Tuesday, June 12, 2012

Alint

A ALINTÁ alínt tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în
  semn de dragoste; a dezmierda; a mângâia. 2) A numi cu cuvinte
  drăgăstoase; a dezmierda. 3) A face să se alinte. /<lat. allentare
  Sursa: NODEX (2002)

Era o dupa amiaza dezmortita de martie, rezolvasem cu actele lui Luca si ma inrdeptam rupt de emotie spre maternitate. Urma sa imi duc noua mea familie acasa. Pe langa valul de ganduri legate de noua viata care ma lua pe sus mai era ceva – urma sa imi tin copilul in brate pentru prima oara. La maternitate nu am avut ocazia si mi s-a parut foarte frustrant. Am facut o gramada de exercitii de imaginatie pentru momentul asta, ba chiar am exersat si pozitia si miscarile dar tot eram cacat pe mine. Del m-a rugat sa il imbrac pentru ca ea trebuia sa isi ia lucrurile si sa vina la masina. Am inmarmurit de frica. Ramasesem ca stana de piatra in hol asteptand asistenta sa vina cu copilul. Pe langa faptul ca nu credeam ca sunt in stare sa il tin brate mai trebuia sa il si schimb. Imi era frica de copilul meu.

Cand l-am atins prima data, proptindu-l pe brat asa cum stiam eu mai bine, mi-am dat seama cu ce se mananca chestia asta – cu dragoste. Din momentul ala am stiut sa fac orice si nu am mai avut frica. Dragostea ne-a dat tot ce aveam nevoie. Ne-am iubit neconditionat din prima clipa si am invatat impreuna, cu rabdare, sa trecem peste fiecare zi de bebelusie timpurie.

Mi se tot zice ca am un copil alintat. Inainte de a desfigura cu sange rece persoanele care zic asta am impulsul inutil de a le explica ca nu exista "copii alintati" asa cum cred ei. In primul rand, nici DEX-ul online nu prea tine cu indivizii astia - alint vine din latinescul allentare, care inseamna a incetini. Am fost corigent la latina dar am gasit asta pe net. Care va sa zica, alintul e legat de ceva molcom, calm, lent. Sa ii spunem mangaiere. Deci a alinta un copil inseamna a-l mangaia, nu? Pai si ce e rau in asta? Ce e rau fac ca imi mangai copilul? Ba mai mult, il pup de il tocesc. Cum ar veni, imi iubesc copilul. Asta e nasol! Nu e bine sa iti alinti (iubesti) copilul pentru ca ti se va urca in cap mai incolo.

Cam asta ne invata opinia audientei generale din Romania - copilul iubit si-o ia in cap si te chinuie. Adevarul este ca un copil inconjurat de dragoste creste mai armonios, mai puternic si mai destupat la minte si poate pune ceva probleme: se joaca mai mult, rade dubios de des, are o curiozitate constructiva (in locul lui “crede si nu cerceta”, prost inteles), pune intrebari prea multe si romanilor le e frica de asta. Un copil iubit nu intelege cand se tipa la el sa nu intre in balta, nu inlemneste in scaun la masa. El se va juca fericit cu mancarea pe toti peretii, se va arunca in toate noroaiele si va incerca orice ii iese in cale. Un copil iubit va intelege cand nu e bine sa faca ceva pentru ca i se va explica de ce nu e bine pana se prinde.

Am fost invatati de gura satului sa nu luam copiii brate cand plang pentru ca se invata asa. WTF?!?!?!?!? Asta e cel mai cretin lucru pe care l-am auzit!!!! Cum adica se invata asa? Pai asa sunt facuti – sa fie tinuti in brate. Ei isi incep viata in cele mai stranse brate din lume – pantecul ma-sii; cum sa lasi copilul fara asta? E ca si cum i-ai lua apa de la gura. Cum sa nu iei micutul ala din pat cand plange de ii sar capacele? Pana si la straini le punem o mana pe umar cand plang, d’apai copilului nostru...

