Tuesday, October 15, 2013

Plecarea din tara - sau de ce nu mai bat eu la tobe


In Preoteasa mirosea urat mereu - aer umed cu scuipat si cu bere varsata pe cimentul de pe jos. Incepusera se se aprinda si tigari si mirosul era din ce in mai greu. In plus de duhoare mai erau niste lumini obscure aprinse spre "scena" care ma orbeau. Nu mai vazusem in viata mea lumini indreptate spre ochii mei si cu toata sensibilitatea mea la lumina eram orb de-a binelea. Eram pe scena la primul meu concert impreuna cu prietenii mei din trupa nOciv. Eram toti cacati pe noi de emotie, nu vedeam nimic, nu auzeam decat galagia facuta de cinelele mele ieftine, dar simteam un nerv care ne zgandarea sa cantam tare. Sa cantam mai tare si mai suparat 
Poza nu imi apartine si nu stiu fotograful -
era un prieten de-ai lui Purje
pentru ca asa ne simteam. Aveam chestii de tipat ca toti adolescentii, iar noi gasisem muzica. Eram mandri de noi si plini de vise de vindecare prin muzica. Sufeream cu totii, ba din dragoste, ba din alte motive si trebuia sa cantam despre asta. Nici nu mai stiu ce am cantat - stiu doar ca am dat betele de inceput si ca s-a terminat parca instant. Timpul trecea altfel cantand. La sfarsit eram multumiti: nu gherlisem prea rau (dupa parerea noastra) si strigasem ce aveam de strigat. Am continuat sa cant cativa ani cu aplomb pentru ca aveam chestii de zbierat prin sufletul tanar si pentru ca imi placea mult. Am intalnit-o apoi pe Del si am ramas doar cu placerea de a canta. Sufletul s-a linistit, s-a implinit si nu mai aveam de ce sa tip. Eram fericit. S-a nascut Luca si m-am oprit din cantat d-a binelea sub scuza timpului lipsa din noua mea viata. De fapt, realizez acum, ca eu ma oprisem de mult din cantat, cam de cand m-am golit de angoase si furii. Multumita Norocului sunt in continuare fericit. Nu mai am motive sa strig pe scena ce ma doare, pentru ca nu ma mai doare nimic. Poate ma mai mananca din cand in cand in cand, dar am descoperit blogul pentru asta. Mi-am gasit fericirea intre cei doi oameni ai mei si tin cu dintii de ea. Cred ca din cauza asta apar si anumite frici din cand in cand - parca sunt prea fericit ca sa fie adevarat, nu? 

Pai si ce lagatura are muzica si fericirea cu plecarea din tara? Pai are pentru ca eu cred ca plecarea din tara e ca si nevoia de a canta - ai angoase si probleme, tre' sa faci ceva. In cazul de fata se fuge in loc de urlat. Se fuge cat mai departe unde e poate mai bine. Sunti multi prieteni si amici ( din ce in mai multi ) care se tireaza sau sunt tirati din tara. Ma intristeaza asta pentru ca imi imaginez ca se simt cum ma simteam eu atunci cand aveam nevoie sa cant. Era singura solutie. La mintea mea de atunci ori cantam ori ma lua mama dracu' si ma apucam de droguri sau de bautura sportiva. Daca si prietenii mei simt la fel e de cacat. Inseamna ca chiar ii goneste un foc viu din tara si asta ma intristeaza. Sunt oameni care si-au lasat si isi lasa copiii singuri acasa ca sa fuga de aici la "mai bine". Stiu ochi de copii lasati in urma de parintii muncitori din strainatate si ma ucide amintirea lor. Stiu oameni care traiesc in Romania pe facebook in loc sa traiasca in realitate in noua lor tara. Stiu oameni care au avut puterea sa priveasca Romania doar de la granita fara sa aiba curajul puna piciorul inapoi acasa. Stiu oameni care s-au intors acasa deselati de strainantate. Stiu pe altii care se vor intoarce tot la fel. Ma intristeaza.

