Astazi merg sa ma aplaud

Imi amintesc cand nu existau iphoane in metrou si nici in viata noastra. Era vremea aia de demult cand oamenii citeau carti si ziare in metrou. Mai erau unii care nu citeau ci doar priveau in gol sau in privirile altor calatori. Altii nu aveau nici ziar si nici chef sa priveasca dupa priviri. Acestia se uitau in ziarele celorlalti. Am practicat si eu sportul asta in diminetile prea exagerate si imi placea sa citesc ce imi dadeau calatorii din ziarul lor. Gaseam mereu ceva interesant. Cu timpul m-am lasat de citit ziare pentru ca ele s-au umplut de covoare rosii pe care defilau tot felul de oameni impaiati si care imi erau dati exemplu de viata buna. Nu mai era nimic interesant. M-am scarbit si m-am afundat in telefon iar acum mi se pare chiar ciudat sa ma mai uit la oameni in metrou. Am uitat din pacate sa fac lucrul asta simplu si frumos - sa privesc si sa admir oamenii de langa mine. Cred ca asta e unul din motivele pentru care avem lumina la metrou - ca sa ne privim unii pe altii. Sa vedem ca suntem mai misto si mai importanti decat impaiatii de pe covorul rosu al ziarelor si al site-urilor de pe net. Suntem mai frumosi, mai imbracati cu gust, mai bogati (spiritual, desigur), mai demni de luat exemplu....si cu toate astea stam tot cu capetele plecate peste smartphone-ul nostru privind in pixelii iluminati.

In timp ce in mine se nastea revolutia metroului si incercarea de a renunta la telefon in timpul calatoriei in alt colt de Bucuresti se intampla cam acelasi lucru. Un prieten de-ai mei care are numai idei nastrusnice a copt o chestie foarte misto - sa puna oamenii astia misto de la metrou chiar pe covorul rosu si sa ii aplaude. A uneltit cu alti oameni la fel de nastrusnici ca el si a pus de un eveniment pentru astazi, 07/05/2014. Astazi vom aplauda oamenii "normali" la metrou. Astazi e Gala Oamenilor. Atentie ca noi suntem printre ei! Asta face evenimentul si mai interesant. Ne vom aplauda si pe noi si pe ei. Va fi intens acolo. Am vazut din anii trecuti ca emotiile sunt mari. Nu stiu de ce aplauzele au un efect foarte puternic asupra noastra si nu stiu de ce ne emotionam asa tare cand suntem aplaudati. Poate nu ne vine sa credem ca meritam aplauze. Nu stiu. Ce stiu este ca azi ma duc sa va aplaud, sa ma aplaud, sa ii aplaud. La unirii 1 de la 17:00 ne vedem la covorul rosu. Veniti si voi ca sa ne bucuram unii de altii.

Luca face filme

De ceva vreme Luca cam face pe regizorul.
Tata, acum fug. Acum ma duc acolo si imi spui cand esti gata. Haide tata, esti gata?
Da Luca sunt gata.

Voi ce faceti samabata? Veniti la NEXT KIDS?

saptamana asta am sa va tot pun filmulte facute de Luca  ;)

Hot mama

Adolescent si tanar fiind, metrou si strazi cutreierem si ma uitam ades dupa picior. Dupa dupa fund, dupa zambet ochi si alte puncte de atractie baietesti. Romancele sunt cu adevarat frumoase si traiam la varsta aia frageda cate o poveste de dragoste inchipuita in fiecare zi cu vreo trecatoare cu quelque chose la ea. Ca tot tanarul priveam la toata lumea - la eleve vedeam ghiozdanul, la studente vedeam energia si nestatornicia, vedeam haine asortate si sexy, la femei vedeam eleganta si frumusetea maturizata frumos iar la mame vedeam doar copiii. La ne-mame simteam parfumurile delicate, prindeam colturi de priviri jucause, simteam viata din trupuri si puterea in timp ce la mamele cu copiii dupa ele nu ajungeam cu privirea. Ochii mei nu treceau de zidul de copii, dar nici de abandonarea lor pe altarul parintiei. La varsta si momentul ala mamele imi pareau neinteresante; nu mi se mai pareau sclipitoare, nu ma starneau, nu ma interesau. Ochii lor luminau doar privind copilul care le era agatat de mana. Hainele lor nu erau nici elegante, nici colorate si nici asortate si sub nicio forma sexy. Hainele lor doar erau si atat. Parfumul lor nu se mai simtea din cauza mirosului de biscuiti din gura copiilor. Iar daca cumva purtau rouge pe buze, acesta se mai vedea doar pe obrajii odraslei. Mamele ma speriau si imi atinteau ochii in pamant la varsta ocheadelor stradale.
Am crescut si m-am casatorit cu o tanara de care m-am indragostit rapid. Mi-a placut sa imi pierd in ochii ei tineri, sa ii sorb zambetul de pe buzele frumoase, sa ii miros parfumul cu varful nasului si sa imi fac ziua buna din culorile hainelor ei. Mi-a placut sa ii fac sute de poze cand se machia cu dibacie si eleganta in oglinda micuta din baia garsonierei noastre. Mi-a placut sa invat despre femeile pe le care admiram odinioara chiar de la femeia de langa mine.


