ma primiti pe mail?

Thursday, November 21, 2013

Razboiul cu vecinii copiilor nostri


Eram prin scoala primara si locuiam in acelasi bloc comunist din beton in care inca stau parintii mei. Un bloc gri si urat cu o singura scara si cu doua lifturi pe care le foloseau zecile de copii de aceeasi varsta si parintii lor pana la epuizare. Fusese de la inceput un bloc locuit de familii tinere cam de aceeasi varsta, cu copii cam de aceeasi varsta. Eram o gloata mare de aceeasi inaltime si greutate care se juca aceleasi jocuri la aceleasi ore. Totul mergea struna - era liniste si pace in cutiile noastre de beton. Dar, intr-o zi a aparut desupra apartamentului nostru o familie mai tanara ca noi cu un copil mic. Bebelus chiar. Nu mai vazusem si nici nu mai auzisem. In special, nu mai auzisem ca de vazut nu prea il vedeam oricum. Am auzit intai cum plange. Parca dormeam in paturi supra-etajate - in linistea betonului se auzea perfect, ca intr-un cotet de gaini facut din scanduri subtiri. Plangea el, plangeam si noi de mila lui si de mila noastra. Incepuse galagia.

Cand a invatat sa merga noi am stiut primii pentru ca se auzeau niste bubuituri noi, moi si neritmate. Asta e! A invatat sa merga micutul. Ce bine, creste si scapam de galagie. Teapa! Dupa foarte putin timp a invatat sa sara si sa alerge. Cand lustra noastra neobisnuita cu leganatul a inceput sa se legene in timp ce vecinelul sarea in mijlocul sufrageriei maica-mea a tipat la taica-miu (de parca el sarea) sa faca naibii ceva ca ne « darama astia casa ». Taica-miu si-a luat inima in dinti si o mina intrigata si a urcat la "aia de deasupra". S-a intors ciusdit cu coada usor intre picioare, dar cu victorie - cu toate ca le-a stricat joaca si copilul a inceput sa planga a reusit totusi sa ne salveze lustra. Copilul nu mai sarea. A plans saracul mult, dar eram obisnuiti cu plansul lui inca din bebelusie. A mai trecut ceva timp in care mai alerga sau sarea cateodata si iar se repeta scena cu taica-miu urcand pana la ei. De la o vreme am inceput sa merg si eu cu el ca sa il privesc pe inamic in ochi. Era un copil normal, intr-un treining bleu-marin cam scamosat care statea agatat de cracii tatalui sau cand acesta deschidea usa. Le spuneam replica cu "ne darama tavanul", tatal ridica usor tonul catre odrasla si acesta iar plangea. Parca ma bucuram. Sa sufere si el, ce naiba...

La un moment dat cred a ca primit niste bilute de sticla pe care le arunca pe linoleumul tavanului nostru. Atunci am inceput sa il urasc curat, cu tot sufletul meu de copil. Oricum eram ofticat ca trebuia sa ma chinui sa dorm la tot felul de ore la care nu aveam somn si bilutele lui nu faceau decat sa ma perpeleasca si mai tare. Intre famiile nostre incepuse razboiul. Nu ne priveam cand ne intalneam in bloc - poate d'aia nici nu prea stiam cum arata. Cand ne-au inundat la baie a inceput chiar lupta de gherila. Urcari la ei la usa cu dojene, cu "domne' ce sa fac?", cu "nu se mai poate asa" si cu multa furie printre dinti. Tin minte ca dupa o repriza de nervi cu vecinii de deasupra ai mei incepeau sa se certe o leaca, de pofta intre ei. Ca de ce nu facem ceva? Ca nu vezi ca asta micu’ nu poate sa doarma si sa isi faca lectiile? Ca daca ne darama tavanul pe noi? Ca daca ne inunda iar ? Imi uram vecinii si mai tare. Dupa un timp eram asa scarbiti si invrajbiti incat nici macar nu mai urcam la usa lor, ci bateam nervosi in teava caloriferului de la bucatarie cu o furculita sau cu un dos de cutit. Cateodata se linisteau din alergat dupa vreo cateva minute de batut in continuu. Nu puteau auzi bataile nostre disperate pentru ca mai si urlau de bucuria jocului lor. Tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac. Asa cred ca am exersat primele ritmuri de tobe. Tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac si priveam nervos spre tavan asteptand sa se linisteasca. Tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac-tzac ......

Dupa ceva vreme, pe nesimtite au disparut "nesimtitii" de deasupra. Nu stiu, s-au mutat. Au venit alti vecini care erau fara copii dar care ne inundau mai des si care aparent aveau gandaci – tot nasol. Cand m-am mutat de acasa, deasupra aveam un cuplu de manelisti - ea mergea pe tocuri prin casa noaptea cand venea de la munca, iar el o batea si o injura cand se imbata. Dadea muzica tare si da-i. P'asta l-as fi dat pe mana politiei. Era chiar sa sun cand ea i-a aruncat lui hainele pe geam. Sau o plapuma. Nu stiu exact - cert este ca mi s-a parut ca a sarit un om. Nu sarise nimeni pentru ca inca tipau unul la altul.

