihice. Ele vin in momentul in care ridicam din umeri neajutorati si asteptam ajutor miraculos de la bebelus: Nu iti place mancarea? Ce sa iti mai dau? Chiar nu vrei nimic? Vrei sa ne jucam?
De ce plangi? Ce te doare? Ti-e foame, somn, ai facut caca? De ce plaaangi? De ce nu adormi singur? De ce te tragi de ureche? De ce plaaaaaaaangi?!?!?? Ce sa iti mai fac? Cat crezi ca mai rezista maica-ta? DE CE PLANGI?
Prin intrebarile astea vorbeste criza, exasperarea. Ele te bantuie la fiecare abatere normala a copilului. Sunt nascute din probleme la cap si chiar ne dorim raspunsuri la ele. Daca macar odata mi-ar raspunde: plang pentru ca aud manele de la vecini sau plang pentru ca vreau sa te fac la psihic - as fi linistit. As stii ca e sanatos si ca nu are nimic in neregula de plange.

 
Pana aici a fost cill out. Urmeaza apoi cele mai grele intrebari: cele adresate noua. Astea te rod ca o batatura, zi si noapte. Cu astea nu te joci, se joaca ele cu tine.
Oare sunt un parinte bun? Oare chiar procedam corect cu attachement parenting-ul asta? Oare chiar e bine sa car copilul lipit de mine tot timpul? De ce la Delia tace si la mine nu? Unde gresesc? Sigur gresesc undeva! M-o iubi Luca si pe mine? M-o recunoaste? ...si dupa o saptamana? Oare daca il las sa linga de pe parchet chiar ii va fi bine? Oare am gresit ca i-am facut vaccin? Gresim ca nu ii vom mai face? Ma va f*te in gura ca i-am facut bebelusia publica pe net? Ii voi fii model? Am cu ce sa ii fiu model? Oare chiar fac tot posibilul sa o ajut cat de mult pe Del? Ore e normal sa imi pun atatea intrebari? Si tot asa...la intrebarile astea ne-ar placea sa avem vreodata raspuns... Ele exista doar ca sa nu fie cresterea copilului un lucru perfect si infinit de frumos. Daca nu ne-am bate capul cu ele ar fi liniste si pace.
 
Voi ce intrebari aveti? Raspunsuri nu cred ca vreau.Vreau doar sa stiu ca nu sunt singurul cu atatea intrebari.

16 comments:

  1. oare nu o traumatizez pe viata? ii citesc prea mult? ii citesc prea putin? daca nu se dezvolta normal din cauza mea? sigur as putea sa fac mai multe. sa ne jucam mai mult, sa vorbim mai mult. dar oare nu ne jucam prea mult? poate are si ea nevoie de liniste. ce sa incepem sa ii dam de mancare? cand sa ii dam? oare nu o marcam pe viata daca ii dam telina? are voie telina sau nu? ca am citit in 10 locuri 10 chestii diferite. ufff...

    ReplyDelete
  2. :) ...coreeect....cu mancarea nu mai zic. :)

    ReplyDelete
  3. Eu iti dau un mic hint: la toate "de ce?" - urile mele, aruncate in directia copilului articulat, el imi raspunde sec "pentru ca ASA IMI PLACE MIE".A fost o revelatie cand am auzit asta prima oara:)

    ReplyDelete
  4. Nu esti singurul clar. Toate intrebarile vin la pachet cu copilul. Si cred ca ne vor macina linistea nu numai 18 ani de acum incolo ci pentru vecie, ba chiar si in viata de 'dincolo' :).

    ReplyDelete
  5. Ma va f*te in gura ca i-am facut bebelusia publica pe net???