A venit Luca. Cand Del avea burtica rotunda era si mai frumoasa - si ochi si cap si trup. Lumina pe unde mergea. Iar burtica plina cu copilul nostru parca era un accesoriu pus acolo sa o faca si mai frumoasa.
A iesit Luca. A urmat toboganul ala dement pe care cadeam amandoi, ne pierdeam si ne regaseam de 1000 de ori pe zi. In tot timpul ala nu neg ca mi-am imaginat-o pe Del cu frica. Ma temeam ca ar putea deveni ca mamele alea din trecut, care isi ingrijeau doar copiii si care uitau de ele. Am constatat fericit ca este departe de asa ceva. Nu stiu cum si-a gasit puterea sa isi repornesca motorul, dar a facut-o. Poate i-a fost greu, poate i-a fost usor, poate a venit natural sau poate si-a fortat memoria... Sau poate din toate cate putin. Cert este ca sotia mea s-a intors relativ rapid dupa  aventura nasterii si sunt fericit. Eu ca eu, dar ea cred ca e si mai abitir. Iar de cand o ard cu bloggereala de parinteala ma tot invart printre mame care nu au uitat de ele in favoarea copiilor si lucrul asta ma bucura. Inseamana parinti fericiti si copii mai fericiti. Daca mama si tata zambesc impliniti si se tin de mana dragastosi copilul va chiui de bucurie.

Si mai misto e ca in zilele noastre incep sa apara multe maini de ajutor pentru mamele care "inca nu s-au intors". Sau carora le este greu sa se intoarca la ele. Cred ca pe Del au ajutat-o mult si cartile citite si grupurile de mame de pe retelele de socializare de unde si-au luat si dat una alteia exemple si putere. E de bine. Si mai de bine este ca maine este un eveniment pentru asa ceva. Se nuneste Stylish Mom si e facut de prietenii de la Urban Kid http://www.urbankid.ro/evenimente/events-by-urbankid-ro/stylishmom1-25916. Mai ca as merge si eu pentru ca va fi o mana de ajutor intinsa mamelor care sunt si sotii si deci este un eveniment implicit si pentru tati si soti. Banuiesc ca nu va fi o pr
ezentare pe piedestal a mamelor stylish de la tv sau din reviste si a hainelor lor, ci un ajutor pentru mamele normale carora le pasa de ele. Va puteti lua bilete de aici LINK, mai sunt locuri si au si oferte speciale:
Daca sunteti mame mergeti pentru ca e de bine, daca sunteti tati, trimiteti-le pe sotiile voastre pentru ca merita. Sigur merita!

Despre Alfie si depre mine. Am nevoie de raspunsurile voastre.

Ati vazut probabil ca scrie sus pe banner ca vine un domn cu alifie. E domnul Alfie Kohn, parintele parintelii neconditionate. Adica e unul dintre cei care a invatat sau a dat curaj parintilor sa fie iubitori, blanzi si atasati de copiii lor. Alfie a dat cu alifie pe sufletul parintilor. Multumita lui astazi sunt un tata aproape asa cum mi-as fi dorit sa fiu. Daca nu integra el nebunia asta de parinteala intr-un curent, cred ca era mai greu sa ne indentificam. E ca si cum as fi ascultat Metallica, dar nu m-as fi simtit rocker. Asa ca Metallica parintelii vine  in Bucuresti ca sa stea de vorba cu noi. Nu imi mai incap in piele de bucurie ca am o asemenea sansa.
Evenimentul este aici si tare m-as bucura daca v-as vedea si pe voi in sala.

Si ca sa revin la faptul ca sunt APROAPE tatal care mi-as fi dorit sa fiu si nu sunt chiar acolo - m-am gandit impreuna cu inca trei baieti cucuieti, care simt si ei ca si mine, ca am putea face ceva sa fim niste tati mai buni. Ok, mergem la Alfie, ii citim cartea, dar asta nu de ajuns. Vrem sa si schimbam lumea putin. Lumea noastra. Lumea noastra care o va schimba pe cea a sotiilor noastre si pe cea a copiilor nostri. Lumea noastra care o va schimba pe a lor. Iar ca sa facem asta trebuie sa stim ce avem de schimbat asa ca ne-am apucat sa punem intrebari copiilor nostri, sotiilor noastre si noua insine. Din astea 3 intrebari vom coace o surpriza. Dar pentru ca surpriza sa fie mare avem nevoie si de raspunsurile voastre.
Asadar:
- intreaba-ti copiii: spune-mi un lucru pe care tatal tau l-ar putea face mai bine. Sau mai mult.
- intrebati-va partenera: spune-mi un lucru pe care as putea sa il fac mai bine ca tata
- si pe tine: cinstit, ce ai vrea sa imbunatatesti la tatal din tine? Un lucru pe care ai vrea sa il poti face mai bine.

Puteti sa imi dati raspunsurile aici ca anonim, sau ca om normal sau la Bob pe pagina unde e un quiz automat: http://www.urbankid.ro/editorial/esti-tata-avem-nevoie-ajutorul-25998


Doamnelor, va rog sa va siliti sotii sa raspunda. Domnilor... Haideti, ce naiba, facem si noi o revolutie mica? :)

[PUB] Totul despre dame

Mai tineti minte emisiunea de la Prima Tv "totul despre mame?". E emisiunea aia la care mai apaream eu din cand in cand cu rubricutza mea de ta-su, la care lucra cu spor si darurire Del si care acum nu mai exista pe tv. Dar migreaza incet-incet, ca orice produs media modern catre online. Pe langa site-ul totuldespremame.ro de saptamana asta exista si canalul de youtube cu acealasi nume. Ce arunca ei la canal? Pai au inceput cu cele mai urmarite rubrici si vor canaliza treptat cam tot continutul emisiunii. Eu tot sper ca pana la urma va fi si "pe mana lui ta-su" urcat, ocazie cu care am sa ma bucur tare si am sa dau si un share generos. 

Pana atunci aveti parte de coltul specialistului - o rubrica cu continut super bun si alte chestii utile. 

Iar ca si cadou de inceput au pus un interviu cu Michael Thompson pentru cei care nu au avut ocazia sa il vada in carne si oase sau pur si simplu pentru curiosi (http://www.youtube.com/watch?v=X4h1YHHJ2sM). Eu inca nu l-am vazut, dar nu ma grabesc pentru ca nu pleaca filmul nicaieri. Asta e misto, ca ramane acolo. 

