ma primiti pe mail?

Monday, January 28, 2013

A doua schimbare la fată

Fara lapte si miere - intarcarea

Na, ca a venit si momentul asta. Sau mai bine zis se apropie. Poate ati vazut zbaterea Deliei relativ la alaptare pe blogul eu si stiti despre ce e vorba. Daca nu, va zic ce inteleg eu din toata povestea asta intortocheata. Sau mai bine zis, cum traiesc eu intarcarea.

Femeia devine mama prin nastere. Ii place rolul. Ii cresc luminile alea in ochi care ii le incazesc chipul si care fac sa mai creasca cu cativa centimetri statura fiintei lor déjà enorma. Mamele prind puteri prin copiii lor si pentru ei. Noi barbatii, o ardem pe banca de incalzire, dar nu ne comparam cu femeia din teren care rupe poarta in fiecare minut de joc. Trece o vreme si mama dedicata trup si suflet vietii copilului ei isi aminteste de viata ei. Vede ca acum copilul merge, vorbeste, mananca singur si simte ca poate incerca sa se re-rescopere. Noi tot pe banca de rezerve stam, jumatate asezati, jumatate in picioare, nestiind cand sa intram in teren sa inlocuim sotia deja obosita de atata parenting. Momentul asta mi se pare incredibil. E momentul celei de-a doua schimbari la fata a sotiei.

Cand mamele incep sa se dezmorteasca dupa sederea acasa cu copilul, sa te tii schimbari! Din ce vad eu, mamele redevin adolescente. Ma uit la Del si nu pot sa cred ca arata ca atunci cand ne-am cunoscut. A intinerit peste noapte si a prins o noua energie pe care o uitasem. Partea cea mai frumoasa e ca luminile din ochi s-au aprins si mai misto. Cred ca schimbarile astea vin natural in momentul in care mama simte ca puiul e gata sa zboare singur; ele stiu ca urmeaza o noua etapa si pentru copil cand trebuie sa creasca nu doar sa invete sa traiasca. Prima etapa s-a terminat cu bine si eu sunt depasit de schimbarile astea. Inertia mea m-a tinut la fel, de la inceput pana azi, eu nu am avut parte nici de atatea zbuciumuri dar nici de atatea reinventari. Barbatii se mentin plictisitori si liniari fata de torentul care le ameteste pe femei. Partea buna pentru noi este ca in sfarsit ne redescoperim sotiile de care ne-a fost atat de dor. Mamele redevin femei misto, pline de viata si de energie. Pe mine m-a dat pe spate momentul asta si m-a luat cam nepregatit. Ma obisnuisem comod in culcusul meu, pe jumatate de pat, de tata si acum simt ca trebuie sa ma ridic sa dansez din nou cu sotia mea. Pai stai bai, nene ca nu ma asteptam sa intinerim asa devreme.

Si pe fondul acestor schimbari Luca isi cauta si el locul in sanul familiei si in noua lui viata de copil crescut si pregatit sa scoata capsorul in lume. Problema e ca a mai ramas un rest din viata precedenta - alaptarea. Asta inca ii mai leaga dureros de vechea era. Zic dureros pentru ca simt amandoi ca trebuie sa renunte la asta curand. Luca a invatat dragostea de mama la sanul Deliei asa cum si ea a invatat dragostea de copil alaptand. Eu am tot observat spectator frumoasa relatie dintre mama si copil prin prisma alaptatului si m-am tot simtit lasat la o parte, usor gelos, dar fericit de relatia lor. Acum, tot spectator vad cum li se schimba relatia, evoluand greoi catre noii pasi. Sunt constienti amandoi ca trebuie sa renunte la momentul lor de intimitate al alaptarii, dar trag unul de altul orbi, ca intr-o relatie ce sta sa se destrame. Diferenta e ca relatia lor nu se va destrama ci, dimpotriva, se va intari mai mult dar treccrea se face cu aceeasi greutate ca o despartire. Luca repeta aproape convins ca e baietel, nu bebelus si ca baieteii nu mai beau apiti ( numele lui de alint pentru alaptare ). Ii vad zilnic cum se chinuie si cum se tachineaza intre ei - Del acum e convinsa ca renunta, acum uita de convingere, Luca acum bea apa in loc de apiti si imediat cere lapte cu frica de abandon. Ii vad ca se simt vinovati, dezradacinati si debusolati. Sunt nervosi, maraiti si mai lipiti ca niciodata. In timpul asta Luca incepe incet-incet sa se apropie de mine si eu mor de bucurie si mandrie, dar stiu ca asta vine cu pretul distrugerii celei mai frumoase relatii pe care am vazut-o in viata mea : Relatia mama-fiu, relatia mama tanara-copil mic, relatia cu cele mai multe si mai calde imbratisari. Urmeaza altceva…

Va zic cand reusim sa renuntam la alptare definitiv. Tineti-ne pumnii.



9 comments:

  1. "Mamele redevin femei misto, pline de viata si de energie"? Probabil o sa mai primesti intrebari legate de aspectul asta. Nu cred ca trebuie generalizat.
    In rest, observ ca tatal nu este inca pregatit pt intarcare. Faptul ca ca Luca este baietel, nu bebe care bea apiti, este o convingere cu adevarat a lui?
    Numai minunatii va doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu cred ca nu sunt pregatit pt intarcare. Cat despre convingerile lui Luca...la varsta lui singura convingere e mama. Restul sunt doar chestii invatate.

      Si da, am vazut multe femei renascand dupa o varsta incolo.

      Rock on!

      Delete
    2. Deci io plang in hohote, iar mamele care alpteaza prelungit stiu prea bine de ce... Cu drag, mama cu baietel mic de 3 ani care inca suge...

      Delete
  2. Ok, eu sunt mama de baietel de 2 ani si 3 luni care inca bea laptic. Si la noi decurge tangoul in mod similar, si la noi tachinari, in special din partea lui tati catre fiul lui atat de mare inca mai agatat de sanul mamei. Acelasi tati care seara se bucura ca ritualul de adormit (care dureaza uneori si o ora) tot la sanul mamei se petrece, in timp ce el, tati, "o arde" la televizor :-)

    ReplyDelete
  3. I was аble tο find good information from уour articles.
    Look into my blog :: loans for bad credit

    ReplyDelete
  4. Moment dificil si frumos in acelasi timp, cel putin asa se vede de la noi. Mult succes si multa rabdare tuturor!

    ReplyDelete
  5. Ii revine energia si arata din nou ca in liceu si intra iar in hainele alea si..."Hai sa mai facem unul!":)))
    And there you go!Cel putin la mine asa a fost.

    Va fi bine:)

    ReplyDelete
  6. Ce frumos ai scris, mi-a mers la suflet :)

    Am trecut și eu prin încercarea Deliei, dar n-am avut puterea să merg până la capăt. Încă îmi alăptez cu mare drag băiețelul, și mă amăgesc că după ce trecem de iarnă o sa vină de la sine momentul înțărcării :)

    ReplyDelete
  7. Emotional vorbind...este o despartire, insa restul nu este chiar o trauma doar un prag evolutiv...pentru ambii, dar mai ales pentru copil care experimenteaza incet, incet, independenta de mama.Si de la mine un link legat de alaptare http://uncopilsioghinda.wordpress.com/2012/12/09/cand-apa-nu-e-lapte-nici-sanul-biberondespre-intarcat/

    ReplyDelete