Dar cel mai tare ma intristeaza ca Romania incepe sa nu mai dea alta solutie decat sa ne umplem de furie si sa fugim de aici. O sa ziceti ca nu, oamenii nu fug din Romania suparati si angoasati ci pleaca fericiti catre mai bine? I don't bite it. Nu imi imaginez cum sa plec fericit din casa mea catre o casa in mijlocul pustiului social zicand ca plec catre mai bine. Eu cred ca se merge acolo si se zbiara de durere dar nu pe scena, ci in adancul sufletului. Ca un copil ratacit de parintii lui care se lupta cu strazile ca sa supravietuiasca. Veti sari pe mine ca niste pantere ca nu e asa, ca romanii sunt fericiti in afara si ca nu ai de ce sa ramai in mizeria asta de tara. As vrea sa privesc in ochi pe toti plecatii cand spun ca le mai bine in afara. In ochi. In suflet. In curul sufletului si sa imi zica sincer.



Ce ma intristeaza si mai mai tare e ca mirajul plecarii promite o viata mai buna pentru copiii nostri - un sistem de invatamant mai bun, un sistem de sanatate mai bun si functional, oameni mai civilizati, aer mai curat si apa mai incolora si mai inodora. Luat si pus la colt mai ca imi vine sa fiu de acord cu asta si incepe sa ma chinuie - daca sunt un egoist care ma gandesc doar la fericirea mea si a familiei mele pe termen scurt. Da, suntem fericiti acum, dar peste 30 de ani? Daca ne va fi rau aici? Daca voi regreta ca nu am facut ce trebuia? De ce PLM nu am plecat cand a trebuit? - am auzit asta de cateva ori in viata de la diversi ratati de prin carciumile de cartier. Daca o sa zic si eu la fel? Daca o sa fiu si eu la fel ca ei? Sau daca plec si ajung un marginas social intr-o tara rece si prea mare pentru familia mea? Daca e mult mai rau afara? Sau daca e la fel? De ce nu sunt in stare sa risc? Dar nu cumva risc deja ramanand? Care e calea sigura si buna? Nu stiu nimic sigur. E debate-ul vietii mele pana acum. Am stiut exact ce vreau toata viata mea pana la intrebarea asta. Aici sau acolo? Nu stiu nimic sigur si

ma ucide.
Ah, de fapt stiu un lucru sigur: daca o fi sa plec am sa ma apuc din nou de cantat. Tare. FOOARTE TAAAAARE! Sa se auda pana ACASA.

32 comments:

  1. Of, I hear you. I hear you loud and clear. Eu nu stiu sa cint, asa ca va trebui sa plec. Cu copil si cu pisica si cu barbat, in pustiul social de care zici. Nu mai e mult.

    ReplyDelete
  2. Pare ca asociazi muzica rock (cantata sau ascultata) cu frustrarea, disperarea si starea de neliniste din viata si cred ca gresesti. Sigur, e vorba de experienta ta personala, banuiesc ca e subiectiv in articolul asta, dar daca generalizezi aceasta prejudecata si o reflecti asupra mediului social din care faci parte nu e ok. Explicatia mea ar fi logica din punct de vedere cultural, toti prietenii mei care asculta muzica rock tare sau care canta nu sunt frustrati, din-potriva, sunt foarte deschisi la minte si entuziasmati de viatza. In problema plecarii din tara, iar ...problema e subiectiva, pentru unele persoane, mediul social e foarte important sau prioritar fata de altele pentru care socialul tinde spre 0. Logic ca pt cine e mai important locul de munca, calitatea vietii si nivelul de civilizatie (pentru sau cei cu sau fara familie) decat mediul familial si social, este mai predispus sa migreze.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am impresia ca nu ai inteles nimic!

      Delete
    2. Eu sunt sigura ca nu ai inteles nimic!

      Delete
    3. Blondo, parerea mea e ca muzica rock iese bine cand sunt frustrari la mijloc. In afara de angoasa, exista desigur dragul de muzica care e un conbustibil foarte bun...dar nu extraordinar. :) Eu cred ca istoria s-a facut la suparare....sau la droguri :))))

      Delete
  3. Nu trebuie sa fie treaba asa de dramatica. Lumea este mare; multe natii se plimba pe tot pamantul fiindca este pamantul oamenilor, nu are granite de la Dumnezeu. Pentru noi, romanii, lumea e mica, fiindca am stat dupa cortina de fier, fiindca ne-a fost interzis, fiindca am fost intorsi de la frontiere, fiindca am fost legati de glie prin mii de legaturi, prin pedepse, prin frica si prin povesti. Asa am invatat noi, ca munti mai frumosi nu mai exista, ca sate mai pitoresti si oameni mai buni nu mai intalnesti pe lume si ca cel mai bine e la tine in batatura. Dar nu toti suntem facuti sa stam acasa, unii sunt mai exploratori, unii vor sa cunoasca capatul pamantului, si nu neaparat fiindca ca ii doare experienta de acasa. Ci pentru ca nu are sufletul granite. Copilului meu i-as da puterea biblica de a stapani Pamantul, nu de a se supune unui perimetru social, asa cum am fost eu invatata sa o fac.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa este, ma regasesc, doar ca eu mi-am luat familia si am plecat si sunt bucuros de asta...