Si inca un pont - uniti salvam totul despre mame! Mai precis, daca ne aratam interesul (stiti ca like-ul va deveni moneda internationala) si canalul de youtube creste frumos vom putea resuscita emisiunea EXCLUSIV pe online. Adica vom avea emisinea noastra nou nouta pe youtube. Cat de tare ar fi asta? Vom putea face pipi in orice moment al emisiunii apasand butonul de pauza. ;)

[pub sincer] Domnul Thompson

  La cat a duduit netul probabil stie deja toata lumea ca week-end-ul asta a fost in Bucuresti marele Michael Thompson. Si abia pleca batranul, ce mai freamat, ce mai zbucium prin mintile de parinti. Asa cum ma asteptam mi-a pus creierasii pe bigudiuri - nu cu cine stie ce teorii revolutionare, ci cu lucruri normale, dar asa de bine sintetizate de experienta lui clinica si personala. Ce m-a dat pe spate cel mai tare este un lucru bine-stiut, dar nespus de nimeni: bebelusii baieti sunt mult mai sensibili afectiv si au nevoie de mult mai multa apropiere din partea parintilor. Si in consecinta baietii .... plang mai mult! Ha! Deci tot plansul lui Luca si nevoia lui de bratele ma-sii era absolut normala. Noi nu am crescut un monstru emotional la san si nu ne-am "alintat" copilul. Bai sa fie! De ce PLM nu zice nimeni chestia asta?

 

(poza de-a editurii Herald)

Mai mult de atat, se pare ca sensibilitatea emotionala ramane si mai incolo in trupurile burtoase de barbati, asadar daca ne vine sa plangem nu suntem fatalai sau glugi de coceni, ci suntem doar barbati normali.
Va zic, domnul Thompson le cam are. Super speaker, toba de studii si experienta care ii tin in picioare discursul si cu un zambet sugubat care pare foarte prietenos - vulpe batrana.

Sunt foarte fericit ca am avut ocazia sa il ascult si le multumesc SINCER Otiliei Mantelers si redactiei Totul despre Mame ca s-au spetit sa mi ti-l zboare peste ocean pana aicisa. Am cartile proaspat lansate de Editura Harald ( stiti ca am vorbit la lansare? -vedeti filmul aci ) puse frumos in biblioteca asteptand nerabdatoare sa ermn ce citesc acum si sa ma apuc de ele. Domnul Thompson e expert in cresterea baietilor ( a sutudiat si are si el ) si mi-ar prinde bine o parere foarte avizata.

Voi ati fost?

ai o stare de cacat?

In ultima vreme foamea de job-uri interesante o trimite pe Del prin tot felul de chestii bizare sau curioase. Ultima gaselnita este sa promoveze un eveniment care imi starneste curiozitatea si intereseul. Chiar daca eu stiu despre ce e vorba tot sunt curios de mor despre cum va fi acolo.

Bref, e vorba despre o cutie albastra mare cat un garaj de masina cu o gaura rotunda in care daca intri iti schimbi starea. Mi se pare bestiala ideea. Mi-a amintit de o cutie neagra si antifonata de la Street Delivery de acum cativa ani in care bagai capul urlai cat puteai de ieseai lesinat de acolo. Ca o carpita.

Cutia albastra cica e mai dihai decat aia neagra. Ea va fi pusa la Poiana Urbana (coada calului din Piata Universitatii) intre 12-15 Septembrie. Daca sunteti curiosi sau daca chiar vreti sa va schimbati starea ne vedem la cutie.

Chiar asa, ce credeti ca e in ea? Ia votati in partea dreapta:

- revolutionari?
- mineri?
- rosia montana?
- nimic?
- eu?
- loc de zbierat?
- loc de dat cu capul?
- loc de iubit?
- loc de fumat?

Prima data la cinema - dezastru sau caterinca?

Am ajuns la mall cam cu o ora inainte de ora scrisa pe invitatie. M-am dus sa caut cinematograful si locul faptei ca sa fiu sigur ca nimeresc din prima cand vine Luca. Eram emotionat si voiam ca totul sa merga brici... Macar la inceput. Urma sa merg cu Luca pentru prima data la film. Prima data pentru el si pentru noi doi. Tata + plod la film mi se pare unul dintre cliseele reusite ale parintiei si eram foarte fericit ca mergem impreuna la baieteala. Am intrat strain in mega magazin, am intrebat un badigard de cinematograf si m-am dus chitit cautand drumul cel mai scurt si bun pentru copil (ocolind locuri de joaca si frigiderele cu inghetata). Era vreo 17 :30 si eram asteptati la 18 :15. Calculasem bine – Luca si Del erau pe drum, aproape de mall si eu stiam deja exact unde trebuie ajuns. Totul era perfect. Am aflat ulterior ca filmul nu incepea la 6 :15 si nici la 6 :30 cum banuisem ci la 7 – timp kk-lau de pierdut prin magazin. Prea mult chiar. Nu mai era perfect.

Am fost invitati la premiera filmului Avioane (3D) al lui Disney si am ales sa dezvirginiez cu Luca cinematograful cu ocazia asta. Deci numa' premiere. Ba mai mult, era prima data cand in calitate de blogger sunt invitat la un film - m-a bucurat si magulit la maxim ca m-a bagat cineva in seama si deja imi conturam viitorul stralucit plin de invitatii la concerte si filme in minte. M-am dus mandru acolo.

Luca era deja agitat de acasa ca urmeaza sa fie distractie si era ca un arcusor cand a intrat in mall. Tata, ce e cu luminile alea? Tata, vreau la cascadaaaaa! Tata, vreau la animaleeee! Uite, o corabie. Uite un lac, copii, barci. Parca venise prima data la mall. Era, ce-i drept, abia a doua oara, caci nu prea "bagam mecla in mol" de felul nostru incercand sa ferim copilul de distractiile cu prea mult plastic si iz de fast food. Ca sa umplu golul pana la film l-am plimbat timid pe ici pe colo in timp ce Del era la o terasa cu prietenele – girls night out in timpul filmului - am devenit experti la folosit orele libere la maximum. Spre bucuria mea cel mai mult a stat la pet shop privind pestii. Bun. A trecut usor.

