ma primiti pe mail?

Tuesday, November 1, 2011

Cand copii nu-s acasa

Hai ca fara sotie acasa te mai descurci dar ce te faci fara sotie si fara copil? Adica, cum e cand pleaca ma-sa la ma-sa cu tot cu copchil si ta-su ramane in offside acasa? Reflexul e sa zici ca e boerie pentru amandoi. Sa declinam:

- Pentru ma-sa -  pleaca din cuibusorul cald pe la 6 fara ceva, dimineata, pe racoare, pe intuneric, la avion. Cu un taxi, cu taxu lu ala mic care dormiteaza si cu ceva bagaj. Urmeaza sa mearga la parinti, la alint si mangaiere. Dupa ce zboara cu un copil linistit si zambaretz (asa mi s-a raportat) vreo 2 ore, mai baga vreo 3 ore de autostrada si ajunge in cuibul parintesc, cald, luminos, prietenos. Deodata isi dau seama si ea si copilul ca ta-su nu e pe zona si zambetul le mai piere. La telefon se transmite ca deja ii este dor de sotz si de casa. Weird, huh?

- in cazul lui ta-su - pleaca cu sotia si copilul din cuibusorul cald pe la 6 fara ceva, dimineata, pe frig, pe bezna sa isi conduca familia la avion. Urmeaza aproape o saptamana de golaneala si somn de voie. Dupa ce trece familia de vama si nu se mai vad imi dau seama ca ma-sa si puştiul nu sunt pe zona si imi cam piere zambetul. Cel mai ciudat este cand intru in casa si ma izbeste linistea si lipsa zambetelor din sufragerie. WTF! Ce fac acum? Am stat doar doua ore in casa si parca a fost o zi intreaga. Am plecat apoi la tara, la radacini, sa ma imbat cu prietenii. Nici durerea de cap de a doua zi nu mi-a sters dorul de ei. Ba mai rau, cand am revenit acasa dupa o noapte lunga de pseudo-distrat cu ora schimbata mi-am dat seama ca nu am ce face in casa fara ea si el. E adevarat, e timp kklău, dar ce sa faci cu el? Obisnuit fiind cu ritmul impus de copil, cand iti vajaie orele pe langa urechi, acum parca totul sta nemiscat. Parca si cartofii se prajesc prea repede, si filmul se termina imediat, iar tigara parca se fumeaza singura in 3 secunde. Ce se intampla?!? Stiam ca o tigara dureaza prea mult cand copilul incepe sa urle in alta camera, ca un film e imposibil sa il vezi fara intreruperi intr-o singura seara, iar cartofii se prajesc in jumatate de zi, timp in care copilul trece prin 10 stari diferite. Weird, huh ?



Partea cea mai ciudata este la culcare, cand patul conjugal devine prea mare si prea rece. Unde e copilul care imi da picioare in coaste si care maraie cand imi trag plapuma pana sub barbie? Unde e sotia draga care ma injura domestic in gand cand sforai ca un animal? E liniste de nu imi aud nici respiratia de ţiuitul urechilor, vecinii au amutzit si ei miraculos, greierii au murit de frig si frigiderul e prea departe ca se auda. Adorm intr-un final si la trezire nu imi zambeste nimeni si nu am pe cine pupa de la revdere. Pai ce e asta, mai nene? Parca golaneam, parca ne distram... Eu ma plimb trist prin casa iar ei zambesc in deplasare cu gandul la intoarcere. In loc sa ne bucuram de spatiu si liniste, respectiv ajutorul si prezenta parintilor, ne smiorcaim ca niste copii ca vrem impreuna din nou.
Ia stai, ca am impresia ca am pus degetul pe rana - "ca niste copii". Stim cu totii ca micutzii se ataseaza foarte tare de parinti, in principal de mama, si depind emotional si fizic de prezenta lor. D'aia dormim cu el, d'aia il purtam in diverse marsupii, d'aia ne petrcem tot timpul cu el: pentru ca are nevoie de noi. Dar se pare ca nevoia este in ambele directii. Si eu depind emotional de el si de ma-sa, si eu am nevoie de ei doi, asa cum si Del are nevoie de mine si de Luca. Suntem si noi, parintii, tot ca niste copii.
Se pare ca din cresterea copilului a iesit o hora frumoasa in care dasam in viteza prin batatura din cartierul Titan.

Mai sunt cateva zile pana intram iar in hora si ne linistim. Pana atunci sper sa ma tina bateria la ceas, ca la cum trec orele de greu mi-e sa nu raman fara notiunea timpului.

Voua cum va e afara din hora? Sunt eu nebun? Si ce daca? 

8 comments:

  1. noi nu jucam inca intr-o hora d-asta, dar postarile tale dau un avant nebun !

    ReplyDelete
  2. Eu simt aceeaşi singurătate când soţia e plecată sâmbăta la lucru ( de 2 ori pe lună )şi nu pot să mănânc micul dejun.Nu mai am poftă de nimic, parcă nici mâncarea făcută cu o seară înainte nu mai are acelaşi gust.

    "Viaţa fără soaţă e pustiu..."

    ReplyDelete
  3. Grija mare ca asa am inceput si noi acu vreun an jumate si uite ce curs a luat viata noastra. E un ritmm nebunnn dar f fain!

    ReplyDelete
  4. Ce frumos! Asa e, asa se joaca hora asta, cand apare Ochila in vietile noastre si nu mai stim ce sa facem fara el si fara ei amandoi (in cazul meu, ca io sunt mama).
    Ce hora frumoasa, laudat fie Domnul ca ne-a ajutat sa intram intr-ansa!

    ReplyDelete
  5. foarte frumos scris! si ce e mai important e ca m-am regasit in postarea asta. Am fost plecata cu bebe la mama o saptamana si simteam ca nu mai ajung acasa. Cand mi-am vazut sotul in casa la ai mei , imi venea sa plang/sar in sus de bucurie. Cand am intrat in casa am simtit ca mi-am regasit linistea.

    ReplyDelete
  6. Dupa vreo trei ani si doi copii, am apucat odata singura intr-un club, doar cu consortul... Am scos si noi un prieten, nou in zona, sa se distreze. El s-a distrat de minune, dupa care a spus ca trebuie sa-i multumim ca ne-a redat prima seara in doi dupa trei ani de zile, ne-a intrebat daca ne distram bine. Si noi ne-am uitat trist unul la altul si i-am marturisit ca murim de dorul copiilor, pe care nu-i mai vazusem de doua ore incheiate...
    Asa si voi (ma rog, aproape asa, dar esenta e tot aia, dupa ce intra copchilul in suflet, isi lasa urma bucutzelor acolo si daca nu-i langa tine nu mai esti intreg...)

    ReplyDelete
  7. Nu esti singur... http://irimiaradu.blogspot.com/2011/08/sambata-seara.html

    ReplyDelete
  8. Mai tata care esti ai scris asa de fain ca noi ne-am regasit in tot ce ai scris!Si daca ai intrat in hora asta faina trebuie sa joci ca fara hora de acum innainte nu mai e fain!

    ReplyDelete