Acum locuim fericiti si linistiti la ultimul etaj al blocului nostru. Deasupra este doar Dumnezeu si liniste. Dedesupt este un apartament care era in renovare vesnica - gauri, ciocane, ciocanele bagate pe la pranz si in rest liniste. Del se lupta saraca cu somul de la amiaza al lui Luca dar noroc ca el doarme ca betivii - lemn si ne-intors. Cand bataile au incetat am inceput sa ne uitam unul la altul speriati. Hopa! Vin vecinii!
Au venit. Prima data au venit saptamana trecuta pe la 9 seara cand eu stateam tolanit pe jos intr-un moment foarte rar de privit la tv in timp ce Luca sarea fericit peste picioarele mele. Sarea bine: inalt, lung, ca un atlet. Podeaua bubuia/tavanul trosnea/ lampa se misca/ vecinii oftica/ si noi nu stia(m). / Marii, se porni/ cand ne auzi/ vecinul de jos/putin cam furios/ ca sa ne cam zica/ ca ii este frica/ daca becul pica/. Balada asta parca o stiam de undeva. Cand am deschis usa am ingalbenit – i-am vazut fata lui taica-miu de acum vreo 20 de ani cand a urcat prima oara la vecinii de sus. Timpul s-a oprit si s-a dat peste cap. Apoi m-am inrosit de rusine in timp ce ma scuzam iar dupa m-am innegrit de suparare – gata cu libertatea si cu jocul nesfarsit fara fraie. Eu devenisem vecinul de deasupra pe care l-am urat atata timp. Luca devenise odrasla nesuferita si needucata care se joaca fara minte. Familia mea devenise "nesimtitii aia de sus". Din momentul ala am inceput cu ssssiala si cu "hai sa sarim mai incet sau in pat ca sa nu facem zgomot". Luca nu a plans – i-am explicat ca trebuie sa ne respectam vecinii si saracutul a inteles la fel de trist ca si noi. De atunci Luca nu mai sare, alearga putin si ne intreaba daca are voie sa alerge seara, sau doar dimineata cand vecinii sunt la serviciu. Cand ajung acasa nu mai sare de bucurie pentru ca deranjeaza, nu mai alearga inca doua ture inainte de culcare pentru ca tropaie prea tare si nu mai tranteste jucariile pe jos ca sa vada cum se desfac in bucati. Gata cu cantatul la chitara si cu batutul la tobe. Nu mai e loc de ele pentru ca trebuie sa tinem toata linistea aia in casa. :(

I-am inteles abia acum pe vecinii din blocul gri de beton care isi cresteau deasupra noastra un copil fericit si jucaus. Exact ce au facut ei imi doresc si eu sa fac 20 de ani mai tarziu. As vrea sa ii intalnesc si sa le cer scuze, as vrea sa vad cum arata si sa ii felicit pentru "attachement parenting-ul" pe care il faceau inca de pe vremea aia. Ei credeau in copilul lor si in libertate in timp ce noi ne incapatanam sa traim in linistea de beton. Acum noi suntem ei si nu stim ce sa facem. Sa alegem un copil fericit si vecini disperati sau un copil nefericit si vecini fericiti ? Voi cum faceti ?

50 comments:

  1. Sotul meu e sprancenat, merge incruntat pentru ca e si usor miop, are vocea joasa si are pitbull. Si mai are si un usor accent moldovenesc. Nu ne zice nimeni nimic nici daca am taia lemne. We're good.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)))) deci sa imi fac creasta de punker. Merde! o ard prea politicos si zambitor pe scara .

      Delete
    2. Covor gros, gros si dati-i bataie! Eu am noroc ca vecinii mei urla la meciuri, au caini cu gherute si nu au covoare/mocheta, asculta muzica tare (dar uf! nu manele) dar mie nu-mi pasa. Oricum si de asta (nu datorez liniste vecinilor pt ca nici ei nu-mi ofera) si pt ca prefer copilul fericit, saritura si tobele in cutii de tabla!

      Delete
  2. aoleu, sa nu zica cineva ca e raket:)

    ReplyDelete
  3. Si eu am probleme cu vecinii de vis-a-vis:imi bat in perete cand imi plange copilul indiferent ca plange ziua noapte dimineata sau seara. Ba chiar s.au plans administratorei ca ce ii fac copilului de plange. Si am zis ca dacă ei se poarta ca niste copii care trag de fusta mamei spunandu.i ca uite ce a facut cutare, eu nu ma simt obligata cu nimic, nici cu explicatii nici cu scuze. Nu mai zic ca nu stiu ce sistem audio au ca simt ca ascult toate filmele si melodiile o data cu ei si Cu toate nu le.am batut niciodata in perete si nici nu m.am plans administratorei. Asa ca ma fac ca nu.i aud! La urma urmei astea sunt conditiile de bloc, daca nu.ti convine esti liber sa iti iei o casa in padure unde nu te deranjează nimeni si nici tu nu deranjezi pe nimeni

