ma primiti pe mail?

Tuesday, April 10, 2012

Taţii gameri


Atentie: limbajul acestui articol este murdarit de impresia pe care mi-o lasa cei despre care vorbesc. Daca lezeaza cititorii nevinovati, imi cer scuze.

Ma tot invart de ceva vreme sa scriu despre o specie inexplicabila pentru mine: tatii gameri. Stiu ca am sa primesc multe priviri incruntate (cel putin) si cateva galeti de mizerie dar imi asum asta. Intai, am sa ma racoresc eu oleaca.
Tot aud ba de pe FB, bloguri, coltul blocului despre tati care o ard necontenit la calculator. Sunt destule cazuri pe care cred ca le stiti si voi din gura in gura cand mame si sotii scarbite si obosite de nepasarea sotului jucaus pe PC au divortat. Pai cum vine asta, bai nene? Te iubesti cu femeia de langa tine, te distrezi, te mai iubesti odata, si inca odata si faci un copil. Femeia se apuca de facut burtica si de avut nevoie de tine. Tu ar trebui, conform legilor animalelor, sa ii asiguri cuibul. Ca atare, incepi sa aduni frunze, ramuri, pamant, cacat si know how pentru a te pregati de viitoarea ta familie. Dar nu, tu cum auzi ca sotia ta a ramas insarcinata te sperii de ingheata camasa pe tine (ca orice barbat), si in loc sa te antrenezi si sa te imbarbatezi ca sa iti treaca frica, tu bagi un "need for speed" (ca orice cretin). Eu inteleg lumea virtuala, inteleg nevoia de net pentru ca si eu sunt "wired", inteleg chiar si nevoia de jucat in gol cate un joc, doar ca sa iti reamintesti de copilarie, dar sa substitui realitatea cu World of Worcraft nu mai inteleg. Daca strangi faima in joc nu inseamna ca in casa esti un super-erou. Chiar din contra, in fata familiei tale ramai un terminat in chiloti jegosi - ca ti-e prea lene sa te schimbi, nebarbierit - ca in joc nu te vede nimeni, si cu privirea dusa - pentru ca asa ti s-a sucit de la monitorul tau enorm. Ti-ai dat banii ca un bou pe placi video si ram, schimbi tastura si mouse-ul saptamanal pentru ca pe deasupra mai joci si prost si le spargi de perete cand pierzi grav.

Nevasta-ta strange din cur ca sa dramuiasca banii pe care ii primeste de la Stat pentru a putea ingriji copilul si sa iti mai dea si tie de mancare. Are sarca creierii pilaf pentru ca de multa vreme nu a mai avut o singura ora pentru ea. Te astepta in fiecare zi ca pe ciresul copt de la serviciu ca sa ii mai iei copilul din brate si sa se pise si ea. Dar tu vii, descui cu cheia, bagi capul in camera, dai din el in semn ca ai venit si te retragi in bucatarie sa scobesti prin frigider. Ea incearca sa te momeasca cu ce minunatii a mai facut copilul in ziua aia sperand ca in sfarsit azi nu te vei mai juca. Tu incepi surd sa te plangi de ce patesti la serviciu si termini spunand ca esti mort de oboseala si ai nevoie sa te relaxezi 5 minute la un fotbal pe calculator. Ea inghite in sec un ghem de urzici - nici azi nu ai revenit pe planeta familiei tale. E tot singura langa tine. Ea e buna si inca te iubeste pentru multa vreme...pana apare scarba. Din momentul ala ea chiar devine un super-erou, muta muntii din loc si zidurile apartamentului tau si pleaca cu copilul sa duca o viata normala, fara veriga slaba din fata biroului cu consola de gaming.

Ce te faci acum? Intai te faci ca rasufli usurat. Bagi mai multe jocuri, incepi sa si bei la calculator si sa fumezi. Iti intra scrum printre taste, versi berea pe mouse prea des si nu prea mai ai bani sa le schimbi saptamanal - ai inceput sa platesti lunar bani pentru copil. Acum iti pare rau? Ai vreun "save game" pe undeva? Poti sa dai "load" din momentul in care te-ai asezat la pc? Nu. Ai ramas un labagiu trist in casa ma-tii sau a ta care regreta in sfarsit. Prea in sfarsit. You failed!
Puteai sa te joci cu copilul si sotia in moduri in care calculatorul nici nu s-a gandit. Puteai sa fii eroul lor, sa strangi bani, nu puncte, pentru ei. Sa te lupti cu angoasele, nu cu cetele de Zergi. Ai fi putut sa conduci domol catre mare, nu sa bagi 200 pe la munte in NFS. Ai pierdut, copilul tau e mai tare decat volanul tau cu force feedback si tu nu ai stiut asta.