      Delete
  4. oooo, ce mult ma regasesc in cele scrise de tine; din pacate si plecatul e ca o loterie: poti sa traiesti bine in alta tzara sau sa te intorci mai "stors" si fara tzinta de acolo.

    ReplyDelete
  5. Dedi. Ca doar ne stim. Imi place sa cred ca eu am grabit postul tau sa apara. Decizia de a pleca a oricaruia dintre noi trebuie luata ca atare. Da, nimeni nu isi inchipuie ca se duce intre straini la mai bine. La dracu' iti lasi familia si prietenii aici. Si limba. Dar sacrificiul pe care toti ni-l asunam e ca progenitura noastra ( stii faptura aia din cauza careia aerul e mai dulce?) Va avea parte de ceva mai bine. Va trai intr-o tara unde valorile nu vor mai fi fost demult uitate. Mai putin poluata. Mancare mai buna. Zi-mi ca Romania peste 10 ani va fi la fel si raman.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mancare mai buna?? Nu cred D.

      Delete
    2. mai putin poluata....depinde de destinatie :)

      Delete
  6. nu, tu, Gabi, eu am provocat, tu ai fost ciresica:)

    ReplyDelete
  7. eu am plecat din tara si imi pare f bine. e decizia fiecaruia, am sansa sa studiez ce-mi place, sa traiesc printre oameni civilizati. de cate ori vin in Romania ma felicit ca am avut sansa sa plec.
    Mihaela

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu sunt plecata de 7 ani, n-am venit in romania nici macar o data. Nu m-as intoarce nici legata cu lantul, nici macar in vizita. Detest tara in care locuiesc si fac eforturi sa reusesc sa ma mut ; planeta e mare, iar eu ( daca mi-as permite financiar ), as locui in rulota si as calatori pe toata planeta. De ce mi-ar pasa de gaura aia trista din care am plecat ?

      Delete
  8. Dedi, my friend, parerile sunt impartite! Probabil sti ca si eu sunt plecat si nu iti voi spune ca e mai bine sau mai rau!
    Iti voi relata ceea ce am simtit eu si ce vad la alti romanasi de pe aici..
    Primele luni sunt nasoale! Esti singur cu grijile pe care credeai ca le-ai lasat in urma dar si noile griji, ganduri negre pe care le gasesti la destinatie! In plus, pt ca facem parte dintr-o natie controversata, in momentul in care ai zis ca esti roman ai primit o eticheta cat China de mare!
    Ti-e dor de tara, de prieteni, de viata dinainte!
    La ceva timp te obisnuiesti si incepi sa ai impresia ca viaya ta e monotona si ca devii un pion pe o imensa tabla de sah! Eu ma resemnasem si ma multumeam cu gandul ca nu mai am grija banilor, violentei, coruptie si a prostiei care ma inconjura inainte!
    Apoi totul s-a schimbat.. oamenii cu care interactionam regulat au inceput sa ma cunoasca si la putin timp am scapat de eticheta dinainte.. eram in continuare roman dar nu mai eram intrebat de violenta, prostie ci de locurile de vizitat din romania, cum se explica diferenta de mentalitate intre mine si ceilalti "romani", etc.
    Incet dar sigur prinzi radacini si numai tu esti cel care torni apa la acele radacini! Primesti ceea ce meriti si ce oferi iar oamenii isi dau jos armura..
    Probabil vei face, ocazional, vizite in romania! O sa ramai dezgustat! In maxim 3 minute iti vei aminti de ce ai plecat!

    Daaar sa nu iti faci iluzii.. nu e mai bine dar nici mai rau! Daca am putea face o paralela cu o balanta, e treaba ta sa o tii in echilibru si e alegerea ta in ce parte a acelei balante te situezi.. acelasi lucru il poti face si in romania, singura diferenta fiind contragreutatile pe care le ai la indemana pt a te echilibra!