Am vazut si copii ne-alintati care lovesc, striga, strica, si privesc cu ura tocmai pentru ca nu au avut libertate cand au avut nevoie. Prefer privirea tembel-senina a lui Luca cand face o boacana decat frustrarea, inghitita amar, din gatul unui copil “cuminte” chinuit fara vina lui de legile de cacat mostenite din generatie in generatie. Mi-ar placea sa invatam cu totii sa ne alintam copii din toata inima. Noi ne vom alinta copilul cat putem de mult si cat putem de “constructiv”. Nu cred ca dragostea poate face rau unui copil...deci, sariti la mangaiat! :)

20 comments:

  1. Foarte frumos spus! Eu m-am confruntat de timpuriu cu carti binevoitoare de sfaturi cum sa-ti faci copilul sa doarma toata noaptea. Adicatelea, sa-l obisnuiesti sa nu te mai deranjeze. Evident, lasandu-l sa planga pana adoarme la loc. ma enerveaza la culme metodele astea sadice si mi-e mila de nu mai pot cand vad cate un copilut crescut asa. La noi e dragaleala maxima pana cand copilul nu mai vrea si spune "nein, nein" :), dormit impreuna, alaptat si acum la 19 luni, purtat in manduca, jucat cu mancarea "pe toti peretii" :) si asa mai departe. Numai lucruri bune si frumoase.

    ReplyDelete
  2. Ce frumos!!! Imi vine sa plang si acum cand imi amintesc motto-ul dupa care m-a crescut mama (citat): "Pe copil sa nu-l mangai decat cand doarme, ca altfel ii cresc cornite" :-(((( Si nu, nu tine de inteligenta, tine de capacitatea de a iubi. Iar unii oameni nu o au. Pur si simplu.
    Keep that love alive, ta-sule si ma-so ;-)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Feli, ne-au iubit, dar au aplicat moda anilor lor asa cum si noi iubim dupa " moda" anilor nostri. Eu am noroc de cornite mari dupa regulile de atunci. :)

      Delete
  3. DA.

    pe la 5 ani si ceva cat are al nostru acum nu mai sta la pupat ca inainte si trebuie sa inventez tot felul de chestii. eu, ca la maica-sa e mai usor, mult mai usor. are zile cand nu vrea si pace. dar nici eu nu ma las, cel mai simplu e sa-l iau pe nepregatite "da-mi un pupic", asa pe fuga. pac, atunci nu se mai gandeste, pupa direct. nu stiu cum o sa fie cand va fi mai mare, ca sigur noi vom vrea sa-l pupam si sa-l mangaiem non stop.
    deci, da, pupati si alintati!

    ReplyDelete
  4. Parcă ai răspuns rugăciunilor mele. Sunt de aceeși parere cu voi, însă mă confrunt cu o mare problemă: tatăl este de aceeași părere de căcat moștenită din generație în generație...Am scris și eu despre asta încercând să aflu diferite păreri. Ceea ce m-a bucurat a fost că majoritatea părinților sunt de părere că nu exista copii alintați așa cum prost se ințelege termenul. Ce m-a supărat a fost să constat că sunt și azi mame (!) care nu sunt de acord cu ținutul în brațe, și, mai rau, sunt de părere că trebuie să lase copilul sa plângă isteric până-și revine....
    Ei ce aș putea eu să fac cu bărbatul de lânga mine care mă tot bate la cap să nu țin copilul în brațe (deși nu îl țin toată ziua și este un copil chiar foarte cuminte și liniștit) căci altfel se învață în brațe?!?!?!?
    Cel mai tare îmi e teamă ca tocmai copilul să nu ne distanțeze....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da-i sotului tau sa citeasca asta. Si eu gandeam ca el pana la nasterea lui Luca. Oamenii se schimba. ;)

      Delete
  5. Oh, da, chiar din primele zile dupa nastere toata lumea imi spunea acelasi lucru, dar toata lumea: Vezi, sa nu-l tii in brate ca se obisnuieste asa! Nu zau, si ce sa fac, sa-l trag cu o sfoara prin casa dupa mine...Cum adica "se obisnuieste'??!!
    Nici nu mi-am batut capul, oricum am o capacitate masiva de a ignora chestii de genul asta...:) Din cand in cand mai spuneam: Nu e rasfatat, e iubit, sa stiti ca e o mare diferenta!
    Pana si cand l-am inscris la gradinita, educatoarea care completa formularele a spus uitandu-se la Bobby: Eeee, deci avem aici un baietel rasfatat!! M-am uitat si eu la el: Perisor lung, jeansi, adidasi, tricou misto; explora relaxat o balustrada leganandu-si un piciorus...!
    Bingo, deci asa arata "rasfatatii"!! :))

    ReplyDelete
  6. Foarte frumos articolul. Ai pus punctul pe i. Inca de cand eram insarcinata si primeam tot felul de "sfaturi" de la toata lumea am spus ca voi avea un copil foarte alintat, dar unul razgaiat. Lumea era oripilata de-a dreptul, dar mie nu mi-a pasat niciodata.

