Thursday, February 9, 2012

Bucuriile iernii?

Bucuriile iernii?

Mi-am petrecut toate iernile copilariei la munte, la Pietrosita, la bunici. Ori memoria e foarte inventiva, ori zapezile veneau pe vremea aia inca din "luna cadourilor". Nu prea erau cine stie ce cadouri pe atunci dar era zapada de Craciun, erau sanii pe deal, erau copii cu fata rosie de frig si de sanatate, cu manusile cu un singur deget lucrate din lana de bunica, prinse peste gat si cu fularul peste gura. Unde te uitai vedeai un palc de copii galagiosi si plini de viata. Am trait povesti de vis acolo. Eram multi, mici si fericiti. Acum la Pietrosița nu mai gasesti nici copii, nici sanatate, nici sanii pe dealuri si nici zapada in decembrie.

Cand am inceput scoala au urmat si iernile din Bucuresti. Erau sanii cu patura pe ele printre blocuri, erau copii cu fața rosie de frig si sanatate, cu manusile de fas, cu un singur deget, prinse peste gat si cu fularul cazut de la gura. Se striga peste tot ca din gura de sarpe de fericire. Se faceau cazemate si se aruncau tone de zapada de la o cazemata la alta. Se facea ghetus pe toboganul pentru tomberoane de se rupeau talpile la incaltarile din vinilin sau din piele. Erau copii pe orice vreme de dimineata pana seara tarziu. Acum vad doar siruri nesfarsite de parcari si mult vant. Nu se arata picior de copil in zapada, nu am vazut nicio cazemata sau om de zapada, nu vad urme de sanie si nu aud niciun strigat de copil. E liniste, asa cum isi doreau mosii care aruncau pe vremuri cu apa fiarta pe noi ca sa nu mai zbieram. Nu se mai bucura nimeni de iarna. Inainte se bucurau macar copii, acum nici ei nu se mai bucura. De vreo doua zile scolile sunt oprite din cauza codului portocaliu. Pai cand ne dadea Dumnezeu o asemenea bucurie era revolutie afara. Unde sunt toti scolarii? De ce nu ies sa ma bucure si pe mine de iarna? Sunt la calculator? Online? La lectii? Sau sunt pierduti in planning-ul familial?

De cand cu urgia de afara Luca sta lipit de geam toata ziua. Se uita la zapada, la copacii inghetati si zice intr-una "copca" sau "cop-pac". Ii plac copacii inca de asta vara. E innebunit saracul sa il scoatem afara sa se minuneze de iarna. Problema e ca atunci cand scoatem il imbracam in mii de haine si nu ii prieste, sau mai rau, e asa de frig afara ca nu il mai scoatem deloc. Stam frustrati la geam si asteptam sa treaca cineva sa anime peisajul.
Luca va creste si va suporta frigul mai usor si va putea iesi afara mai des. Dar cu cine iese? Cu cine face cazemate? Cu cine isi umple gura de zapada ca sa aiba apoi rosu in gat doua saptamani? Unde sa isi faca ghetus caci e plin de masini? Cum se va bucura el de iarna? Cum sa ma bucur eu de iarna lui?

Unde sunt toti copii? Sunt cu totii la calculator sau nu mai sunt copii deloc? Ce ne facem? Hai sa iesim in strada sa ne jucam cu copiii nostri!

13 comments:

  1. :) desi la noi in cartier sunt destui micuti, de cand au dat zapada nu am zarit decat vre-o doi... la varstele lor, cred ca mai degraba parintii stau la calculator :)
    Mie una imi place sa ies cu Maria la "badaa" ... chiar daca nu am prins eu tainele manuirii saniei; ei pare sa nu ii pese. ;)

    ReplyDelete
  2. E cam ger afara totusi, Bobby are o traheobronsita de vreo 10 zile de la ultima iesire. Si am luat-o si eu de la el!
    Iarna trecuta a fost o zapada frumoasa, chiar daca a durat putin, am stat numai la derdelus si era o aglomeratie grozava. Dar acum e inghetata, cu sotul meu pe sanie si tot erau baietii sa intre intr-un copac!:)
    Altfel ai perfecta dreptate. Si eu imi aduc aminte cu nostalgie de joaca in fata blocului, cum sunam din usa-n usa sa ne scoatem unul pe altul afara si ce distractie era mereu pe noi...Alte vremuri, alte incaperi!:)
    Dar cine mai are curajul acum sa-si lase copilul singur afara, de la 6-7 ani vorbesc. Trecem peste faptul ca nu mai exista joaca "in fata blocului" din cauza masinilor de care trebuie sa te feresti si in parc, pe trotuare, nu numai pe stramptele alei care serpuiesc printre blocuri.
    Macar sunt bucuroasa ca pot sa stau acasa cu el, sa-l duc la sporturi si ateliere (are 3,9 anisori), sa-i gatesc numai eu si tot asa. Macar nu e un copil "crescut de sistem"...