    Eu nu iti voi spune sa stai sau sa fugi! Te sfatuiesc doar sa incerci pt ca e singura varianta pe care nu o poti regreta!

    ReplyDelete
  9. Ai dreptate. Adevarul e ca te simti dezradacinat, indiferent ce pretexte ai gasi ca sa acoperi nefericirea... Nicaieri nu e la fel de bine ca acasa.

    Toti romanii pe care ii cunosc si sunt plecati din tara sunt foarte atasati de Romania, se uita preponderent pe posturile romanesti, citesc ziarele de la noi pe net, se intorc in vacante aici chiar daca peste an strang bani cat sa-si permite si concedii in Austria, Franta, Spania... Dar se intorc mereu aici si multi se simt inca acasa aici. Toti mi-au spus acelasi lucru: daca am avea un salariu decent in tara ne am intoarce maine.

    Mie mi-e mila de ei, nu sunt fericiti acolo, e doar un compromis pt a supravietui. Si multi vor sa se intoarca la pensie aici.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Care pensie Lia?:) Ca statul roman nu iti va oferi niciuna. Toti prietenii mei care sunt plecati sunt fericiti. Au joburi pe masura lor si sunt impliniri. Unii au facut copii si le-au daruit o cetatenie vestica. Statutul de roman nu e o binecuvantare. Dar ne place sa fim fuduli!

      Delete
  10. @Liz, eu una sunt din aceia care nu vreau sa-mi fac vacanta in Romania. de ex, ce credeti ca-mi ofera marea neagra? nimic. multi romani isi fac vacanta de vara in alte parti, in nici un caz marea neagra. Vin doar cateva zile sa-mi vad mama. atat.

    Mihaela

    ReplyDelete
  11. Majoritatea romanilor din Italia si Spania isi fac vacantele aici si chiar pe litoral, macar cateva zile...

    ReplyDelete
  12. Nu trebuie generalizat. Nu mi-a placut niciodata Romania si mi-a luat ceva vreme pana sa recunosc asta. Am "fugit" acum 3 ani de la jobul meu "misto", bine platit si sigur, fara bani si fara perspective. Intr-o insula. Imi este greu financiar. E cam ca la tara aici; nu exista "oportunitati" deloc.Doar ca ai mare, vreme buna 330 zile pe ani si aer curat. Am invatat ca nu ai cum sa mori de foame. Oricat de naspa e. Merg pe jos sau cu bicicleta. Respir, frate! Si nu mai sunt galben la fata! Si nu, daca tot vroiam la tara, nu m-as fi dus la sat in Romania. Nu am mai venit nici in vizita. Imi tot fac curaj sa merg la anu, ca mi-e jena de ai mei. Cand am putut, am preferat sa merg sa imi vizitez prieteni plecati si ei in alte tari. Nici ei nu vor sa se mai intoarca, ca le e sila de jeg. Si cand li se face dor dau o fuga un weekend si le trece. Ma bucur ca nu sufar de patriotism si nationalism. E o chestie de optiune pana la urma. Banii, viata sau mustata! Numai bine!

    ReplyDelete
  13. E hotararea fiecaruia, daca sa plece sau sa ramana, si la fel, hotararea fiecaruia unde si cum isi petrece vacantele. Cred ca se vor gasi multumiti atat plecati cat si ramasi, si la fel nemultumiti - poate cei plecati isi vor recunoaste mai greu nemultumirile fata de cei ramasi, ca sa nu auda acel vesnic atotstiutor: "Si daca ai probleme, de ce nu te intorci? Crezi ca aici e mai bine? Stai sa-ti spun eu ce si cum...".
    Eu, una, nu cred ca as fi ramas nici daca as fi avut jobul viselor si plata regeasca. Intotdeauna am vrut sa plec, sa vad, sa explorez, sa cunosc oameni si locuri noi. Nici acum nu exclud posibilitatea unei emigrari in alta tara straina decat in asta in care ma aflu. Ca sa citez niste stramosi celebri: "Ubi bene, ibi patria".