    ReplyDelete
  7. Citind asta am mers si am intrebat-o pe fetita mea de aproape 3 ani(cea mare, ca mai avem una pe drum) daca e alintata si mi-a raspuns da. Am contiuat cu intrebarile: si iti place? raspuns - da. Bravo, si lui mami in place. Asa ca am luat-o in brate si-am mai alintat-o nitelus....

    ReplyDelete
  8. Bravo Dedi, bine si frumos spus! Cu sa nu-i mangai si sa nu-i alinti, cand ei sunt spcial facuti pentru asa ceva!!! Puiul meu adoarme seara la san, mangaiat si dezmierdat pe caput. E cel mai frumos alint din lume! Cum sa nu le pupi talpitele alea scumpe si manutele dolofane care se intind si iti cuprind chipul cand te apleci asupra lui la pupat?! La cat il pupacim noi toata ziua si eu si sotul, n-ar mai trebui imbaiat baiatul:))
    Ma bucur ca exista parinti cu sentimente ca ale noastre( care apartin normalitatii, parea mea), o sa avem niste copii fericiti si destupati, cum spui tu. Si mi-e mila de cei care nu au parte de asa ceva.
    Da, din pacate exista gandirea si comportamentul pe care tu le descrii atat de bine. Si eu sunt patita cu baietelul meu: "Oh, te-a invatat ma-ta numa' in brate!" Asa, si? Bratele mele, spatele meu, copilul MEU!!!Nu o sa-l port in brate pana cand s-a insura!!!

    ReplyDelete
  9. Aplauze Dedi!
    Cumosc si eu textul: "pe copii sa-i saruti doar in somn, ca altfel iti prind slabiciunea si profita" WTF???
    Eu le-as striga in fata tuturor "comentatorilor": Asta e NORMALITATEA din viata unui bebelus si copil: alintul, iubirea, pupatul, mangaierea!
    Sa stau pe ganduri daca sa-l pup sau nu ca, vezi doamne, sunt in parc sau mall, si se uita ciudatii la mine ca-mi rade copilul cu hohote si chiote cand il pup si-l dragalesc?!? Doamne iarta-ma, doar nu ma c... in vazul lumii!!
    Uneori facem ca toate visele numai sa-i vedem razand in hohote!

    ReplyDelete
  10. Daca nu ai nik impotriva am sa postez link catre blogul tau la mine pe blog, e ok?



    Mama lui David
    ClaudetteMusette.wordpress.com

    ReplyDelete
  11. Imi place sa aud parerea unui tatic. Eu raman oripilata cand aud "lasa-l sa planga ca-i trece". Ce om poti fi sa-i spui unu copilas care inca nu stie ce e cu lumea asta sa planga acolo pana nu mai poate. Eu asta am spus de cand il am pe David (de 9 luni) ca e destul de frustrant pentru ei ca nu ne pot spune ce vor, ca sa-i mai frustram si noi cu lipsa de afectiune. Si mama imi spune ca-l prea rasfat ca nu-l las sa planga deloc. Eu ii spun ca doar sunt alaturi de el.
    ps: tocmai s-a trezit piticu intr-o ploaie de pupici.

    ReplyDelete
  12. incercam azi sa conving o proaspata mamica (care de altfel a esuat putin la primul copil, lasandu-l in bratele tuturor si ale nimanui(bunici, venici, verisoare, necunoscuti), si acu la 4 ani nu vorbeste deloc si e un bataus nevinovat care se apara ca un biet animal de tot ce vine spre el:((...)ca mica ei mogaldeata trebuie tinuta putin in brate sau la san..si se va linistii...eu tinadu-i pe ai mei, 6 luni respectiv 2 ani si 8 luni ,pe amandoi, cu randu...si ripostarea a fost: si daca gresesti facand asta? daca nu e bine sa te iei dupa metode din astea de crestere? toti spun ca nu e bine? nici nu stii dupa ce sa te mai iei!!!...imi venea sa plang si sa imi las copiii pe jos numai sa o iau pe micuta ei in brate sa simta ca nu e singura si abandonata...offf sunt multe minti incuiate si in randul celor de o varsta cu noi...prefera sa mearga cu trupa, cu gura lumii si cu sfaturile batranesti, ajung sa invineteasca copilu si nu il ridica din patut sau carut!:((
    Voi?!!sunteti o familie ce o admir din umbra cu mult respect pentru firescul cel lasati sa se intample!

