Alaptarea la tați

Pe vremea adolescentei rebele nu aveam idee ce inseamna alaptare. Stiam doar ca se face prin supt la sanul mamei, ca poate fi kinky si ca nu e frumos in public. Am avut un episod cand la McDonald's la Unirii s-a asezat la masa mea o mama cu bebelusul, a scos sanul mare si alb si a inceput sa il hraneasca. Scena se consuma la jumatate de metru de berea si de tigara mea aprinsa. Am inghetat de uimire si mi-am sucit gatul ostentativ in partea opusa ca sa nu zaresc ceva. Partea haioasa era ca eram cu un prieten la masa si amandoi vorbeam uitandu-ne in directii opuse. Intamplarea m-a scarbit si m-a facut un aprig critic al alaptatului in public. Dupa niste ani aveam sa ma schimb. :)

  Cand Delia l-a alaptat prima data pe Luca in fata mea tremuram de curiozitate. Mai ca imi venea sa il dau pe copil la o parte sa vad mai bine. Citisem ca sfarcul ajunge pana in gatul bebelusului si mi se parea o barbarie. Asteptam curios sa vad daca reuseste toate manevrele de mufare si cel mai tare imi doream sa stiu daca o doare pe Delia sau e vreo senzatie kinky? Cu totii ne-am gandit la un moment dat ca trebuie sa fie foarte excitant pentru o femeie sa aiba o gura lipita de sfarc ore intregi. Oare or da ochii peste cap de placere? Oare avem si noi loc acolo? :)

Am aflat foarte curand ca alaptatul e un lucru golit de orice senzatie sexuala si ca trairile mamei sunt oricum mult mai intense decat "banalul" sex. In plus, pe Delia o durea. Indata curiozitatea s-a transformat in grija. Faceam ca titirezul pe langa ei neputincios. Eram deja nervos ca alaptatul nu e un basm frumos si ca Delia trebuie sa indure iar dureri. Am recitit despre pozitiile corecte de alaptat si am intervenit cu diverse perne de alaptat sau cu sfaturi precipitate care o necajeau si mai tare. Am tinut-o asa cateva saptamani timp in care Del suferea cumplit. Eu imi muscam pumnii de furie si neputiinta si o tineam intr-una sa renuntam la san si sa trecem la biberon. Noroc ca sotia e cladita din piatra tare si nu s-a lasat doborata din atata lucru. 

Pe langa furie mai aveam o problema. Mintea mea oarecum tehnica nu putea intelege ca alaptatul nu are nimic de-a face cu vreun tipar sau model logic si ca nu poti trage linii drepte prin pat ca sa aliniezi mama si copilul pentru o pozitie ideala de supt. E foarte adevarat ca pozitia este foarte importanta si ca trebuie respectate unele reguli, dar nu era ca la desen tehnic unde pui echerul si trasezi. Eu nu intelegeam asta. Ma framantam non stop cautand sa gasesc greseala din ecuatie. Nu am gasit-o. Nu exista. Pur si simplu asa trebuia sa fie.

Cu timpul durerile au disparut iar Luca si Delia au devenit un cuplu copil-mama foarte frumos. Acum grija s-a transformat in gelozie. Vedeam ce momente frumoase traiau impreuna si eu stateam pe bara. Chiar daca incercam sa ii mangai ca sa particip si eu timid la trairile lor eram imediat gonit de privirile contrariate ale lui Luca care ma simtea strain. Ei aveau lumea lor, iar eu eram pe din'afara.  

Gelozia de copil razgaiat a disparut din fericire cu timpul si acum ma bucur sincer cand ii vad alintandu-se veseli la ora mesei. Mi-am dat seama ca Luca trebuie sa ma iubeasca ca tata, nu ca mama si ca alaptatul e o placere pentru toti din familie, dar in moduri diferite. 

Pe femeia aia de la McDonald's nu o inteleg nici acum - cum a putut sa isi alapteze copilul la masa cu doi fumatori necunoscuti? Iar despre alaptat cred ca nici nu trebuie sa zica " in public". Exista alaptat si atat - nu conteaza unde si la ora se face. Trebuie doar grija pentru copil. 

La alti barbati cum o fi alaptatul?