ma primiti pe mail?

Monday, November 12, 2012

maicuta batrana cu braul de lana...merinos


La prima intalnire cu Del am vorbit tot felul de trasnai. Cred ca d'aia ne-am placut. Am inceput, desigur, prin a ne face reclama personala cu povesti grele din razboiul vietii - petreceri tari, betii, calatorii si vacante nemaivazute, vitejii ieftine. Dupa ce ne-am asigurat de respectul reciproc, am inceput sa batem campii grav si am ajuns la un moment dat la lucruri care ne-au marcat copilaria. Am poposit in zona bibelouri si mileuri, flori-fete-sau-baieti, jocul fetelor cu covorasul in gradina blocului si al baietilor la gard, pe langa ele. Am inteles atunci ca exista viata chiar si in Bacau. Chiar in oras. Am continuat cu caciula copilariei indesata pe urechi, fularul la gura si pantalonii de lana crosetati de bunica. Atunci am realizat ca exista clima si in Bacau. Sunt saraci oamenii acolo, dar au totusi bani de clima rece.

Cand am ajuns la pantalonii de lana am poposit ceva timp pentru ca nu mai puteam vorbi de ras. Eu am inceput sa ii povestesc cum vazusem la Maicăl Gecsăn niste pantaloni mai grosi, cu niste curele si ceva lanturi. Chiar daca eram din Bucuresti nu aveam nicio garantie de intregime la minte si nici curele si lanturi nu aveam. Dar aveam pantaloni grosi ca ai lui - pantalonii de lana. Ei bine, cand "il faceam" pe MJ imi puneam pantalonii de lana pe piciorul fara strampi, o camasa necalcata si vreo basca din cuier. Dansam nebun vreo 2 minute pana cand imi venea sa imi smulg picioarele de mancarime. Lana era buna, saraca, doar la fiert pielea si la umplut de bube. Am crescut la tara, la munte, unde lana era number one, dar nu se punea niciodata pe piele direct - dadea niste mancarimi ingrozitoare. Problema era ca daca bagai o pereche de strampi pe sub pantalonii de lana ca sa nu te mai manance, plasticul isi facea treaba lui de capac la oala sub presiune si imi fierbea pielea de copil de imi venea sa urlu. Si urlam. Dar ce, ma lua cineva in seama? Parintii si bunicii stiau ca traim in frig si ca trebuie sa imi fie cald. Pe vremea aia caldura era mai importanta decat confortul.


Tot vorbind la prima intalnire cu Del despre pantaloni de lana si razand, nu mi-a trecut prin minte nicio clipa ca ne vom casatori si ca vom face un copil. Ca sa nu mai zic ca nici nu ma gandeam ca si copilul nostru va purta pantaloni de lana. Si nu numai. Body de lana, cagula de lana, manusi de lana, fular de lana. E adevarat ca vremurile s-au schimbat, ca acum e cald in case,  dar lana tot number one a ramas. A mai facut si tehnologia niste pasi, poate au mai lasat si oile de la ele, cert este ca acum hainele de lana nu mai inteapa, nu mai dau mancarimi si isi pot face treaba lor de haina perfecta. Tin de cald lasand pielea sa respire linistita printre ochiurile de material, unul pe fata, unul pe dos. Absorb transpiratia daca apare, nu lasa apa sa se imbibe in haine si miros subtil a oaie sanatoasa.

Tocmai din cauza ranilor din copilarie nu am crezut ca lana poate fi imblanzita. M-am vazut cu prietenii de la Hip-hip la un targ de copii si mi-au aratat hainele astea minunate. Am zambit politicos si am fugit cat m-au tinut picioarele. Lana?!?!? Pe piele?!?!? Oamenii asta sunt dusi cu pluta?!?? Noroc sa sotia e mai cu capul pe umeri si s-a inteles cu hip-hip-ii sa le luam la testat. Fericit moment! Cum le-am pipait m-am prins ca am fugit ca prostul - nu stiu cum sunt toarse si lucrate dar sunt netede ca in palma. In primul minut am imbracat copilul in ele si l-am lasat asa pana seara, tarziu. Am fost si afara, am stat si in casa cu hainele astea (eram singur acasa si nu stau eu sa schimb prea multe haine :P ). Luca a fost foarte linistit si fericit. Ba chiar l-am si culcat in ele, fiind pe vremea cand inca nu bagasera caldura. A dormit lemn fericit doua ore. In conditiile in care el nu doarme mai mult de o ora cu mine n-am putut decat sa ma gandesc ca ii era frig copilului si abia acum daduse de confort.

