ma primiti pe mail?

Friday, September 2, 2011

Marea si definitiva schimbare

Cand am ajuns acasa inca imi mai tremurau picioarele. Zambeam tamp si ma gandeam doar sa adorm odata si sa se faca ziua sa pot merge la maternitate. Dupa 5 minute de relativa liniste in care ma uitam lung la poza facuta pe graba noului nostru nascut au inceput grijile: oare o doare pe Delia? Oare e bine Luca cu adevarat sau pentru ca m-am balbait cu spaga mi-a indrugat verzi uscate cucoana de la neonatologie? Am adormit haituit de fericire amestecata cu grija si cateva pahare de whiskey ca sa ma amorteasca. De a doua zi totul a fost ok.
A urmat ce ne sperie pe toti din povestile altora: MAREA SI DEFINITIVA SCHIMBARE. 
Am sa insir intai ce as fi putut percepe eu ca minus-uri: era o fiinta mica si straina in casa (fara schema de utilizare); sotia mea nu mai era deloc a mea; in patul nostru isi facuse loc fiinta aia mica; nu mai aveam timp nici sa imi fac nevoile, d'apai sa fumez sau ies la beri; sa mananc nu ma mai interesa; nu mai exista zi sau noapte - dormeam cand apucam si cat apucam; si cel mai important, Luca chiar nu avea instructiuni de utilizare. Suna infricosator, nu?
Ei bine, cele 3 saptamani dupa nastere au fost cred cele mai frumoase si mai intense momente petrecute pana acum. Ne simteam ca intru-un tobogan cu apa unde iti este si frica dar iti si place de iti vine sa strigi. Locul ocupat de Luca in pat era exact golul ce trebuia umplut; berile, mancarea si somnul nu ma mai interesau, iar Luca chiar nu avea nevoie de instructiuni - el si instinctul nostru ne spuneau ce aveam de facut.  

A fost foarte haios cand ne-am dat seama ca i-am schimbat scutecele prima oara fara sa ne intrebam ce avem de facut si cum. Mainile lucrau ca si cum faceam asta de o viata. Eu priveam totul foarte optimist si aveam impresia ca este mai usor decat pare. Cred ca ma asteptam la mult mai greu si vazand realitatea mi s-a parut usor. Defapt ma asteptam la RAU. Auzind oamenii din jurul meu care imi ziceau ca m-am fript ca fac copil, ca mi s-a terminat viata si ca este inforator de greu in primele saptamani aveam impresia ca vine un mare cataclism. Imi zidisem geamurile si imi batusem usile in cuie. Furtuna nu a mai venit.
Noriii, insa, se cam strageau deasupra Deliei. Chiar daca dracul nu era nici atat de negru, ba chiar lipsea, tot se intamplau lucruri care o dadeau peste cap. Voi detalia pe viitor cum se vedea de la mine prin ce trecea ea. Am avut noroc cu cartile citite despre nastere si "nurturing" pentru ca stiam oarecum prin ce trece Delia. Si chiar daca stiam tot ma amaram pentru ca nu gaseam o rezolvare clara. Eram pe teren prea nou ca sa mai mearga ceva din ce fusesem eu obisnuit.
O chestie importanta: oricat ar parea de aiurea ca un tata sa citeasca carti in care ti se adreseaza cu " dragele mele" sa stiti ca este foarte util. Noi avem un altfel de mecanism cerebral - gandim mai logic, mai simplu si retinem lucrurile intr-un mod mai practic. Mamele citesc cu sufletul iar noi cu creierul, creionul si ruleta in mana. De multe ori am linistit-o pe Del (si pe mine) spunand ca e normal sa se intample anumite chestii. Desi citisem aceleasi carti eu stiam altceva din ele.
Acum privesc destul de detasat in urma si e haios sa scriu despre vremurile alea. Dar daca as fi scris atunci cred ca as fi umplut foaia cu semne de intrebare, asa cum am sa fac cand voi ajunge la timpul prezent cu post-urile. 
Dar m-am schimbat? Da! Sunt tata si acum cea mai mare grija nu mai este sa nu imi pierd iphone-ul sau aparatul foto ci sa fie Luca si Delia bine. Acum am aflat cu adevarat ce insemana grija. O iubesc pe Del mai mult ca inainte, chiar daca o impart cu Luca si il iubesc pe Luca mai mult decat orice, chiar daca il impart cu Delia.
....altfel, tot beau suficienta bere, inca ies cu prietenii la terase, inca merg cu bicla, inca fac poze...doar ca acum toate au un gust mult mai intens. 
 
Lecturi obligatorii 
 
Ca sa prindeti curaj, daca aveti o sarcina in plan puteti incepe cu VICKY IOVINE - Cel mai simpatic ghid de sarcina. E o carte scrisa foarte barbateste de o tipa care a nascut multi copii. Cartea este extraordinar de haioasa si va da puterea ca razand sa treceti peste apelativele: draga cititoare, draga mama, etc. O recomand si ca remediu impotriva burztii de bere - rasul face bine la tonusul muscular.

2 comments:

  1. Salut, Dedi! Imi place foarte tare sa citesc ceea ce ai scris! Si eu am pornit un blog in momentul in care s-a nascut fiul meu, Eduard, si tot din aceleasi motive ca si tine: pentru a nu uita, pentru familie, pentru prieteni. Asa ca iti urez succes la scris si la cat mai multe postari!

    ReplyDelete
  2. congrats! sper sa nu te plictisesti sa scrii... si imi permit o observatie: esti inca la un pas de a percepe adevarata schimbare, sau mai corect: schimbarea vine in etape, acum esti inca in faza de "acomodare" cu schimbarea:))

    ReplyDelete