    ReplyDelete
  4. Si eu am probleme cu vecinii de vis-a-vis:imi bat in perete cand imi plange copilul indiferent ca plange ziua noapte dimineata sau seara. Ba chiar s.au plans administratorei ca ce ii fac copilului de plange. Si am zis ca dacă ei se poarta ca niste copii care trag de fusta mamei spunandu.i ca uite ce a facut cutare, eu nu ma simt obligata cu nimic, nici cu explicatii nici cu scuze. Nu mai zic ca nu stiu ce sistem audio au ca simt ca ascult toate filmele si melodiile o data cu ei si Cu toate nu le.am batut niciodata in perete si nici nu m.am plans administratorei. Asa ca ma fac ca nu.i aud! La urma urmei astea sunt conditiile de bloc, daca nu.ti convine esti liber sa iti iei o casa in padure unde nu te deranjează nimeni si nici tu nu deranjezi pe nimeni

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stai la bloc respecti linistea si dreptul la viata a celuilalt iar tie daca nu iti convine DUTE IN PADURE CU PLODU TAU CU TOT .

      Delete
  5. Ai mei au fost etern "nesimtitii de deasupra". Si cand nu ne aveau inca tot inundau, petreceau si traiau. Nu i-au chinuit niciodata intentionat pe d'alde "Dandanache", ca asta era porecla celor de jos si, daca Dandanache veneau la usa sa ne spuna sa ne oprim, ne opream. Temporar insa si nu rusinati ci mai degraba amuzati de betele lor in fund. La noi in casa era mereu dezastru, galagie, dezordine si libertate si ai mei nu s-au certat niciodata pe tema vecinilor. Aveau ei alte teme, nu neg.
    Insa dupa ce am plozit si m-am trezit cu ghemotocul in brate am devenit eu cea cu bete in popou, si nu doar cu vecinii de sus/jos, ci cu tot blocul. Intre 14 si 17 pazeam cu pasiune linistea in bloc, ca am copil mic si tre' sa doarma. Mi se parea ca a avea copil mic imi confera privilegii si drepturi nebanuite. Din pacate am platit aceasta atitudine cu nervii mei. Acum, la al doilea puradeu, imi dau seama ca nu am de fapt nici un super-statut si galagia pe adulti ii deranjeaza, nu pe bebei.
    Sfatul meu e sa va pastrati viata buna si sa nu preintampini vizitele la usa. Sigur, daca vine un zmeu suparat e frumos sa faci liniste o perioada si sa-ti ceri scuze, dar nu sa te gandesti dinainte ca ii vei deranja si sa te restrictionezi cand poate nici nu e cazul. Or mai fi si ei plecati in vizite uneori, or ajunge mai tarziu - ce rost are sa va chinuiti degeaba sa pastrati liniste? Lasa pe altii cu grijile si tu traieste!

    ReplyDelete
  6. noi stam la 4:) deasupra doar Dumnezeu iar la etajele de sub noi nu sta nimeni pana la parter(momentan is plecati din tara). sper sa o tina tot asa pana creste copila

    ReplyDelete
  7. Noi, culmea, stam la etajul 1, iar la parter este incaperea cu masinile de spalat, deci nu avem pe nimeni sub noi si sotul tot e obsedat cu ssssaiala si cu frana si cu linistea (o fi de la tinnitus-ul lui, saracul, acum si-a luat niste casti din alea f. scumpe, care filtreaza toate zgomotele de fond, e ceva paradisiac), dar stii ceva? David este zgomotos in continuare, el tipa, alearga, il doare fix in pix de vreun vecin deranjat - uneori am chiar impresia ca o face si mai abitir, cu cat ta-su ii zice sa nu :-) Asta evident fiindca eu sunt "de partea lui" si nu incerc sa-i pun botnita sau sa-l dresez ca sa-l placa sau sa-l tolereze vecinii ;-)
    Pe de alta parte, deasupra noastra sta o familie cu o fetita de 8-9 ani, care cred ca e abuzata la greu, ca uneori plangea cu urlete si sughituri cate 5 minute fara intrerupere; o data i-am sunat la sonerie lu' ma-sa (ea e aia abuziva!) si am spus ca voi chema Protectia Copilului daca nu inceteaza! A doua zi mi-a venit ta-su la usa, sa-mi "explice" (desi el nu e acasa cand se intampla ororile si eu i-am spus asta!!) ca totul e ok, ba dupa 10 minute de argumente imbecile la care eu tot ii demonstram ca se inseala (ca doar si pe mine ma omora mama in bataie doar cand eram singure), individul imi argumenteaza si ceva la modul ca fetita si-ar incepe pubertatea (la 8-9 ani!!) si de-aia ar face acele crize (!!)... Ingrozitor de trist sa vezi atata orbire, dar macar de atunci s-au mai potolit... Of...
    Pt. voi: pune covor mai gros si lasa copilul sa fie asa cum este. Nu le place, sa se mute EI!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Va doresc vecini care isi alearga plodul in casa pana la 12 noaptea si dupa. Ala pica la fiecare sprint si urlaaaaa indifferent de ora. Sa porneasca aspiratoru; noaptea la 12 fara zece, cu mult bin simt, si cand veniti rupti acasa la ora patru sa calce ca un pachyderm sa fugareasca plodu iara pana da cu capu de podea si urla si apoi sa se apuce sa faca neste mobila el fiind in renovare de cam 4- 5 ani dar mai are putin iar la 10 fara zece sa dea in viteza neste gauri in pereti! >Asa/I la bloc> e scuza crasei nesimtiri! de care suferiti cu totii care aveti plozi si care nu aveti grija sa nu deranjati. Voi sunteti eroii planetei fara voi omenirea ar fi scazut dramatic.Nimeni pana la voi nu a mai facut si nu au mai crescut copii. Ati ales sa l cresteti la bloc fiti oameni respectati/I pe ceilalti care nu v/au cerut sa I faceti. Din cauza voastra exista legi in loc de bunul simt si inloc de cei sapte ani de/acasa. Va mai amintiti? Da sigur asta era in cretacic, si eu sunt un mos ursuz care nu inteleg ca sunteti nesimtiti si gata....dar voi, o sa va sufocati in legi si o meritati iar plozii vostri o sa va arunce in aziluri sau o sa va dea in cap. Asa ca inainte cu nesimtire . Sa nu va pese ca asa/I la bloc.

