Monday, May 21, 2012

Jurnal de călătorie socială

  Mi se stricase deja somnul și dormeam chinuit, cu frica ceasului în mine. Era cam 4:10 AM și mă perpeleam. Del se învârtea și ea lângă mine. La un moment dat o aud soptind: "hai sa plecam cu trenul de dupa amiaza. Daca ma trezesc acum o sa fiu rupta toata ziua." Pac! Mi s-a aprins lumina in masarda si am inceput sa vorbesc pe automat: "ori plecam acum, ori nu mai mergem. Trenul de dupa amiaza ajunge mult prea tarziu si nu are rost sa mai mergem". Am tot discutat asa in soapta vreo 10 minute, cu cautari pe net de trenuri sau solutii pana cand il aud pe Luca ca striga "tataaaa!" cu gura pana la urechi. Era treaz dintr-o data si bine dispus. "Daca tot s-a trezit, atunci mergem acum" a zis Del si am sarit din pat toti trei. Ne-am dat seama curand ca aveam capetele praf de nesomn iar trupurile dadeau rateuri dar ne-am promis ca vom dormi cand ajungem la Pietrosita, la Satul Prunilor.

  Mergeam la un week-end cu facebook-ari organizat din umbra de Del. Au uneltit fetele pe FB sa ne vedem cu totii in afara internetului intr-un loc cu verdeata, cu aer curat si cu wi-fi, bineinteles. Banuiesc ca nu doar eu, ci si ceilalti tati au incuvintat politicos intelegand nevoia de social a sotiilor noastre. Mi-am zis ca ce poa' sa se intample? Se vad fetele astea fara tastaturi, nu isi mai dau poke-uri ci se striga, isi vorbesc amarul sau bucuriile fata in fata, nu pe wall iar noi poate ne alegem cu un gratar si niste beri. Am mai adaugat la calcul ca lui Luca ii place iarba si dealul, ca mie imi place locul ala la nebunie si am plecat fericit la drum. 

  Taxi, Gara de nord, bilete dublu ca pret fata de asta toamna ( au facut mizeria aia cu interregio si regio ca sa creasca preturile)  locuri la geam in sageata albastra si tai-o. Pana sa opreasca trenul la Titu, Luca dormea pe mine iar Del dormea pe geam. S-au trezit pe la Targoviste si pana la Pietrosita ne-am alergat prin tren. 



Cand am coborat in gara mica era un soare frumos care zambea de dupa deal incalzind picaturile de apa de pe firele de iarba. I-am zambit si noi fericiti ca e vreme buna si am tarat bagajele pana la casa bunicilor mei. De acolo, dupa o lada de bere cumparata si cateva telefoane am pornit cu o facebook-eritza care s-a indurat de noi sa ne ia cu masina catre Satul Prunilor, pe varful dealului vecin. Soare si sus, cald si buna dispozitie la vila in care venisera familii inca de vineri seara. Fetele radeau cu ochii cand se vedeau, desi isi dadeau tarcoale oarecum timide. Nu mai aveau tastatura pentru a vorbi - acum aveau tot corpul si erau parca mai stangace. In ochii barbatilor se citea dragostea pentru sotii. 
- salut! Sunt-sotul-lu'-aia-cu-site-ul-ala-de-parenting paream ca spunem toti. Nu auzeam niciun nume ci vedeam doar fetze de barbati iubitori care parca spuneau tacit " si eu am venit tot cu nebuna la socializat ". Noi nu contam. Venisem pentru ele.

  Nici nu am fumat prima tigara si au aparut niste norisori dinspre Pucioasa. A inceput sa ploua. Ploaia s-a mai oprit peste aproape 12 ore cand am reusit sa punem de gratar. In tot timpul asta s-a stat in casele cu living enorm, s-au jucat copii pe acolo, au tanjit la geam sa iasa afara, am plans, au ras, s-au tras de par iar doamnele noastre au barfit fericite pe unde au apucat. In timpul asta Luca se antrena pentru impins vagoane. Vagoane de bere cred.



Am luat branza si lapte de la localnici, carne de la macelarie si mult aer curat din atmosfera. Am trecut de prima zi frustrati de vremea de sfarsit de lume dar fericiti ca am avut totusi parte de vreo doua ore de lumina chinuita, fara ploaie si cu multe balti. Cu ocazia asta am facut o descoperire epocala – Del a cumparat ceva minunat pentru Luca: o salopeta din fas-cauciucat ca cea de pescar si cizme de cauciuc. Tot la Hip-Hip a gasit minunatia: http://www.hiphip.ro/products/pantaloni-de-ploaie-si-vant-playshoes
A fost bestial – Luca sarea fericit in orice balta, se tara prin noroi, statea in fund pe iarba uda si pe noi ne durea in basca. Daca as fi avut si eu asa ceva in copilarie ar fi fost un om mult mai implinit.

Duminica, a doua zi deci, am avut noroc de vreme buna si am lasat copii sa bata liberi campii. Am avut noroc de hamac, sleg line (sfoara d’aia pe care te chinui sa mergi), chitara si multe gâze in gradina de pruni. Mi-am permis luxul de a-mi pune un scaun in mijlocul gradinii, cu vedere catre multe pentru a petrece o ora de vis – Luca dormea pe mine in Manduca iar eu priveam fericit la munti, la nori, la albine si bondari. Imi tiuau urechile de bucurie si de zumzet de pamant sanatos.

Daca trag linie si zic ca pana si pentru noi, barbatii anti-sociali a fost frumos, ne-am jucat cu copii, am baut cate o bere, ne-am privit sotziile fericite si chiar ne-am ha-ha-it intre noi cu diverse ocazii. Cred ca experimentul ne-a uimit si pe noi – am descoperit ca exista oameni misto si in afara cercului nostru strans de prieteni si ca nu musca nimeni.

2 comments:

  1. super, ca deobicei...

    nu ai si o poza cu bagajele? sa vad cum ati reusit... eu mi-am pus si cutie pe masina si tot mai pun citeva in interiorul masinii...

    ReplyDelete
  2. :))) trenul e bun. Te invata sa triezi. Am avut un troller si doi rucsaci (unul era exclusiv cu foto)

    ReplyDelete