Ce sa mai... Am descoperit aurul. Acum ca cei de la Hiphip.ro ne-au lasat hainele testate pentru incalzirea permanenta a copilului vreau sa le multumesc si dau binele mai departe catre voi. Vreau sa va conving ca lana e asa cum v-am zis in articol si sa faceti un bine copiilor vostri imbracandu-i in ele. Eu nu bag bullshit. Asa ca am ales din plasa cu produse din lana merinos un fular pe care vi-l dau ca sa va convingeti. Daca am avut dreptate as vrea sa imi scrieti apoi.



Carevasazica, CONCURS! Ca sa castigati un fular din lana merinos va rog sa scrieti un singur comentariu aici cu povestea voastra despre lana si haine mancatoare si intepatoare. Vineri pana in amiaza am sa aleg un numar random si asa vom avea un castigator al fularului.
Traiasca oaia!

24 comments:

  1. Noua ne-a tricotat bunica de la tara o pereche de pantaloni de lana pentru prima nepoata. Intre ea si urmatorul nepot au trecut 10 ani, timp in care pantalonii respectivi au mai fost purtati de verisoare. Acu s-au intors la noi si arata inca bine!

    ReplyDelete
  2. Eu si sora mea primeam in fiecare an de Mos Nicolae cate o pereche de sosete din lana (de la mamaie). Erau foarte calduroase, dar nu le puteam purta decat cu alta pereche de sosete (normale) pe dedesubt si cam in 2 saptamani de purtare/spalare se toceau pana la rupere calcaiele si sau varfurile degetelor :) Asa ca mama statea mereu cu ghemul de lana sa ne carpeasca sosetule primite, si de multe ori era acolo un amalgam de culori, dupa cum avea mama rezerva.

    Si mai erau si pantalonii de lana (crem) pe care ii purtam la scoala bagati in cizme, ca asa era la moda. Pe vremea aia erau singura pereche de pantaloni care imi veneau stramti pe picior, si desi intepau chiar si cu alta pereche pe dedesubt ii induram cele cateva ore, doar asa de amorul modei. Ca de, sufera domnisoara la frumusete! :)Gabriela B.

    ReplyDelete
  3. Eu am avut baftă să nu fiu sufocată în prea multă lână pentru că frate-miu, mai mare decât mine, a pregătit terenul, urlând din toți rărunchii ori de câte ori primea ceva de lână. Așa că la mine n-au mai îndrăznit s-o folosească, au dat-o cotită pe fibre din PNA. Am avut un singur pulover de lână în liceu, pentru că l-am vrut eu și mi-am ales singură o lână moale, iar puloverul ăsta l-am purtat până s-a deșirat pe la mâneci. Adică mi-a ținut de cald și-n amfiteatrele din facultate.

    ReplyDelete
  4. am fost mereu prietena cu lana..copilaria mi-a fost impletita toata de lana:)si am iubit-o...de la sosete, vestute, caciulite...pana la seturile cele mai faine de pantaloni si hainute, asa ziceam si simteam eu..lucrate cu drag de mama.chiar imi amintesc in casa a 8 nu imi mai veneau niste pantalonasi gri impletiti mulati si nu stiam cum sa fac, sa nu renunt la ei, lana din aceea nu mai gasea mama...si era prin 1997...din pacate nu am perpetuat si micutilor mei asta.am ales bumbacul..si lana ocazional

    ReplyDelete
  5. you're funny!
    mi-i amintesc si eu pe-ai mei mancaciosi! pantalonii zic!
    dar cu astia e o alta treaba.
    ai uitat sa spui ca sunt si pe post de protectie pentru scutec textil. pantalonii zic! si ca se curata singuri.

    ReplyDelete
  6. si noi suntem fani hainute din lana merinos de la hip hip!