Am ajuns la coada. Blogarime care mai de care, copii cu baloane, copii fara baloane si tichete gratis pentru micii invitati. Am luat si noi tichetul de pomana, ne-am asezat la rand si am procurat floricele + suc. Luca suc de mere eu un sprite tirat, incercand sa il deghizez in apa minerala. Nu a mers. Luca  mi-a baut tot sucul fericit, l-a baut si pe al lui si am mai bifat o premiera : primul produs Coca-Cola intrat in ficatelul tanar si curat al copilului. Sper sa nu se mai intample prea curand, desi dupa cum ranjea de bucurie cred ca stiu ce va bea la urmatorul film. …fucking addict ! J

Cand am intrat in sala ne-au dat ochelari pentru 3D si cu ei in mana ne-am dus linistiti la locurili noastre. Ne-am asezat – el curios si avid de floricele, eu cacat pe mine de frica ca va urla la film, ca va fugi, ca se va speria, ca nu tine ochelarii pe figura, ca va adormi, etc. Ca sa ii cumpar linistea i-am dat galetica lui de floricele chiar in brate, insotita de sfatul cald sa aiba grija ca daca nu o tine bine ea va ca…..paaaac ! galeata pe jos. Un metru patrat de floricele la picioarele mele. Luca privea amuzat, eu crapam de rusine. Cum naiba, cel mai atent om din Univers cu gunoiul si cu mizeria pe jos sa pateasca asa ceva ? Tocmai eu ?!?!!?  Vrie ! Delir ! Fierbeam in mine de suparare dar nu aratam nimic Lucului. Aoleo, taticule, iata ce s-a intamplat. Va trebui sa ai mai multa grija. Hai sa le dam cu piciorul sub scaun. Eram umflat de rusinea gestului, dar na….

Incerc sa ma calmez. Aveam acum doua pungi de floricele si doua pahare cu suc de tinut, caci Luca era un pericol cu punga in mana. Dupa 30 de secunde de foiala a venit randul meu – bang galeata mea se rastoarna ghidusa pe scaunul liber din stanga. Fuck ! Rusinea era pana la tavan – destul de inalt, de altfel. P’astea le-am strans si le-am bagat inapoi. Ce putea sa fie asa jegos pe bancheta ? Niste blugi de pe bordura ? Pantaloni transpirati ? Las’ ca rezistam noi.

Cand au inceput reclamele Luca se uita tinta la ecranul mare. Am vazut un preview la nush’ ce film de animatie care nu avea nicio logica. Simina imi zice amuzata din stanga ca nu a inteles nimic. Eu rad si incuviintez. Luca tipa cat poate – « Asta e porcarie, tata ! ». Rad copios la gluma lui – era pus pe caterinca, dar nu stia saracutul ca la cinema nu se urla ca sa acoperi volumul sistemului de sunet sourround. Dupa vreo alte cateva replici in gura mare s-a prins ca tre’ sa o ardem mai piano si a intrat in ritm. De atunci in colo (pana cand s-a plictist la film) s-a comportat ca un om mare. A ras, a privit, a rontait si baut suc, a discutat cu mine pe marginea filmului – ce sa mai..a fost o placere sa il am partener de cinema. M-a uimit cat de « matur » a fost, demonstrandu-mi inca o data ca toate fricile si problemele sunt in mintea parintor iar copiii sunt super bine adaptati si adaptabili si ca invata din mers indata. Tragand linie a fost misto la cinema, in ciuda emotiilor mele. Filmul mi s-a parut bun DOAR pentru copii, cu toate ca am mai mijit un ras pe ici pe colo si eu. Imi pare rau ca nu am mai vazut sfarsitul, dar nu am insomnii din cauza asta. Sunt, de alftel, multumit ca Luca nu a rezistat 91 de minute la film. Sper ca asta sa insemne ca viitorul lui nu va fi in fata TV-ului sau a ecranului cu filme. Imi doresc sa fie un copil jucaus in natura. Filmele sa ramana asa…de duminica, dupa hora. 

cel mai misto interviu cu mine

Daca nu l-ati citit deja... http://kariokaspot.blogspot.co.uk/2013/08/dedi-grigoroiu.html.

Cine n-are valuri, sa-si faca

Maine va fi soare. Stiu ca va fi soare pentru ca trebuie si pentru ca m-am uitat pe prognozele meteo. De ce trebuie? Pentru ca maine se va fructifica munca sotioarei mele de cateva luni incoace si a altor fete cucuiete care s-au gandit sa aduca in Bucuresti un eveniment misto de tot. E vorba de vara, de apa, de inot si de sustinere. Nu stiu daca e vorba si de bere, dar cu aia ma voi umple diseara la Bestfest. :P

Mai clar, Swimathon e un eveniment care va avea loc maine la bazinul insorit de la Lia Manoliu unde multi oameni k-lumea vor inota pentru cauzele alese de ei. Pe langa inotatori vor veni si sustinatori care vor arunca cu voie buna, cu strigate de incurajare si cu bani. Maine putem sustine o cauza din cele de pe site [LINK] zbierand la inotatori si donand banii de shaworma sau de tigari. Vor inota vedete (d'alea de bun simt), scriitori (aia tre sa fie haiosi!), sportivi (aia sunt tari), oameni (aia sunt rari in lumea de azi), burtosi (aia sunt ca mine), musculosi (aia nu sunt ca mine), chiar si copii.
Vor mai fi tot felul de comedii pentru distrat copiii nostri neparticipanti la scaldare si .... soare, cum am zis deja.

Ne vedem maine acolo? Eu nu inot, ca-s lenes, dar va fac o poza pe furis. ;)

Vara asta se poarta tatii!