    Prea tare asta:)))))

    ReplyDelete
  6. draga tati,

    nu esti nici pe departe anormal...poate un model de urmat pentru altii ;)
    cred ca acum vedem si noi cu adevarat ce vroiau ai nostri sa zica cand ne "amenintau":
    "eheh, lasa ca o sa vezi si tu cand o sa fii la casa ta si o sa ai copil". griji, complexe, nopti nedormite, emotii..o lista intreaga =parte a CVului de parinte(care o sa capete experienta pana la batraneti. ca din meseria asta nu iti poti da demisia).
    sa cresteti mari si sanatosi!
    pupici

    ReplyDelete
  7. De intrebari nu scapi, te vor bantui si se vor inmulti. Dar un zambet al copilului, rasul lui rasunand in casa, nu-i asa ca le face inofensive?
    Nu suntem perfecti, suntem oameni. Cand esti mai relaxat solutiile se vad mai clar. Respira, esti pe drumul cel bun.

    ReplyDelete
  8. Mda..Mii de intrebari: oare il iau prea mult in brate? prea putin? ii prea frig? ii prea cald? petrec prea mult timp cu el? prea putin? oare ar trebui sa se rostogoleasca deja? ar trebui sa-si tina capul mai bine? sa zica deja ta-ta-ta, ma-ma-ma? Mananca prea putin? prea mult?...si lista poate continua la nesfarsit - in fiecare zi multime de sentimente de vinovatie, fericire, nedumerire, mirare. Oricum ramane cel mai frumos lucru din toata lumea :)

    ReplyDelete
  9. oare respira? cum o reusi sa respire asa de incet si sa urle asa de tare?
    sunt un model bun pentru fetita mea? oare nu sunt prea axata pe treburi casnice? sau ma machiez prea mult?
    o fi bine ca asculta Therion?
    o sa se iubeasca astia doi intre ei? sau or sa fie ca soarecele si pisica cum sunt eu cu sor-mea? cum o sa evit oare asta?
    ar trebui sa-i mai vorbesc si in engleza? sa ma apuc cu ea de engleza sau sa o mai las?
    de ce nu deseneaza?
    de ce nu deseneaza pe hartie, ca e mare d-acum si tot pe pereti scrie.
    de ce vorbeste tot timpul?

    ReplyDelete
  10. i-o fi frig? de ce naiba nu sta invelit, ca e chiar rece aici? il doare burta? sau poate ii ies iar dinti? vaaai, ce mai urla... sa-i dau niste eferalgan, sau sa-l las sa se chinuie asa, fara chimicale? o fi ok sa-l las sa mearga atata in doua picioare, impingand carutul? nu e cam mic? nu prea a luat in greutate, de ce? azi nu vrea dovleac copt, desi acum doua zile l-a litrosit. De ce nu mananca dovleac?! oare n-o sa moara de sete, de deshidratare, abia daca a baut doua guri de apa toata ziua... Si as putea s-o tin asa muuuult si bine! Plus, desigur, eternul si obsesivul Sunt o mama buna pentru el? la care-mi raspund (cand nu mai am timp sa ma intreb) ca-s singura pe care o are, deci sunt ok! :P

    ReplyDelete
  11. http://www.youtube.com/watch?v=CseO1XRYs9I

    daca nu cumva stiati deja despre asta, use it to release the "stress" :)

    ReplyDelete
  12. ta-su, te iubesc sincer!!! :))
    Pupici pentru Del si Luca!! :x

    ReplyDelete
  13. Oare e bine sa-l ducem numai in brate? Oare pozitia in Manduca e chiar asa perfecta? Oare are dreptate toata lumea ca e rau sa-l adorm doar la san sau in brate? Oare facem o prostie cu co-sleepingul? Oare il tin afara in frig prea mult? Prea putin? Oare scutecele textile o sa-i aduca un beneficiu real sau sunt doar un moft costisitor? Oare sunt o mama rea cand ma apuca dracii daca nu doarme cu orele si orele? E tare simplu sa bravez in fata altora si sa imi sustin argumentativ deciziile in ceea ce il priveste pe copil. E mult mai greu cand sunt doar eu gandurile mele. Oare si ta-su are aceleasi trairi?

    ReplyDelete