    ReplyDelete
  14. Tu te gandesti sa pleci eu sa revin am 7ani plecati,am 2copii amandoi nascuti aici si foarte multumita de cum am nascut de cat de bine mau ingrijit etc aici am tot ce as vrea adevarat dar parca nu mai sunt asa fericita si implinita aici departe de familie.
    Diana

    ReplyDelete
  15. Dragii mei...lucrez in resurse umane de peste 10 ani...am lucrat in diverse companii, cu precadere multinationale...nici o firma serioasa nu vrea sa angajeze oameni peste 45 de ani si asta se intampla in Romania. Eu am decis sa plec. Ii voi face cadou copilului mei o alta cetatenie. Viata e cum ti-o faci si nu am patriotisme in conditiile in care aceasta tara nu imi ofera absolut nimic: oamenii sunt lipsiti de maniere (uitati-va in jur), Bucuresti-ul pute a rahat, a gradina zoo, sistemul de pensii se prabuseste, cel medical e deja la pamant...iar de educatie nu mai vorbesc.

    Mia

    ReplyDelete
  16. a pleca sau a nu pleca a fost intrebarea care mi-a macinat si mie perioade intregi. intai prin liceu, dupa ce am avut ocazia unui schimb intre licee si am invatat cateva luni in Londra, iar intoarcerea a fost ciudata... in sensul ca mi-era dor sa ma intorc in Anglia, dar ma si simteam mai bine acasa decat inainte. banuiesc ca e chestia aia sociologica "you can't go home again".
    dupa aceea, s-a mutat mama in Franta, s-a recasatorit cu un francez si am inceput sa ma orientez si eu catre ideea de a pleca. m-am pregatit din timp si mi-am facut masterul acolo. dupa 1 an jumatate in Franta, m-am intors insa in Romania. si ma simt mai bine ca oricand. am o viziune mult mai complexa asupra a ceea ce vreau, pot si astept de la viata mea. inainte sa plec in Franta m-am tot perpelit ca daca sa plec sau nu, ca daca ma intorc e nasol, ca inseamna ca is varza si nu m-am adaptat...etc. acum vad lucrurile mai in profunzime cred si in niciun caz nu vad intoarcerea ca pe o lupta pierduta. mi-a trebuit mult curaj sa plec si asta mi-a schimbat viata complet, dar ma bucur ca nu am ramas cu regretul what if...
    sunt enorm de multe de spus despre plecare, iti intoarce viata cu susu'n jos plecarea. si cel mai nasol e ca nici afara nu e asa cum credem inainte sa plecam. da, e mai civilizat, in primul rand statul e mai puternic si atunci automat ti se ofera siguranta si respect din partea institutiilor statului, pensie, alocatie, salarii bla bla, toate super. eu am incercat sa ma adaptez si am facut-o intr-o proportie mare, dar pur si simplu nu m-am putut impaca cu unele chestii: marginalizarea strainilor si mai ales a romanilor - inclusiv in mediul universitar am patit-o, trebuia sa lucrez dublu la proiecte sa arat ca sunt capabila, normele sociale foarte diferite, cultura obtuza si axata prea mult pe nationalism etc. evident, vorbesc doar de experienta mea franceza.
    in Romania sunt o gramada de rahaturi la tot pasul care ma enerveaza, dar am invatat sa ma axez pe partea buna si pe faptul ca nicaieri nu e totul perfect, asa cum ne dorim. viata fiecaruia depinde de capacitatile noastre de a ne simti bine si de a face ceva cu ce avem la indemana.
    iar referitor la copii, nu am inca, imi doresc foarte mult si totusi, dupa experienta din Franta, cred ca o sa le fie bine si aici. pana cand vor vrea sa plece unde ii cheama sufletul in lumea asta. dar sincer, there's no place like home. si da, stiu ca home is where your heart is....na ca ma opresc aici, am scris prea mult.

    ReplyDelete
  17. Nu, nu esti mai fericit afara ( pentru ca e jungla si sclavia sunt mai crancene decat in Romania ), insa esti mai linistit. E mai putina tiganie si circ, plus ca iti permiti sa-ti cumperi ce vrei, fara sa strangi banuti de la un salariu la altul ( exclus casa, masina, chestii de lux ).

    Insa mare soc pe care ti-l aduce strainatatea, este ca te face sa te simti cel mai destept dintre prosti. Nu stiu cum sunt alte nati, da' astia din North america sunt faimosi in intreaga lume prin prostia incredibila, de care sufera.