    ReplyDelete
  7. Eu tin minte de cagula de lana facuta de bunica din moldova si era si cu pieptar, ce sa mai model unic in oltenia :). Era intr-adevar fff calduroasa ajungeam apa in cap la scoala. De atunci am primit porecla cosmonaut ;)

    ReplyDelete
  8. ce frumos ai scris:) imi amintesc de un moment petrecut acum 2 ani cand sotul meu intors din peru mi-a adus un fular, un pulover si pt baietelul nostru o bluzita cu fermoar din lana de alpaca..la prima vedere am zis:ok, cand va fi foarte frig afara ne vom imbraca in lana asta(evident peste alte haine din bumbacel).dar sotul a reusit rapid sa ma convinga de calitatea acestei lani, prelucrata intr-un mod in care sa iti dea placere sa fii imbracat, sa iti pastreze caldura corpului dar sa nu transpiri, ce mai, m-m indragostit.
    lana merinos nu am incercat-o dar mi-ar placea :)
    o zi faina!

    ReplyDelete
  9. Oh, da, cunosc! Am avut tot "arsenalul": caciuli, manusi, fulare, sosete, pulovere si bineinteles pantaloni de lana, de toate modelele si culorile. Nu-mi mai aduc aminte daca mi-au cauzat suferinta pe care o descrii tu, dar... imi aduc aminte ca intr-o iarna, bunica si mama s-au apucat sa-mi croseteze o pereche de pantaloni de lana: una un crac, cealalta alt crac, sa iasa pantalonul mai repede:))Ce a iesit? O pereche de pantaloni care pe un picior imi era stramt ca un colant, iar pe celalat picior, mai largut (deh, fiecare cu stilul ei: una lucra ochiurile mai larg, alta mai strans). Nu mai tin minte, probabil ca au remediat situatia si au sacrificat un crac pe care l-au desfacut si a lucrat doar una la pantaloni, ca nu-i puteam purta asa... Dar ce-mi aduc bine aminte si vad ca e bine intipartita, parca simt si acum, e cum am simtit pantalonii aia pe mine cand i-am probat prima oara. Parca si acum ma strange un crac!:))))

    ReplyDelete
  10. O da...lana ..toata copilaria si chiar si in adolescenta am purtat de toate...nascuta si crescuta la munte..am luat parte la tot procesul...de la tunsul oilor primavara,la spalatul lanii,apoi facutul de caiere,torsul lanii si asa devenit fir,pus apoi la cazan cu diverse coji si uite asa capatau culoare firele..incet incet devenind pantaloni ,pulovere,flanele (regionalism),caciuli,ciorapi si manisi. Iarna trecea mai usor cu ele :)
    Si da ne intoarcem in timp ...si bebicul meu are cagula de lana,manusi si deja am pus-o pe bunica sa-i faca ciorapei de stat prin casa, ca mami nu prea e talentata :d.

    ReplyDelete
  11. eu cred ca pe mine numai vara nu ma imbracau in lana: bunica mea desfacea hainutele care imi erau mici, la adauga un ghem si le refacea pe masura, mi se parea magica toata reciclarea asta de lana. Nu tin minte ca erau zgariecioase, cat erau de urate: incerca bunica sa le potriveasca, dar ochiul meu de viitor arhitect pare-se refuza cu incapatanare sa accepte coloristica buniceasca... mult am suferit: imi puneau caciula portocalie cu fular grena...of
    Noi suntem fani lana merinos de la hiphip, ne laudam cu un pantalonas scurt si o cagula :)

    ReplyDelete
  12. Lana!O da,LANA mancacioasa!!:)) Bunica-mea tocmai ii croseteaza lui fi'miu,o vesta crem de lana mancacioasa:))Abia astept!Ce amintiri frumoase colectionam!Am dat comanda sa fie decoltata bine dupa ceafa si musai cu nasturei:p
    Iar lana copilariei mele,oh,Doamne!Pantaloni de lana,sosete,caciuli..Pantalonii purtati pe sub fusta,bineinteles,eram o domnisoara:D
    Altfel e lana asta moderna,intr-adevar!Avem manusi,budigai,cagule;)

    ReplyDelete
  13. Am avut - prin gimnaziu, cred - o caciula de lana. Am purtat-o vreo 2-3 zile, apoi am aruncat-o cat colo, sa nu o mai gasesc. Asa mancarimi aveam ca ma gandeam ca oi fi luat paduchi.
    Andreea

    ReplyDelete
  14. Mie si surorii mele ne tricota din lana tata la masina de tricotat. Mi-aduc aminte ca ne facuse la un moment dat niste cardiganuri cu pantaloni asortati in toate culorile curcubeului. evident, toate din lana :)
    Acum, si eu pe cei mici ii imbrac in lana iarna si bumbac vara. Lana de merinos am auzit de ea, insa nu avem deocamdata vreun articol.