Daca ai citit asta si nu esti de accord cu mine injura-ma! I double dare you, motherfucker!

22 comments:

  1. cuze, am sters un comment din greseala:
    Adrian: Specia aia de care vorbesti e inexplicabila, intr-adevar, dar nu prea e asa cum o descrii. In plus, jocurile alea sunt un viciu ca oricare altul, un motiv la fel de bun de a te sustrage de la ce nu ai chef sa faci, ca de exemplu statul pe canapea cu telecomanda in mana, dupa ce in prealabil "bagi capul in camera, dai din el in semn ca ai venit si te retragi in bucatarie sa scobesti prin frigider".
    Eu sunt un gamer si prefer de multe ori sa joc World of Warcraft, decat sa stau pe fbook, sau sa scriu pe bloage, sau sa ma uit la sitcom-uri, sau orice prefera altul care nu e in papucii mei si care vrea sa-si arda un pic timpul (liber sau nu). Totul e doar sa iti stabilesti o lista de prioritati si sa nu exagerezi.
    Statistic vorbind, cei de care vorbesti mai sus sunt cam la fel de numerosi ca aia care nu reusesc sa se abtina de la a se face muci in fiecare seara cand ajung acasa, chiar daca nevasta sta cu plodul in brate langa ei. Oameni care fac umbra pamantului degeaba sunt peste tot, nu trebuie sa ii cauti doar printre gameri :).

    ReplyDelete
  2. misto.
    Imi pare rau sa aud ca exista si asa ceva...

    ReplyDelete
    Replies
    1. exista lucruri mult mai rele, indiferent ca ne pare rau sau ne afisam total oripilati de fiecare in parte.

      Delete
  3. uau cineva e frustrat rau ...

    ReplyDelete
  4. Eu am scris despre treaba cu jocurile pentru ca am auzit de curand de divorturi din cauza asta si imi venea sa ies afara la bataie. Cum sa lasi o mizerie de joc sa iti rupa familia in doua?!?!? Am strigat si eu de furie. Atat.

    ReplyDelete
  5. Eu as continua de unde a inceput Adrian.
    Un gamer are un stil de viata destul de predictibil. Nu prea si-l schimba si in general este un "no harm done guy" .
    unii-s dependenti de socializare, altii de TV, Altii de bere, altii de muzica, altii de machete, altii de biciclism sau alte sporturi.
    Altii sunt workaholici (eu de exemplu).

    Nu spun ca e bine sau rau, dar dupa cum spunea si Adrian totul tine de prioritati.

    Eu vin si ma intreb ce i-a determinat pe cei doi actuali fosti familisti sa faca un copil... Si-au dorit acest lucru?
    Sau poate a fost o intamplare (o fi facut omul lvl up la WoW si de acolo extazul necontrolat)
    Dar dar fata/femeia/sotia la ce s-a gandit? S-a uitat asa la el, pe cand trecea in viteza pe langa camera lui de gaming,
    in drum spre baie vomandu-si dramul de paine parjita cu unt? S-a gandit ea "bai ce mama dracului face asta ?" etc. etc. etc.



    in fine cred ca as sta mult sa despic firul in patru. Cert e ca :
    -Un om (indiferent de sex) are dreptul sa aiba hobbyuri.
    -Exista viata si dupa ce in familie apare un copil.
    -Da, se schimba prioritatile, DA dureaza pana toti membrii familiei se adapteaza la noul stil de viata.
    -it takes 2 to tango. Niciodata nu a fost un singur vinovat.

    Da` de cei care dupa ce devin tati isi iau brusc campii si pleaca de acasa? De aia ce mai zici?

    PS: foarte frumos ce scrii pe aici. :)

    ReplyDelete
  6. trist , dar se intampla destul de des...inca nu am auzit de cazuri care au ajuns la divort, dar nu e totul pierdut....in nici o directie :(

    ReplyDelete
  7. Un tata gamer ar trebui sa faca copil cu mama gamera. Astfel, cresterea copilului ar fi pt toti o "joaca"

    ReplyDelete
  8. Si eu am acasa o specia aproape ca cea descrisa de tine..sunt inca in faza in care incerc sa il momesc cu ce mai face copilul...sper sa reusesc, pana nu va fi prea tarziu.