    ReplyDelete
  18. Am plecat din tara de 4 ani si nu-mi pare rau. N-am lasat in urma nici un copil, doar parinti, surori si prieteni. Nu imi fac vacantele in tara si nici nu imi doresc; in astia 4 ani am mers o data in vizita sa-mi vad parintii, surorile si cativa prieteni (planuiesc sa merg anul viitor, cam din aceleasi motive). Sunt oameni si oameni pe lumea asta, unii sunt legati foarte puternic de tara in care s-au nascut (si nu, nu e vorba doar despre romani) si nu concep sa plece, sa trebuiasca sa se integreze intr-o alta comunitate si in alta cultura (aici sunt inclusi si cei care pleaca din tara, dar apoi locuiesc intr-o comunitate de romani, interactioneaza doar cu romani etc... au o mica Romanie in afara granitelor :-)) ... altii... sunt altfel. Doar pentru ca unii romani plecati cine stie pe unde sunt nefericiti si viseaza sa se intoarca in tara, nu poti sa generalizezi ca toti romanii plecat sunt nefericiti. Unii sunt chiar fericiti.

    ReplyDelete
  19. am fost si eu la munca inainte de familie si copii. mi-a fost dor si de clanta de la usa. seara dadeam telefoane la toti prietenii. de dor. acum as pleca . nu mai am curaj. ce sa fac cu baietelul meu?! fara el n-as pleca. cu el? cum ar putea fi? casa, masa. daca nu cunosc pe nimeni?! daca am lucrat prea putin pe meseria de pe diploma si nu am sanse sa mi se recunoasca.
    am fost intr-o tara de emigranti, in Israel. sa merg intr-o tara unde sa se uite lumea ciudat la mine- ca le iau locurile de munca. pe langa faptul ca vin din Romania... ma tot gandesc. ce sa fac acolo?
    mai am un an sa trec de 45. prietena mea care a avut curaj sa mearga in Franta zice ca acolo sunt considerata tanara. aici sunt gata, nu?ce conteaza ca ma simt ca la 25?! cred ca am nevoie de un picior in ...spate. ca sa-mi fac curaj.
    bafta "ta-su"-le!!

    ReplyDelete
  20. nu pot sa ma mai opresc acum- cand vezi ca uni-s in stare sa ne vanda si steagul. cand vezi ca politicienii nostri cei politruci fac orice absolut pentru bani, iti cam vine s--o iei pe aratura si sa mergi incotro ti se deschide orizontul, doar doar ii gasi mai bun si mai drept, daca nu pentru tine, macar pentru copilul/copiii tai. aia e. te doare sufletul sa pleci, te doare sufletul ca ramai. cum e mai bine?! cred ca fiecare hotaraste ce e mai bun pentru el. e greu si aici si altundeva. depinde cum le vezi tu. ce esti tu dispus sa inghiti ( rahat...) sau nu. viata asta e numai alegere. multa bafta "ta-su"-le!!! mult noroc. si celor ce pleaca si celor ce raman. pana la urma cu toti avem nevoie

    ReplyDelete
  21. Pe mine nu m-a durut nici un suflet cand am plecat si nici dupa. Dimpotriva, abia am asteptat sa scap din mizeria aia de Romanie. Nu-mi place unde sunt, dar nu vreau sa mai vad Romania nici in poze. Nu vin in vacante in Romania, nu imi sun parintii, nu imi sun prietenii, nu miorlai de dorul nimanui.
    "Acasa" este locul in care imi asez cortul si atat.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Atunci te-as ruga sa nu mai vorbesti sau sa mai scrii in limba romana de acum incolo.Daca tot ti-e asa mare scarba de tara asta.Hai sictir.

      Delete
    2. Dedi, uite o idee pentru prima melodie compusa pe alte meleaguri: "Ce mai caut eu in tara mea?" http://www.biziday.ro/2013/12/11/ce-mai-caut-eu-in-tara-mea/

