ma primiti pe mail?

Thursday, May 3, 2012

Cand sotia nu-i afara

V-am promis ca intr-o emisiune viitoare voi vorbi despre ce se intampla cand iesim afara. Acum suntem in viitor. Am scris pataniile mele ca onorat invitat pe totuldespremame.ro


Acum un an Luca avea o lună şi câteva zile şi noi ne miram că îşi mişca mâinile şi că părea că îşi ţine capul. Era un pui de om slabuţ ca vai de el, şi mic de se pierdea prin pat. Acum este un tânăr viguros, zâmbăreţ, ştrengar şi alergător de cursă lungă. De

unde anul trecut abia scoteam nasul cu el prin parc purtându-l în marsupiu, acum trebuie doar să îi arătam parcul şi ştie el ce are de făcut. Da, a crescut boracul de nu ne vine să credem. Şi, cum odata cu creşterea nu vin doar poze frumoase, ci vin şi întâmplări noi, iată-mă acum cu copilul în parc sau la locul de joacă de cartier învăţând cum să îi fac faţă micuţului titirez. 

Del se duce cu el zilnic pe coclauri. Ea e deja rodată şi ştie când să sară să îl ţină de mână ca să nu cadă, ştie când să îi impună calm limite, ştie când să îl lase să se arunce în gât pe tobogan. Dar eu sunt tămâie la capitolul ăsta. Pentru că din cauza serviciului nu am bucuria de a sta cât mai mult cu Luca, sunt neantrenat la destule capitole. În special la ieşit în parc sunt cu adevărat praf. O fi din cauză că sunt cam timid şi tind să o dau în antisocial, sau poate că sunt cu coada prea pe sus? Nu ştiu. Cert este că detest să ies cu Luca la locul de joacă.
  
Ieşim amândoi zâmbitori şi încrezători din scara blocului cu capetele în soare. Ne bucurăm amândoi aparent, doar că eu port spaima în sân: iar mergem în părculeţul pentru copii! CONTINUAREA AICI:

http://totuldespremame.ro/invitati-speciali/dedi-grigoroiu-taticuleiesim-afara

3 comments:

  1. Coji de seminţe avem, chiştoace de ţigări avem...
    Ai uitat de pipi făcut în spatele băncii de copiii care au scăpat de scutece de unică folosinţă.

    A, şi să-ţi dau metoda care a vindecat-o pe mama de socializare, poate merge. Băieţelul meu cel mare se opreşte la socializare cu un alt băieţel la fel de înalt (aproximativ un metru). Băieţelul celălalt rupea câteva cuvinte bine, spre deosebire de al meu care nu vorbeşte mai deloc (la 2 ani şi 8 luni). Mama, curioasă din fire întreabă vârsta copilului. Răspunsul primit: 1 an şi 8 luni, e mai micuţ.
    Din 2 una, ori copilul respectiv era foarte foarte bine dezvoltat (câ al meu pare de 4 ani) ori mama respectivă a făcut o glumă. În ambele situaţii rămâi fără chef de conversaţie.

    Deci dacă la întrebarea ce vârstă are Luca răspunzi cu 9 luni...

    ReplyDelete
  2. Felicitari pentru acest blog minunat! L-am devorat pe tot astazi...desi sunt in timpul serviciului si seful imi da ture....esti genial! sunteti geniali!
    L-am sunat si pe barbati-miu sa intre pe mess sa ii dau link sa citeasca! Noi avem un baietel de 1 an si 5 luni si parca citesc despre noi, dar cu mai mult haz si sincer imi dau seama acum ca ultimul an a trecut atat de repede, noi am fost atat de stresati de toate tampeniile si parca uneori simt ca pierd ce e mai important in viata asta: copilul meu, cu simpla scuza ca nu avem ce face...tre sa muncim sa ii oferim ceva mai bun...rahat! ma intorc varza de la serviciu, nemancata, abia daca mai vad dupa 12 ore la calculator si mitzul meu striga mama si chiuie de bucurie, a mai invatat ceva nou in ziua aia. si rasar frustarile mele si plansete ca ratez momentele astea si ca bucuria de a-l vedea cum creste ii revine bunicii...NIMIC NU E MAI BUN DECAT SA STAI IN 3 IN CASA SI SA LASI NAIBII TOATE TAMPENIILE SI GRIJILE, DOAR BUCURANDU-TE DE ZIUA AIA.

    Si somn...
    whatever! inca o data scrii fantastic -am ras, am plans de ma cred colegii de birou labila psihic. o sa te citesc in continuare si o sa recomand blog-ul si altor mame (desi ar trebui tati, dar treaba cu canta gaina e mai eficienta)

    ReplyDelete
  3. M-ai bucurat tare cu ce ai scris. Mersi! :)
    Ai dreptate. Doar acasa conteaza.

    ReplyDelete