ma primiti pe mail?

Friday, September 16, 2011

Somnul dupa copil - la taţi

Inainte sa am copil intrebam pe toti proaspetii tatici daca dorm noaptea. Atunci ii intrebam cu o vaga urma de rautate - un fel de "Dormiti noaptea? Ca eu dorm de rup". Acum pun rar intrebarea asta, dar cand o pun astept detalii despre somnul copilului, despre cat de aproape dorm parintii de copil; chestii tehnice in general. In plus, acum intreb cu teama si compasiune - "spune-mi ca dormi noaptea, sper ca ai copil linistit".
Analizand aceasta intrebare despre dormit imi este clar ca m-am imbunat. Nu ma mai bucur de greul altuia versus aproximativa mea libertate de tanar nepasator. Acum vibrez la drama tuturor parintilor si imi vine sa ajut pe toti daca as putea cumva. As fi avut si eu nevoie de ajutor cand sotia a ramas insarcinata si tremuram la gandul ca nu am sa mai dorm niciodata si ca voi trece curand intr-o stare vecina cu pensia.
As vrea sa spun tatilor ca dracul nu e asa de negru. Doar tatilor nu si mamelor. :) Asta se poate aplica doar in cazul meu, dar indraznesc totusi sa extrapolez.
Background-ul meu este de pierzator de nopti, foarte bun adormitor la ore tarzii, oricat de obosit sunt, dar, in schimb eram mare dormitor al diminetilor lungi si dulci. In general umblam desfigurat de somn din cauza trezitului de dimineata, cu creierii varza, si cu cearcanele ereditare taiate adanc sub ochi. Nici nu concepeam sa ma trezesc diminineata chiar daca era vorba de serviciu sau de mers la coasa - dormeam lemn pana imi crestea liniuta de odihna. Va dati seama ce spaima aveam cu gandul la nastere.
Stupoare! Dupa ce s-a nascut Luca, in primele saptamani era o nebunie: dormeam cand dormea si el, nu exista noapte sau zi, somnul era ca pe front - cu urechile ciulite, imbracat si gata sa sar oricand din transeu. Cu toate astea nu eram nici disperat, nici enervat, nici frustrat. Eram obosit si atat. Nu stiu de unde capatasem puteri nebanuite si toleranta maxima. Trageam ca boii in jug, dar ni se parea firesc. Parca asteptam asta de o viata intreaga. Nu am protestat niciodata, nici macar in gand, in fata lui Dumnezeu, ca trebuie sa ma trezesc. Ma trezeam si gata. Eram facut pentru a ma trezi.
Au mai trecut saptamanile si lunile si pentru mine a fost din ce in mai bine. Luca a inceput sa doarma mai legat, cateodata mai linistit, iar faptul ca sta cu noi in pat ne ajuta mult pentru ca la primul marait Del il si mufeaza si pentru mine circul s-a terminat. Am noroc de o sotie puternica si buna. De aia nu e nevoie sa dormim prin alte camere sau mai stiu eu ce solutii alternative de odihna. By the way, am scos la lumina o alta problema personala: eu nu concep sa dormim separati, suntem in chestia asta impreuna si trebuie sa "induram" impreuna. Ar fi prea usor sa dorm singur in alta camera.
Probelema nu e la mine, e la sotie. Ea sufera cumplit de lipsa de somn si asta ma cam termina psihic. Incerc pe cat posibil sa o ajut. Ma trezesc in WE mai de dimineata, mai fug cateodata la ceas de nevoie disperata de acasa cu copilul prin terase ca sa doarma ea, ma strecor seara prin casa ca hotii pentru a nu face zgomote, nu mai tusesc de 6 luni ca sa nu o trezesc. In plus, in patul nostru s-a strecurat un nou monstru: sforaitul meu. Cred ca eu ii fac mai mult rau cu sforaitul decat ii face Luca cu miorlaitul. Asta e o drama, dar vorbim despre ea alta data.
In rest, ma trezesc la fel ca acum un an, desfigurat de aceleasi ore tarzii de culcare, cateodata desfigurat de petrecut, si ma tarai la fel de daramat la serviciu. Au disparut doar diminetile luuungi de week-end si a aparut o seara la doua saptamani cand ma culc de la 9:30. In week-end-uri ma trezesc (in general) odata cu Luca pe la maxim 8, ma ridic din pat cand ganguritul lui sta sa se transforme in plans de plictiseala, il iau la bucatarie sa facem micul dejun. Ne miscam leeent, vorbim in soapta si tragem de timp ca sa doarma Del cat mai mult. Cateodata fug cu copilul in marsupiu la piata si ne intoarcem cu miros de branza proaspata de oaie si de paine calda.
Asadar, nu va fie frica de lipsa de somn. Eu am substituit somnul cu alt fel de placeri. I'm more alive than ever.
La voi cum e cu somnul?Aveti drame? Aveti rezolvari? Va pasa? Mai aveti sotie de cand v-ati mutat in alta camera ca sa o duceti bine? Mai cititi blogul asta?