      Delete
  8. eterna poveste de la bloc. Personal, imi place linistea cand copiii dorm - in rest poate sa fie orice. Si cand nu dorm, nu ii ingradesc decat in limitele bunului simt- adica sa nu bata cu ciocanul in pereti sau in podea pe la 11 noaptea (sau mai stiu eu ce alte jocuri ale caror sunete se propaga in bloc la ore nepotrivite). La noi la intrare este un afis maaare cu ore de liniste: 22-09;14-17 si sincer nu ca era vorba de afis, dar cam asa mi se pare si mie ca ar trebui sa ne respectam. Sa nu intelegi ca-i fac sa planga, ca-i cert , nu, ne canalizam spre alte activitati mai linistite sau facem baie de ex. In rest avem inclusiv sarit de pe masa pe jos, alergat, cantat, minge , aspirator pornit pt batista bebelusului in miez de noapte si alte cele. E adevarat insa, ca ma simt mult mai bine sa ma stiu inconjurata de vecini cu copii decat de vecini care sunt fanatici cu linistea. Am avut si experienta vecinului de sub noi care a vrut sa ne reclame pt ca "aveam fabrica de mobila in casa" cand fi-miu tarsaia olita pe parchet toata ziua si aia auzea el. Desi stiam ce si cine face galagia, le-am cantat in struna, am vrut sa ma arat preocupata de pb si am dat intr-o zi drumul la toate electrocasnicele din casa si m-am dus la ei "ei se aude ceva ?" "nuuuu... se vede ca ati mutat muncitorii " ..da mi-era clar, oamenii o tineau pe-a lor si de-atunci le-am pus si eu eticheta de ciudati si gata...
    Intre timp ne-am mutat in bloc de oameni familisti, cu copii de toate varstele si asa ne-am gasit si noi linistea :)))

    ReplyDelete
  9. Ei, ar mai fi o solutie.Sa faca si vecinii unul mic si apoi nu vor mai comenta.
    Si atata vreme cat nu faceti galagie dupa 10.00 seara, care e problema? Stau prost cu nervii? Eu am 15 copii pe scara de 4 etaje. Cel mai mic are 2 luni si cel mai mare are 17 ani.Ii suport pe toti, de la parter la et.4, mai ales cand coboara cu rolele ( de la et.4) si mai iau si trante si se proptesc in usa mea dupa rostogol.Si cand se fugaresc de-afara in scara blocului si invers. Dupa ce au stricat usa de termopan s-au gandit vecinii sa puna brat din acela la usa ca sa se inchida singura si sa n-o mai tranteasca pustii in toate directiile.Si stau la et.1 si racnesc toti plozii la mamele lor, fix de sub geamul meu.Mai trece si tramvaiul pe strada si mai latra si cainii din dotarea strazii. Mai sunt si cativa Dorei printre vecini, dar ce conteaza? Face parte din cotidian. Nici nu imi imaginez cum ar fi sa am liniste.Mi s-ar parea suspect.

    ReplyDelete
  10. Casa cu 2 etaje, la parter familia de administratori, "propretari", undeva pe la 50 de ani, cu fiica adulta plecata la casa ei. Noi, cu pruncul, deasupra lor, la et.1. Deasupra noastra, la mansarda, familie de oameni normali cu doi copii mici, de 3 si de 1,5 ani. I-am "experimentat" si fara copii, nivelul de zgomot, decent dealtfel, nu variaza excesiv - eventual vara, cu ferestrele deschise, sa mai auzi plozii plangand, altfel pace. "Propretarii" de sub noi au ajuns sa ne spuna sa sedam copilul, ca face prea mult zgomot la orele la care ei se odihnesc! Ah, da, copilul e la gradi peste zi, noi plecati, iarna ce mai stam prin casa treji intre 17 -20, pe urma pruncul se culca. Situatia se datoreaza neizolarii podelei minunatului apartament in care stam, pentru ca da, jos se aude intr-adevar fiecare pas. Iar copilul nu are inca notiunea de a sta nemiscat pentru a nu deranja. Bine, si daca scap o furculita pe gresie in bucatarie, vecina vine sa ma atentioneze sa nu las copilul sa se joace zgomotos, desi el e inca la gradi :)). Acum o deranjeaza si copiii de la et. 2, ca alearga pe scari - familie cu copii mai linistiti ca astia eu nu am cunoscut.