      Delete
  22. Salutare Dedi, e prima oara cand intru pe blog-ul tau, dar se pare ca am gasit un articol interesant. Sa inteleg ca vrei sa pleci din tara? Daca da atunci fa-ti bagajul si pleaca cat mai repede. Asta ti-o spune un tanar de 27 de ani care de circa 2 ani tot incearca sa plece si deabia acum a reusit. Cine e tanarul? Eu.
    Da, de circa 2 ani tot incerc sa plec. Prima incercare a fost in Uk, in 2011. Mi-am luato in barba cu o suma destul de maricica ... din partea unor romanii :)).
    Am stat acolo circa 6 luni incercand sa intru in piata muncii dar ne avand foarte mult experienta in domeniul muncii ( lucrez in IT ) nu mi-a fost usor , am reusit sa ma angajez intr-un restaurant , nu-mi este rusine ba din contra am invatat lucruri interesante. A fost foarte greu cu permisul de munca, defapt nu am reusit si m-am intors in tara.
    Dupa 2 ani , de munca in tara pe la cateva multinationale am reusit intr-un final, dar iarasi cu efort si cu munca depusa enorm de mine.
    Primul eveniment spectaculos a fost faptul ca am ajuns pana in faza finala cu compania Google. Din pacate nu am fost atat de bun, au angajat un neamt in locul meu. Dar am ajuns pana in faza finala. Iar acum 2 luni m-am hotarat sa plec , si am ales Irlanda. La nici 3 saptamani mi-am gasit loc de munca, intr-o companie respectata. Salariul nu e foarte mare circa 2000 de euro net dar e ok momentan.
    Nu am avut acest loc de munca din tara, mi-am organizat cateva interviuri din tara dar job-ul asta l-am obtinut in momentul in care am aplicat de aici .
    Mi-a trebuit ceva curaj si o doza de nebunie dar a meritat.
    Sunt ok, imi place aici, se intelege clar ca NU MA MAI INTORC IN TARA :))))
    Peste cateva luni imi vine si prietena aici si ne stabilim aici. Si ea lucreaza tot in IT in tara. Sa intelegi ceva clar , O DUCEAM BINE IN TARA salariul undeva la vreo 700-800 euro net in multinationala. DAR E ROMANIA , TARA FARA PERSPECTIVE, FARA SANSE PREA MARI FARA , FARA, FARA, FARA.
    Nu se merita nu-mi place, nu vreau sa traiesc acolo, sunt satul.
    Multi au patriotismul si demnitatea aia tampita in sange. Sti ce le spun eu alora? E o replica din Filantropica: La bani tai tu iti permiti sa ai demnitate? :)))
    E dura dar asta e. Va mai dau un clip: http://www.youtube.com/watch?v=uB7GNjeBR9Q

    Ideea e ca afara e mai bine clar. Ideea e ca trebuie sa ai un plan, ce faci si unde te duci. Fa-ti o strategie buna de acasa, de cati bani ai nevoie, ce munca faci, daca este cautata munca ta, daca exista job-uri etc. Pune-te la punct cu toate aceste lucruri.
    Acum multi or sa-mi zica bah... ca lasa vedem noi peste 5 ani 10 ani.
    Mai eu le spun urmatoarea chestie: eu sunt un om care nu se schimba dupa cum bate vantul. Situatia e clara, Romania nu va fi la nivelul Germaniei, Frantei, Irlandei Angliei niciodata. Deci nu am de ce sa regret ca am plecat. In cazul in care nu-mi mai merge bine aici, nu-i problema, munca mea e cautata si platita bine peste tot. Ma duc In state, Canada , Germania, Norvegia . DAR ROMANIA CLAR NU.
    Imi e dor de tara, nu-i problema ma urc in avion pentru un weekend si gata ca tot sunt la moda city break-urile. Ma costa 150 170 de euro. Mare schema.

    Acum problema se pune daca nu pleci din tara ce faci? Pai daca iti cam pleaca oamenii intelegenti, oamenii care ar fi putut sa faca o schimbare in Romania ce se intampla. Daca iti pleaca doctori , economisti, It-isti? Ce se alege de tara respectiva. Pai e simplu intra in colaps. Sau vin chinezi , vietnamezi , nigerieni, pakistanezi, filipinezi. Ei vor fi noii "romanii" asta daca nu ne depasesc tiganii la numar.
    Situatia e trista rau de tot. Romania o sa schimbe sunt sigur de asta, nu stiu daca in mai rau sau mai bine, dar de schimbat se schimba. Trebuie doar sa se spele generatiile. Acum depinde de tine unde vrei sa traiesti in aceasta tranzitie.
    Un ultim clip de pe youtube si v-am lasat ca in 5 ore plec la munca :)) dupa care intru in concediu :)) .
    http://www.youtube.com/watch?v=E0N-QHdVKSM

    ReplyDelete