Fiti pe faza ca ne baga cineva in seama. Si nu doar ca ne baga in seama, ne strange si bani de buzunar. Am aflat de o campanie foarte misto a celor de la Crucea Alba (http://www.cruceaalba.ro/doneaza) si m-am gandit ca TREBUIE sa ma implic si eu. Este vorba despre o campanie de ajutare a taticilor sa asiste la nasterea copiilor lor. 

Nu stiu daca ati apucat sa cititi prima postare de pe blog (cea din cauza careia s-a nascut blogul de fata - http://ta-su.blogspot.gr/2011/09/nasterea-lui-luca.html?m=0) - acolo am povestit cu detalii prin ce am trecut in timpul travaliului si nasterii. Frustrare, frica, dementa, frica, frustrare, si multa, multa neputinta. Stateam ca boul pe holul maternitatii impreuna cu femeia de serviciu care zabalea podeaua cu un "teu" jegos in timp ce in spatele usilor sotia si copilul meu se luptau cu viata noua. In loc sa le fiu alaturi in cel mai important si intens moment din viata noastra eu am stat cu femeia de serviciu pe holul de la Filantropia. De ce? Pentru ca mi se spusese ca nu am voie sa intru acolo - prezenta tatilor la nasterea iesea din discutie la maternitatile de stat. Faptul ca nu am fost prezent la nastere e cel mai mare regret al meu. Acum, vazand campania asta am zis ca nu am cum sa stau deoparte. Vreau sa ajut si eu cumva. Asa ca macar va dau vestea.

Crucea Alba a avut o idee bestiala de a strange bani prin joc. Ei ne invita la batalii cu laser, karaoke si alte comedii misto. Pentru a participa trebuie donata o suma modica aici: http://www.cruceaalba.ro/doneaza. Ei iau banii si ii vor baga in chestii utile pentru prezenta tatilor la nastere: combinezoane sterile pentru sala de nastere, separatoare pentru a asigura intimitatea familiilor nascande si alte chestii. Ei chiar trebuie ajutati, pentru ca de fapt ne ajutam pe noi.

Va las sa cititi ce au de zis, sa donati si sa va distrati. Maine mergeti la lasermaxx sa va distrati. Iata un extras din comunicatul lor de presa:

In Romania, Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului, Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003 prevede, in Capitolul VI. Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale,la Art. 32. ca:

Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual,  material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale

.

La solicitarea pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.

De aici decurge dreptul gravidei, ca pacient in maternitate, de a avea insotitor la nastere, insotitor care de cele mai multe ori este tatal copilului.

In Romania de cele mai multe ori acest drept este incalcat. Justificarea data de maternitati atunci cand incalca acest drept al pacientelor este ca prin interzicerea accesului unei persoane in plus la nastere se mentine la minim riscul de aducere a agentilor patogeni in sala de nasteri. Solutia este evident simpla: tatii pot sa isi puna echipamentul steril de protectie (protectii de incaltaminte, halat, boneta si manusi de unica folosinta) ca si restul echipei medicale. Maternitatile insa refuza sa puna la dispozitie acest echipament pentru a economisi resurse dar tatii pot sa isi cumpere acest echipament chiar din spital.

O alta justificare folosita de maternitati ca sa refuze accesul tatilor la nastere este nevoia de a nu expune alte femei in travaliu la prezenta unui strain (‚Popeasca’ nu vrea sa se uita la ea sotul lui ‚Ioneasca’ cand naste). Si aici solutia e simpla si ieftina: paravane de textil care sa separe vizual paturile de travaliu in salile de nastere cu mai multe paturi.

Multi obstetricieni refuza deasmenea sa permita prezenta tatalui la nastere deoarece se tem sa se expuna pe ei si pe restul echipei medicale observatiei unei persoane din exterior in sensul in care acesta poate deveni martor la un malpraxis (celebrul caz Sebastian Lungu din 2007 cand un tata a filmat cu telefonul un asa-zis malpraxis care, sustine el, l-a lasat pe copilul sau afectat grav pe viata)

Cu toate acestea, dreptul legal al gravidei de a beneficia de prezenta tatalui la nastere sa nu mai fie ignorat de maternitatile din Romania, privand astfel viitorii parinti de o experienta esentiala : impartasirea momentului aducerii pe lume a unui copil.

Fundatia Crucea Alba informeaza parintii despre drepturile lor si ii consiliaza pentru a se putea bucura de acest drept, daca doresc. Pasii pentru ca tatal sa reuseasca sa participe la nastere si sa fie cu adevarat suportiv pentru partenera sa sunt urmatorii:

sa faca pregatire pentru nastere impreuna cu partenera

sa scrie o cerere catre Directia spitalului unde mama va naste in care solicita sa ii fie permisa prezenta la nastere

sa duca cerere spre a fi semnata de medicul obstetrician

sa isi procure echipament de protectie de unica folosinta

Orice cuplu de viitori parinti au dreptul sa fie impreuna cand isi aduc copilul pe lume. Fundatia Crucea Alba a lansat Campania GIVE PLAY CHANGE: Donezi, te distrezi, revolutionezi! pentru a strange fonduri menite sa finanteze cursuri pentru tati, materiale informative despre drepturile lor si echipamente de protectie fe unica folosinta pentru a usura accesul in sala de nasteri.

Cu alte cuvinte, in vara asta strângem fonduri pentru tătici.