    ReplyDelete
  3. iesim noi dar nu ne vezi :) Noua ne place zapada!

    ReplyDelete
  4. In Sibiu e plin de parinti cu copii peste tot. Am scos gemenele afara zilnic cel putin o ora, chiar daca au fost -15 grade.
    Le imbracam doar cu un body maneca scurta, unul cu maneca lunga, polarul si salopeta. Asa cum ne imbracam noi le imbracam si pe ele.
    Ce-i drept in Sibiu nu avem parte de viscol, doar ger.

    ReplyDelete
  5. la cum te stiu eu, sint sigura ca ai sa te bati cu fii-tu cu zapada si o sa va intreceti in dracii spre disperarea Deliei. da, nu mai e zapada "in luna cadourilor", si da, ne vine si noua rindul sa zicem ca parintii nostri, nostalgic, "unde sint zapezile de alta data" si faimosul "pe vremea mea...", dar asa e viata. tu nu ai avut copilaria parintilor tai si totusi cind te gindesti te cuprinde nostalgia si iti intra in nari aerul tare de iarna de cind erai copil si te dadeai cu sania. si cu Luca va fi la fel. nu va avea copilaria ta, asta nu se poate dar sint sigura ca va fi fericit si ca vei face tot ce vei putea ca sa aiba si el ce-si aminti si ce le povesti copiilor lui. fericirea copilariei e in noi, trebuie doar sa ne lasam sa ne simtim copii.

    ReplyDelete
  6. Poate ne-om mai bucura de o zapada ca asta si iarna urmatoare, cu mai putin ger, cand pruncii nostri vor fi mai autonomi :) si atunci veniti la noi, la curte, facem cazemata si derdelus si om de zqpada si mamele vor sta la caldurica in casa cu ochii pe copchiii cu obrajii rosii. Dar hai veniti si acum. O punem de un vin fiert si ne luam inima in dinti si lopetile in mana si macar facem o sesiune foto sa nu zicem ca am ratat prima zapada din viata puilor ;) Va pupa Satoshie & Co.

    ReplyDelete
  7. Poate ne-om mai bucura de o zapada ca asta si iarna urmatoare, cu mai putin ger, cand pruncii nostri vor fi mai autonomi :) si atunci veniti la noi, la curte, facem cazemata si derdelus si om de zqpada si mamele vor sta la caldurica in casa cu ochii pe copchiii cu obrajii rosii. Dar hai veniti si acum. O punem de un vin fiert si ne luam inima in dinti si lopetile in mana si macar facem o sesiune foto sa nu zicem ca am ratat prima zapada din viata puilor ;) Va pupa Satoshie & Co.

    ReplyDelete
  8. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  9. Pripi, venim, numa ca io stau in casa cu vinu fiert si voi dati la lopeti:). Greu ma urnesc la zapada, recunosc.

    ReplyDelete
  10. Daaaa, si mie mi-e dor de cazematele din zapada si bataile cu bulgari dintre echipe!!!:)
    Costin e speriat rau de zapada (1,4 luni), dar l-am scos macar in drum spre un loc de joaca indoor. Altfel nu s-ar da jos de la mine din brate, decat daca vede vreun alt copil (rar, ce-i drept), Atunci cere jos si se apuca sa-l fugareasca prin zapada...e dornic de copii, saracu' de el!:)

    ReplyDelete
  11. La ţară am văzut încă destui copii care ieşeau cu săniile, se dădeau pe fiecare grămadă de zăpadă transformată în derdeluş. La ţară tehnologia încă nu a stricat de tot copilăria.

    ReplyDelete
  12. Hello,

    Eu am crescut la Moroieni si da, ai dreptate, nu mai sunt copii la joaca cum erau cand eram eu copil. Eva este cel mai mic copil de pe starda de la ai mei, cand mergem acolo saraca moare de plictiseala...Ce or face copiii de acum? Chiar toti sunt pe face? Sau parintii, din comoditate/teama, etc nu ii mai scot afara ca alatadata

    ReplyDelete
  13. Moroieni! :) supeer.
    In cazul asta parintii beau la carciuma la Scorpion 2000 iar copii joaca biliard acolo. :))) d'aia nu mai ies.

    ReplyDelete