    ReplyDelete
  13. Eh, bine ai venit in radul hippiotilor ciudati pentru o societate mult prea emancipata;). Subscriu celor foarte frumos spuse de tine si vin cu o completare: nu numai in Romania copii primesc indiferenta in loc de alint, tipete in loc de vorbe blande, jucarii in lov de imbratisari si etc. Este se pare o tendinta a intregii lumi "moderne si civilizate" , drept dovata ca cei atasati si open minded se gasesc adunati prin te miri ce comunitati create special sa militeze impotriva superficialitatii si ignorantei. Ma bucur sa aud de inca un copil fericit si autonom si de voi parinti destupati care aveti curajul sa va recunoasteti, chiar si public vad, limitele si sa cresteti odata cu copiul vostru. Sper sa va placa asa mult incat sa mai faceti 1-2:)!

    ReplyDelete
  14. Foarte frumos si adevarat spus! In afara "alintului" despre care toti iti spun diverse si te previn ca nu cumva sa faci greseala abominabila de a-ti "alinta" puiutzul am observat si o alta tendinta dubioasa...La noi parintii isi apeleaza odraslele cu "iubire" spunandu-le "grasule", "uratule", "balosule", "dintzosule", "cacaciosule" - e o lista lungaaaa...Nu vi se pare ca denota cel putin o lipsa crasa de imaginatie???? Nu stiu cum e prin alte tari insa eu din ce am auzit (prin filme cel putin) altii isi alinta copiii cu apelative gen "sweetheart", "princess", "pumpkin", "sweetie" etc....
    Nu numai ca nu ii "alintam" pe cei mici, dar le mai si sadim in subconstient samburele frustrarii....

    ReplyDelete
  15. Intru si eu in randul mamicilor, care a fost sfatuita de toate babornitele binevoitoare, sa nu tin mult copilul in brate ca se obisnuieste si se invata prost. Mai nu turbam si-mi venea sa dau cu ele pe geam cand auzeam asemenea ineptii. Eu l-am tinut pe al meu bebelache in brate de cand l-am nascut, pana la 5 luni, cam non-stop din cauza colicilor care nu-i treceau decat daca era tinut in brate. Pana spre 2 ani a dormit la amiaza doar daca-l plimbam in brate prin camera si de la 2 ani si 2 luni l-am pus sa doarma de amiaza in pat cu mine ca a devenit prea greu sa-l mai pot plimba, are 2 ani si 3 luni si 16,500gr. Sa va traiasca micutul, e scump foc!

    ReplyDelete
  16. Salut. Eu am trei copii, doua fete si un baiat, in aceasta ordine. Mi-a placut articolul! Vreau doar sa adaug cate ceva. Cred ca ajuta!
    La primii doi copii ne-am luat o gramada de critici: ca nu alintam suficient copii, ba ca-i alintam prea mult, ca nu le spalam hainele separat si cu nu stiu ce detergent lichid special de copii, ca i-am bagat prea devreme in sistem ( la un an si trei luni la cresa, ambele fete), ca nu le dam TOT ce vor ele ATUNCI cand vor ele...samd. Acum, la al treilea copil, am promis tuturor ca ne dam pe brazda. Nu mai facem 'greseli'! Avem si o expresie care sa ilustreze..., am promis 'ca o sa-l stergem la cur cu limba ca sa nu i se irite pielea!'. Concluzie: sfatul meu este sa le oferiti copiilor tot ce este mai bun in voi, IN LIMITA BUNULUI SIMT! Nu vreti sa-i transformati in niste monstrii care la maturitate isi vor chinui familia sa le faca ce le facea lor ma-sa cand erau mici! Parenting este o stiinta si o arta in acelasi timp! Se poate gresi foarte usor! Mult succes!

    ReplyDelete