Pentru ca ei să fie respectaţi în maternităţi atunci când vor sa fie alături de partenerele lor în travaliu, să participe la naşterea bebeluşului dacă doresc, să poată să îşi vadă bebeluşul nou-născut fără să aştepte pe holuri.

despre mine

Am avut bucuria sa fiu luat la intrebari de cele de la Academia Heidi - un site misto de parenting din Brasov. Mi-a placut sa le respund la intrebari, mai ales ca interviul face parte dintr-o campanie de trezire si inspirare a tatilor.
E adevarat ca astept ziua unui interviu adevarat intr-o cafenea, dar pana atunci merg si cele online :). Va pun aici un mic fragment ca sa va fac pofta de continuare pe site-ul lor:

Academia Heidi: Dragă Ta-su, eşti de ceva vreme tătic. Crezi că a fi părinte vine de la sine sau se învaţă?
Ta-su: Mai exact sunt de 2 ani tătic. Răspunsul potrivit cred că e: şi una şi alta. Îmi amintesc că din ziua în care am aflat că soţia este însărcinată mi s-au înşurubat în minte gânduri şi sentimente noi. Au venit, cred, din reflexul de mamifer care urmează să facă pui. “Nesting” nu fac doar mamele, ci şi taţii. După partea de nesting au început întrebări mai serioase legate de cum se educă un copil. Bănuiam că mă va ajuta natura şi de data asta, dar nu am putut sta nouă luni pe bară aşteptând să învăţ de la copilul meu care urma să se nască. Am pus mâna pe cărţi şi pe cursuri prenatale ca să văd cu se mănâncă părinţeala. Iniţial ştiam cum am fost crescut de părinţii mei şi mi se părea perfect. Citind am am realizat că sunt multe chestii de făcut diferit, dacă nu chiar mai bine.
Deşi asta se întâmpla abia acum doi ani, a trecut destul de multă vreme de atunci şi lucrurile s-au schimbat în bine. Dacă atunci nu aveam decât Lamaze şi cursuri de puericultură acum sunt o mulţime de opţiuni pentru a “învăţa” să fii părinte. Un tată proaspăt sau un tată vechi, dar curios, poate merge în multe locuri să îşi deschidă mintea.

Academia Heidi: A fi părinte e un job foarte solicitant. Unii aleg să stea deoparte. La tine există diferenţe între cum îţi imaginai “părinţeala” înainte de naşterea copilului şi între cum e ea de fapt în realitate?Ta-su: Faţă de ce îmi imaginam este mult mai mişto să am copil. Trăisem, ca toată lumea, în puzderia de anecdote de prost gust despre căsătorie şi copii şi îmi cam dârdâiau nădragii pe mine.......... CONTNUAREA

talcioc de 1 Dec - pentru Matei

Daca nu aveti chef de tancuri si politicieni, lasati va rog parada sa se desfasoare linistita pe tv si haideti la o lada de bere la Talcioc. Pe langa bere si limonada vom strange bani pentru Matei. Un baietel pe care multa lume nu il ajuta pentru ca el "nu e caz de viata si de moarte". Asa ca hai sa dam mana cu mana si sa il ajutam noi. Detalii: http://mateistancescu.wordpress.com/

Si intrarea si berea vor costa pentru a stranage bani in urna. In rest....multe lucruri foarte misto de cumparat si atmosfera haioasa cu copii si parinti.

Haideti!

vreti poze?

Inainte de a se naste Luca ma tot gandeam ca imi trebuie un device nou cu care sa inregistrez HD primele miscari, primele zambete si primii pasi. Am facut noi ce am putut si ne-am luat iphone-uri care sa filmeze HD orice miscare.  Am vazut apoi ca nu doar eu m-am gandit la asta ci mai toti viitorii parinti. In special tati. Cred ca e forma de "ultim alint" cauzat de frica venirii pe lume a "mancatorului de bani si de vise". Cu alte cuvinte, ne speriem cu totii ca odata ce apare copilul ne-am lins pe bot de device-uri pentru folosul personal, de camere foto, de pc-uri, tablete, biciclete sau mai stiu eu ce.

 

A trecut usor timpul si am vazut ca si frica asta e nefondata. De exemplu acum cateva zile mi-am luat linistit un aparat foto nou. Am invocat din nou nevoia de a fotografia si filma copilul in conditii mai bune. Asta merge la tinta mereu in fata sotiilor. :D. Mai am acum  DOAR de vandut vechiul aparat + obiective ca sa acopar imprumutul facut pentru noul aparat. (chiar asa, va intereseza un canon 50D + multe obiective + blitz )

Asadar, daca vreti poze cu copii vostri faceti-va singuri, ca doar aveti aparate. :) Sau chemati-ma pe mine sa mai scot un ban de obiective. 

Sau...veniti sambata sau duminica (24, 25 NOV) la sediul Asociatiei ROI, in Bd. Schitu Magureanu, la nr 45, unde e o sesiune foto gratis si ateliere speciale destinate copiilor. Chestia asta e organizata de Dacia Plant care lanseaza o gama noua de ceaiuri numita "Ingerasul". Acolo se pot bea ceaiurile astea noi si cica sanatoase (inca nu le-am testat) si doi fotografi (Cristian Sutu si Radu Badoiu) vor face poze copiilor nostri. Am sa trec si eu pe acolo pentru zambit la obiectiv, sambata pana in culcarea copilului. Poate ne vedem p'acolo.

Pentru mai multe detalii iata comunicatul lor de presa:

si acum una pentru tati

Am aflat de cateva zile de un site pentru tati. In sfarsit! E un site ingrijit, cu articole ca pentru tati, cu liste cu liniuta, la obiect. Are tips and tricks si liste. Exact ca mintea unui barbat. :)

Bagati ochiul. http://tati.ro/

Ce imi place - ca exista si ca e prima mana sanatoasa si obiectiva de ajutor. Eu nu am putut face asta. Am preferat sa ma plang si sa vars necazuri si bucuri. Dar acum exista un site clar. Sper ca aiba continut de calitate in viitor.

Ce nu imi place - faza cu "dedicat tatilor cool". Inteleg ca tatii lame nu au cum sa intre? Si cine a dat dedicatie? :)

Mamaloo Lucaaaa. Intra pe portaaaal!