    ReplyDelete
  11. Cred ca cel mai sigur, ca sa stai linistit ar fi sa pui antifonare pe parchet. Dar asta costa!
    Asa ca mai bine un covor mai gros si un obraz la fel (in ceea ce priveste vecinii, ca sa nu mai ai mustrari ca ii deranjezi)! :D

    ReplyDelete
  12. Eu incerc sa ma imprietenesc cu vecinii de jos, care au o fetita de varsta fetitei mele celei mari si sa-i invit la petrecerile in care sunt cele mai multe bubuieli in tavan.

    ReplyDelete
  13. Spuneti-le ca voi nu le reprosati zgomotele facute indelungata vreme pentru renovare... si urmariti daca ii "prindeti" cu ceva in mod curent. La noi nu pot veni cei de jos, de pilda, fiindca urla frecvent sau dau drumul tare la televizor cam toata ziua, tropaie prin casa cand se cearta. Plus alte rahaturi ca la bloc, deh...

    ReplyDelete
  14. Noi la ultimul etaj si sub noi linisteee :-)

    ReplyDelete
  15. E de bun simt si de 7 ani de acasa, sa nu deranjezi pe nimeni in jur ( egal ca ai plozi sau nu ). Faptul ca vrei sa-ti pastrezi copilul fericit sa zburde prin casa, nu e o scuz aca sa deranjezi vecinii si sa faci zgomot : izoleaza fonic casa, si lasa-l sa topaie cat vrea.

    Pe alta parte, e normal si de bun simt, ca plodul sa fie educat sa faca liniste si sa nu deranjeze. Astia de pe la noi merg pe principiul " lasam plodul sa faca ce vrea el, ca nu cumva sa il suparam " si i-au transformat niste maimute salbatice. Toti ii detesta si nu-i agreeaza cand ii vad ca isi scot plozii razgaiati in public. Mai nou, localurile au inceput sa le interzica accesul plozilor, tocmai din cauza ca nu au fost educati sa respecte regulile de bun simt si convietuire in public.
    Daca ei au plozi, asta nu inseamna ca cei din jur trebuie sa le suporte galagia.





    ReplyDelete
    Replies
    1. Tzipi, "e de bun simt si de 7 ani de acasa" ca sa nu jignesti pe cineva pe care nu il cunosti. In plus, generalizarile de tip "toti ii detesta" eu zic ca nu sunt chiar fericit alese.
      Cat priveste zgomotul si blocul, e imposibil sa nu deranjezi pe cineva, de la miscat scaun la simtit bine cu partenerul. Din pacate astea ne sunt blocurile si ca sa faci o izolare fonica te costa extrem de mult.

      Delete
  16. Nicoleta : N-am jignit pe nimeni, nu m-am adresat nimanui personal. Am vorbit la modul general ; daca tot n-ai priceput, pune mana pe cartea de gramatica, poate mai ai o sansa !
    Da, ii detesta pe parintii cu plozi. Recent, oamenii au facut mare scandal si s-au dus la primarie ca sa le ceara sa interzica accesul mamelor cu carucioare in transportul in comun, tocmai pe motiv de nesimtire. In restaurante vedem frecvent afise care ne anunta " fara plozi si animale". Mai nou, au aparut si afise cu " maxim 3 adolescenti deodata ", ca si aia sunt la fel de salbatici ( ca doar nu i-a educat nimeni ).

    Nu o mai da cotita si nu mai devia discutia, ca nu era vorba de miscat scaunul, ci strict de facut galagie.
    Iar prin peretii de beton ai vostri, nu se aude asa de tare ca prin peretii nostrii de carton. Il aud pe vecinu' si cand se baseste, si cu toate astea, daca nu isi da televizorul INCET ( ca sa nu deranjeze vecinii ), are politia la usa cu amenda in dinti.
    Am chemat politia la jumatate din coridor si acum au invatat sa-si respecte vecinii : daca nu i-a invatat ma'sa in aia 7 ani de acasa, i-a invatat politia.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aveti copii cumva? Tind sa cred ca nu.... Probabil si vecinii dvs vor chema politia cand va aparea un bebe care va avea colici si va plange din tot sufletul si nimic din tot ce faceti nu va ajuta,,,, Iar unui copil de pana in 2 ani e putin probabil sa ii puteti explica sa stea linistit, ca deranjeaza vecinii....

      Delete
    2. Nu, n-am copii, dar am bun simt si educatie.
      Pentru plozi urlatori, nu vine politia, ci Protectia Copiilor, iar parintii sunt absolut terifiati cand aud de astia.
      Plozi nu o sa apara ( nu la mine ), si oricum, inainte de a aparea, mi-as izola fonic spatiul, ca sa nu deranjez vecinii. E de bun simt .

      Delete
    3. This comment has been removed by the author.