    ReplyDelete
  15. hehe, ce amintiri... si eu aceeasi problema, urasc lana cu toata fiinta mea, din cauza amintirilor din copilarie :) de cate ori ma imbraca mama in chestii de lana zici ca eram robot, ma miscam teleghidat de frica ca o sa ma intepe pe ici-colo :D dar oricum, ai dreptate, s-a modificat treaba, lui fi-miu i-am luat cagula de la Hiphip, arata ca un bondarel :D Oana B.

    ReplyDelete
  16. De mica am "fugit" de tot ce avea lana... si parca soarta ma lua in ras, pt ca tot ce primeam cadou erau ori caciulite de lana, paltonase, manusi... etc. Insa, acum continua sa ma uimeasca ai mei scumpi nepotei, care isi petrec zilele din copilaria lor in frigul de la munte... asa ca sunt ferm convinsa ca lor nu le-ar strica deloc acest accesoriu

    ReplyDelete
  17. Daaa, si acum bunica-mea de 85 de ani tricoteaza pulovere din lana pentru ea si bunica-miu si cipici si sosete pentru toti ceilalti membri ai familiei. Cipicii din lana - cei mai tari :)

    ReplyDelete
  18. Ohoho, câtă lână mi-a mâncat şi mie copilăria. Tricota şi mama şi bunica. Cel mai horror a fost o jacheta din lână netoarsa...aia rupea carnea de pe mine, la propriu.

    ReplyDelete
  19. imi amintesc puloverele groase din lana pe care la purtam cand ieseam cu patinele- un mare plus pt ca nu mai era nevoie de geaca

    ReplyDelete
  20. Cele mai terorizante erau caciulile de lana, care dupa cateva minute in care ma bucuram ca poti zburda linistit prin vant(cel din Bacau desigur:-)), incepeau sa-si scoata coltii - adica ma manca fruntea de nu stiam ce-i cu mine!!
    Iar puloverele, oh, puloverele, ma scarpinam de parca aveam raie!
    Dar acum, cu doi copii in dotare, ma intorc tot...la lana!! Ca e cea mai calduroasa!

    ReplyDelete
  21. Ce amintiri!
    Eu imi amintesc de vremurile de dinainte de revolutie pt ca purtam uniforma de-aia cu sarafan bleumarin sintetic, iar iarna aveam dresuri si pantaloni de lana pe dedesubt. Uneori, cand era frig si ger aveam inclusiv pantaloni de fas deasupra. Cand aveam sarafanul ala supraelastic deasupra pantalonilor de lana era aiurea, se electriza intr-un fel ciudat si enervant. Acum eu nu suport hainele din material supraelastic care fac asa un zgomot ca un scartait cand le scoti, mai ales daca e frig in camera:)

    ReplyDelete
  22. Din copilarie....... nu purtam pulovar din lana sau din orice alt material care luat intre dinti scartaia. Aveam boala asta, sa le incerc.
    Acum nu mai am problema asta.

    ReplyDelete
  23. A primit si piticul nostru doua vestute de la strabunica - "sa-i tina la spate". Una in doua nuante de alb si una alb cu albastru cu 3 nasturi albi si unul mare cu ceva albastru(?!?!). Desi i-am multumit si am apreciat efortul, nu credeam ca o (i le dau) sa le poarte vreodata, dar pana sa se baga caldura in calorifere, ghici...

    ReplyDelete
  24. Pe noi (eu si fratii mei) nu ne lasa mama sa plecam la scoala sau afara la derdelus fara ciorapii si fularul de lana ( de fapt era asemanator cu pieptarul de lana de la hiphip).

    ReplyDelete