    ReplyDelete
  9. Salutare

    Cine te-a suparat asa tare?
    Si tu te joci... http://ta-su.blogspot.com/2011/09/sfaturi-practice-lupta-cu-creierul.html ... nu la nivelul in care comentezi, dar si tu ai nevoie de joc...

    Ai nevoie de joaca pt ca trebuie sa te aduni cind sotia nu te ajuta deloc, dar iti cere sa fii "adunat" ca sa o ajuti si sa o ridici...
    Orice ar zice lumea ai nevoie de joaca pe linga viata de familie, dar evident in limitele rezonabile petru familie, nu pentru tine...... pentru ca altfel iti vei descarca energiile negative adunate in alte moduri, care sunt mmmmuuuuuuuuult mai rele...

    Cind nu mai ai acces la joaca normala incepi sa te joci in alta parte... asa ca pericolul e mai mare...

    ReplyDelete
  10. Dedi, eu iti inteleg furia si tristetea, sunt pentru copilul ala care va creste probabil fara tata...
    La noi din pacate eu sunt aceea mai mult absenta (digital design, Photoshop, macar am scuza ca mai scot un ban ;-(), de aceea il inteleg si pe Bogdan cand mai evadeaza la astfel de jocuri...
    Vezi tu, cand copilul e trigger al diverselor traume din propria copilarie, e TARE GREU sa fii prezent clipa de clipa, iti vine permanent sa fugi, sa scapi, sa te desprinzi de tine ins(a)uti ca sa nu mai simti amenintarea avalansei de durere care te asteapta dupa colt ca sa ti se prabuseasca in cap. Nu e o alegere constienta, e ca o masura instinctiva de supravietuire, e ca un razboi de guerilla impotriva propriului subconstient... iar daca mie (cu experienta psihoterapeutica indelungata!) inca imi vine greu sa ma las prada sentimentelor dureroase si deprimante care ies la suprafata, iti poti inchipui ca pentru un barbat care nu este deloc in contact cu el insusi si nu este dispus la nici un fel de introspectie, asa ceva este deja de domeniul romanelor stiintifico-fantastice, din pacate. Iar rationalizari se gasesc intotdeauna, si alcoolicul bea fiindca ii place, nu? ;-(((

    De fiecare data cand te citesc ma bucur sa constat ca exista si oameni care au primit iubire de la parintii lor in masura suficienta incat sa nu simta nevoia sa fuga de prezent, ci sa-l traiasca frumos si emotionant! Te invidiez!

    ReplyDelete
  11. Femeile alea lasate in durerea lor cu plodul in brate, isi merita soarta . Stiau foarte bine ce au la casa, si in ciuda realitatii, s-au pus pe turnat plozi cu barbatul ala iresponsabil.
    Cum iti asterni, asa dormi.

    Plus ca se mai ridica suspiciunea ca barbatul respectiv nici macar nu si-a dorit plodul ( ca d'asta ii este indiferent ), insa nu l-a intrebat nimeni ... Femeile sunt mult prea disperate sa faca plozi, si apoi se vaieta ca barbatii nu vor sa participe.

    ReplyDelete
  12. Trist... Din pacate stiu si eu un caz in care s-a ajuns la divort. Insa ea a fost desteapta si a pus punct inainte sa apara un copil.

    ReplyDelete
  13. In afara subiectului: citind bloguri doar de putin timp (cateva luni) observ ca atunci cand iti place unul, e ca si cu un serial fain: il descoperi cand deja au trecut 5 sezoane, si te uiti la mai multe episoade deodata. Apoi ajungi la zi si tot astepti sa mai apara cate-un episod... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Subscriu! Exact acelasi sentiment il traiesc si eu :)

      Delete
  14. ia uite Dedi.... ce vina au bieti tati daca societatea da astfel de exemple....(sunt ironica....tati absenti din viata copiilor lor nu au scuze)

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=NScs_qX2Okk

    ReplyDelete
  15. Wow! Ce tare. Tatii erau probabil la lucru. :(

    ReplyDelete