      Delete
    4. Tzipi, am fost la dex cum m-ai "sfatuit". Iata ce spune dexul despre termenul plod: PLOD - 1) Organism animal sau uman în stadiile inițiale de dezvoltare; embrion. 2) depr. Copil mic.
      Cat priveste vorbitul la general, inseamna ca vorbesti despre toate persoanele care au copii, scuze .... "maimute salbatice" ...

      Delete
    5. Cred ca nici frati prea multi nu aveti, pentru ca, indiferent de epoca, intr-o familie cu mai mult de 1 copil, liniste este doar cand nu este nimeni acasa sau cand doarme toata lumea (macar toti copiii)....
      Nu ma prea mira ce spuneti, ca nu vor aparea copii la dvs. Se pare ca aveti alergie la ei, indiferent de varsta.
      Bunul simt, conform dex-ului pomenit de dvs. = norma logica de apreciere, comuna marii majoritati a oamenilor. Ori, strict prin prisma celor povestite aici chiar de dvs., sunteti in minoritate.....

      Delete
    6. Andreea : este absolut irelevant cati frati am sau n-am eu, ca am sa-u n-am plozi. Treaba sta asa : nu te deranjez, nu ma deranja . E suficient de corect pentru tine ? E suficent bun simt ?

      Acuma, daca vecinului meu nu-i pasa ca deranjeaza ( egal ca are plozi sau n-are - e irelevant ) si nu-i pasa de cei din jur, nu-i o problema, ca ii educa politia. Din fericire, politia e foarte eficienta pe la noi iar ei ii apelez cu incredere.

      Delete
    7. Educatia si bunul simt inseamna si un mod corespunzator de adresare, inclusiv formule de politete.
      Ideea este ca, daca erati dintr-o familie cu 2 sau mai multi copii sau ati avea copii dvs. sau apropiatii dvs., ati sti sa faceti diferenta intre deranj si putina zarva neintentionata, creata de joaca copiilor.
      Atat.

      Delete
    8. Omul are dreptate. Va legati aiurea in tramvai de formule de adresare sau de cine stie ce cuvinte, cand esenta e alta. Si noi cei ce nu avem copii sau frati meritam sa ne simtim bine in propria casa. In plus, ceea ce pentru unii este zarva neintentionata, pentru altii poate sa fie world war 3, mai ales cand, sa zicem, omul respectiv lucreaza de acasa cam 14-16 ore pe zi. La fel cum alegerea altora a fost sa faca copii, si alegerea mea e sa lucrez de acasa. Ma astept la acelasi respect pe care il ofer - si credeti-ma ca il ofer. Dar in schimb, primesc numai replici din astea de genul "daca n-ai copii n-ai voie sa vorbesti".

      Delete
    9. Domnule George, e alegerea dvs sa lucrati de acasa, dar asta nu inseamna ca o sa aveti liniste maxima, in fond, blocul de locatari nu este unul pt birouri!! Daca vreti liniste deplina, nu va tine nimeni sa va duceti intr un birou! Alegerea mea este sa locuiesc intr un bloc de locatari, nu ma intereseaza ca cineva vrea sa lucreze de acasa sau nu. Este un bloc in care se locuieste, in care iti faci mancare, in care speli haine, nu in care lucrezi!

      Delete
  17. Vă mutați la casă! Noi asta intenționăm cât de curând, deși vecinii de jos s-au mutat și nu mai este nimeni. Pe cei 3 băieți nu cred că putem și mai ales nu vrem să-i ținem cu mâinile la spate pe canapea. Mă încântă săriturile lor de pe canapea pe masă și apoi pe fotoliu. Nu mai amintesc jocurile de-a armata, cu măsuța întoarsă și împușcături de după ea, sărituri peste baricade și țipete de câștigător.

    ReplyDelete
  18. Noi ne-am mutat la casa. Cat am fost la bloc am incercat sa respectam panoul de la locul de batut covoare: galagie: 9-14, 17-21. Ce era in afara acestor ore incercam sa fie accidental. Dar cum zice si Ghindaa mai sus, asta e blocul - oricum ai da-o nu o sa fie oameni multumiti, orice ai face. Iar in afara nu e nici pe departe ce povesteste Tzipi mai sus - nu se cheama nici Protectia Copilului nici politia pentru joaca copiilor in casa.

    Personal - m-am mutat la casa nu ca sa scap de vecinii din jur, ci ca sa ii dau sansa copilului sa is manifeste energia neingradit - dar asta nu inseamna ca si-o manifesta si in magazine, restaurante, locuri publice - ci doar acasa, unde acum poate. Asa ca din nou, comentariile de mai sus, cu 3 adolescenti permisi odata, nu are nici o legatura cu saritul copilului in casa.

    ReplyDelete
  19. am facut greseala sa ma uit pe blogul lui Tzipi, m-am speriat. Asta e capcana, zici, uite un hater, dc e asa hater, am dat click si m-am inspaimantat.
    uite un sample.http://filosofiepebordura.blogspot.de/2013/11/puradelizare.html

    ReplyDelete
    Replies
    1. eu cred ca Tzipi nu e hater. Daca era hater nu citea aici mereu. Cred doar ca are un alt punct de vedere...sau cel putin un alt limbaj decat noi. Tzipi e dracusorul de pe umar. >:))))
      Tzipi, ia spune, esti hater de copii? De parinti?