Cu Luca dormind in marsupi + la ora foarte tarzie

3 comments:

  1. O ducem prost cu somnul thank you for asking :) Si nu am citit blogul pana acum, dar il vom citi de acum incolo. In general majoritatea mamelor care alpteaza o duc prost cu somnul si sotii lor trebuie s afaca un efort sa le menajeze daca vor sotii fericite. Asta cu dormitul in alta camera POATE era valabil pe vremea cand familiile stateau impreuna cu bunicii iar pe mame avea cine sa le ajute. Acum, cand fiecare e cu casa lui, sotii trebuie sa se impplice maxim si ma bucur ca tu dai un exemplu, Noi nu am dormit in primele 3 luni decat in ture de cate 3 ore, urmatoarele 3 luni de la 2 noaptea, urmatoarele 3 luni cu cate 4 treziri pe noapte, acum, la un an, cu cate o trezire pe nopate (exceptand perioadele cu eruprii dentare) E din ce in ce mai usor, insa intotdeauna specific faptul ca fara ajutorul sotului meu as fi facut fata mult mai greu. Partea amuzanta acum este ca fetita noastra cand s etrezeste nopatea nici nu mai vrea s ao pun la san, vrea in brate la tati, asa ca eu am ajuns sa dorm chiar mai bine ca el :))

    ReplyDelete
  2. Ah, ce vremuri :)
    Tin foooarte bine minte ca pana la 3 luni nu am dormit 3h legate si pana la 2 ani n-am dormit o noapte intreaga.
    Din fericire, am un sot care a facut atatea "garzi" cat a fost nevoie. Eu alaptam, el plimba (la noi nu a fost posibil alaptatul in pat), copilul vomita, schimba, si apoi la culcare. Peste 1h, din nou masa :D
    Crunt dar a trecut.
    Acum, tot ne mai trezim in unele nopti, fie din cauza scrasnetului dintilor, fie ca se trezeste brusc si te intreaba ca asta noapte: mami, cum crezi ca arata casa unei lacuste?, sau a unui hohot de ras in somn.
    In orice caz, experientele sunt nemaipomenite :)

    ReplyDelete
  3. Noi .. asa is asa :)
    Pina la 6 luni bebe a dormit la el in patut care era lipit de patul nostru, cu latura ce dadea spre pat scoasa. Deci usor de alaptat si destul de sigur sa nu ne rasturnam peste el in somn . Papa la fiecare 2 ore, plinsul de rigoare de la 5 la 6 dimineata. Deci somn din bucatele. Mami nervoasa din lipsa de somn. Tati.. nu chiar asa nervos si destul de tacticos cit sa nu comenteze la ce zicea mami:D. La 6 luni am mutat patutul la el in camera, cu tot cu bebe - mesele erau la 3 ore .. citeodata mai sarea o masa.. deci somn mai legat si mami nu se mai trezea la fiecare mormait a lui bebe. Bebe a acceptat suzi cu care e inca foarte bun prieten la adormit. Acum sunt nopti cind doarme toata noaptea, sunt nopti cind se trezeste si vine la noi in pat si continua somnul sau nopti in care are temperatura/tuseste/are nasul infundat si mami se muta la el in pat (pe la un an cind a inceput gradi si 6 luni dupa erau chiar dese.. acum are o colectie de antivirusi si rezista cu stoicism racelilor de la gradi ). Am schimbat patutul de bebe cu un pat destul de mare in care sa incapa si mami sau tati la nevoie, asa ca ne mai petrecem o noapte printre un ciine si un elefant de plus, cu un crocodil in coastele din partea stinga si cu un bebe fericit care sforaie usurel si care viseaza citeodata ca alearga probabil dupa pisici si care imparte cu darnicie suturi in coastele din partea dreapta ale lui mami sau tati.

    Ora 8 seara este ora de culcare la bebe. Ora 11 e ora de nani la mami si tati. Ora 6.30 e ora de trezire la bebe :D. Orice am face, bebe se trezeste la 6 - 6.30. Asteptam sa vina vremea cind o sa tragem de el sa se trezeasca dimineata sa se duca la scoala .. pina atunci ne trezim cu rindul in weekend. Simbata tati si sta cu bebe, duminica mami si sta cu bebe.
    Ce a fost util la mine a fost sportul - o ora la aerobic sau la alergat face minuni.. dormi neintors, nu auzi pisicile mieunind, tati sforaind, vintul suierind. Si adormi imediat dupa ce ai alaptat/cautat suzeta si dat la bebe/ dat apa/ invelit sau doar un sssshhhh catre bebe care probabil a avut un vis si s-a trezit naucit..La noi tati sforaie, bebe sforaie cind e racit sau ride/vorbeste prin somn, motanul sforaie .. mami le aude pe toate daca nu e destul de obosita fizic.
    Mami e persoana ca si tine.. nu s-ar trezi dimineata decit daca ar arde patul sub ea .. eh .. dupa un an s-a obisnuit :D Deci exista solutii .. trebuie doar sa ai rabdare pina te obisnuiesti cu situatia :)

    ReplyDelete