Si mama lu' cui vreti voi poate sa intre pe portal. S-a lansat ceva nou pentru mame. Stiu ca asta ar trebui sa fie un blog de tati, dar stiu bine cate mame trag cu ochiul aici (ca sa nu zic ca tati nu prea sunt :P ). Ca atare mi se pare normal sa va zic genul asta de chesti...
iata: http://mamaloo.totuldespremame.ro


Mai ales ca mamaloo se anunta o platforma misto pentru ca e facuta de "Totul despre mame". Eu, din ce vad si citesc din cand in cand, cred ca si site-ul si emisiunea sunt bine documentate si cu continut bun. Mi-ar placea sa stiu si parerea voastra depre emisiune si site. Mai mult mi-ar placea sa stiu parerea voastra si despre Mamaloo unde nu am ce cauta, fiind doar pentru mame. :)

Ei zic asa despre ei: "Mamaloo nu este un forum. Mamaloo nu este o platformă de bloguri. Mamaloo nu este o cafenea. Mamaloo este toate aceste lucruri la un loc."
Sunt curios ce iese din chestia asta...

Spor la citit, comentat, intrebat, barfit si etceterit!

Un om misto - Aletha Solter chiar la noi in oras

Iata ca maine se face o saptamana de cand am fost la o chestie foaaarte misto. A venit in mica noastra tara si chiar urbe o doamna foarte tare. La prima vedere mi s-a parut o bunica usor dusa, cu parul alb, si cu un zambet larg pe fata subtire ca barda. O chema Aletha SOLTER. Usor dusa parea din cauza zambetului relaxat si senin pe care il afisa. Noi fiind obisnuiti cu priviri amare si incruntate. Se prezinta ca “Founder and Director of The Aware Parenting Institute”. O sa ziceti ca iar baga asta subliminale cu attachment parenting-ul lui…Pai bag pentru ca dupa ce am ascultat-o pe maicuta batrana cu sacoul de lana am ramas profund impresionat de cat de simple sunt (sau par) lucrurile in cresterea copiilor. Bunica asta blanda a avut tupeul sa vina si sa ne zica ca daca un copil (mai mare de 2 ani, caci dupa varsta aia sunt capabili sa inteleaga reguli) mazgaleste peretii sa nu ii dai una in cap ci sa il rogi frumos sa te ajute sa cureti mizeria facuta de el si sa ii explici cu blandete ca desenul se face pe hartie sau canvas. Ne-a convins cu argumente solide ca asa se invata regulile cu convingere, fara frustrari de nicio parte si ca mai este si distractiv sa iti educi copiii.

A mai avut indrazneala sa ne zica ca e ok sa planga copiii si sa nu credem ca suntem niste nemernici de parinti daca ne oracaie boracul. Plansul e normal si e cel mai bun mecanism de a scoate presiunea. NU incuraja sub nicio forma Cry It Out, dar spunea sa ne sustinem moral copiii cand plang. Sa empatizam cu ei si ii ajutam sa isi arda frustrarie prin plans. Cat de simplu suna asta ! Si cat de logic ! Eu am momente si acum cand imi vine sa plang – de emotie, de suparare, de nervi, de bucurie, etc. Problema e ca am fost invatat sa imi inghit lacrimile ca « sunt barbat, ce naiba »  si uite asa raman cu ghemotocul de ace in gat si in suflet pentru ca mi-am stricat mecanismul de auto-reparare.

Ma bucur foarte tare ca am avut ocazia sa vad un asa om vorbind la noi in tara si ma bucur mai tare ca de unde organizatoarele (niste fete cucuiete) se asteptau la o mana de participanti s-a ajuns la cateva sute bune de parinti curiosi si interesati. Fetele astea cucuiete merita toata lauda si multumirea pentru ca au facut un eveniment ultra util pentru noi care a iesit brici, cu o atmosfera relaxanta (in ciuda numarului mare de participanti) si cu o organizare impecabila ! Deci jos palaria in fata Otiliei Mantelers, Monicai Reu si  Claudiei Necula pentru ca s-au spetit sa ne bage mintile in cap.


Ca regret – parintii mei au fost ocupati , deci nu am avut bona la copil si nu am putut participa la tot evenimentul, fiind nevoiti sa stam cu randul pe la usa. Partea buna este ca in timp ce Del era inauntru eu am prins ocazia sa merg cu Luca in Delta Bucurestilor, de vis-a-vis de RIN Grand Hotel unde SE MERITA experienta !

Am si cumparat o carte de-a « maicutei »  si cand am timp sa o citesc am sa va mai vand cate un pont.

Sambata in Bucuresti, fraier daca nu citesti

Daca v-am facut pofta de iesit din casa cu talciocul din Iasi va dau o idee de iesit si la noi, chiar in oras. Va puteti lua copii de o aripa si sa ii aduceti la Libraria Humanitas Kretzulescu unde voi fi si eu cu al meu. Pe langa alergarea dupa boracei printre standurile cu carti ma puteti auzi vorbind, pe terasa, impreuna cu alti bloggeri parinti, despre noua colectie de "Carti bune pentru parinti buni" ale Humanitas. Ne-am ales fiecare cate o carte careia ii vom face conspectul. :) Eu am sa ies la tabla si am sa vorbesc despre "Sanatatea copilului meu", o carte ca o conversatie relaxata cu un medic foarte misto. Am sa va zic maine mai multe despre ea. Nu ma asteptam sa fie asa simpla si buna.

Distractia incepe de la 11:00 dimineata, pe racoare de sfarsit de August, pe lumina proaspata de Sambata si pe aroma de Calea Victoriei (blocul Muzica, pe colt).

Haideti macar sa imi faceti galerie. E prima data cand ma expun public in fata lui Luca si a parintilor mei. :)

la Iasi se iese la talcioc

Care sunteti din Iasi aveti bucuria de a avea talciocul vostru personal. Eu si mama talciocului urban suntem foarte fericiti ca stindardul merge mai departe si in alte orase. Va fi la o terasa (terasa Anturaj, din strada Gavril Muzicescu 5, adica la Fundatie), cu voie buna si obiecte interesante. Mai multe detalii gasiti aici, pe blogul talciocului urban.
Daca nu sunteti din Iasi asteptati sa ne gasim puterile pentru a face talciocul de toamna in Bucuresti.
Pentru a va inscrie ca talciocar iesean sunati la 0758512043.