      Delete
    2. ma, e gagica. Dar daca citesti unpik pe acolo, NUMAI DACA NU AI CE FACE, ai sa vezi cat de vulgar, batjocoritor si nasol scrie, despre orice. Gizas, ce m-a apucat sa ma uit pe blogul ei? Oare in afara de mine a mai citit cineva ce scrie ea acolo???

      Delete
    3. Hater ? Pai daca eram hater de plozi, nu ma faceam profesor !
      Nu, eu doar constat cum stau lucrurile in realitate : dar stim ca adevarul supara pe cei care nu suporta realitatea. Ghinion !

      Delete
    4. Esti profesor? Wow! Nu stiam. Ce predai? Cum e la scoala la voi? Ca la noi? Ca la ei?

      Delete
    5. Are un blog de tiganca! Numai tiganii vorbesc asa!

      Delete
  20. M-am uitat si eu. La fel am crezut si eu inital, ca e hater. Nu imi venea sa cred ca cineva poate sa creada asa ceva. Dar apoi am mai stat si am cugetat si cred ca adevarul e undeva la mijloc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. "Corect : muierile trebuiesc fortate sa fete cu de-a sila, pentru ca boracii sunt " draguti " !
      Draguti ? ! ! Holly Shit, puitul le-a anulat astora simtul estetic ? Boracii au capul mare ca de extraterestru, burta umflata de inecat si privirea aia ratacita, de oligofren. Oribili.
      Ca sa nu mai zic ca le curg balele si se caca pe ei : da, nemaipomenit de draguti !"
      Mai are rost sa discuti cu cineva de genul asta?

      Delete
    2. Prietene, daca ai nevoie sa iti fie cosmetizata realitatea, du-te pe blogurile roz, unde e numai miau-miau, floricele, pasarele, inimioare !
      Blogul meu nu e scris decat pentru oamenii cu un anumit IQ : pentru restul, s-au inventat blogurile roz si discutia n-are rost cu ei, exact cum zici tu ...

      Delete
    3. Nu cred ca e vorba de nevoia de cosmetizare a realitatii, doar ca flegma asta a dumneavoastra are ceva fortat, e cam ca tonul cuiva care se teme
      de necunoscut si prefera sa il combata cu vehementa. Ori poate e vorba doar de "stil", cine stie...

      Delete
    4. Ioana, exact asta am spus si eu. Are un stil tzipi care-mi face parul maciuca. ))) Plus ca , si nu am avut curajul sa-i comentez chiar pe blogul ei, face greseli de engleza pentru cineva care sta in Canada....jenante....."who care" in loc de "who cares", "childrens" in loc de "children" si "peoples" in loc de "people". Si vrea sa stie tot. Pai daca o sa vada ce i-am scris eu, sa vezi ce ma blagosloveste.))))))

      Delete
    5. Tzipi: felicitari. cu totul de acord !! o spun din proprie experienta: plozii s-au linistit sa mai joace miuta in curtea noastra, numai dupa ce am chemat politia. am si eu un adolescent de 17 ani, dar prima oara cand a venit sefa de scara cu mingea nostra in mana, informandu-ne ca o deranjeaza batutul mingii in pereti dumneaei, eu am fost cea care am felicitat-o pentru atitudine. i-am cumparat un calculator si toata lumea a fost linistita. numai ca iadul continua, cu plozii needucati ai altora :) unul mi-a spus: eu fac legea. parintii altuia: mi se falfaie de politie. i s-a falfait pana politia a venit la usa lor.

      Delete
    6. Cum pot fi oamenii asa de incompetenti sa cheme politia pt orice fleac??????

      Delete
  21. Sunt de acord ca la bloc ar trebui sa iti inveti copilul sa nu tropaie/alerge/bata mingea in casa. Daca are atata energie, atunci trebuie scos in parc sa faca toate lucrurile astea. Dar sunt de acord pana la un punct. Bebelusii mici nu ai cum sa-i educi, iar daca plang nu prea ai ce le face. Cine nu a avut copil nu are cum sa inteleaga.
    Exemplu: ieri, bebelusul meu de 5 luni a facut o criza de burtica (dispepsie, reflux gastric etc). A urlat saracul de ma durea sufletul. Si de fiecare data cand plange transpir instantaneu de frica sa nu-i deranjez pe cei din jur. L-am purtat in brate, i-am dat o tona de debridat, infacol, siropuri calmante. Ce mai, l-am "burdusit" cu toate rahaturile, am vorbit cu el, l-am plimbat prin casa si am ramas cu el in bucatarie, tocmai pentru a nu deranja vecinii de prin dormitoare/sufragerii. Mentionez ca asta se intampla ieri, luni, la ora 14.00 (adica da, in cursul saptamanii, in mijlocul zilei). Ma apuc sa ma imbrac sa ies cu el de urgenta, sa merg la medic. Pana sa apuc sa fac asta, mi-au batut in teava de la bucatarie. Acum am si eu o intrebare: ce era sa-i fac copilului, sa-i pun perna pe fata?! Un om fara copii trebuie sa se gandeasca la faptul ca nici mamei nu-i convine sa-i planga copilul. Dar cu un bebelus asa de mic chiar nu te poti intelege, iar el nu are capacitatea de a-ti spune ce il doare, iar in caz de suferinta, asa se exprima el: plangand.
    Bineinteles ca nici vecinii de mi-au batut in teava nu au copii. Au vreo 50 de ani si sunt singuri. Probabil ca si de-asta s-au "acrit" :)
    Acum am si eu niste intrebari pentru Tzipi: mama ta te-a fatat cu de-a sila? Capul tau de pe vremea "boraciei" era mai altfel, mai cu trei ochi decat al altor copii? Cat timp ti-a ramas privirea ratacita, de oligofren? O mai ai si acum, sau tu n-ai avut-o niciodata? Inteleg ca tu nu te-ai cacat pe tine si nu ti-au curs balele in copilarie? Ai fost mai cu trei tate decat alte fete? Si ia uite, cu toate astea mama ta a considerat totusi necesar sa te fete! O fi fost si ea spalata pe creier. Aaa...si daca nu-ti convine, daca ai chef de cosmetizare, du-te pe blogurile "roz"...

    ReplyDelete
    Replies
    1. imi place comentariul, doamna Simona! Respect! Cei care au ura fata de copiii, probabil nu si-au dorit sa se nasca, ori sunt frustrati din copilarie...Sunt sigura ca astfel de oameni nu ar trebui sa dea nastere unor copii...pentru ca nu ar fi in stare sa-i creasca normal! Nu-i mai dati doamna Simona orice sirop doar ca sa nu mai tipe, e mai important copilul dvs decat vecinii nerozi care nu inteleg...ca daca ar fi ei bolnavi, nu le-ar pasa de galagia produsa.... Tzipi probabil nu a fost nascuta natural sau prin cezariana, a fost extrasa cu forcepsul sau nascuta prin cutia toracica, ea nu e ca toti ceilalti bebelusi. si nu a avut saliva, probabil organismul a avut disfunctii incat a ajuns la hiposalivatie. tipa probabil nu a facut caca pe ea, poate a fost constipata :))))

      Delete
  22. O lume nesimtita. Romaneasca. Neaosa. Adica daca tu ai copil / copii ti se permite orice. Ca locuiesti la bloc. Vecinii care nu suporta zgomotul non-stop produs de tine sau odrasal ta - sa se mute in padure. Mentalitate de marlan comunist trecut prin 60 de ani de amestc al valorilor in care proprietatea a ajuns sa valoreze nimic in ochii celorlalti. Si multa lipsa de educatie. Ai copil esti privilegiat si toti aia care au ghinion sa locuiasca sub/peste/langa tine sunt obligati sa suporte sau sa plece in padure. Dar de ce nu va duceti voi in padure sa va lasati progeniturile sa tropaie si sa urle frumos asemenea regnului din care am evoluat. Cateva milioane de ani de evolutie nu-s suficienti se pare. In primul rand invatati sa respectati principiul libertatii: libertatea mea se termina acolo unde incepe sa o incalce pe a altuia de langa mine. Dupa ce invatati acest principiu - va veti putea numi o natiune., Pana atunci - in padure - la maimute!

    ReplyDelete
  23. Felicitari pentru articol! Si eu sunt mamica unui copil care abia a inceput sa mearga pe picioare si in fiecare zi suntem injurati, dracuiti , amenintati cu politia....ce sa mai zic de batai in tzeava si urlete prin planseu. Dar cine nu are copii chiar nu poate intelege. Depinde f mult si de bloc, dc e din placi de beton sau altceva. Eu locuiesc in sectorul 4 intr-un bloc din '70 in care se aude absolut orice, inclusiv mersul copilului meu de 11 kg! Ce pot face ?! Am covoare, mocheta peste tot....cum ii explici unui copil de un an ca nu are voie sa se bucure, sa mearga, sa alerge, sa arunce cu cate un cub de lego??? Eu una sunt disperata....la fel si sotul meu.

    ReplyDelete
  24. Nu dragii mei , nu este normal ca un copil sa alerge de dimineata pana seara in casa .... In primul rand nu este sanatos pentru el , pentru copil . Copilul trebuie invatat sa-si canalizeze energia intr-un mod constructiv .Trebuie scos afara la joaca sa socializeze si sa se joace cu alti copii .Vi se pare normal ca la 11.30 noaptea un copil sa alerge si sa tropaie prin casa ?Gresit total . Copilul la acea ora trebuie sa doarma .Activitatile de dinaintea somnului trebuie sa fie unele linistite si anume o baita , povesti spuse/citite de un parinte .Si aceste activitati ar trebui sa inceapa cel tarziu la ora 9 seara , astfel incat pana la 10.30 copilul sa fie adormit .Iar cei care au copii trebuie sa inteleaga ca nu au facut copii ca sa-i abandoneze in casa cu vreo bona dezinteresata care ii lasa in plata domnului si acestia isterizeaza vecinii .Nu poti sa tii un copil in casa o saptamana intreaga si sa-l scoti o ora in parc in week-end . Ca fiecare avem o singura viata si dreptul la a trai armonios.

    ReplyDelete