Taba, concet

Taba, concet

Ultimul concert al lui Luca a fost cand era inca in burtica la ma-sa si mai avea doua zile pana sa se nasca. A venit Del in Control balambanindu-se ca o rata umpluta la concertul Traum sa ma vada cum fac ca toate animalele la tobe. Era si penultimul meu concert cu traum-ii. A urmat nasterea copilului si ruperea grea de trupa mea de prieteni, au urmat clipe frumoase in trei dar si grele si lipsa tobelor se face din ce in ce mai simtita. Cu betele in mana macinam munti de frustrari si angoase, acum am doar amintirile si o darbuca in care bat cu mila acasa sa nu deranjez vecinii.

Prima re-apropiere de muzica live a fost cand Luca avea cred vreo doua luni, era cat o paine cu ochi si noi am mers la cel mai la indemana concert - Roxette. Ma asteptam ca amintirile pop-rock-ului tineretii sa trezeasca monstrii mai mari in noi doi, dar ne-am surprins bucurosi, e adevarat, dar dezorientati fara Luca timp de doua ore. Am asistat la concert cam detasati, cu gandul acasa la copil ( el ramasese cu parintii mei ). Am fugit cat am putut de tare catre el si cam gata cu lalaiala cu chitari pentru o bucata buna de timp.

Poza de Bogdana Dobre
First encounter live al lui Luca a fost la "femei pe Matasari" cand a privit absorbit probele de sunet ale Mono Jacks. De atunci a invatat cuvantul "taba" (toba). Ii scana atent pe toti cei de pe scena si dadea fericit din picioare. Asta ne-a dat curaj pentru ce urma sa vina: Bestfest. Eu primisem de la prietenii mei bilet la ziua a 3-a iar Del simtea si ea nevoie de oleaca de rockareala si a facut rost de o invitatie. Toate bune, dar ce facem cu copilul? Il luam cu noi. Am imprumutat niste antifoane si am plecat cacati pe noi de frica (pe mine, mai precis) unde si-a intarcat Mama Dracu' copii...cu carti. Departeeee. Departe de orice mijloc domestic de transport. Pe mine lipsa metroului ma nelinisteste foarte tare pentru ca daca Luca face pe nebunul nu putem pleca dupa pofta inimii sale acasa.

Ii povestisem de acasa ca mergem sa vedem tobe si chitari si ca ne dorim sa stea cuminte cu antifoanele pe urechi. O tot ardea bucuros cu "taba - taba aide" si am plecat la drum. Aveam inima stransa pentru ca imi stiu copilul revoltat si putea sa se intample orice. Pac o palma de la el - ne-a uimit placut la fiecare pas. A inceput prin a purta bucuros castile alea mari in timp ce alerga fericit catre scena. Acolo cantau cu trompa sus Les Elephants Bizarres. Am gasit un loc la umbra si Luca se tot holba catre cantareti, ba pe ecran, ba se chinuia sa vada ceva de la inaltimea lui prin multime. L-am luat inalt in brate si m-am dus mai in mijlocul actiunii. Cum a vazut scena s-a luminat tot. Nu zicea nimic-nimic. Privea cu nesat la agitatia baietilor, la dans, la chiote, la aplauze. La Mono Jacks am fost chiar in fata scenei. Acolo sa te tii distractie! L-am pus in carca si da-i cu cantat si cu topait. Luca era dement de fericire - dadea din mainile lui mici, salta pe grumazul meu in ritmul muzicii si radea. A dansat si cu Del si a facut frumos la poze.


Atentie la capitolul poze - daca va place sa fiti mai low profile nu mergeti cu bebelusul la concerte rock. Luca si noi eram maimuta litoralului - toata lumea se poza cu noi, ne filmau cu telefonul, radeau, ne zambeau, ne fotografiau cu teleobiective mai si albe si ne dadeau live pe ecranele alea mari de langa scena. Magulit si fericit ce sa zic, dar foarte rusinat. Nu stiu cum sa ma comport in momente din astea dar stiind ca nu e meritul meu ci al copilui am stat linistit pentru ca la el e natural sa "indure" laude si zambete calde. A fost si momentul meu de glorie cand un tanar spectator a intrebat cine este tatal ( putea sa zica ta-su :) ) si am raspuns mandru ca eu. Mi-a aratat thumbs up cu toti dintii ranjiti. M-a bucurat.

Am stat pana pe la 10:30, pierzand Pulp mai mult din cauza mea. Luca era deja obosit si avea privirea oleaca cam pierduta ori de la somn ori de la luminile scenelor. M-am gandit ca la mintea lor tanara nu le face bine flick-areala laserelor si reflectoarelor de la concerte si am decis deja panicat sa plecam cumva acasa. M-a mai luat si spaima din lipsa de metrou dar noroc cu nasii nostri, care cunoscand marfa stricata din capul meu ne-au repezit spre metrou. Luca a picat lat pana a doua zi cand s-a trezit si a spus " taba, concet. Tâm, tâm, dam". A invatat si masura 1/2 cu ocazia asta. Iata un tata-tobosar-ratat mandru pana la cer de odrasla lui.


Inca ceva - castile antifoane sunt extraordinare doar ca odata puse pe cap, Luca amutea. Probabil i se parea ca nu poate vorbi daca nu aude prea bine. Si se distra pe mute - nu tipa, nu vorbea. Statea cu gurita inchisa sau radea in liniste. Cum le scoteam de pe cap revenea la viata articulata. Ciudata faza, ne-a cam speriat initial, dar ne-am revenit repede.

Voi mergeti cu piticii la rock-ereala? La manele? La punk-ereala?